7 Martie 2024
Simeon și Levi sunt frați: săbiile lor sunt unelte de asuprire. Suflete al meu, să nu intri la sfatul lor! Gloria mea, să nu te unești cu adunarea lor.
Geneza 49.5,6
Așa erau leviții, ca natură și practică – neînduplecați, nemiloși și plini de cruzime. Cât de remarcabil este faptul că astfel de oameni au fost aduși în locul celor mai înalte și mai sfinte privilegii! Cu siguranță, acest lucru se datorează de la un capăt la celălalt doar harului! Este felul de a lucra al harului să se ocupe de cei mai răi oameni. Harul se coboară în cele mai mari adâncimi ale răutății și ale păcatului și de acolo îi scoate pe aceia care devin cele mai strălucitoare trofee ale sale. „Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu” (1 Timotei 1.15).
Cât de izbitoare sunt însă aceste cuvinte: „Suflete al meu, să nu intri la sfatul lor! Gloria mea, să nu te unești cu adunarea lor”. Ochii lui Dumnezeu sunt atât de sfinți, încât nu pot privi răul și nu se pot uita la nelegiuire. Dumnezeu nu putea intra la sfatul lui Levi, nici nu Se putea uni cu adunarea lui. Așa ceva era imposibil. Dumnezeu nu poate avea nimic de-a face cu voința proprie, nici cu răutatea și nici cu cruzimea. Totuși, El a putut să-l aducă pe Levi la sfatul Său și l-a putut uni cu adunarea Sa. L-a putut lua din locuința sa, unde erau uneltele de asuprire, și l-a putut aduce în cortul întâlnirii, pentru a îngriji de uneltele și de vasele de acolo. Aceasta a însemnat har – un har pur și suveran. Iată unde trebuie căutat motivul pentru așezarea lui Levi într-o slujbă atât de binecuvântată și de înălțată! În ce-l privește pe Levi, din punct de vedere personal, era o distanță incomensurabilă întră el și Dumnezeul sfânt – o prăpastie pe care nicio putere sau pricepere omenească n-o putea trece. Un Dumnezeu sfânt nu putea avea nimic de-a face cu răutatea și cu cruzimea, însă un Dumnezeu al harului putea avea de-a face cu Levi. El putea lucra față de Levi într-un har suveran și-l putea ridica din adâncimile degradării lui morale, aducându-l într-un loc de apropiere față de Sine Însuși.
C. H. Mackintosh
<
Tu ai găsit plăcere să-mi scoți sufletul din groapa nimicirii … Domnul m-a mântuit!
Ieremia 38.17,20
Când Dumnezeu ne zădărnicește planurile
Pictorul englez James Thornhill (1675-1734) a primit lucrarea de a decora cupola Catedralei Saint Paul din Londra cu picturi istorice. După luni de muncă, o parte a lucrării a fost finalizată.
Într-o zi stătea pe schela înaltă pentru a-și privi lucrarea. În timp ce privirea îi era fixată spre cupolă, s-a dat puțin înapoi pentru a vedea cum arată totul de la distanță. Astfel, fără să-și dea seama, s-a apropiat prea mult de marginea platformei. Încă o jumătate de pas și ar fi căzut în gol.
Prietenul și ajutorul său, care se afla de cealaltă parte a schelei, a observat pericolul și, apucând o pensulă, a mâzgălit la repezeală fresca într-un colț. Supărat, Thornhill s-a aruncat furios în față, pentru a-și apăra creația. Furia lui s-a transformat însă rapid în recunoștință, atunci când i s-a spus: „Maestre, aceasta a fost singura modalitate de a vă salva viața. Fără să știți, v-ați aflat pe marginea prăpastiei. Dacă v-aș fi strigat, probabil că nu ați fi sărit în față, spre mine, ci ați fi căzut pe spate. Nu puteam să vă salvez decât stricându-vă într-un colț fresca”.
Dumnezeu intervine și în viața noastră și ne strică uneori planurile, pentru că vrea să ne salveze de la ruină. În bunătatea Sa, Dumnezeu intervine uneori poate în forță, pentru ca noi să ne întoarcem la El de la calea noastră greșită. „Veniți să ne întoarcem la Domnul! … El ne va da iarăși viața … și vom trăi înaintea feței Lui” (Osea 6.1). Dacă uneori Tatăl ceresc pare că nimicește lucrarea copiilor Săi, pentru că îngăduie ca nimic din ce se face fără Dumnezeu să nu dureze, este pentru a-i împiedica să nu ajungă până la locul de unde ar fi putut cădea în gol.
Citirea Bibliei: Deuteronom 3.1-17 · Matei 21.1-11
de Jean Koechlin
Geneza 41:14-36
Tot aşa cum faraon a fost tulburat de un vis, oamenii de astăzi sunt dezorientaţi, neliniştiţi. Viitorul îi îngrijorează. Ei se simt la dispoziţia unor catastrofe imprevizibile. Totuşi Biblia conţine tot ce poate şti omul despre viitor. Dar aceste profeţii sunt de neînţeles pentru cei care nu au Duhul lui Dumnezeu. În zadar i-a consultat faraon pe cei mai înţelepţi oameni din împărăţia lui. Înaintea lui Dumnezeu, toată înţelepciunea omenească nu valorează nimic. Atunci apare Iosif. Uşile temniţei i se deschid şi el vine cu înţelepciunea de sus aducându-i lui faraon „un răspuns de pace”. El nu omite să spună că acest răspuns vine de la Dumnezeu şi nu de la el însuşi (comparaţi cu Daniel 2.28).
Un creştin care se hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu ştie mult mai mult despre viitorul lumii decât cei mai avizaţi politicieni. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu „ne-a dat pricepere” (citiţi Ioan 16.13; 1 Ioan 2.20; 5.20).
Nu putem nega faptul că, din punct de vedere spiritual, trăim într-o perioadă de abundenţă spirituală. Pentru lume, aceasta va fi urmată de o perioadă de foamete prezisă de profeţi, „nu foame de pâine, nici sete de apă, ci de auzire a cuvintelor Domnului” (Amos 8.11 …). Ziua de îndurare se va sfârşi. Cititorule, eşti tu gata?
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LAOLALTĂ ÎN UNITATE | Fundația S.E.E.R. România
„Vă îndemn… să fiţi uniţi în chip desăvârşit, într-un gând şi o simţire.” (1 Corinteni 1:10)
Pentru a-ți conduce familia în mod eficient, trebuie să înveți să ți-o aduni laolaltă în mod regulat. „Strângerea laolaltă” este locul în care echipa:
1) își stabilește obiective;
2) discută împărțirea responsabilităților;
3) tratează aspecte care determină dacă echipa câștigă sau pierde.
Părinților, chiar dacă voi stabiliți regulile, familia voastră trebuie învățată cum să îndeplinească sarcinile pe teren. Asta înseamnă să faceți față problemelor, să dați explicații în timpul neînțelegerilor, să motivați și să apreciați fiecare membru. Încercați să ascultați cu o inimă deschisă. Nu vă limitați la auzirea vorbelor spuse de copiii voștri, ci încercați să înțelegeți ce simt. Da, voi sunteți la cârmă, și da, puteți încerca să vă impuneți voința dacă asta doriți. Dar mai devreme sau mai târziu, veți avea necazuri, pentru că atunci când oamenii se simt lăsați pe dinafară, ura lor crește. Fiecare membru al echipei voastre trebuie să participe la procesul de luare a deciziilor.
Implicați-i!
Rugați-vă ca Dumnezeu să vă ajute să priviți dincolo de ceea ce vă doriți, la ceea ce e cel mai bine pentru voi toți. Și nu cădeți sub vraja mulțumirii cu puțin; ceea ce vi se pare bun astăzi ar putea să vă scoată de pe calea către un mâine mai bun! Și încă ceva: nu-i acceptați în grup pe cei care nu fac parte din familia voastră. Spuneți-le să rămână în propriul lor grup. De foarte multe ori, opiniile lor se bazează pe zvonuri, interese proprii sau gelozie. Respectați intimitatea echipei voastre. Zidiți loialitate între voi și strângeți-vă la rugăciune în mod regulat. Dacă faceți lucrul acesta, toată lumea câștigă!
Mana Zilnica 