2 Martie 2024
Și a fost așa: în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi. Și numele omului era Elimelec, și numele soției sale, Naomi, și numele celor doi fii ai săi, Mahlon și Chilion, efratiți din Betleemul lui Iuda.
Rut 1.1,2
Betleem înseamnă „casa pâinii”, Iuda înseamnă „laudă” sau „El să fie lăudat”, Efrata înseamnă „locul rodniciei”, Elimelec înseamnă „Dumnezeul meu este împărat”, Naomi înseamnă „cea iubită” sau „cea plăcută”. Nu ne dau oare aceste nume o imagine minunată cu privire la ceea ce a dat Dumnezeu poporului Său, lui Israel și Adunării? Este un loc, am putea spune, unde Dumnezeu Și-a depozitat bogățiile, unde este belșug de pâine (Mica 5.2; Ioan 6.32-58). Acesta este și un loc de închinare, unde Îi aducem laudă, adorare și mulțumiri Domnului. Ce rodnicie este în acest loc! Ce roade bogate cresc aici! Iar în acest loc Se află Cineva al Cărui nume proclamă că Dumnezeu este împărat și, de asemenea, tot aici se află cea care este iubită de Dumnezeu, cea plăcută lui Dumnezeu.
Realizezi oare, iubite cititor, ce minunat este locul unde Domnul Isus îi adună pe ai Săi în jurul Său (Matei 18.20)? Acolo Își are El casa pâinii, unde sufletele sunt mereu hrănite de El. Acolo Îi putem aduce laudă și mulțumiri din inimile noastre, acolo Îl putem adora. În mijlocul celor care Îl mărturisesc pe El ca Domn (Romani 10.9) este chiar El. Înțelegi oare ce înseamnă să-L ai pe El într-un asemenea loc? Însuși Dumnezeu Își găsește toată plăcerea numai în Hristos, căci El este „Preaiubitul” Lui.
Dar Dumnezeu vrea ca adevărul să locuiască în adâncul inimii. Când ne strângem laolaltă în locul binecuvântării și ne bucurăm acolo de ceea ce ne dă El, când Îi aducem mulțumirea cuvenită sau Îi cântăm laude, El vede dacă inimile noastre sunt în starea potrivită cu lauda Lui sau dacă ceea ce rostim este departe de starea reală a inimilor noastre. Câteodată, în felul Lui de a lucra cu noi, El trimite foamete, ca să ne determine să fim conștienți de nevoile noastre și să ne facă să ne judecăm în lumina Lui pătrunzătoare.
H. L. Heijkoop
Cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu.
1 Corinteni 1.18
Spera să fie acceptată de Dumnezeu
O doamnă în vârstă, preocupată mult de lucrurile religioase, a frecventat biserica toată viața, în speranța că, atunci când va muri, Dumnezeu o va face potrivită pentru cer. Din când în când mergea și la studiile biblice ținute de doi credincioși devotați. Odată, când s-a întors acasă de la o astfel de adunare, rudele au întrebat-o:
„Bunico, îți place de cei doi predicatori?”
„Nu știu”, a răspuns ea, „pentru că nu prea reușesc să-i înțeleg. Unul le vorbește oamenilor ca și cum toți ar fi deja acceptați de Dumnezeu, iar eu nu sunt convinsă că ar exista astfel de oameni buni în orașul nostru. Celălalt îi pune pe oameni într-o lumină foarte rea în predica sa, ca și cum toți ar fi pierduți și ar merge direct în iad, iar eu nu sunt printre aceștia. Deci nu există niciodată un cuvânt pentru mine”.
Ea nu se considera nici suficient de bună pentru cer, nici suficient de rea pentru a i se cuveni judecata lui Dumnezeu. Versetul de astăzi ne lămurește însă exact: sunt numai două categorii de oameni, cei pierduți și cei mântuiți! Cei salvați nu sunt mai buni decât ceilalți. Dar ei s-au întors la Dumnezeu și L-au acceptat pe Isus ca Mântuitor personal. Au înțeles că moartea Sa ispășitoare de pe cruce a împlinit toate cerințele sfinte ale lui Dumnezeu. De aceea ei știu că sunt acceptați de El.
Prin sângele Mielului sfânt,
răscumpărat prin îndurare,
copil sunt al lui Dumnezeu. —F. Crosby
Citirea Bibliei: Deuteronom 1.19-28 · Matei 19.13-22
de Jean Koechlin
Geneza 37:18-36
Drumul lung parcurs de Iosif în căutarea fraţilor săi aminteşte de cel parcurs de Fiul lui Dumnezeu să caute şi să mântuiască ce era pierdut. Drum al golirii de Sine Însuşi mai întâi: fiind Dumnezeu, S-a făcut Om. Drum al umilirii Sale apoi – până la moarte, şi chiar „moarte pe cruce” (Filipeni 2.7, 8).
Urmează crima, ale cărei detalii vorbesc toate despre crucea lui Hristos: ei fac planuri mişeleşti ca să-l ucidă pe cel care venise să le slujească (Psalmul 109.5; Ieremia 11.19; Ioan 11.53); „se strâng contra sufletului celui drept şi condamnă sângele nevinovat” (Psalmul 94.21); îl dezbracă de haina lui (Psalmul 22.18) şi-l aruncă în groapă, imagine a morţii.
În cele din urmă îl vând pe Iosif pentru douăzeci de arginţi ca rob la străini. Unul însă mult mai mare decât el a fost vândut pentru treizeci de arginţi, „preţ scump”, conform estimării lor (Zaharia 11.13), apoi a fost dat lui Pilat prin mâna iudeilor. Cât de mare trebuie să fi fost durerea lui Iosif! Şi cu cât mai mare trebuie să fi fost tulburarea Celui pentru care Iosif nu este decât o slabă imagine, când El a trecut prin toate aceste dureri, prin moarte şi prin despărţirea de Dumnezeu, în numele dragostei Sale nemărginite pentru voi şi pentru mine!
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TU EȘTI AMBASADORUL LUI HRISTOS (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Noi dar, suntem trimişi… ai lui Hristos…” (2 Corinteni 5:20)
Slujba pe care o ai în Împărăția lui Dumnezeu este similară cu a unui ambasador. Ce mare privilegiu, și ce mare responsabilitate! În trei episoade consecutive ne vom uita la câteva calități ale unui ambasador. Întâi, ambasadorul trebuie să fie cetățeanul țării pe care o reprezintă. „Cetăţenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20). Aflându-se în exil, apostolul Ioan a spus: „mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos… În ziua Domnului eram în Duhul.” (Apocalipsa 1:9-10)
Ioan știa că nu unde este, ci al cui este contează cel mai mult în calitatea sa de reprezentant al Domnului. Viața ta este singura Biblie pe care o vor citi mulți oameni vreodată! De pe buzele tale vor primi singura Evanghelie pe care o vor auzi vreodată! Atitudinea ta poate contribui la câștigarea lor mai mult decât toate argumentele tale. Înainte de a fi răstignit, Domnul Isus a rostit următoarea rugăciune pentru ucenicii Săi: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” (Ioan 17:15-18).
Înainte ca ambasadorul să fie numit în funcție, el trece prin cea mai amănunțită cercetare pe care ne-o putem imagina: integritatea morală, interacțiunile pe plan financiar, viața de familie, dosarul de angajat, fiecare vorbă și faptă îi sunt puse sub microscop. Și atunci, nu ar trebui oare să se petreacă asta cu atât mai mult pentru ambasadorii Împăratului împăraților? Așa că, nu uita niciodată de partea cui ești și cărei împărății aparții! Și nu uita niciodată pe cine reprezinți: tu ești ambasadorul lui Isus Hristos!
Mana Zilnica 