14 Noiembrie 2023
Păzește-ți inima mai mult decât tot ce se păzește, pentru că din ea ies izvoarele vieții.
Proverbe 4.23
Biblia vorbește mult despre inimă. Ea ne spune că viața noastră va fi trăită în funcție de ceea ce avem în inima noastră. Iată o atenționare foarte serioasă! Ni se spune că acolo unde este comoara noastră va fi și inima noastră (Matei 6.21).
Găsim în Biblie multe întâmplări care descoperă stări de inimă, fie negative, fie pozitive. Inima Evei a fost îndreptată către pomul cunoștinței binelui și răului, chiar dacă acesta îi fusese interzis. Inima soției lui Lot a fost legată de Sodoma, lucru demonstrat de faptul că ea a privit înapoi la cetate pe când fugea. Inima lui Acan a fost alipită de prada interzisă din Ierihon. Seminția lui Gad, a lui Ruben și jumătate din seminția lui Manase, la vederea pășunilor bogate de la răsărit de Iordan, au cerut ca mai degrabă acele ținuturi să le fie date lor de moștenire, decât să-și aibă partea în țara promisă – acest lucru a arătat unde erau inimile lor.
Prin contrast, Avraam și-a părăsit familia și țara de baștină atunci când a fost chemat de Dumnezeu într-o altă țară, fiindcă el căuta o cetate cerească. Rebeca și-a părăsit și ea familia pentru a fi soția lui Isaac. Petru, Andrei, Iacov și Ioan și-au părăsit ocupația și familiile pentru a-L urma pe Domnul, așa cum a făcut și Levi, care s-a ridicat imediat și L-a urmat pe Domnul, atunci când a fost chemat de El. Acțiunile lor au demonstrat unde erau inimile lor.
Domnul ne învață că El trebuie să fie mai important decât avuția noastră, decât poziția și familia noastră, chiar și decât viața noastră. Suntem chemați să ne luăm crucea în fiecare zi și să-L urmăm.
Domnul a arătat ceea ce era în inima Sa făcând voia Tatălui Său – „pentru bucuria care Îi era pusă înainte a suferit crucea” (Evrei 12.2). Fie ca El să câștige inimile noastre și să le umple pe deplin, pentru ca astfel să ne devotăm și să ne predăm Lui în întregime – „Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima” (Psalmul 139.23)!
A. Blok
Sfătuiți-vă unii pe alții.
Coloseni 3.16
Câteva sfaturi
Nu accepta niciodată sfatul unuia care nu a avut problemele tale!
Iubești viața? Atunci nu risipi timpul din care este făcută!
Nu-ți lăsa vorbirea să meargă mai departe decât gândirea!
Încearcă întotdeauna să-ți recunoști greșelile și să înveți din ele!
Cu cât se ridică mai multe obstacole în calea unor realizări, cu atât vei înțelege mai clar că trebuie să strigi la Domnul.
Cine vrea să facă toate pe placul tuturor va pierde în curând sensul drumului drept.
Nu te îngrijora cu privire la ce nu înțelegi din Biblie; fii îngrijorat pentru ce înțelegi și nu împlinești!
Nu spune DA când Dumnezeu spune NU și nu spune NU când Dumnezeu spune DA, pentru că riști să plătești scump prețul alegerii tale!
Nu-ți face repede prieteni! După ce ți i-ai făcut, nu-i îndepărta repede de la tine!
Învață să scrii durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă!
Depărtează-te de rău, fă binele și rămâi așa pentru totdeauna!
Citirea Bibliei: 2 Cronici 5.1-14 · 2 Timotei 2.7-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ FACI FAȚĂ DURERII | Fundația S.E.E.R. România
„Toate îşi au vremea lor… plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui…” (Eclesiastul 3:1, 4)
Necazul vine peste noi sub multe forme: poți să-ți pierzi locul de muncă, familia sau sănătatea. Dar nimic nu te rănește mai tare decât pierderea cuiva foarte drag. Valurile durerii vor veni asupra ta la fel cum vin valurile oceanului peste nisipul plajei. Indiferent ce va fi însă, nu te îneca! Nu te opri, și nu te lăsa tras în abis de curenți! Nu e rău să simți durerea, dar n-o lăsa să te sufoce. Lasă ca povara ei să te ajute să-ți revii după gânduri, după frici și (dacă este nevoie) după lacrimi.
Durerea ușurează sufletul, așa cum expirarea dioxidului de carbon ușurează trupul. Dar vine un moment când trebuie să te ridici și să mergi mai departe. Etapele durerii prin care vei trece sunt: șocul, negarea, negocierea, apoi părerea de rău și în cele din urmă, acceptarea. Împăratul David a spus: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” (Psalmul 23:4).
Când vei trece de această vale, vei putea privi în urmă cu mai multă liniște sufletească și cu mai puțină durere. Nu te vei mai gândi la ce ai pierdut, ci vei fi mulțumitor pentru tot ce ai putut îndura în acel timp. Și nu-ți fie teamă să te lași cuprins de acele rare momente de râset care apar chiar și pe chipul cuiva cu inima zdrobită. Râsul este un leac pentru suflet și ușurează tensiunea acelor clipe; trebuie doar să acceptăm să ieșim din durerea noastră actuală și să ne schimbăm punctul focal.
Lucrul acesta este un balsam vindecător, iar acest adevăr este menționat chiar în Biblie (Proverbele 17:22): „O inimă veselă este un bun leac.” Îți doresc să ai parte de ea!
de Jean Koechlin
2 Petru 1:1-11
Petru începe această a doua epistolă amintindu-le creştinilor ce au primit împreună: „o credinţă de acelaşi preţ” (v. 1), „tot ce priveşte viaţa şi evlavia” (v. 3) şi „promisiunile cele mai mari şi preţioase” (v. 4). Credinţa noastră, care‑şi însuşeşte tot ceea ce dă Dumnezeu, nu trebuie să rămână inactivă. Trebuie să fie însoţită de energia numită virtute (v. 5), pentru a ajunge la cunoştinţă (cuvânt caracteristic acestei epistole).
În acelaşi timp, pentru a dispune deplin de toate puterile noastre, este absolut necesară înfrânarea, apoi răbdarea, care ştie să persevereze în efort. În acest „climat moral” se vor dezvolta relaţiile noastre
1. cu Domnul: evlavia;
2. cu fraţii: dragostea de fraţi;
3. cu toţi: dragostea.
Aceste şapte complemente ale credinţei alcătuiesc un tot, asemenea unei cămăşi de zale. Absenţa lor are consecinţe dramatice în viaţa creştinului: trândăvie, sterilitate, miopie spirituală. El nu vede departe; credinţa lui nu mai distinge la orizont cetatea cerească, ţinta călătoriei creştine (comp. cu Evrei 11.13). Porţile veşnice s-au ridicat deja pentru Hristos, Împăratul gloriei (Psalmul 24.7-9). Fie ca El Însuşi să ne acorde în suita Sa „din belşug intrarea în Împărăţia” Lui eternă!
Mana Zilnica 