Mana Zilnica

15 Noiembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Cuvântul adevărului evangheliei care a ajuns la voi, ca și în toată lumea, și aduce rod și crește, ca și între voi, din ziua în care ați auzit și ați cunoscut harul lui Dumnezeu în adevăr.

Coloseni 1.5,6

Evanghelia nu rămăsese fără rod la Colose. Ea a dat rod prin întoarcerea sufletelor la Dumnezeu și la Hristos, ca urmare a umblării creștinilor în sfințenie, în credincioșie față de Domnul și în dragoste pentru sfinți. Și ea continua să crească la Colose. Cât de important este acest lucru! Colosenii făceau progrese; ei nu rămâneau pe loc, mulțumiți cu ceea ce cunoșteau deja sau cu starea la care ajunseseră în umblarea lor creștină. Ei realizau îndemnul apostolului Petru: „Creșteți în har și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos” (2 Petru 3.18), iar această înaintare în umblare începuse și continuase „din ziua în care au auzit și au cunoscut harul lui Dumnezeu” vestit prin evanghelie. Este ceea ce ei auziseră și cunoscuseră „în adevăr”, adică era un lucru petrecut în mod real, cu adevărat, în inimile lor.

Cât de dorit este ca acest lucru să fie adevărat și pentru noi! Printr-o aplicație greșită în legătură cu reproșul adresat de Domnul Isus Adunării din Efes cu privire la faptul că și-a „părăsit dragostea dintâi”, unii vorbesc ca și cum o anumită delăsare trebuie neapărat să apară în viața creștinului. Din nefericire, aceasta apare în mod frecvent. După bucuria mântuirii de care suntem cuprinși la început, ne lăsăm invadați, dacă nu de plăceri, cel puțin de preocupările acestui pământ și nu înaintăm deloc, ci, dimpotrivă, regresăm, deoarece în viața creștină nu poți rămâne pe loc. Dar trebuie neapărat să se întâmple așa? Cu siguranță că nu! Pavel nu încetinea deloc ritmul alergării sale și nu se lăsa oprit de greutățile și de problemele acestui pământ. „Dar una fac”, spune el, „uitându-le pe cele din urmă și întinzându-mă spre cele dinainte, alerg drept spre țintă, pentru premiul chemării de sus a lui Dumnezeu, în Hristos Isus” (Filipeni 3.14). Să facem și noi ca el, așa cum suntem îndemnați acolo, având inimile eliberate de orice lucru, pentru a fi ocupate numai de Hristos și astfel evanghelia să crească, prin urmările ei binecuvântate, în noi și printre noi!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

O, adevărat și cu totul demn de primit este cuvântul acesta: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoși”.

1 Timotei 1.15

Greu de crezut!

Am primit recent un e-mail de la un om pe care nu-l cunoșteam. Îmi scria că lucrează la o bancă și că acolo există o sumă de nouă milioane de dolari care nu are proprietar. Îmi făcea oferta de a împărți această sumă cu mine. De îndată ce îi dădeam contul meu bancar, urma să-mi transfere jumătate din sumă. Nu suna grozav? Această sumă mare ar fi urmat să fie a mea – atât de simplu!

Ei bine, nu am luat în serios această ofertă. Puțin probabil ca un străin să-mi dea o sumă atât de mare de bani. De ce ar face așa ceva? Am ignorat acest e-mail de înșelăciune electronică și l-am șters, deoarece eram convins că în spatele acestuia se afla un fraudator pe internet.

Totuși, acest mesaj m-a pus pe gânduri. Mulți oameni reacționează la fel față de evanghelia harului lui Dumnezeu. Ei o consideră o ofertă dubioasă a unui furnizor îndoielnic. Dar acest mesaj este într-adevăr credibil: Isus Hristos a venit pe acest pământ, pentru a ne aduce pacea. El a murit pe cruce, pentru a ne putea oferi iertarea și speranța care trec dincolo de mormânt.

Spre deosebire de ofertantul anonim de pe internet, Fiul lui Dumnezeu a trăit vizibil printre oameni. În Biblie aflăm totul despre El. Isus Hristos este demn de încredere și Se interesează de noi! Să verificăm cu seriozitate oferta Sa!

Citirea Bibliei: 2 Cronici 6.1-21 · 2 Timotei 2.14-26

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DOMNUL ISUS VREA SĂ TE ELIBEREZE! | Fundația S.E.E.R. România

„Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.” (Luca 13:12)

În Evanghelia după Luca, citim versetele 11-12 din capitolul 13: „Şi acolo era o femeie stăpânită de optsprezece ani de un duh de neputinţă; era gârbovă şi nu putea nicidecum să-şi îndrepte spatele. Când a văzut-o Isus, a chemat-o şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.” Să luăm aminte la patru aspecte din această povestire: persoana, problema, Medicul și rețeta. Orice persoană are anumite probleme, inclusiv tu… Dar mai important decât asta este că, pentru orice problemă, inclusiv pentru problema ta, Medicul Suprem are un remediu! Raportul Domnului Isus referitor la problema de sănătate din viața acelei femei nu începe cu o recomandare de consiliere, ci cu un verdict medical tranșant: „Ești dezlegată.”

Consilierii creștini sunt un dar de la Dumnezeu, dar de multe ori, pentru producerea vindecării, trebuie să aibă loc mai multe lucruri decât simpla discuție despre traumele trecutului. Domnul Isus nu a vorbit cu ea despre ce ar fi trebuit să facă. După ce ți-ai analizat starea și ai înțeles originea ei, ai nevoie de autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu ca să lași trecutul în urmă! Această femeie suferea ca rezultat a ceva ce contactase ori se declanșase în urmă cu 18 ani… și cu toate acestea, trauma era la fel de proaspătă ca și cum s-ar fi întâmplat ieri!

Deși problema femeii își avea rădăcinile în trecut, rețeta vindecării ei a fost o dezlegare în prezent din partea lui Dumnezeu. Domnul Isus, care este Cuvântul Viu, este „același ieri, azi și în veci” (Evrei 13:8). Altfel spus, Cuvântul pe care îl auzi astăzi poate să vindece trecutul tău! Domnul Isus a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta.” De ce oare Domnul Isus nu i-a rostit numele? Poate, pentru ca promisiunea Lui să fie valabilă și pentru noi! Așadar, crede această promisiune și rostește-o, astăzi, în Numele lui Isus – peste neputința ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

2 Petru 1:12-21

Adevărurile dezvoltate în întâia epistolă aminteau de descoperirile din Matei 16: suferinţele lui Hristos, întemeierea Adunării, casa spirituală zidită pe Stâncă. Cea de-a doua epistolă se bazează pe Matei 17, anunţând gloriile ce vor veni. Încă de la transfigurare, Petru, Iacov şi Ioan Îl contemplă pe Isus în „gloria minunată”. Ei primesc însă porunca să nu spună nimănui despre aceasta înainte de învierea Lui. Acum a venit timpul pentru această revelaţie. Şi Petru, care atunci fusese copleşit de somn (Luca 9.32), îi trezeşte pe sfinţi, amintindu-le această scenă (v. 13; cap. 3.1). El, care în mod nechibzuit propusese să se facă trei corturi, primeşte în prezent să „dezbrace cortul lui” pământesc, în speranţa că se va bucura, pentru totdeauna de data aceasta, de prezenţa lui Hristos, într–un trup glorios (v. 14). Domnul îi arătase când şi cu ce moarte avea să–L glorifice pe Dumnezeu (v. 14; Ioan 21.18,19). Fraţi şi surori, curând vom fi şi noi, la rândul nostru, „martori oculari ai măreţiei Sale”!

Pe tot parcursul Scripturilor, lampa profeţiei şi–a îndreptat raza spre gloria viitoare. Copilul lui Dumnezeu însă are o lumină şi mai strălucitoare. Obiectul speranţei lui trăieşte în el: Hristos este Steaua (Luceafărul) de dimineaţă, care deja a răsărit în inima lui (v. 19; Coloseni 1.27b).