6 Martie 2024
Și voi v-ați îngâmfat și nu v-ați mâhnit, mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru … Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat.
1 Corinteni 5.2,7
În legătură cu disciplina efectuată de adunare trebuie să fim atenți în mod deosebit la două lucruri. Primul îl găsim în versetul 2: „Și voi v-ați îngâmfat și nu v-ați mâhnit, mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru”. Într-un astfel de caz trebuie să existe mâhnire. Dacă adunarea poartă pe inima ei slava și onoarea Domnului, și El a fost necinstit de unul care se adună în Numele Său, atunci toată adunarea intră sub incidența acestei vinovății. Din acest motiv se cuvine ca toată adunarea să se umilească înaintea lui Dumnezeu. Ea este în legătură cu acele lucruri și trebuie să sufere pentru aceasta. Cât de necesară este rugăciunea și smerenia în astfel de cazuri extreme, când o persoană trebuie exclusă! Un astfel de caz trebuie să producă mâhnire, din pricina ofensei aduse Numelui Domnului. Cum s-ar putea curăți cu adevărat o adunare, dacă ea însăși nu a stat pe genunchi, smerindu-se și recunoscând cu părere de rău ceea ce s-a întâmplat în mijlocul ei?
Partea a doua a versetului 7 formează temelia disciplinei. „Ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat.” Așa suntem în Hristos. În El suntem „o plămădeală nouă”. Aluatul cel vechi trebuie pus deoparte, pentru că suntem o creație nouă – aceasta este măsura și acesta este testul pentru umblarea noastră. Dă viața noastră mărturie în fața lui Dumnezeu despre ceea ce suntem prin jertfa scumpului nostru Domn? Trebuie să umblăm în puterea creației celei noi, a noii naturi, a unei plămădeli noi. Dacă răul pătrunde, atunci nu mai suntem fără aluat. Biserica nu a reușit să se păstreze în practică fără aluat, ca o plămădeală nouă. Aceasta este temelia disciplinei în acest capitol. Trebuie să fim în practică ceea ce suntem ca poziție înaintea lui Dumnezeu.
C. Briem
Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”.
Luca 15.21
Tara îndepărtată (10)
Fiul risipitor n-a mai rostit cuvintele „fă-mă ca pe unul dintre argații tăi”, pe care intenționa să le spună. Cum ar fi putut el să le rostească având parte de o asemenea primire iubitoare și lipsită de orice reproș? Dumnezeu Se poartă în felul acesta cu noi doar pentru că El este dragoste, nu pentru că noi suntem demni de iubire. Adesea credem că Dumnezeu trebuie să acționeze în funcție de ceea ce noi înțelegem sau simțim despre El. Când ne gândim la mizeria noastră, putem fi înclinați să-I spunem: „Fă-mă ca pe unul dintre argații tăi”. Acest lucru ar părea o dovadă de smerenie, dar nu este. Dimpotrivă, restricționează dragostea lui Dumnezeu.
Oamenii – chiar și cei născuți din nou, adevărații copii ai lui Dumnezeu – au adesea dificultăți în a înțelege harul nemărginit al lui Dumnezeu. Mulți creștini sinceri ar fi mulțumiți, de exemplu, cu un „colțișor în cer”. Dar cei care gândesc astfel nu-L cunosc pe Dumnezeu și nu înțeleg caracterul și bogăția dragostei Sale. Dumnezeu acționează de fapt potrivit cu ceea ce este El în Sine Însuși. „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, … ne-a adus la viață” (Efeseni 2.4,5).
Oare un „colțișor în cer” ar mai corespunde bogăției harului dragostei Sale? Oare un astfel de loc umil nu ar pune mai degrabă la îndoială bogăția îndurării Sale? – Acest lucru s-ar fi întâmplat dacă tatăl ar fi făcut din fiul său întors acasă unul dintre argații săi.
Citirea Bibliei: Deuteronom 2.26-37 · Matei 20.29-34
de Jean Koechlin
Geneza 41:1-13
Ieri ne-a fost înfăţişată rugăciunea tâlharului: „Aminteşte-Ţi de mine, Doamne …” (Luca 23.42). În cap. 40.14, Iosif îi cere paharnicului, care tocmai urma să fie eliberat: „Adu-ţi aminte de mine …” Cât de trist este să citim în v. 23: „Dar mai-marele paharnicilor nu şi-a mai adus aminte de Iosif şi l-a uitat”!
Răscumpăraţi de Domnul, beneficiari ai marii Sale mântuiri, nu suntem şi noi adesea nerecunoscători, uitându-L pe Cel care ne-a mântuit? Deşi Îi datorăm totul, din neglijenţă nu vorbim despre El celor care nu au avut privilegiul de a-L cunoaşte. Domnul ştia cât de uituce sunt inimile alor Săi. Instituind Cina, dându-le pâinea şi paharul, le-a spus: „faceţi aceasta în amintirea Mea!” (Luca 22.19).
După visul lui faraon, amintirile se trezesc în mintea paharnicului. Cu siguranţă l-a costat mult să spună: „Astăzi îmi aduc aminte de greşelile mele” (v. 9). Dar el n-a putut vorbi despre Iosif fără a spune unde şi de ce l-a întâlnit. Tot astfel, când noi Îl mărturisim pe Isus, Mântuitorul nostru, să nu ne temem să facem cunoscut starea de mizerie şi de păcat în care ne aflam atunci când El ne-a făcut cunoscut eliberarea.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
MANIFESTAREA DRAGOSTEI | Fundația S.E.E.R. România
„Slujiţi-vă unii altora în dragoste.” (Galateni 5:13)
Dragostea înseamnă mai degrabă ceva ce faci, și nu ceva ce simți. Apostolul Pavel scria: „Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.” (Galateni 5:13). Așadar, cum ar trebui să-ți exprimi dragostea?
Iată ce scria un autor: „Un tânăr care va conduce cinci ore ca să fie câteva minute cu mama sa cu ocazia zilei ei de naștere. Cineva vorbește despre o carte care-l interesează, iar un prieten face tot posibilul să facă rost de un exemplar pe care i-l oferă fără niciun motiv vizibil. O familie de vârsta a doua ia masa într-un restaurant, și văd un soț și o soție tineri și cu bani puțini, și le plătesc acestora consumația în secret. Un tată care știe cât de mult îi place fiicei lui să aibă mașina curată, așa că merge pe furiș și o spală ca să-i facă o surpriză. Persoanele dintr-un grup care își trimit e-mail-uri ca o formă de a-și exprima grija unii față de alții. Un înțelept a spus odată că, așa cum cele trei legi ale imobiliarelor sunt „locația, locația, locația”, tot așa cele trei legi ale relațiilor sunt „observația, observația, observația”!
Persoanele care ne dau viață sunt cele care ne observă. Sunt cele care știu ce ne place, și ce ne produce frică. Când ne străduim să observăm cu adevărat pe cineva, dragostea noastră pentru acea persoană crește. Când ne străduim să observăm o altă persoană, în acea uitare de sine, propriul nostru suflet înflorește.”
Maica Tereza obișnuia să spună: „Dacă nu poți face lucruri mari, fă lucruri mici cu o dragoste mare. Și dacă nu le poți face cu o dragoste mare, fă-le cu o dragoste mică. Și dacă nu le poți face cu o dragoste mică, fă-le oricum.” Și nu uita că dragostea crește atunci când slujești!
Mana Zilnica 