17 Noiembrie 2023
Dumnezeu, cunoscătorul inimilor.
Fapte 15.8
Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care cunoaște inima. Mărturia Scripturii este foarte clară în această privință. Împăratul David l-a îndemnat pe fiul său, Solomon, să-I slujească lui Dumnezeu cu o inimă întreagă; „pentru că Domnul cercetează toate inimile și înțelege toate întocmirile gândurilor” (1 Cronici 28.9). Dumnezeul nostru cunoaște nu doar faptele, ci și motivațiile din care ele izvorăsc: „Eu, Domnul, cercetez inima, Eu încerc rărunchii, ca să dau fiecăruia după căile lui” (Ieremia 17.10). Vedem această trăsătură a lui Dumnezeu și atunci când David a fost uns ca împărat și când El i-a zis lui Samuel: „Omul se uită la înfățișare, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16.7).
Domnul Isus „cunoștea ce era în om” (Ioan 2.25). Într-o anumită ocazie, El i-a spus unui om că păcatele îi erau iertate. Cărturarii au fost șocați să audă o astfel de afirmație. Însă El, „știindu-le gândurile”, l-a vindecat pe om în prezența lor (Matei 9.1-5). Într-o altă ocazie, Simon fariseul L-a criticat în gândul său pe Domnul Isus cu privire la o femeie care era păcătoasă. Însă Domnul, răspunzând părerii neexprimate a lui Simon, a dat pe față starea inimii acestuia cu ajutorul unei parabole (Luca 7.36-40). În timpul de acum, când Duhul Sfânt mijlocește pentru noi, El face aceasta potrivit cu scopul lui Dumnezeu, „care cercetează inimile” (Romani 8.27). Ce binecuvântare să-I aparținem Celui care cunoaște cele mai profunde nevoi ale noastre!
Ucenicii I s-au adresat cu expresia „Tu, Doamne, cunoscător al inimilor tuturor”, atunci când s-au rugat în camera de sus (Fapte 1.24). Cât de minunat să chemi numele lui Dumnezeu care cunoaște toate inimile, dar și cât de solemn, fiindcă „toate sunt goale și descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4.13)! Aceasta ar trebui să ne facă să umblăm cu atenție și cu smerenie înaintea Lui, bazându-ne pe harul Său minunat, descoperit nouă prin Isus Hristos.
B. Reynolds
Dar curând au uitat lucrările Lui și n-au așteptat împlinirea planului Său.
Psalmul 106.13
Dumnezeu nu este slujitorul nostru
Într-o seară înnorată de noiembrie, micuța Carolina se plângea: „Mamă, mi-e teamă să urc scările întunecoase”. Mama i-a spus blând: „Roagă-L pe Domnul Isus să urce cu tine”. Copila a făcut așa și a urcat repede scările. Ajunsă sus, ea a spus repede: „Mulțumesc, Doamne Isuse! Acum poți pleca”.
Poate râdem citind aceste rânduri. Dar, dacă suntem sinceri, trebuie să recunoaștem că și noi acționăm la fel câteodată. Strigăm la Dumnezeu când suntem într-o strâmtorare și vrem să ne rezolve problema. Imediat după ce criza s-a sfârșit, Îi mulțumim scurt pentru ajutor și nu mai avem nevoie de El până la următoarea problemă.
Așa s-au comportat și israeliții în pustie. Ei au văzut cum i-a eliberat Dumnezeu din sclavia Egiptului și la marginea Mării Roșii au cântat plini de mulțumire cântarea de salvare. Dar curând au uitat faptele mari ale lui Dumnezeu și I-au întors spatele. Psalmul 106 este o relatare detaliată despre comportamentul israeliților, aceasta fiind ca o avertizare pentru noi.
Dumnezeul nostru face lucruri mărețe. În orice situație putem să strigăm la El după ajutor. Dar El are dreptul să decidă asupra vieții noastre. De aceea să ne supunem voii Sale și să ascultăm de Cuvântul Său!
„Dar El a privit la strâmtorarea lor, … le-a auzit strigătul. … Și a avut milă de ei, după bunătatea Sa cea mare” (Psalmul 106.44,45).
Citirea Bibliei: 2 Cronici 7.1-10 · 2 Timotei 3.10-17
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
LASĂ-L PE DUMNEZEU SĂ TE CĂLĂUZEASCĂ! | Fundația S.E.E.R. România
„Domnul mă povăţuieşte pe cărări drepte…” (Psalmul 23:3)
Viața este plină de alegeri, de hotărâri și de opțiuni. De asemenea, este plină de oameni cu opinii puternice care vor încerca să-ți spună pe ce cale cred ei că trebuie să mergi. Dacă am putea da timpul înapoi, majoritatea dintre noi am schimba unele decizii din trecut, care ne-au făcut să o luăm pe „calea răutății”, și nu pe „calea neprihănirii.” Oile se vor strânge în jurul oricărui lucru care le va stimula curiozitatea sau apetitul, de exemplu un tufiș plin cu frăguțe, chiar dacă lucrul acesta le va face să se îndepărteze de turmă și de grija protectoare a păstorului. Ele cred că știu drumul, dar în realitate nu au nici cea mai mică idee. Întrebare: Tu ți-ai urmat mai mult plăcerile și instinctele, decât Păstorul?
S-ar putea să răspunzi: „Dar Dumnezeu mi-a dat și mie o minte pe care s-o folosesc!” Bineînțeles, și trebuie să ți-o dezvolți! Dar este limitată și nu te va duce prea departe. Duhul Sfânt dorește să te ducă dincolo de acele limite. „Toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.” (Romani 8:14). Cum ne călăuzește Dumnezeu? În mod obiectiv, prin Cuvântul Său; și în mod subiectiv, prin Duhul Său. Când citești Cuvântul Său, Îi auzi vocea chiar și când te culci. El imprimă în inima ta ce dorește El să faci.
Dacă ai luat-o pe calea greșită, întoarce-te la Dumnezeu și El te va călăuzi înapoi pe calea cea dreaptă. Poate spui: „Va mai vorbi oare Dumnezeu unui om ca mine?” Da, „el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul… merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul.” (Ioan 10:3-4). Lasă-L, astăzi, pe Dumnezeu să te călăuzească!
de Jean Koechlin
2 Petru 2:11-22
Pentru a răsturna adevărul stabilit în capitolul 1, Satan foloseşte mereu aceleaşi două mijloace: se înverşunează să corupă ~ capitolul 2 ~ sau să nege deschis, cum vedem în capitolul 3. Instrumentele pe care le foloseşte pentru a rătăci sufletele sunt prezentate aici în adevărata lor înfăţişare. Şi ce groaznic portret au conducătorii religioşi, la care răul moral se împleteşte cu răul doctrinar (v. 12‑17; Matei 7.15)! Aceşti oameni care le promit altora libertatea sunt ei înşişi robi ai poftelor lor celor mai josnice (v. 19), pentru că, lucru serios şi pentru cel credincios, „fiecare este robul lucrului de care este biruit”. Este fiecare dintre noi liber, eliberat de Domnul? (Ioan 8.34-36; Isaia 49.24,25). Sau este încă legat cu un lanţ nemărturisit? Lumea este captivantă în sensul literal al cuvântului, ea reţinând, ca un noroi (v. 22b), piciorul imprudent care se aventurează în ea şi murdărind, în acelaşi timp, şi sufletul (v. 20 spune de întinăciunile lumii).
Sfârşitul capitolului denunţă iluzia celor pe care un creştinism social sau intelectual i-a făcut să iasă momentan de pe calea păcatului. O reformă morală nu este o convertire.
Mana Zilnica 