30 Noiembrie 2023
Plăcuți în Cel Preaiubit.
Efeseni 1.6
Ce privilegiu minunat! Este inclusă aici îndreptățirea noastră înaintea lui Dumnezeu, însă această expresie înseamnă mai mult decât atât. Ea arată că suntem obiecte ale plăcerii divine. Ce lucru extraordinar, ca noi, niște sărmani păcătoși, să fim obiecte ale dragostei divine! Însă aceasta este doar pentru că suntem „în Cel Preaiubit”.
Câteodată avem tendința să credem că suntem plăcuți datorită faptului că trăim experiențe binecuvântate, când trăim cu gândul la lucrurile cerești și suntem într-o stare bună. Însă, când trecem prin momente grele, când suntem deprimați și dezamăgiți de noi înșine, ajungem să credem că nu mai suntem plăcuți în Cel Preaiubit. Trebuie să înțelegem însă că nici bucuria noastră cea mai înaltă, nici simțămintele de disperare nu pot să ne facă să fim altceva decât ceea ce suntem în ochii Tatălui: plăcuți în Acela care niciodată nu Se schimbă, care este întotdeauna Preaiubitul lui Dumnezeu, întotdeauna perfect, lipsit de orice pată și de orice cusur. Cât de mult L-am onora în felul acesta pe Mântuitorul!
Să ne bucurăm deci că suntem plăcuți în Cel Preaiubit! Putem privi înăuntrul nostru și să nu vedem nimic plăcut acolo. Însă, dacă privim la Hristos, acolo totul este plăcut. Înăuntrul nostru este o continuă luptă cu răul și cu ispita, însă trebuie să știm bine că suntem deja plăcuți în Acela care a biruit puterile răului. Când diavolul ne ispitește, putem fi mângâiați de faptul că el nu ne poate distruge, fiindcă suntem plăcuți în Acela care i-a zdrobit capul. Să cunoaștem bine și cu deplină siguranță poziția noastră glorioasă! Cei plecați la Domnul nu sunt mai plăcuți în Cel Preaiubit, decât suntem noi, cei în viață. Ei sunt plăcuți în Cel Preaiubit în cer, în timp ce noi suntem la fel, însă pe pământ.
C. H. Spurgeon
Și Isus stătea jos în fața cutiei pentru daruri și privea cum mulțimea arunca bani în cutia pentru daruri; și mulți bogați aruncau mult. A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți, adică o monedă mică.
Marcu 12.41,42
A dat tot ce avea
Acei doi bănuți ai văduvei au avut o valoare mai mare decât toate celelalte daruri pe care le-au pus bogații în cutia pentru daruri din templu. Este ușor să dai 10, sau 100, sau chiar 1.000 de lei din averea existentă – dar să dai totul și să nu păstrezi nimic pentru tine, acesta este cu adevărat lucru greu. Acea văduvă a dat „tot ce avea”. Astfel, dăruirea ei se asemăna cu cea a Domnului Isus.
Dacă femeia ar fi avut numai un bănuț, atunci ea ar fi putut ori să îl dea, ori să nu îl dea. Dar, pentru că a avut doi bănuți, avea mai multe variante, astfel că putea alege să rețină pentru ea un bănuț. Și probabil că mulți dintre noi ar fi considerat tot o jertfă mare dacă ea ar fi dat Domnului jumătate din averea ei. Dar femeia avea o inimă numai pentru Dumnezeu. Nevoile și interesele ei proprii nu însemnau nimic pentru ea când a aruncat „tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască” (Marcu 12.44).
Cât de puțin Îl cunoșteau oamenii odinioară pe Acela care îi vedea când ei își aruncau banii în cutia pentru daruri! Cât de puțin se gândeau că El le vedea inima și că le cunoștea motivațiile! Domnul Isus stătea în fața „cutiei pentru daruri” și nu privea la banii lor, ci la inima lor. Pentru El conta nu cantitatea, cât de mult dădeau, ci calitatea, din ce motiv dădeau.
Dumnezeu iubește „pe cine dă cu bucurie” – pentru că acesta se aseamănă cu El în dăruirea Sa (2 Corinteni 9.7)!
Citirea Bibliei: 2 Cronici 17.1-19 · Apocalipsa 5.1-14
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SCAPĂ DE PRESUPUNERI! (3) | Fundația S.E.E.R. România
„Iată ce zice Cel Sfânt… Cel ce deschide şi nimeni nu va închide…” (Apocalipsa 3:7)
Astăzi vom afla încă două modalități de a cunoaște voia lui Dumnezeu pentru viața ta:
1) Prin circumstanțe providențiale. Când Dumnezeu te călăuzește, drumul se va deschide înaintea ta. Când te trimite El, va merge înaintea ta (vezi Ioan 10:4). Cuvântul Său ne spune că El este „Cel ce deschide şi nimeni nu va închide, Cel ce închide şi nimeni nu va deschide.” Cine deschide ușile potrivite? Dumnezeu. Cine închide ușile nepotrivite? Dumnezeu. Ușile potrivite duc la binecuvântare, dar ușile greșite duc la suferință și la pierdere. În plus, doar necredința poate ține o ușă închisă, odată ce Dumnezeu poruncește să se deschidă. Singurul „ajutor” de care are nevoie Dumnezeu din partea ta este acesta: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul” (Exodul 14:13).
2) Prin „semafoare” lăuntrice. Creștinii maturi și tari în credință spun: „Caut aprobările din sufletul meu!” Tu ești o ființă nouă, cu o natură spirituală nouă, vie pentru Dumnezeu – și echipată să-L perceapă pe Dumnezeul care lucrează în tine (vezi Romani 6:11). Deși sfatul creștinilor înțelepți și maturi te poate ajuta, ultimul cuvânt trebuie să fie rostit în inima ta de Dumnezeu. Biblia spune: „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa, şi înfăptuirea.” (Filipeni 2:13) Dacă voia ta este predată lui Dumnezeu, El lucrează în tine și îți călăuzește voința și purtarea. Crede lucrul acesta – pentru că Dumnezeu spune asta, nu omul! Dumnezeu aprinde „lumina roșie” când dorește să te oprești, și îți va da „verde” când dorește să pornești. Așadar, nu trece pe roșu! Și nu te opri pe verde!
de Jean Koechlin
3 Ioan 1-15
Cea de-a doua epistolă interzicea să-i primim pe aceia care nu aduc „învăţătura lui Hristos”. Cea de-a treia îi îndeamnă pe credincioşi să-i primească şi să-i ajute pe aceia care o învaţă (comp. cu Ioan 13.20). Veghind la binele slujitorilor Domnului, luăm parte la evanghelie (v. 8).
În această scurtă epistolă ne sunt prezentate mai multe persoane. Gaius, destinatarul ei, era un preaiubit al cărui suflet prospera, care lucra cu credincioşie şi a cărui dragoste era recunoscută public. Dimitrie, numit mai apoi, avea de asemenea o mărturie bună (1 Timotei 3.7). Din contră, în aceeaşi adunare, Diotref iubea să fie cel dintâi (1 Petru 5.3), spunea vorbe rele pe seama apostolului, nu primea pe fraţi şi alunga pe unii din adunare. Ioan menţionează de asemenea fraţi evanghelişti care „pentru Numelui Său au plecat” (v. 7; vezi Fapte 5.41). Numele prin excelenţă este Cel al lui Isus; El le este de ajuns ca mesaj şi ordin de misiune (Fapte 8.35).
„Nu imita răul, ci binele”, recomandă apostolul (v. 11; 1 Tesaloniceni 5.15). Exemple de bine, ca şi de rău, găsim şi în această epistolă, cum găsim şi în jurul nostru. Pe care le vom urma? Să-L urmăm înainte de toate pe Domnul Isus, în care niciodată n-a fost altceva decât binele (Marcu 7.37).
Mana Zilnica 