Mana Zilnica

16 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Spun deci: A lepădat Dumnezeu pe poporul Său? Nicidecum! Pentru că și eu sunt israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin. Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut dinainte.

Romani 11.1,2

Ca și în primele versete ale celor două capitole precedente, și aici resimțim căldura dragostei apostolului care căuta binele conaționalilor săi. Oare nu era Israel, în ciuda necredincioșiei sale, poporul cunoscut dinainte de Dumnezeu? Nu lui îi aparțineau făgăduințele care îi fuseseră făcute la început lui Avraam, tatăl său? Și prin faptul că Dumnezeu „l-a cunoscut mai dinainte”, nu a știut El toate căile rele pe care poporul urma să meargă, toată răutatea și încăpățânarea lor? Cu siguranță că știa! Și totuși El l-a ales și l-a chemat, l-a pedepsit, adesea cu severitate, dar niciodată nu l-a abandonat. Era posibil să-l fi lepădat acum?

Nicidecum! Apostolul aduce trei dovezi pentru a demonstra că acest lucru era imposibil. Prima era el însuși. Pentru că și el era „israelit, din sămânța lui Avraam, din seminția lui Beniamin”. Condus de un zel firesc pentru Dumnezeu, el persecutase chiar adunările și îi obligase pe credincioși să hulească. Și totuși Dumnezeu Își dovedise întreaga bogăție a harului și a răbdării Sale față de el, „un hulitor și un persecutor și un batjocoritor”, cel mai înverșunat dușman al Numelui lui Isus, mântuindu-l și așezând-l în slujba Sa. Dacă Dumnezeu l-ar fi lepădat pe poporul Său, atunci această judecată ar fi trebuit să vină asupra lui înainte de toți.

Dar Pavel nu era singura dovadă a harului divin. Dumnezeu acționase în mod asemănător și în alte situații anterioare: „Mi-am păstrat șapte mii de bărbați care nu și-au plecat genunchiul înaintea lui Baal”. Profetul descurajat a crezut că Dumnezeu Își părăsise poporul și că el rămăsese singurul închinător al lui Iahve, urmărit până la moarte din cauza aceasta. Dar cât de mișcător a fost răspunsul divin! Tocmai mărturia profetului împotriva poporului I-a dat ocazia lui Dumnezeu să mărturisească pentru Israel. Dumnezeu Își păstrase șapte mii de bărbați (un număr desăvârșit) care nu își plecaseră genunchii înaintea idolilor. Dragostea și harul Său nemărginit păziseră această rămășiță completă.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără pată.

1 Petru 1.18,19

Nu, nu-mi amintesc…

O doctoriță relata că la spitalul din centrul misionar veniseră cândva la tratament mai multe paciente. Acestea s-au întors apoi în satul lor. Misionara și-a dorit mult să vizitez acel grup, dar îi apăreau mereu obstacole în cale.

Însă după trei ani a reușit în sfârșit să-și ducă visul la îndeplinire. Era puțin îngrijorată. Oare vor fi uitat acele femei ce învățaseră la spital despre Isus, Mântuitorul lumii?

A fost primită cu mare bucurie și toate s-au adunat în jurul ei. Cu emoții nestăpânite, ea a întrebat-o pe o femeie în vârstă:

„Vă mai amintiți ce ați învățat la noi?” — „Nu, a trecut mult timp de atunci.”

„Nu vă mai amintiți cum Isus i-a vindecat pe cei bolnavi?” — „Nu, am uitat de mult.”

„Dar vă amintiți de orbul căruia Isus i-a deschis ochii?” — „Nu, nu-mi amintesc nimic.”

„Nu vă amintiți cum i-a hrănit pe cei flămânzi într-un loc pustiu?” — „Nu, nu-mi amintesc nici de aceasta.”

„Nu vă amintiți nimic de moartea Mântuitorului?” — „O, ba da, știu!”, a strigat ea radiind de fericire, „știu că El a murit pentru mine, că Și-a dat sângele pentru păcatele mele! Nu voi uita niciodată aceasta!”

Citirea Bibliei: Deuteronom 7.7-26 · Matei 23.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Geneza 45:1-15

Sosise momentul pe care Iosif îl aştepta de mult timp. Câtă răbdare a avut! Dacă s-ar fi făcut cunoscut prea devreme, fraţii săi l-ar fi cinstit de nevoie, ca snopii din visul său, în timp ce inimile lor ar fi rămas reci şi pline de teamă.

Acum fraţii află că guvernatorul Egiptului, cel căruia îi aparţine toată această glorie, nu este altcineva decât cel pe care l-au urât şi l-au respins ei. Nu numai că el este în viaţă, ci toate lucrurile îi sunt supuse (Evrei 2.8). Iar purtarea lor criminală a fost tocmai mijlocul prin care s-au împlinit visele lui Iosif. Cât de încurcaţi vor fi fost în inimile lor văzând măreţul har a cărui dovadă vie era Iosif! El nu s-a răzbunat, nici măcar nu le-a reproşat ceva, ci dorea numai fericirea lor. Cât de­spre inima lui, nu este ea plină de bucurie, o bucurie ca cea a Păstorului care a găsit oaia rătăcită? Acum fraţilor li se dă un mesaj fericit, să ducă veşti bune, să meargă la tatăl lor şi să-i spună despre gloria celui care i-a iertat. Aceasta este şi misiunea noastră, dragi răscumpăraţi ai Domnului, să le spunem altora, începând cu cei mai apropiaţi de lângă noi, ce am găsit în Isus şi să istorisim Tatălui Său „toată gloria Lui” în adunări de închinare.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NEPRIHĂNIREA (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cel neprihănit umblă în neprihănirea lui; ferice de copiii lui după el!” (Proverbele 20:7)

Astăzi vom trece în revistă șase ingrediente (care toate încep cu litera I!) și care se regăsesc întotdeauna în rețeta succesului de durată:

1) Informația. Dacă nu ești informat, vei rămâne în urmă;

2) Intuiția. Ea este acea voce lăuntrică, acea senzație că știi ce se întâmplă încă dinainte de-a se întâmpla;

3) Inițiativa. Ea apare atunci când ești dispus să pășești prin credință și să acționezi pe baza cunoștințelor tale dobândite în mod intuitiv;

4) Intenționalitatea – apare doar atunci când ești dispus să-ți stabilești scopuri specifice și etape de timp pentru a le atinge;

5) Intensitatea; se referă nu doar la o putere inițială, ci și la puterea care persistă.

6) Integritatea – acesta fiind liantul care le ține laolaltă pe primele cinci, și care își are rădăcina în viața privată pe care o dezvolți tu singur cu Dumnezeu. De multe ori auzim arhitecți, ingineri sau constructori spunând despre anumite clădiri că au „integritate structurală”. La ce se referă? La faptul că frumusețea exterioară a unui zgârie-nori are la bază fundația sa proprie, nevăzută, care este săpată adânc în pământ și care constituie o temelie solidă. Este acea viață ascunsă a unei clădiri care aduce integritate structurală. La fel, putem vorbi despre viața ascunsă a unui pom: sistemul nevăzut de rădăcini care sapă adânc în pământ și care produce fructele zemoase și gustoase. Și la fel este și cu tine. Integritatea trebuie înrădăcinată în viața ta privată. Nu aștepta până ești aruncat în arena publică, pentru a fi atent la integritatea ta, căci atunci se va dovedi a fi prea târziu.

Poate talentul tău îți va aduce succes, dar e nevoie de caracter pentru ca succesul să fie protejat și menținut. Adevărul de reținut azi e că, atunci când integritatea își are temelia în sfera privată, lucrul acesta se reflectă în sfera personală, în cea profesională și apoi în cea publică!