18 Noiembrie 2023
Nu avem un mare preot care să nu aibă parte cu noi în slăbiciunile noastre, ci unul ispitit în toate în același fel, în afară de păcat.
Evrei 4.15
Este adevărat că Domnul Isus nu a venit pe un pământ curat și fericit, ci pe unul ruinat de păcat. Dar să faci din aceasta un argument că El ar fi deținut o umanitate de o condiție căzută este cu totul lipsit de scuze și necuviincios de fals. El a fost capabil să sufere și a suferit fără îndoială de foame, de sete și de oboseală. Însă aceste lucruri nu indică în niciun fel că natura Lui omenească ar fi fost căzută, ci mai degrabă prezintă împrejurările prin care umanitatea, sfântă sau nu, ar putea trece.
Afirmația că Domnul Isus a fost capabil de a păcătui nu constituie doar tăgăduirea umanității Lui perfecte, ci scoate la iveală, în cel mai fericit caz, o ignoranță nerușinată cu privire la Persoana Sa. Este o insultă adusă Fiului, din pricina umilinței la care El S-a supus de bunăvoie, insultă pe care nicio considerație n-o poate atenua și ale cărei izvoare nu sunt altele decât necredința omului și răutatea lui Satan. Cu siguranță că Domnul a fost încercat și că a suferit neînchipuit de mult; însă tendința de a deduce de aici că El a avut o natură ca a noastră, cu aceleași porniri și la fel de capabilă de a păcătui, trebuie privită și condamnată atât ca o calomnie odioasă împotriva lui Hristos, cât și ca o minciună cu totul distrugătoare pentru om. Scriptura, în timp ce revelează cu claritate umanitatea Mântuitorului, pare mai atentă în a-I menține slava nepătată decât în cazul oricărei alte Persoane din Trinitate. Și acest lucru nu e de mirare. Dumnezeu este gelos ca nu cumva harul de nespus al Domnului, manifestat prin faptul că a acceptat să devină Om, să-L expună pericolului de a fi dezonorat. Ce lucru dureros este ca El să fie din nou rănit în casa prietenilor Săi!
W. Kelly
Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă.
Matei 11.28
Biblia vândută revine în mâinile proprietarului inițial
Privind la viața sa, un medic spunea: „Mama mea s-a rugat mult pentru mine și nu și-a pierdut niciodată speranța că mă voi întoarce la Dumnezeu. Dar încă din primul an de școală am început să mă îndepărtez tot mai mult de Dumnezeu. Stilul meu de viață ușuratic m-a constrâns să vând unele lucruri de care nu prea mai aveam nevoie. Astfel am vândut și Biblia pe care mi-o dăduse mama când am plecat de acasă.
Mai târziu, când am început să lucrez ca medic într-un spital, am văzut acolo tot felul de necazuri. Ocazional, când am intrat în contact cu oameni credincioși, a trebuit să mă gândesc din nou la mama și la tinerețea mea. Într-o zi, la spital a fost adus un zidar grav rănit. Starea lui era fără speranță și el știa că va muri. Cu toate acestea, expresia fericită de pe fața lui m-a emoționat, mai ales că știam că avea dureri insuportabile. Bolnavul nu avea rude, iar când a murit, bunurile sale au fost verificate în prezența mea. A ieșit la iveală o Biblie… Cât de șocat am fost când mi-am dat seama că era Biblia pe care mama mi-o dăduse în urmă cu mulți ani! Pe prima pagină erau scrise de mâna mamei numele meu și un verset.
Ultimul proprietar citise mult în această Biblie, pentru că unele pasaje erau marcate. Foarte mișcat, mi-am văzut deodată în fața ochilor toată viața mea păcătoasă. N-am găsit odihnă până nu L-am acceptat pe Isus Hristos ca Mântuitor și Domn al meu”.
Citirea Bibliei: 2 Cronici 7.11-22 · 2 Timotei 4.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE CĂLĂUZEASCĂ! | Fundația S.E.E.R. România
„Domnul mă povăţuieşte pe cărări drepte…” (Psalmul 23:3)
Viața este plină de alegeri, de hotărâri și de opțiuni. De asemenea, este plină de oameni cu opinii puternice care vor încerca să-ți spună pe ce cale cred ei că trebuie să mergi. Dacă am putea da timpul înapoi, majoritatea dintre noi am schimba unele decizii din trecut, care ne-au făcut să o luăm pe „calea răutății”, și nu pe „calea neprihănirii.” Oile se vor strânge în jurul oricărui lucru care le va stimula curiozitatea sau apetitul, de exemplu un tufiș plin cu frăguțe, chiar dacă lucrul acesta le va face să se îndepărteze de turmă și de grija protectoare a păstorului. Ele cred că știu drumul, dar în realitate nu au nici cea mai mică idee. Întrebare: Tu ți-ai urmat mai mult plăcerile și instinctele, decât Păstorul?
S-ar putea să răspunzi: „Dar Dumnezeu mi-a dat și mie o minte pe care s-o folosesc!” Bineînțeles, și trebuie să ți-o dezvolți! Dar este limitată și nu te va duce prea departe. Duhul Sfânt dorește să te ducă dincolo de acele limite. „Toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:14). Cum ne călăuzește Dumnezeu? În mod obiectiv, prin Cuvântul Său; și în mod subiectiv, prin Duhul Său. Când citești Cuvântul Său, Îi auzi vocea chiar și când te culci. El imprimă în inima ta ce dorește El să faci.
Dacă ai luat-o pe calea greșită, întoarce-te la Dumnezeu și El te va călăuzi înapoi pe calea cea dreaptă. Poate spui: „Va mai vorbi oare Dumnezeu unui om ca mine?” Da, „el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul… merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” (Ioan 10:3-4). Lasă-L, astăzi, pe Dumnezeu să te călăuzească!
de Jean Koechlin
2 Petru 3:1-10
Petru nu se teme de repetiţii. El nu încetează să le reamintească aceleaşi adevăruri copiilor lui Dumnezeu (v. 1; cap. 1.12,13; Filipeni 3.1; Iuda 17). Nici noi să nu încetăm să le recitim şi să medităm asupra lor. Exemplul potopului a revenit pentru a treia oară sub pana apostolului. Spre deosebire de aceia care ignoră în mod voit tot avertismentul (Efeseni 4.18), preaiubiţii Domnului nu trebuie să ignore intenţiile Sale.
„Sfârşitul lumii”, despre care mulţi vorbesc fie cu teamă, fie cu uşurătate, nu va veni decât la momentul hotărât de El. Cerul şi pământul „de acum” vor fi distruse atunci. Numai răbdarea lui Dumnezeu, care are în vedere mântuirea păcătoşilor, a suspendat până acum judecata. El vrea ca niciunul să nu piară (Ezechiel 33.11). Şi această răbdare este şi în favoarea batjocoritorilor care o contestă şi care Îl insultă.
Însă omenirea este angajată într-o „numărătoare inversă” implacabilă şi va veni clipa din urmă când promisiunile auzite de atâtea ori vor deveni dintr-o dată realităţi. Evenimentele se vor încheia îndreptăţind speranţele copiilor lui Dumnezeu, spre confuzia batjocoritorilor şi a celor necredincioşi. Atunci va fi prea târziu ca „să vină la pocăinţă” (v. 9b). Acum trebuie să o facă.
Mana Zilnica 