27 Noiembrie 2023
Și Moise le-a zis: „Stați aici, și voi auzi ce poruncește Domnul pentru voi!”.
Numeri 9.8
Frumoasă atitudine! Moise nu avea un răspuns pe care să-l dea; dar el știa Cine putea da un astfel de răspuns și l-a așteptat de la El. Acesta a fost cel mai bun și mai înțelept lucru pe care Moise îl putea face. El nu a pretins că poate da un răspuns. Lui nu i-a fost rușine să spună: «Nu știu!». Cu toată înțelepciunea lui și cu toată cunoștința pe care o avea, nu a ezitat să-și arate ignoranța. Aceasta este adevărata cunoștință – adevărata înțelepciune. Poate fi un lucru umilitor pentru unul care se află în poziția lui Moise să apară înaintea adunării sau înaintea unora dintre membrii acesteia în poziția unui ignorant cu privire la o anumită problemă. Era oare posibil ca cel care scosese poporul afară din Egipt, cel care îi condusese prin Marea Roșie, cel care vorbise cu Iahve și își primise misiunea din partea marelui „Eu sunt” să nu aibă o soluție pentru rezolvarea unei dificultăți ridicate de un caz atât de simplu, ca acela care stătea acum înaintea lui? Era oare posibil ca un om ca Moise să fie ignorant cu privire la soluția potrivită pentru cazul unor oameni care se întinaseră prin atingerea unui mort?
Cât de puțini sunt aceia care, deși nu ocupă o astfel de poziție înaltă precum cea a lui Moise, ar încerca totuși să dea un răspuns la întrebări de felul celei întâlnite aici! Dar Moise era cel mai blând om de pe pământ. El știa cel mai bine să se abțină să vorbească atunci când nu avea nimic de spus. Ce lucru binecuvântat ar fi să urmăm cu credincioșie exemplul său într-o astfel de situație! Aceasta ne-ar scuti de multe manifestări triste, de multe gafe și de multe pretenții false. Mai mult, o astfel de atitudine ar fi de natură să ne facă mult mai reali, mai simpli și mai neexpuși. Suntem adesea atât de nechibzuiți, încât ne este rușine să ne recunoaștem ignoranța. În mod prostesc ne imaginăm că reputația noastră de oameni înțelepți și inteligenți este atinsă când exprimăm această propoziție atât de frumoasă și care ilustrează atât de bine adevărata măreție morală: «Nu știu!».
C. H. Mackintosh
„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?”.
Matei 16.15
Tu cine spui că este Isus?
Pilat a afirmat despre Hristos: „Eu nu găsesc nicio vină în El” (Ioan 18.38).
Iuda, care L-a vândut pe Domnul, a zis: „Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat” (Matei 27.4).
Ioan Botezătorul, când L-a văzut pe Isus, a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29).
Simon Petru a mărturisit: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16.16).
Sutașul, care a stat în fața crucii lui Isus, când a văzut cum Și-a dat duhul, a zis: „Cu adevărat, Omul Acesta era Fiul lui Dumnezeu” (Marcu 15.39).
Toma necredinciosul a exclamat: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20.28).
Pavel, care L-a prigonit la început, a mărturisit: „În El locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2.9).
Tatăl ceresc, care știe totul, a spus despre El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea: de El să ascultați!” (Matei 17.5).
Care este părerea ta despre Isus? Este El pentru tine doar un om bun, un făcător de minuni sau inițiatorul unei mari religii? Atunci nu ai părerea corectă despre El. Recunoaște-L ca Fiul și Mielul lui Dumnezeu, ca Mântuitorul lumii și acceptă-L astfel prin credință!
Citirea Bibliei: 2 Cronici 14.1-15 · Apocalipsa 3.7-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU TE GÂNDI LA RENUNȚARE! | Fundația S.E.E.R. România
„Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi…” (2 Corinteni 4:8)
Oare de ce ne gândim să renunțăm, când lucrurile o iau razna? Din mai multe motive:
1) Ne este teamă de eșec. Suferințele și greșelile din trecut ne bântuie și credem că este mai bine să nu încercăm din nou, ca să nu experimentăm același eșec. Dar iată un îndemn: nu-ți petrece viața scoțând la iveală lucrurile trecutului! Toți avem lucruri în trecutul nostru pe care preferăm să le uităm. Lasă-le acolo, în trecut! Apostolul Pavel scria: „uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13)
2) Ne facem griji despre ce vor spune oamenii. Dar „frica de oameni este o cursă” (Proverbele 29:25)! Alegerea modului în care reacționezi la critică este una dintre cele mai importante decizii pe care le vei lua vreodată. Mereu vor exista oameni care nu vor agrea persoana ta și care nu te vor înțelege. Treci peste asta!
3) Dăm ascultare cui nu trebuie. Satan este „tatăl minciunii” și el va face tot posibilul ca să ne descurajeze. Apostolul Pavel spune: „Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5). Când apare un gând, analizează-l! Dacă este de la Dumnezeu, primește-l; dacă este de la Satan, „răstoarnă-l”!
4) Ne pierdem încrederea. În calitate de credincioși, noi trebuie să umblăm prin credință, nu prin vedere (vezi 2 Corinteni 5:7)! Asta înseamnă să luăm fiecare decizie bazându-ne pe ce spune Dumnezeu, și nu pe ce vedem cu ochii noștri, firești.
5) Pierdem legătura cu adunarea credincioșilor lui Dumnezeu. Când apostolii au ieșit din închisoare, ei s-au întors „la ai lor” (Faptele Apostolilor 4:23). Ca să rămânem puternici, avem nevoie de părtășia cu alți credincioși. Mulți oameni renunță când au ajuns pe culmea succesului – nu fi unul dintre ei! Așadar, mergi înainte și nu te gândi la renunțare!
de Jean Koechlin
1 Ioan 4:11-21
Două fapte cu implicaţii nelimitate dezvăluie oamenilor dragostea divină: Hristos dându-Şi viaţa pentru noi (cap. 3.16) şi Dumnezeu trimiţându-Şi Fiul (cap 4.10). Şi acum această dragoste le este făcută cunoscut într-un al treilea mod: prin aceea că răscumpăraţii Domnului se iubesc unul pe altul. Astfel Dumnezeu este ~ sau ar trebui să fie ~ făcut vizibil (v. 12) de când Isus nu mai este pe pământ (Ioan 1.18).
Nu este posibil să-L iubeşti pe Dumnezeu şi să nu-i iubeşti pe copiii Lui. Când cineva ne este într-adevăr drag, ne este la fel de drag tot ceea ce este legat de el. De exemplu, cineva care îşi iubeşte cu adevărat soţul sau soţia iubeşte şi familia lui sau a ei. Şi Dumnezeu nu Se mulţumeşte cu o dragoste în cuvinte (cap. 3.18). În această epistolă se repetă în mod constant expresiile „dacă zicem” (cap. 1.6,8,10), „cine zice” (cap. 2.4,6,9) şi „dacă zice cineva” (v. 20). Împreună cu apostolul putem spune: „Noi Îl iubim” (v. 19). Atunci s-o şi arătăm!
În aceste versete am întâlnit:
1. dragostea pentru noi (v. 9): este mântuirea deja împlinită;
2. dragostea în noi (v. 12,15,16), turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt;
3. dragostea cu noi (v. 17), dându-ne siguranţa că în curând ne vom înfăţişa înaintea lui Dumnezeu.
Astfel este activitatea desăvârşită faţă de noi a acestei dragoste divine!
Mana Zilnica 