26 Noiembrie 2023
Dacă darul lui pentru Domnul va fi o ardere-de-tot dintre păsări, atunci să-și aducă darul dintre turturele sau dintre pui de porumbel.
Levitic 1.14
Nu este oare și experiența noastră la fel? Deseori, inimile noastre s-au preocupat așa de puțin cu Domnul Isus, încât, atunci când venim să aducem jertfă, ceea ce aducem este aproape numai o jertfă pentru păcat, căci întotdeauna este vorba numai despre ceea ce înseamnă lucrarea Domnului Isus pentru noi și nu ne-am umplut inimile cu ceea ce înseamnă ea pentru Dumnezeu. Este minunat să vedem că toate păcatele noastre au fost spălate prin sângele Domnului Isus! Este minunat să știm că nu mai este nicio judecată pentru noi! Însă, când mă preocup cu Domnul, așa cum Îl vede Dumnezeu, cu felul în care El L-a slăvit pe Dumnezeu, atunci inima mea va fi atât de bogată și de plină de slava Sa și de slava lucrării Sale, încât nu voi mai avea niciun gând cu privire la mine însumi și la păcatele mele, ci mă gândesc numai la El, știind bine că El este Mântuitorul meu, că eu sunt făcut una cu El și că El a înfăptuit lucrarea pentru mine. Și, fără să mă gândesc conștient, eu sunt făcut una cu El și aceasta îmi va umple inima. Nu este nimeni care să se preocupe în acest fel cu Domnul, fără ca inima să nu-i fie umplută.
Atunci nu te mai preocupi cu tine, ci cu El și cu ceea ce înseamnă lucrarea Sa, cu frumusețea Sa și cu aceasta I te închini lui Dumnezeu, ajungând în prezența lui Dumnezeu fără să te mai gândești la tine însuți. Și, pentru că inima vede cât de scumpă este această jertfă, I se prezintă și I se oferă lui Dumnezeu cu o siguranță deplină: suntem plăcuți lui Dumnezeu și avem privilegiul să-I închinăm lui Dumnezeu ceea ce este atât de scump pentru El. Prețul pe care îl are El este prea mare ca noi să îl putem cuprinde; numai Dumnezeu o poate face. Însă avem privilegiul să-I închinăm jertfa aceasta lui Dumnezeu; o putem lua în mâinile noastre, ca s-o admirăm: este desăvârșită. Avem voie să jupuim pielea jertfei și să privim; lăuntrul este desăvârșit. Avem voie s-o tăiem în bucăți; tot interiorul și exteriorul sunt desăvârșite. Avem voie să spălăm cu apă părțile dinăuntru ale jertfei, deci să întrebuințăm severitatea Cuvântului ca să dovedim că totul este desăvârșit și fără niciun cusur; măruntaiele vorbesc despre sentimentele și despre dragostea Domnului.
H. L. Heijkoop
El era disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința.
Isaia 53.3
Disprețuit de oameni
Deși Domnul Isus le-a făcut oamenilor numai bine, ei L-au disprețuit și L-au tratat fără respect. De ce? Pentru că le-a displăcut comportamentul Său. Ei erau reticenți față de Isus, pentru că El era milos, îndurător, smerit și blând. Oamenii considerau aceste atribute ca fiind slăbiciuni.
Oamenii din Nazaret L-au respins pe Hristos, pentru că le adresa cuvinte pline de har. În mândria lor, ei considerau că nu au nevoie de harul divin. Disprețuitori, ei au spus: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?” (Luca 4.22). Mai mult n-au văzut în El.
Fariseii Îl disprețuiau, pentru că stătea cu vameșii și cu păcătoșii (Luca 15.2). Ei considerau că era prea exagerat că El, în îndurarea Lui, S-a aplecat spre oamenii din straturile cele mai de jos ale societății.
Frații de trup ai Domnului Isus s-au poticnit de smerenia Sa. Ei L-au provocat: „Arată-Te lumii” (Ioan 7.4). Ei considerau sărbătoarea din Ierusalim ca unica ocazie pentru El de a Se arăta. Dar Hristos nu a căutat onoarea de la oameni.
Irod L-a tratat cu dispreț pe Isus Hristos când Acesta nu i-a răspuns la întrebările sale curioase și nu S-a apărat în fața acuzațiilor iudeilor (Luca 23.9-11). Irod a disprețuit din toată inima sa blândețea cu care Mântuitorul nostru a acceptat în tăcere învinuirile nedrepte.
Citirea Bibliei: 2 Cronici 13.13-22 · Apocalipsa 3.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NU-ȚI RUINA ZIUA! | Fundația S.E.E.R. România
„Cine este iute la mânie face prostii…” (Proverbele 14:17)
Depinde de tine cum îți începi ziua, pentru că așa de multe lucruri (precum: ai dormit prea mult dimineață, mașina nu a pornit, ai întârziat la serviciu, computerul „a picat” etc.) ți-o pot ruina! Situațiile de felul acesta te pot face mânios – dar numai dacă le lași! Înțeleptul Solomon a spus: „Cine este iute la mânie face prostii”… deci dacă ai un acces de furie, așteaptă-te la un final dur!
Tot în cartea Proverbele citim și că: „Cel încet la mânie preţuieşte mai mult decât un viteaz şi cine este stăpân pe sine preţuieşte mai mult decât cine cucereşte cetăţi.” (Proverbele 16:32). Mânia se întoarce mereu la tine, ca să te încolțească, și ajunge să-ți facă mai mult rău decât lucrul care a determinat-o. Psalmistul David a spus: „Dimineaţa, eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine şi aştept.” (Psalmul 5:3). Începe-ți ziua oferindu-I-o lui Dumnezeu, și atunci vei fi mai puțin predispus să reacționezi cu mânie când lucrurile nu ies cum trebuie.
Un pastor scria: „Timpul nostru pe pământ este așa de scurt! Ar fi păcat ca ceva ce a avut loc acum 20 de ani, sau acum 20 de minute, să-ți ruineze ziua! M-am hotărât să mă bucur de fiecare clipă. Probabil voi face greșeli și lucrurile nu se vor întâmpla așa cum vreau eu. Probabil că voi fi dezamăgit, dar îmi voi trăi viața fericit. Nu voi lăsa ca ceva ce se întâmplă sau nu se întâmplă, să-mi fure bucuria!
În fiecare dimineață, eu spun: „Tată, va fi o zi minunată! Îți mulțumesc că-mi vei da disciplină, și stăpânire de sine ca să pot lua decizii bune! Poate ieri nu am făcut tot ce aș fi putut, dar acea zi a trecut, nu mai este. Astăzi mă voi descurca mai bine, cu ajutorul Tău. Mulțumesc! Amin!”
Te-ai întrebat vreodată de ce parbrizul unei mașini este mare, iar oglinda retrovizoare este mică? Pentru că este mult mai important ce este în fața ta decât ce se află în spate! Așadar, continuă să privești înainte… și indiferent ce se întâmplă astăzi, nu-ți pierde pacea și nu lăsa nimic să-ți ruineze ziua!
de Jean Koechlin
1 Ioan 4:1-10
Adevărul are întotdeauna „falsificatori”. Şi, după cum fiecare cetăţean, riscând multe necazuri, trebuie să ştie să recunoască moneda ţării lui, noi trebuie să ştim să deosebim de unde provin diferitele învăţături care ni se prezintă. Fiecare dintre ele trebuie probată (v. 1; 1 Tesaloniceni 5.21) şi Cuvântul ne dă mijlocul sigur de a nu confunda „monedele false” cu cele bune. Cele din urmă poartă însemnul lui Isus Hristos venit în carne (v. 3).
Cât despre firea Lui, această epistolă ne învaţă că Dumnezeu este lumină (cap. 1.5) şi dragoste (v. 8, 16) Sursa unică a întregii iubiri este în El. Dacă cineva iubeşte, acesta este deci semnul că este născut din Dumnezeu (v. 7). Reciproc, cine nu iubeşte nu cunoaşte pe Dumnezeu. Trebuie să ai acea fire care iubeşte, pentru a şti ce este dragostea (1 Tesaloniceni 4.9). Şi această dragoste, care este iniţiativa lui Dumnezeu faţă de noi (v. 10, 19), a răspuns perfect stării făpturii Sale. Omul era mort: Dumnezeu L‑a trimis pe Singurul Lui Fiu pentru ca noi să trăim prin El (v. 9); omul era vinovat: Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Lui pentru a fi ispăşirea pentru păcatele noastre (v. 10; cap. 2.2); omul era pierdut: Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii (v. 14; Ioan 3.17).
Mana Zilnica 