Mana Zilnica

7 Noiembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Maria deci, luând o măsură de mir de nard curat, de mare preț, I-a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului.

Ioan 12.3

Maria, care mai înainte stătuse la picioarele Lui pentru a învăța (Luca 10.39), iar cu puțin timp în urmă plânsese la picioarele Lui (Ioan 11.32), acum stă la picioarele Lui și se închină. Ea Îi unge picioarele cu mir de mare preț și I le șterge cu părul capului ei. Fapta ei proclamă că, potrivit estimării ei, nimic din ceea ce ea posedă nu este suficient de bun pentru Hristos. Ea cheltuie pentru El mirul de mare preț și pune la dispoziția Lui ceea ce este „gloria femeii” – părul ei. Ea nu s-a gândit în acel moment la săraci sau la binecuvântarea altora; a fost în întregime absorbită de Persoana lui Hristos. Într-adevăr, aceasta înseamnă închinare; însă, ca și în cazul Mariei, cel care este preocupat în totul cu Hristos va aduce binecuvântare și pentru alții; prin urmare, citim că „s-a umplut casa de mirosul mirului”.

Probabil că Maria înțelegea foarte puțin cu privire la moartea și învierea lui Hristos, dar instinctul ei spiritual, animat de dragoste, o conduce să facă ceea ce era corect la acel moment; iar Domnul a explicat semnificația faptei ei. Într-adevăr, ea ar fi putut fie să vândă mirul de nard pentru beneficiul săracilor, fie să-l toarne pe capul lui Hristos. Însă, spune Domnul, „ea l-a păstrat” pentru acest moment suprem. Domnul dorește ca toți să cunoască faptul că mirul fusese păstrat pentru ziua pregătirii înmormântării Lui. Aceasta a reprezentat o manifestare a dragostei față de Hristos, care a devenit o mărturie despre faptul că Cel care tocmai ridicase un om din moarte avea să meargă El Însuși în moarte. Domnul, într-adevăr, nu îi uită pe săraci, pentru că spune: „Pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi”, însă, cu o tandrețe mișcătoare, El adaugă: „Pe Mine nu Mă aveți întotdeauna”. În curând avea să plece dintre ei, iar instinctul spiritual al Mariei o ajută să înțeleagă că umbrele morții se apropie de Domnul ei. Lazăr reprezenta o mărturie cu privire la puterea de înviere pe care Hristos o avea, însă acțiunea Mariei dă mărturie despre faptul că Cel care avea puterea vieții era pe punctul de a intra în moarte. Așa cum se întâmplă adesea, dragostea devotată îl face pe cel care o are să capete o înțelegere divină. Se pare că ea a fost singura care a înțeles gândul Domnului și care a priceput că El avea să moară.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Plecați urechea și veniți la Mine, ascultați și sufletul vostru va trăi.

Isaia 55.3

Casa paznicului de drumuri

La marginea unei cărări de pe platoul Masivului Central Francez se mai află și astăzi o casă veche cu inscripția: „Casa paznicului de drumuri”. Acolo locuia mai demult paznicul de drumuri care era răspunzător de întreținerea unei anumite porțiuni de drum. La el, călătorii puteau căuta adăpost dacă erau surprinși de o furtună. Se spune că paznicul de drumuri suna mai demult chiar și dintr-un clopot când era ceață densă sau viscol, ca cei care se aflau pe drum și se rătăciseră să poată găsi drumul spre acel adăpost sigur.

În mijlocul furtunilor și al zgomotului din această lume, Dumnezeu ne face să auzim glasul Său: El ne cheamă la Mântuitorul, la Fiul Său Isus Hristos. Acesta a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine aude cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis are viață veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viață” (Ioan 5.24).

Cine aude glasul lui Dumnezeu și răspunde chemării Lui este mântuit. Acel om recunoaște prin credință că Isus Hristos i-a șters păcatele prin jertfa de la cruce pentru a reface legătura distrusă cu Dumnezeu: „Hristos, de asemenea, a suferit o singură dată pentru păcate, Cel Drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18).

Să ascultăm de glasul lui Dumnezeu! Clopotul paznicului de drumuri îi conducea pe oameni la un loc care le oferea siguranță temporară pe pământ. Mesajul Bibliei însă îl conduce pe acela care crede în Isus Hristos la siguranța veșnică, în slava cerului.

Citirea Bibliei: 1 Cronici 29.10-19 · 1 Timotei 5.1-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

RESPECTUL FAȚĂ DE OAMENI | Fundația S.E.E.R. România

„Să răspundeţi… cu blândeţe şi cu teamă.” (1 Petru 3:15)

Biblia spune: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.” Coaja unui ou se sparge și dacă lovești de ceva tare, dar și dacă-l pui într-un mediu cald, și să-l ții la incubat până iese din el un pui. Ultima variantă ne dă un pui, în timp ce prima îl elimină. În mod similar, noi le putem da Evanghelia oamenilor fie bruscându-i, fie iubindu-i și conducându-i în familia lui Dumnezeu. Ai observat că uneori evanghelizarea oamenilor este o condamnare acoperită cu un văl subțire? Noi le spunem: „Tu ai nevoie de ceea ce am eu pentru că ești o persoană atât de chinuită.” Oamenii au într-adevăr nevoie de vestea bună, dar dispoziția ta îi poate împiedica s-o primească.

Respectă-i pe necredincioși, nu-i umili! Să respecți înseamnă să accepți. Asta nu înseamnă că trebuie să fii de acord cu modul lor de a trăi. Acceptarea și aprobarea sunt două lucruri diferite. Dar fiecare om are dreptul să fie tratat cu respect.

Cea mai bună modalitate de a răspândi Evanghelia în rândul celor necredincioși este să-i înconjori cu dragoste și acceptare, atunci când le vorbești despre Domnul. Fii respectuos, sensibil și atent. Teologul D.T. Niles a spus: „Evanghelizarea înseamnă un cerșetor care îi spune altui cerșetor unde poate găsi pâine.” Împărtășește Cuvântul lui Dumnezeu! Când tu te ocupi de lucrul acesta, Dumnezeu Se ocupă de mântuire. Odată ce ai semănat sămânța Cuvântului lui Dumnezeu în inima cuiva, și i-ai arătat iubire, când vei pleca de lângă el poți să fii sigur că Dumnezeu nu va întârzia să-Și facă partea Sa!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Petru 2:1-12

Un copil abia venit pe lume trebuie repede hrănit. De aceea Cuvântul lui Dumnezeu, după ce a dat viaţă (cap. 1.23), dă şi ceea ce trebuie pentru întreţinerea vieţii. El este alimentul complet pentru suflet, „laptele spiritual curat” (v. 2), a cărui substanţă este Hristos. Dacă am gustat că Domnul este bun, nu ne vom mai putea lipsi de această hrană divină (v. 3; Psalmul 34.8).

După sămânţa vie (şi speranţa vie din cap. 1), aici întâlnim pietrele vii. Ele sunt zidite împreună pe Acela care este „piatra de unghi, aleasă, preţioasă” (v. 6; Isaia 28.16) deopotrivă pentru Dumnezeu şi pentru noi, cei care credem (v. 7), pentru a alcătui o casă spirituală (vezi Efeseni 2.20‑22). „Tu eşti” una dintre aceste pietre, îi spusese Domnul lui Simon, fiul lui Iona (comp. cu Matei 16.18). Ei bine, asemenea privilegii atrag responsabilităţi pe măsură! Dacă suntem o preoţie sfântă, aceasta este ca să aducem jertfe spirituale plăcute lui Dumnezeu. Şi dacă suntem un popor dobândit (Isaia 43.21), aceasta este ca să vestim virtuţile Lui.

Fiind chemaţi „din întuneric la lumina Sa minunată”, vom oferi adăpost, în duhul nostru, poftelor carnale? O singură privire este de ajuns pentru a le stârni. Şi ele se războiesc cu sufletul (v. 11).

6 Noiembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

El ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor, iar acum ne-a fost făcut cunoscut prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a desființat moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin evanghelie.

2 Timotei 1.9,10

Hristos, Mântuitorul nostru (8) – Prima Lui arătare

Avem aici câteva binecuvântări pe care Domnul nostru ni le-a adus la prima Lui venire. Apostolul ne spune că planul și harul lui Dumnezeu s-au descoperit, au devenit vizibile, atunci când Hristos S-a arătat în această lume. El a venit ca Mântuitor al nostru. Avem prezentate aici trei rezultate ale venirii Lui și ale lucrării Lui de pe cruce.

1. El a desființat moartea, a frânt puterea ei și, așa cum ne spune Epistola către Evrei, l-a desființat pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul (Evrei 2.14). Într-o zi viitoare, El va distruge moartea, ultimul vrăjmaș (1 Corinteni 15.26). Pentru cel credincios, puterea morții este desființată încă de pe acum. Moartea ne aparține, fiindcă ea nu face altceva decât să ne ducă în prezența Domnului (1 Corinteni 3.22). Absenți din trup, sunt prezenți la Domnul (2 Corinteni 5.8).

2. El a adus viața eternă la lumină prin venirea Sa. Toți sfinții au avut viață divină, însă, prin venirea Lui în lume, această viață a fost descoperită în legătura ei cu Sine Însuși. Suntem aduși la viață împreună cu Hristos, înviați împreună și așezați în locurile cerești în Hristos Isus (Efeseni 2.5,6).

3. El a adus neputrezirea la lumină. Așteptăm acea zi când vom ieși din sfera putrezirii. Trupurile noastre sunt marcate de putrezire; lumea din jurul nostru de asemenea este marcată de putrezire. Când va veni, Domnul îi va învia pe sfinții Săi adormiți și îi va schimba pe cei găsiți în viață; atunci trupurile noastre vor fi scoase din sfera putrezirii. Când El Se va întoarce în putere pe acest pământ, va elibera creația de robia putrezirii (Romani 8.21). Ce Mântuitor minunat!

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.

Iov 9.10

Nenumărate minuni în natură

Cine le anunță pe brândușe că a sosit primăvara? Cine le spune copacilor să-și arate straiele multicolore toamna? Cine face ca stele fără număr să apară în splendoarea lor pe cer noaptea?

Astfel de întrebări ne inspiră să privim în spatele culiselor. Iov constatase că Dumnezeul-Creator stă în spatele minunilor naturii (Iov 9.5-10).

Dumnezeu este Acela care face ca pământul să se rotească continuu și la distanța corectă în jurul soarelui (nici mai mică, altfel am fi fost carbonizați, nici mai mare, altfel am fi fost de gheață), astfel încât pe pământ să fie posibilă viața pentru oameni, plante și animale.

Dumnezeu este Acela care conduce păsările călătoare toamna spre sud și le arată calea înapoi primăvara.

Dumnezeu este Acela care hrănește corbii și îmbracă crinii.

Poate vă gândiți că toate acestea sunt o consecință logică a naturii. Dar, așa cum dreptul civil este o expresie a voinței omenești, în legile naturii vedem înțelepciunea lui Dumnezeu. Totul funcționează în armonie cu voia Sa. Dumnezeul atotputernic a făcut și mai mult! Din dragoste pentru noi, oamenii, El L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ. Isus Hristos a murit pe cruce, ca noi să putem fi împăcați cu Dumnezeu. Nu este aceasta cea mai mare minune a lui Dumnezeu? Oameni care au trăit fără El și care au păcătuit împotriva Lui devin, prin credința în Domnul Isus, copiii Săi preaiubiți!

Citirea Bibliei: 1 Cronici 29.1-9 · 1 Timotei 4.6-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DEDICAT ȘI CONECTAT | Fundația S.E.E.R. România

„Noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos…” (Romani 12:5)

Biblia descrie viața creștină ca pe un câmp de luptă: armătură, scut, sabie, săgeți, cucerire, coif, străduințe, bătălii, biruință, victorie etc. Și așa este, noi suntem într-un război spiritual fie că ne dăm seama de asta, fie că nu, și de aceea avem nevoie de susținere și de sprijin. Când am devenit creștini, practic ne-am înrolat în armata lui Dumnezeu. Imaginează-ți că te duci la un birou de recrutare pentru a te înrola în armată. Ți se spune: „Minunat, semnează aici.” Tu spui: „Stați puțin! Am câteva condiții: nu vreau să fiu legat de un pluton anume. Vreau să fiu flexibil. Voi face parte din armată, dar nu vreau să fiu atașat unui anumit grup de soldați. Dacă lupta se întețește prea mult într-o zonă, mă voi muta într-o altă zonă și mă voi alătura altui pluton. Și dacă nu-mi place conducerea unui pluton, mă voi alătura altuia!”

Ce zici, te-ar mai primi? Ai vrea să lupți cot la cot cu o astfel de persoană? Firește că nu!

Din păcate, așa se comportă mulți creștini, astăzi, cu privire la armata lui Dumnezeu: ei se plimbă de la o biserică la alta, având puține implicări sau deloc, în vreo slujire a bisericii, iar atunci când biserica pleacă la luptă, ei sunt absenți nemotivați. În Biblie, nu există creștin care se plimbă de la o biserică la alta din cauza plictiselii. Toți erau implicați, trup și suflet.

Diferența dintre simplul mers la biserică și a deveni membru, este ca diferența dintre a te căsători și a trăi în concubinaj. Deosebirea o reprezintă angajamentul. Cuvântul grecesc pentru părtășie este koinonia, care înseamnă „a fi dedicat unul altuia”. Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35). Și nu poți iubi în absență! Așadar, fii dedicat trupului lui Hristos și conectat cu biserica din care faci parte!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Petru 1:13-25

Adevărul, aşa cum îl prezintă apostolul, are drepturi şi efecte asupra noastră, el fiind centura care ne încinge mintea şi care ne stăvileşte imaginaţia (v. 13; Efeseni 6.14). Şi de acest adevăr trebuie noi să ascultăm. Noi, cei care odinioară umblam printre „fiii neascultării” (Coloseni 3.6,7), am devenit „copii ascultători” (v. 14): nu numai ascultare de Isus Hristos, ci ascultarea lui Isus Hristos (v. 2), adică asemenea cu a Lui, motivată de dragostea faţă de Tatăl (Ioan 8.29; 14.31).

De altfel, aici toate lucrurile sunt în contrast cu Vechiul Testament. Nu cu argint, nici cu aur, nici cu vreun lucru oarecare am putut fi noi răscumpăraţi (Exod 30.11-16; Numeri 31.50), ci cu sângele scump al lui Hristos. Pe noi nu naşterea naturală, ca pe israeliţi, ne face să avem drepturile şi privilegiile poporului lui Dumnezeu ~ nimeni să nu creadă că este copil al lui Dumnezeu numai prin faptul că are părinţi creştini! Noi suntem regeneraţi prin Cuvântul incoruptibil, viu, permanent. Sfinţenia cerută în toată comportarea noastră răspunde acestei noi naturi; noi Îl chemăm pe Dumnezeul sfânt ca Tată (v. 15‑17).

Sfinţenia este şi consecinţa valorii la care apreciază El jertfa Mielului desăvârşit.

5 Noiembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea.

Marcu 15.33

Lunga istorie de păcat a omului a fost comprimată în cele trei ceasuri de întuneric de la cruce. Toată mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului a căzut asupra Domnului Isus, în timp ce era atârnat între cer și pământ. El a suferit moartea și judecata pe care noi le meritam. Scriptura declară: „Pe Cel care n-a cunoscut păcatul El L-a făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5.21); „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18).

Din punctul de vedere al lui Dumnezeu deci, istoria morală a omului și-a găsit sfârșitul josnic la cruce. Însă, în timp ce crucea reprezintă sfârșitul istoriei morale a omului, ea marchează de asemenea începutul unei noi vieți în Hristos pentru toți cei care cred. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Trebuie să existe deci o dovadă clară a existenței acestei noi creații în Hristos. Acesta este motivul pentru care Pavel afirmă: „În ceea ce privește purtarea de mai înainte, v-ați dezbrăcat de omul vostru cel vechi, care se strică prin poftele înșelătoare; și sunteți înnoiți în duhul minții voastre; și v-ați îmbrăcat în omul cel nou, care este creat după Dumnezeu în dreptate și în sfințenia adevărului” (Efeseni 4.22-24).

Evident că, dacă Dumnezeu este ca să mântuiască pe cineva, aceasta nu poate fi decât potrivit cu harul și cu îndurarea Sa suverană, pe baza morții lui Hristos pe cruce. Trebuie să venim la Dumnezeu prin Hristos, mărturisind falimentul nostru spiritual și moral, apucând îndurarea pe care El ne-o acordă și primindu-L pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”.

Matei 17.5

Cum gândește Dumnezeu despre Isus Hristos?

Dumnezeu Tatăl ne spune ce înseamnă Domnul Isus pentru El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”. Cu aceste cuvinte, Tatăl ne îndreaptă privirile spre Hristos. Să privim la Acela care umple inima Tatălui și Se bucură de toată plăcerea Sa. Cu ce scop? Ca și noi să fim umpluți de Hristos și să ne bucurăm de El!

Dumnezeu ne-a dat Biblia, ca să ni-L prezinte pe Fiul Său. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu ne arată gloria Domnului Isus. Persoane ca Isaac sau Iosif sunt imagini despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Jertfele din cartea Levitic ne îndreaptă privirile spre lucrarea Sa de la cruce. Ele descriu diferite aspecte ale morții Sale și ne descoperă o plinătate de glorii.

Cât de prețios devine Domnul Isus pentru inimile noastre, când Îl privim în Cuvântul lui Dumnezeu! Este imposibil să ne preocupăm cu Hristos fără să fim atrași de gloria Sa. Astfel, El devine tot mai mare pentru noi, iar inimile noastre vor fi tot mai mult umplute de El.

Dumnezeu ne invită să avem comuniune cu Sine și dorește să împărtășim cu El prețuirea pe care o avem pentru Domnul Isus și să vorbim cu El despre gloria Acestuia.

Glorie-Ți dăm, azi și în slavă-Ți cântăm.

Glorie-n veci numai Ție!

Citirea Bibliei: 1 Cronici 28.1-21 · 1 Timotei 4.1-5

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINCIOȘIA (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:23)

Credincioșia poate transforma orice fel de muncă într-una de o importanță vitală. Să ne gândim cât suntem de responsabili în lucrurile mici – și să luăm ca exemplu un timbru poștal. Fără el, plicul nu poate pleca. Doar așa, scrisoarea ajunge acolo unde este trimisă. Trebuie să fie bine lipit, ca să reziste până când scrisoarea ajunge și își împlinește sarcina. Persoana care face această muncă nu are impresia că este o sarcină prea mică. Nu toți ne-am născut cu aceleași talente; unii dintre noi sunt mai dotați în anumite domenii decât alții.

Fiecare dintre noi ne-am născut cu aceeași responsabilitate: să ne folosim abilitățile la capacitate maximă! Mai mult de atât, nu putem face – și nici Dumnezeu, Cel care ni le-a dat, nu Se așteaptă la mai mult! Acum 200 de ani, când s-a înființat Marina Statelor Unite, oficialii s-au gândit serios la un motto potrivit. În cele din urmă au ales expresia latinească semper fidelis, expresie care este acum întipărită în mintea fiecărui militar din Marină. Ce înseamnă motto-ul acesta? „Mereu credincios!” Ambele cuvinte sunt importante, dar primul mi se pare cel mai important: „mereu”. De ce? Pentru că un militar al acestor trupe nu-și permite să fie credincios numai când este confortabil sau convenabil, doar când are chef sau când lucrul acesta îl face fericit. Semper fidelis înseamnă că trebuie să fii mereu credincios, indiferent de cost.

Dumnezeu dorește să poată spune despre tine același lucru care se spune și despre El: „credincioşia Ta este atât de mare!” Deci, fie că ești șef, angajat, tată sau mamă, soț sau soție, membru al unei biserici, preot sau militar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fii mereu credincios!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Petru 1:1-12

Domnul îi spusese ucenicului Său, Petru, chiar înainte de a fi fost negat de el: „După ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Este lucrarea pe care o împlineşte apostolul prin această epistolă. El ne aduce aminte de privilegiile noastre fără seamăn: mântuirea sufletului (v. 9) şi o moştenire cerească la adăpost de orice atingere (v. 4). Dumnezeu păzeşte moştenirea pentru moştenitori, iar pe moştenitori îi păzeşte pentru moştenire. Şi ei, chiar în prezent, pot gusta mai înainte „o bucurie de nespus şi strălucită”, izvorâtă: din speranţa vie pe care o au într–o Persoană vie ~ Isus înviat (v. 3); din credinţă (v. 5, 7); din dragostea pentru Cel pe care răscumpăraţii încă nu L–au văzut, dar pe care inima lor Îl cunoaşte bine (v. 8). Şi cu cât iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom simţi că nu–L iubim îndeajuns.

Tocmai datorită valorii pe care Dumnezeu o recunoaşte credinţei, El Se angajează s–o cureţe în cuptorul încercării. Dar ni se dă asigurarea că El face aceasta numai „dacă trebuie” (v. 6).

Acestea sunt, dragi prieteni, realităţile fericite cu privire la noi, pe care profeţii le–au căutat şi cercetat cu grijă (v 10, 11) şi pe care îngerii doresc să le privească de aproape (v. 12). Putem noi, care luăm parte la lucrurile administrate de ei, să fim singurii care nu se interesează de ele?

5 Noiembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea.

Marcu 15.33

Lunga istorie de păcat a omului a fost comprimată în cele trei ceasuri de întuneric de la cruce. Toată mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului a căzut asupra Domnului Isus, în timp ce era atârnat între cer și pământ. El a suferit moartea și judecata pe care noi le meritam. Scriptura declară: „Pe Cel care n-a cunoscut păcatul El L-a făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5.21); „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18).

Din punctul de vedere al lui Dumnezeu deci, istoria morală a omului și-a găsit sfârșitul josnic la cruce. Însă, în timp ce crucea reprezintă sfârșitul istoriei morale a omului, ea marchează de asemenea începutul unei noi vieți în Hristos pentru toți cei care cred. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Trebuie să existe deci o dovadă clară a existenței acestei noi creații în Hristos. Acesta este motivul pentru care Pavel afirmă: „În ceea ce privește purtarea de mai înainte, v-ați dezbrăcat de omul vostru cel vechi, care se strică prin poftele înșelătoare; și sunteți înnoiți în duhul minții voastre; și v-ați îmbrăcat în omul cel nou, care este creat după Dumnezeu în dreptate și în sfințenia adevărului” (Efeseni 4.22-24).

Evident că, dacă Dumnezeu este ca să mântuiască pe cineva, aceasta nu poate fi decât potrivit cu harul și cu îndurarea Sa suverană, pe baza morții lui Hristos pe cruce. Trebuie să venim la Dumnezeu prin Hristos, mărturisind falimentul nostru spiritual și moral, apucând îndurarea pe care El ne-o acordă și primindu-L pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.

R. A. Barnett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”.

Matei 17.5

Cum gândește Dumnezeu despre Isus Hristos?

Dumnezeu Tatăl ne spune ce înseamnă Domnul Isus pentru El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”. Cu aceste cuvinte, Tatăl ne îndreaptă privirile spre Hristos. Să privim la Acela care umple inima Tatălui și Se bucură de toată plăcerea Sa. Cu ce scop? Ca și noi să fim umpluți de Hristos și să ne bucurăm de El!

Dumnezeu ne-a dat Biblia, ca să ni-L prezinte pe Fiul Său. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu ne arată gloria Domnului Isus. Persoane ca Isaac sau Iosif sunt imagini despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Jertfele din cartea Levitic ne îndreaptă privirile spre lucrarea Sa de la cruce. Ele descriu diferite aspecte ale morții Sale și ne descoperă o plinătate de glorii.

Cât de prețios devine Domnul Isus pentru inimile noastre, când Îl privim în Cuvântul lui Dumnezeu! Este imposibil să ne preocupăm cu Hristos fără să fim atrași de gloria Sa. Astfel, El devine tot mai mare pentru noi, iar inimile noastre vor fi tot mai mult umplute de El.

Dumnezeu ne invită să avem comuniune cu Sine și dorește să împărtășim cu El prețuirea pe care o avem pentru Domnul Isus și să vorbim cu El despre gloria Acestuia.

Glorie-Ți dăm, azi și în slavă-Ți cântăm.

Glorie-n veci numai Ție!

Citirea Bibliei: 1 Cronici 28.1-21 · 1 Timotei 4.1-5

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINCIOȘIA (4) | Fundația S.E.E.R. România

„Credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:23)

Credincioșia poate transforma orice fel de muncă într-una de o importanță vitală. Să ne gândim cât suntem de responsabili în lucrurile mici – și să luăm ca exemplu un timbru poștal. Fără el, plicul nu poate pleca. Doar așa, scrisoarea ajunge acolo unde este trimisă. Trebuie să fie bine lipit, ca să reziste până când scrisoarea ajunge și își împlinește sarcina. Persoana care face această muncă nu are impresia că este o sarcină prea mică. Nu toți ne-am născut cu aceleași talente; unii dintre noi sunt mai dotați în anumite domenii decât alții.

Fiecare dintre noi ne-am născut cu aceeași responsabilitate: să ne folosim abilitățile la capacitate maximă! Mai mult de atât, nu putem face – și nici Dumnezeu, Cel care ni le-a dat, nu Se așteaptă la mai mult! Acum 200 de ani, când s-a înființat Marina Statelor Unite, oficialii s-au gândit serios la un motto potrivit. În cele din urmă au ales expresia latinească semper fidelis, expresie care este acum întipărită în mintea fiecărui militar din Marină. Ce înseamnă motto-ul acesta? „Mereu credincios!” Ambele cuvinte sunt importante, dar primul mi se pare cel mai important: „mereu”. De ce? Pentru că un militar al acestor trupe nu-și permite să fie credincios numai când este confortabil sau convenabil, doar când are chef sau când lucrul acesta îl face fericit. Semper fidelis înseamnă că trebuie să fii mereu credincios, indiferent de cost.

Dumnezeu dorește să poată spune despre tine același lucru care se spune și despre El: „credincioşia Ta este atât de mare!” Deci, fie că ești șef, angajat, tată sau mamă, soț sau soție, membru al unei biserici, preot sau militar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fii mereu credincios!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Petru 1:1-12

Domnul îi spusese ucenicului Său, Petru, chiar înainte de a fi fost negat de el: „După ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Este lucrarea pe care o împlineşte apostolul prin această epistolă. El ne aduce aminte de privilegiile noastre fără seamăn: mântuirea sufletului (v. 9) şi o moştenire cerească la adăpost de orice atingere (v. 4). Dumnezeu păzeşte moştenirea pentru moştenitori, iar pe moştenitori îi păzeşte pentru moştenire. Şi ei, chiar în prezent, pot gusta mai înainte „o bucurie de nespus şi strălucită”, izvorâtă: din speranţa vie pe care o au într–o Persoană vie ~ Isus înviat (v. 3); din credinţă (v. 5, 7); din dragostea pentru Cel pe care răscumpăraţii încă nu L–au văzut, dar pe care inima lor Îl cunoaşte bine (v. 8). Şi cu cât iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom simţi că nu–L iubim îndeajuns.

Tocmai datorită valorii pe care Dumnezeu o recunoaşte credinţei, El Se angajează s–o cureţe în cuptorul încercării. Dar ni se dă asigurarea că El face aceasta numai „dacă trebuie” (v. 6).

Acestea sunt, dragi prieteni, realităţile fericite cu privire la noi, pe care profeţii le–au căutat şi cercetat cu grijă (v 10, 11) şi pe care îngerii doresc să le privească de aproape (v. 12). Putem noi, care luăm parte la lucrurile administrate de ei, să fim singurii care nu se interesează de ele?

4 Noiembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au ieșit în pustia Șur. Și trei zile au umblat prin pustie și n-au găsit apă.

Exod 15.22

Atunci când ajungem să experimentăm pustia, suntem puși la încercare cu privire la măsura noastră de cunoaștere a lui Dumnezeu și a inimii noastre. Există o prospețime și o revărsare de bucurie la începutul vieții noastre creștine, care foarte curând pălesc la contactul cu arșița pustiei; și atunci, dacă nu există o cunoaștere adâncă a ceea ce este Dumnezeu pentru noi, vom ceda și, în inimile noastre, ne vom „întoarce din nou în Egipt”. Disciplina din pustie este necesară nu pentru a ne furniza dreptul de intrare în Canaan, ci pentru a ne familiariza cu Dumnezeu și cu propriile noastre inimi; pentru a ne face capabili să cunoaștem tot mai mult relația noastră cu Dumnezeu și pentru a ne mări capacitatea de savurare a țării Canaanului, atunci când ajungem în ea (vedeți Deuteronom 8.2-5).

Prospețimea și frăgezimea primăverii au farmecul lor, care va trece odată cu arșița verii. După aceea însă, chiar această arșiță, care înlătură trăsăturile minunate ale primăverii, produce fructele zemoase și dulci ale toamnei. Așa se întâmplă și în viața creștină, căci, așa cum știm, există o analogie deopotrivă și izbitoare și instructivă între principiile care reglementează împărăția naturii și cele care reglementează împărăția harului, de vreme ce mâna aceluiași Dumnezeu lucrează în ambele.

Sunt trei poziții distincte în care îl putem privi pe Israel, anume în Egipt, în pustie și în țara Canaan. În toate aceste trei poziții, israeliții sunt „imagini” pentru noi, cu diferența că noi suntem în toate aceste trei poziții în același timp. Așa ceva poate părea paradoxal, însă este o afirmație adevărată. În fapt, ne aflăm în Egipt, înconjurați de lucrurile naturale, care sunt cu totul adaptate inimii naturale. Însă, întrucât am fost chemați prin harul lui Dumnezeu la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, atunci poziția noastră, potrivit afecțiunilor și dorințelor naturii noi, este în afara a tot ceea ce aparține Egiptului (care reprezintă lumea în starea ei naturală), iar acest lucru ne face să gustăm din experiențele pustiei sau, altfel spus, ne așază, din punct de vedere al experienței, în pustie. Natura divină tânjește după o ordine diferită de lucruri, după o atmosferă mai pură decât cea care ne înconjoară și, în felul acesta, ne face să simțim că Egiptul este o pustie morală.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar ei nu cunosc gândurile Domnului, nu-I înțeleg planurile.

Mica 4.12

Îl cunoaștem pe Dumnezeu?

Stăm cu toții în jurul mesei, dar domnește o atmosferă tensionată. Cu puțin timp înainte de a ne pune la masă, a trebuit să-l mustru pe fiul nostru. Acum el este supărat și nemulțumit.

Aplecat peste farfuria sa, băiatul mă întreabă: „Poți, te rog, să-mi dai coșul cu pâine?”. Îi întind imediat coșul, dar el nu observă. După trei secunde repetă întrebarea. Îi spun prietenos că acesta este chiar lângă el. Abia atunci își ridică ochii din farfurie și vede privirea mea binevoitoare și coșul cu pâine. Imediat observă că m-a apreciat greșit. Tatăl său nu avea nimic împotriva lui!

În felul acesta se comportă și oamenii în relația lor cu Dumnezeu. Pentru că știu că El condamnă viața lor păcătoasă, consideră că Dumnezeu este împotriva lor. Dacă pe lângă aceasta nu primesc nici răspunsurile dorite la rugăciunile lor, sunt încurajați în părerea lor greșită despre Dumnezeu.

Cât timp privim doar la noi, nu-L cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu. Doar prin citirea Bibliei privim în sus spre Dumnezeu și observăm că El ne dorește numai binele. „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde” (Ieremia 29.11). Pentru că ne iubește, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Isus Hristos a murit la cruce, pentru ca relația noastră cu Dumnezeu – care a fost distrusă prin păcatele noastre – să fie refăcută. Ce mare har!

Citirea Bibliei: 1 Cronici 27.1-34 · 1 Timotei 3.8-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINCIOȘIA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari…” (Luca 16:10)

Pastorul John Merritt scria: „Am întrebat-o pe frumoasa mea soție dacă s-a căsătorit cu mine pentru înfățișarea mea. Ea mi-a răspuns: „Nu, m-am căsătorit cu tine pentru inteligența și credincioșia ta; pentru mine, acestea sunt ceea ce contează!” Cu adevărat, ceea ce contează în viață este credincioșia în lucrurile mărunte; așa debutează, crește și se maturizează sentimentul responsabilității. Poetul american Longfellow a scris: „Majoritatea oamenilor ar avea succes în lucrurile cele mai mărunte, dacă nu ar fi măcinați de ambiții așa de mari!” Uneori credem că suntem prea mari pentru lucruri mici; preferăm să perseverăm în ceea ce noi credem că sunt lucruri mai mari și mai importante.

Dar iată care este perspectiva Domnului Isus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari, şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16:10-12). Dacă vrei să ai succes la locul de muncă, vino la timp la serviciu, folosește bine timpul, și stai până termini ce ai de făcut; când vezi un lucru ce trebuie făcut, fă-l – chiar dacă nu e în fișa postului. Muncește cinstit pentru un ban cinstit; ia-ți pauza de prânz cuvenită, nu una de trei ore; raportează cheltuielile conform cu realitatea; susține echipa în care lucrezi, și susține reputația companiei, dar cu toate acestea, dacă există o problemă reală în acest domeniu, nu ezita s-o spui.

Cu alte cuvinte, fii credincios la locul de muncă, așa după cum ne îndeamnă Biblia: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!…” (Eclesiastul 9:10). O astfel de credincioșie Îl onorează pe Dumnezeu!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iacov 5:7-20

Toamna este anotimpul aratului. Opt până la zece luni se vor scurge ~ în care se succed frigul şi căldura, ploaia şi soarele ~ până să se coacă un nou seceriş. Câtă răbdare îi trebuie agricultorului! Ca şi el, să avem şi noi răbdare, pentru că „venirea Domnului este aproape” (v. 8). Să ne folosim deopotrivă resursele: în momentele de bucurie, cântările; în încercare (ca în orice vreme) rugăciunea fierbinte a credinţei. Facem noi uneori experienţa că ea „poate mult” (Ioan 9.31b)?

Versetele 14-16, care în creştinătate sunt folosite pentru a justifica tot felul de practici, îşi păstrează valoarea deplină dacă sunt îndeplinite toate condiţiile menţionate. Oricum, un creştin dependent se va simţi rareori liber să ceară vindecarea; mai curând, împreună cu cei din apropierea lui, se va ruga să poată accepta liniştit voia lui Dumnezeu.

Sfârşitul epistolei pune accent pe ajutorul frăţesc în dragoste: mărturisirea reciprocă a greşelilor, rugăciunea unul pentru altul, grija faţă de cei lipsiţi. Învăţătura ocupă puţin loc în această epistolă. Din contră, punerea în practică a creştinismului nostru este prezentată pe larg. Să ne ajute Dumnezeu să fim, în adevăr, nu ascultători uituci, ci împlinitori (cap. 1.25).

3 Noiembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.

Rut 1.1

N-am experimentat noi asemenea situații? N-am fost niciodată în condiția ca, deși prezenți în Betleem, „casa pâinii”, să ne găsim totuși flămânzi, lipsiți de hrană? Ce avem de făcut atunci? Desigur, o asemenea situație nu este normală, să rămâi flămând în timp ce ești adunat în jurul Persoanei Domnului Isus! Ne-am întors oare către Domnul, ca să găsim pricina acestei stări? Dacă am făcut-o, cu siguranță că El ne-a spus. Poate că inima mea s-a întors de la El și nu-și găsește plăcerea în pâinea cerească pe care o dă El. Sau poate că, împreună, ca ceată de credincioși, ne-am statornicit laolaltă, însă fără El, și de aceea El a „zdrobit toiagul pâinii noastre”. Sau poate că am lucrat ca și Elimelec care, în ciuda frumosului său nume („Dumnezeul meu este împărat”), și-a ales propria lui cale și a părăsit „casa pâinii”, ajungând să cunoască foametea. Elimelec nu întreabă de ce a venit foametea. Când Dumnezeu trimite încercarea peste el, el nu întreabă care este voia lui Dumnezeu, ci se uită după un loc unde să găsească hrană.

Este posibil să dăm o mărturie frumoasă că Isus este Domnul nostru sau că suntem adunați pentru Numele Domnului Isus (luându-ne locul într-o asemenea strângere laolaltă și lăudându-ne sau chiar îngâmfându-ne puțin cu aceasta). Ei bine, când mărturisim că suntem adunați în jurul Domnului Isus, arătăm că El are locul cel mai de cinste, că El este singura autoritate pentru noi, că El este Cel care are ceva de zis, nu noi. Dar este cu adevărat așa? Îl recunoaștem practic pe El în strângerea noastră laolaltă, în viața adunării (ca și în aspectele vieții noastre practice), pe El ca Domn? Îl întrebăm: «Doamne, ce vrei să fac?». Facem noi numai ce ne cere El? Să știm bine că Dumnezeu caută adevăr și sinceritate în inimă.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

Efeseni 2.8,9

Cain a făcut această greșeală

Mulți oameni consideră că, dacă fac fapte bune, pot fi mântuiți și primiți de Dumnezeu. Această părere este foarte răspândită și totuși ea este greșită.

Chiar și Cain a făcut această greșeală. El s-a străduit ca și agricultor să-I aducă lui Dumnezeu o jertfă din roadele recoltate. Dumnezeu însă nu a primit această jertfă, pentru că era lucrarea voinței proprii a unui păcătos (Geneza 4.3-5).

La fel stau lucrurile și astăzi. Mulți oameni se străduiesc să împlinească cerințele religiei lor și speră că Dumnezeu va fi mulțumit cu eforturile lor. Dumnezeu însă nu poate primi nimic de la oameni păcătoși. Toate faptele lor bune sunt fără valoare înaintea Lui, deoarece poartă parafa păcatului.

Dacă citim Biblia, observăm că Dumnezeu nu ne cere fapte bune, ci o credință simplă, sinceră în Domnul Isus. Ceea ce ne spune El este foarte ușor de înțeles:

Toți oamenii au păcătuit și nu ajung la slava lui Dumnezeu (Romani 3.23). Nici faptele bune nu pot schimba adevărul acestor cuvinte.

Pe cel care Îl primește prin credință pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, Dumnezeu îl declară drept (Romani 3.24-26).

Noi nu putem contribui cu nimic la mântuirea noastră. Numai credința în jertfa Domnului Isus ne mântuiește!

Citirea Bibliei: 1 Cronici 26.1-32 · 1 Timotei 3.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINCIOȘIA (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” (1 Corinteni 4:2)

Credincioșie înseamnă să depui 100% efort în 100% din timp! Revista americană „Insight” a publicat odată un articol, semnat Gary Sheer, cu titlul: „Lupta pentru perfecțiune… sau nimic!” Articolul prezenta niște date alarmante! Se spunea că dacă 99,9% ar fi suficient, 103.260 declarații de venit ar fi procesate incorect în anul acela; 22.000 de cecuri ar fi deduse din conturile bancare greșite, în următoarele 6 minute; 12 nou-născuți ar fi încredințați altor părinți, și nu adevăraților părinți, în fiecare zi; 2 aterizări de avioane de pe aeroportul internațional O’Hare ar fi nesigure, în fiecare zi; 18.322 de plicuri de corespondență ar fi direcționate greșit în următoarea oră; 291 operațiuni de pace ar fi efectuate greșit anul acela; 880.000 de carduri de credit, aflate în circulație, ar avea informații incorecte despre titulari pe benzile lor magnetice; s-ar da 20.000 de rețete medicale incorecte în următoarele 12 luni, și s-ar efectua 107 proceduri medicale greșite până la sfârșitul unei zilei. Aceste statistici au menirea de a ne trezi la realitate – mai ales că e posibil să fii una dintre persoanele afectate!

Iată concluzia: doar o dăruire deplină îți va dovedi credincioșia în orice situație. Tot ce este sub acest nivel nu va fi suficient, ci va reflecta eșecul tău de a fi pe deplin credincios și responsabil. De aceea Biblia ne spune: „Ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” Cu Dumnezeu, credincioșia nu este doar un concept sau o sugestie; este o poruncă realizabilă pentru toți cei care Îl slujesc – deci, și pentru tine!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iacov 4:13-17; 5:1-6

Cei care fac planuri (v. 13‑15; Isaia 56.12b) şi cei care strâng bunuri pământeşti (cap. 5.1-6) sunt adesea aceleaşi persoane (Luca 12.18,19). Şi una şi alta sunt străine de viaţa de credinţă. A dispune de viitor înseamnă a pune voinţa proprie în locul celei a lui Dumnezeu; şi este chiar necredinţă, arătând neîncredere în venirea apropiată a Domnului.

Cât despre bogăţii, este un lucru şocant să le strângi în „vremurile din urmă”. Riscurile ce ameninţă bogăţiile pe pământ: degradarea, furtul, devalorizarea demonstrează că acestea sunt bogăţii trecătoare, aur şi argint ruginit (vezi Psalmul 52.7). De aceea, Domnul recomandă: „Faceţi–vă pungi care nu se învechesc, o comoară care nu piere, în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu strică” (Luca 12.33). Abundenţa de bunuri materiale duce la împietrirea inimii: Faţă de Dumnezeu, pentru că atunci pierdem uşor sentimentul dependenţei de El şi uităm adevăratele nevoi, care sunt cele ale sufletului (Apocalipsa 3.17). Şi faţă de aproapele, pentru că ne este greu să ne punem în locul celor cărora le lipsesc cele necesare (Proverbe 18.23).

2 Noiembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți, pentru o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri pentru voi, care sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu.

1 Petru 1.3-5

Schimbarea lucrată în creștinii cărora li se adresa apostolul nu avea altă cauză decât îndurarea lui Dumnezeu Tatăl. Ei erau regenerați, născuți din nou. Nu era nicidecum vorba de o ameliorare a vechii lor stări în carne, ci de o natură complet nouă, care le fusese transmisă de Dumnezeu Însuși. În versetul 23 din acest capitol vedem care era agentul prin care le fusese transmisă această nouă viață: „Cuvântul viu al lui Dumnezeu, care rămâne pentru totdeauna”. Cât de importantă este stăruința asupra acestui Cuvânt în vremea de acum, când Satan își intensifică lucrarea distructivă în lume, prin negarea valorii nepieritoare a Cuvântului pentru suflete! Așa cum am spus, această naștere din nou nu avea altă cauză decât „marea Sa îndurare”, iar scopul acesteia era acela de a le aduce „o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți”; observați însă că ea nu le aducea nimic pământesc. Prin credință, acești creștini nu intrau în posesia vreunui lucru care ține de acest pământ.

Alta va fi situația credincioșilor evrei în zilele profetice, dar atunci, ca și în prezent, speranța evreiască nu va fi vie. Ea ține și va continua să țină de lucrurile actuale și pământești, care îl înconjoară pe credincios și care vor fi distruse în final. Speranța creștină aparține unei vieți și unei zone cu totul noi. Ea este atașată lucrurilor cerești și în acestea erau introduși creștinii ieșiți din iudaism, „prin învierea lui Isus Hristos dintre morți”. Speranța lor era cerească; moștenirea lor nu mai avea nimic de-a face cu posesiunea unor avantaje pământești, stricăcioase, ci era o moștenire în întregime cerească. Ea nu se putea întina și nu se putea veșteji.

Mai mult, creștinul nu o poate pierde; ea este păstrată de Dumnezeu Însuși în ceruri pentru noi. Poate veți spune: «Acest lucru este adevărat, dar poate că eu nu voi fi păstrat pentru a intra în acea moștenire». Dimpotrivă! Dacă moștenirea îmi este păstrată, eu sunt păstrat pentru a o lua în stăpânire mai târziu.

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Nu te teme, căci cei care sunt cu noi sunt mai mulți decât cei care sunt cu ei.” Elisei s-a rugat și a zis: „Doamne, Te rog deschide-i ochii să vadă”. Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut; și iată, muntele era plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei.

2 Împărați 6.16,17

Protecție invizibilă

John a fost trezit într-o dimineață de o bătaie puternică în fereastră. A descoperit în dormitorul său un fluture, care zbura încoace și încolo de-a lungul ferestrei. Afară, o vrabie lovea insistent în geam, încercând parcă să prindă fluturele. Insecta nu vedea geamul, dar vedea vrabia și se simțea amenințată. De aceea bătea din aripi cu înfricoșare. Nici vrabia nu vedea geamul, dar zărea fluturele și se arunca mereu asupra prăzii. Însă nu o putea prinde. Geamul subțire și transparent îl proteja pe fluture tot așa de mult de vrabie, ca și cum ar fi fost la o distanță de mulți kilometri față de ea.

Toți cei care Îl cunoaștem pe Domnul Isus ca Mântuitorul nostru avem în El protecție deplină și siguranță desăvârșită. În toate pericolele vieții, Domnul Isus stă lângă noi, ocrotindu-ne și păzindu-ne. Noi nu-L vedem, dar El ne vede și El ne protejează. În versetele de astăzi citim despre un tânăr care era foarte îngrijorat în necazul lui. El privea cu teamă la mulțimile de cai și la carele de luptă. El vedea numai oștirile care înconjurau cetatea Dotan. Putem să înțelegem cât de înspăimântat era. Dar ce bine că profetul Elisei se afla lângă acel tânăr! Elisei a rămas foarte liniștit. El nu se uita la dușmani, pentru că se știa ocrotit de Dumnezeu. Elisei l-a încurajat pe tânăr și i-a spus: „Nu te teme, căci cei care sunt cu noi sunt mai mulți decât cei care sunt cu ei”.

Ce încurajatoare este această promisiune!

Citirea Bibliei: 1 Cronici 25.1-31 · 1 Timotei 2.8-15

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DUMNEZEU ÎȚI POARTĂ DE GRIJĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Tu îmi întinzi masa…” (Psalmul 23:5)

Când stai la masă și ai în fața ta o mâncare gustoasă, oprește-te și gândește-te la oamenii care au făcut lucrul acesta posibil. Cineva a cultivat legumele sau a crescut animalele; compania de procesare a alimentelor le-a pregătit și le-a împachetat; compania de transport le-a transportat; supermarketul le-a vândut; apoi cineva a plătit prețul ca să le cumpere, să le gătească și să le așeze înaintea ta ca să mănânci. Sunt multe componente în acest ansamblu, dar principalul element de legătură este Dumnezeu. El a creat solul, semințele și animalele. Fără El, ai suferi de foame. De aceea, de fiecare dată când te apropii de masă, este foarte bine să Îi mulțumești pentru mâncare. Când cineva îți oferă o mâncare pe gustul tău, bunul simț îți pretinde să-i spui politicos: „mulțumesc”. Dar iată o notificare din cer: „Tot ce ai, a venit de la Mine! Semnat: Dumnezeu.” (vezi Iacov 1:17).

Poate te gândești: „Dar eu am muncit din greu pentru ce am!” Atunci trebuie să fii lăudat pentru etica muncii tale și pentru strădania ta. Dar nu aici se termină povestea; iată continuarea: „Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii…” (1 Timotei 6:17-18).

Când Dumnezeu îți spune să fii „darnic, gata să simți împreună cu alții”, El dorește următorul lucru de la tine: așa cum El ți-a furnizat toate binecuvântările, tot la fel să faci și tu altora!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iacov 4:1-12

O ceartă între copii ai lui Dumnezeu arată negreşit că voinţa fiecăruia dintre ei nu a fost zdrobită. Domnul ne arată că aceasta este încă un obstacol care împiedică rugăciunile noastre să fie ascultate (citiţi Marcu 1.25). Pot fi două motive pentru care nu primim răspuns. Primul este că nu cerem, deoarece „oricine cere, capătă” (Matei 7.8). Al doilea, pentru că cerem rău. Aici nu este vorba de forma stângace a rugăciunilor noastre (oricum, „nu ştim ce să cerem aşa cum ar trebui” Romani 8.26), ci de scopul lor. Avem în vedere gloria Domnului, sau satisfacerea poftelor? Aceste două principii nu se pot împăca.

Iubind lumea, trădăm cauza Dumnezeului nostru, pentru că lumea I-a declarat război, răstignindu-L pe Fiul Lui, iar neutralitatea este imposibilă (Matei 12.30).

Invidia şi pofta sunt lucrurile cu care ne atrage lumea, dar Dumnezeu ne dă infinit mai mult decât ne poate oferi lumea: un har mai mare (v. 6; Matei 13.12). Fie ca aceia care au învăţat de la Mântuitorul blândeţea şi smerenia (Matei 11.29) să poată gusta acest har. Dar, pentru a experimenta virtuţile harului, trebuie mai întâi să fi ajuns conştient de propria mizerie (v. 8, 9; comp. cu Ioel 2.12,13).

1 Noiembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Fraților, chiar dacă va fi căzut un om în vreo greșeală, voi, cei spirituali, îndreptați pe unul ca acesta cu duhul blândeții.

Galateni 6.1

Când vorbim despre felul în care trebuie exercitată disciplina, trebuie să ne amintim cine suntem noi înșine. Ea este un lucru nespus de solemn. Când mă gândesc că sunt doar un sărman păcătos mântuit prin har, că sunt acceptat înaintea lui Dumnezeu doar pentru că sunt în Hristos Isus, că în mine însumi sunt un netrebnic, este desigur un lucru înfiorător să iau disciplina în propriile mele mâini. Primul meu gând va fi: „Cine altul decât Dumnezeu poate să judece?”.

Mă aflu ca un neînsemnat în mijlocul unor persoane iubite de Domnul, pe care trebuie să le socotesc mai presus de mine însumi, fiind conștient de propria mea păcătoșenie și nimicnicie înaintea Domnului. Cum să mai vorbesc de exercitarea disciplinei? – acesta este într-adevăr un gând foarte solemn și copleșitor. Doar un singur lucru mă poate scoate din acest simțământ al incapacității mele: posibilitatea de a privi disciplina ca pe un privilegiu al dragostei. Când dragostea este într-adevăr la lucru, singura ei grijă este să-și atingă scopul. Privind la dragostea care era în Domnul Isus, vedem că, indiferent ce Îi stătea în cale, El mergea mai departe. Umplerea cu dragostea Lui este singurul lucru care poate în mod corect să ușureze simțământul unei poziții cu totul false în exercitarea disciplinei. Din clipa în care terenul dragostei este părăsit, disciplina devine o monstruozitate; și dorința de a face disciplină în alt fel decât pe principiul dragostei dovedește o stare spirituală cu totul rea. Nu este de ajuns a acționa cu dreptate, trebuie ca ea să fie pusă în lucrare prin dragoste – dragoste activă, care să păzească cu orice preț binecuvântarea sfințeniei în adunare. Nu este nicidecum o poziție de superioritate în carne (Matei 23.8-11). Disciplina ca din partea unui „stăpân” este cu totul nepotrivită. Deși conduși de dragoste în dorința de a menține dreptatea și împinși de o gelozie sfântă care ne face să veghem unii asupra altora, totuși trebuie să fim conștienți permanent că, în ultimă instanță, dacă fratele „stă în picioare sau cade este treaba Stăpânului său” (Romani 14.14). Doar dragostea trebuie să ne călăuzească în această lucrare.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”.

Luca 12.20

Moartea ignorată

Cu puțin timp înainte de moartea sa, Steve Jobs i-a arătat unui alt geniu al computerului planurile pentru iahtul său de lux. Amândoi știau că Jobs nu va călca niciodată pe acel iaht. Și totuși, așa cum avea să recunoască colegul lui Jobs sincer mai târziu, cei doi discutaseră de parcă n-ar exista moartea.

Mulți oameni îndepărtează din conștiința lor gândul la moarte și trăiesc ca și cum ea nu va veni niciodată. Și aceasta se întâmplă chiar și atunci când moartea este iminentă. Desigur, putem alunga gândul la moarte din conștiință, dar nu din viață.

Și, pentru că moartea este inevitabilă, fiecare om ar trebui să găsească un răspuns la întrebarea: Ce înseamnă moartea pentru mine? Sunt gata să mor și să mă întâlnesc cu Dumnezeu? M-am pregătit pentru eternitate în acest timp pe care îl am la dispoziție?

În fiecare zi, aproximativ un sfert de milion de oameni își dau ultima suflare. Câți dintre ei vor merge în Paradis? Și câți în iad?

De aceea, noi, cei credincioși, suntem îndemnați:

„Salvează pe cei târâți la moarte și nu te depărta de cei ce sunt aproape să fie înjunghiați” (Proverbe 24.11).

„Noi deci suntem trimiși împuterniciți pentru Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, pentru Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5.20).

Citirea Bibliei: 1 Cronici 24.1-31 · 1 Timotei 2.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CREDINCIOȘIA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?” (Proverbele 20:6)

Un proaspăt angajat și-a întrebat un coleg de muncă: „De cât timp muncești pentru compania aceasta?” El a răspuns: „De când m-a amenințat șeful că mă concediază!”

Lăsând gluma la o parte, angajatorii dau năvală să găsească muncitori care sunt credincioși și responsabili.

Cetățenii tânjesc după politicieni care își duc la îndeplinire toate promisiunile din campania electorală.

La ceremonia de nuntă, mirii sunt îndemnați să fie credincioși jurămintelor pe care și le fac unul altuia.

Adevărul este că fără credincioșie, influența ta va fi limitată, sau ștearsă… Fără credincioșie, totalitatea celorlalte talente minunate pe care le ai se diluează. Credincioșia transformă banalul în miraculos și persoanele obișnuite în oameni de succes. Înțeleptul rege Solomon a pus această întrebare, care ar trebui să ne cerceteze sufletele: „Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?”

Lumea își dorește oameni care să fie credincioși. În Parcul Național Yellowstone, sunt peste 300 de gheizere (aproximativ jumătate din gheizerele cunoscute în lume). Dar dintre toate, unul se remarcă. Nu este cel mai mare și apele sale nu ating cea mai mare înălțime, dar este unul dintre cele mai spectaculoase izvoare termale din lume și cel mai popular. Și popularitatea sa se datorează unui singur lucru – erupe cu regularitate. Oamenii înfruntă soarele fierbinte și așteaptă să-l vadă, deoarece el aruncă în aer de la 14.000 la 32.000 litri de apă clocotită la înălțimi de cel puțin 30 m., uneori depășind chiar 50 m. – după un orar precis! Aproape că ți-ai putea regla ceasul după el. Este motivul pentru care gheizerul acesta poartă numele Bătrânul Credincios.

Ce putem noi învăța de-aici? Oamenii sunt atrași de credincioșie, și-ar trebui să fie atrași de loialitatea noastră. Dumnezeu este glorificat prin credincioșia noastră. Așadar, în tot ceea ce faci – dovedește credincioșie!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Iacov 3:1-18

După cum credinţa, dacă există, se manifestă în mod necesar prin lucrări, tot aşa întinarea se exteriorizează, mai devreme sau mai târziu, prin cuvinte. Orice maşină cu aburi are o supapă prin care suprapresiunea răbufneşte irezistibil. Dacă lăsăm să crească această „Presiune” fără s-o judecăm, ea se va trăda inevitabil prin cuvinte pe care nu le vom putea stăpâni. Astfel Domnul ne face să constatăm necurăţia buzelor noastre (Isaia 6.5) şi ne arată sursa interioară: prisosul inimii (Matei 12.34; 15.19; Proverbe 10.20). Prin judecata de sine însă, ne invită să despărţim „ce este de preţ de ce este fără preţ”, pentru a fi precum gura Lui (Ieremia 15.19).

Există înţelepciune şi înţelepciune. Cea de sus, ca orice dar desăvârşit, coboară de la Tatăl luminilor (cap. 1.17). Trăsăturile ei ne vor face s‑o recunoaştem: este mereu curată, fără voinţă proprie, activă în bine.

Ar trebui să recitim aceste versete ori de câte ori suntem pe cale să ne întrebuinţăm rău limba: pentru ceartă, minciună (v. 14), vorbire de rău (cap. 4.11), lăudăroşenie (cap. 4.16), cârtire (cap. 5.9), jurăminte sau vorbe uşuratice (cap. 5.12; Efeseni 4.29; 5.4). Cu alte cuvinte, de cât de multe ori pe zi!