13 Noiembrie 2023
Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat.
Așteptând fericita speranță și arătarea gloriei marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos.
Tit 2.11; 2.13
Hristos, Mântuitorul nostru (9) – Cele două arătări ale Lui
Mai întâi de toate trebuie să remarcăm că acest verset accentuează dumnezeirea absolută a Domnului nostru Isus. El este „marele nostru Dumnezeu și Mântuitor, Isus Hristos” – este Dumnezeu și Om într-o singură Persoană binecuvântată!
Observăm apoi cele două arătări prezentate în aceste versete. Noi trăim în intervalul de timp cuprins între ele. Privim înapoi și vedem prima Sa arătare în această lume. A venit El atunci să judece? Nu, căci nu ar mai fi existat nicio speranță pentru noi! El a venit „plin de har și de adevăr” (Ioan 1.14). Nu a venit ca Judecător, ci ca Mântuitor, și a adus harul lui Dumnezeu și mântuirea, punându-Se la dispoziția tuturor oamenilor. A venit ca Om binecuvântat, blând și smerit cu inima, Om care a fost accesibil tuturor și care a putut să vindece orice boală.
Vedem apoi că cea de-a doua arătare este una glorioasă. Noi suntem în așteptarea acestei arătări. El va veni atunci ca Judecător și va face judecată asupra celor nelegiuiți (Iuda 14 și 15). Îl va nimici pe Antihrist cu „suflarea gurii Sale” și cu „strălucirea venirii Sale” (2 Tesaloniceni 2.8). Totuși, El va veni ca Mântuitor, fiindcă va elibera rămășița iudaică și pe mulți dintre națiuni, care vor fi mântuiți în timpul de necaz, deși toți aceștia nu vor face parte din Adunare (Apocalipsa 7.4-9).
Cum rămân lucrurile cu noi, care suntem Adunarea lui Dumnezeu acum pe pământ? „Fericita speranță” face referire la venirea Sa pentru a-Și lua Adunarea și a o duce în casa Tatălui, înainte de arătarea Sa în glorie. Ce speranță minunată avem! În orice moment putem fi răpiți de Domnul, pentru a fi cu El în glorie pentru totdeauna (1 Tesaloniceni 4.16; 2 Tesaloniceni 2.1)!
K. Quartell
Domnul cunoaște gândurile celor înțelepți, știe că sunt deșarte. Nimeni să nu se laude deci cu oameni.
1 Corinteni 3.20,21
Încurcătura profesorului
La sfârșitul orei de biologie, profesorul a spus: „Putem accepta și crede că viața este un proces lung de milioane de ani”. O elevă a ridicat mâna și a spus: „În Biblie este scris că Dumnezeu a creat pe om și toate viețuitoarele”. Profesorul a zâmbit ironic și a spus: „Oare ce autoritate mai are Biblia astăzi?”. — „Ea este Cuvântul lui Dumnezeu”, a replicat eleva.
În momentul următor a sunat clopoțelul și elevii au alergat în pauză. Dar eleva i s-a adresat din nou profesorului: „Credeți că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu?”. Din nou, ironic, profesorul a răspuns: „Biblia este o carte ca toate manualele și de aceea trebuie s-o folosim cu reținere”. Arătând spre o carte veche din bibliotecă, eleva l-a întrebat pe profesor de ce nu o mai folosește la ora de biologie. „Acest manual este de peste 20 de ani și este depășit.” — „Atunci înseamnă că peste 20 de ani și manualele noastre de biologie vor fi depășite”, a spus eleva. „Cu tot respectul spun că vor apărea noi descoperiri”, a confirmat profesorul. — „Da, dar Biblia a fost scrisă cu două mii de ani în urmă și este tot actuală. De ce nu a fost nevoie de nicio revizuire?” Profesorul de biologie a fost pus în încurcătură și a spus doar atât: „Este o întrebare interesantă, dar acum trebuie să plec la altă clasă pentru ora de biologie”.
Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, este superioară oricărei cărți din această lume!
„Iarba se usucă, floarea cade; dar cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pentru totdeauna” (Isaia 40.8).
Citirea Bibliei: 2 Cronici 4.1-22 · 2 Timotei 2.1-6
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
PERCEPȚIA DE SINE | Fundația S.E.E.R. România
„Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt…” (1 Corinteni 15:10)
Dacă ești un copil răscumpărat al lui Dumnezeu, nașterea din nou începe un proces de transformare a modului în care gândești despre tine însuți. Dar el trebuie continuat în fiecare zi prin înnoirea minții. Biblia ne avertizează: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2)
Așadar, când gândirea ta este schimbată de Cuvântul lui Dumnezeu, se întâmplă două lucruri:
1) Știi care este voia Lui pentru tine; și
2) Știi că El Își găsește plăcerea în tine. Când se întâmplă aceste două lucruri, percepția despre tine se schimbă și nu mai ești la mila opiniei pe care o au alții despre tine, sau a evaluării pe care ți-o fac ei. Părerea pe care o avem despre noi înșine este profund afectată de părerile figurilor de autoritate din anii noștri de formare.
Dacă părinții noștri au avut tendința să ne neglijeze sau să ne ignore, am tras concluzia că nu merităm timpul lor, atenția lor sau dragostea lor… și lucrul acesta s-a răsfrânt asupra stimei noastre de sine. Dar pe măsură ce ne maturizăm prin Cuvântul lui Dumnezeu, învățăm să umblăm în lumina noii noastre imagini de sine, și câștigăm stimă de sine. Indiferent care au fost situațiile prin care ai trecut în viață, sau greșelile pe care le-ai făcut, Dumnezeu te va ajuta să înțelegi cine ești și ce te-a destinat El să faci.
Înainte ca Pavel să-L întâlnească pe Hristos, el i-a persecutat pe creștini; trist, nu-i așa? Dar după ce s-a întâlnit cu Hristos, el a scris: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic.” Când înțelegi harul lui Dumnezeu – harul Său neschimbător, nemeritat și nesfârșit – față de tine, acest lucru va schimba părerea pe care o ai despre tine însuți.
de Jean Koechlin
1 Petru 5:1-14
„Paşte mieluşeii Mei”, „păstoreşte oile Mele!”, îi spusese Domnul lui Petru (Ioan 21.15‑17). Apostolul, departe de a se ridica deasupra celorlalţi creştini (poziţie care i-a fost atribuită în creştinătate), atunci când le face recomandări bătrânilor, el se desemnează simplu, ca un bătrân cu alţi bătrâni. Astfel, el le recomandă bătrânilor să nu domine turma Păstorului celui bun, ci să fie modele (v. 3). Oile nu le aparţineau; ei erau doar responsabili înaintea marelui Păstor. Nu mai puţin, se cuvine ca tinerii să fie supuşi bătrânilor şi tuturor li se cade să fie împodobiţi cu smerenie, ceea ce s-ar putea traduce prin: „încingeţi-vă ştergarul pentru slujire” (v. 5; comp. cu cap. 3.8). „Dumnezeul oricărui har” (v. 10) dă har celor smeriţi.
„Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi” (v. 7). Această încredere şi această predare în mâna lui Dumnezeu nu ne scutesc de vigilenţă, deoarece Satan, vrăjmaşul care ameninţă mereu, pândeşte cea mai mică neglijenţă, iar împotrivirea faţă de Satan aduce tot suferinţă (v. 8, 9). Scriptura dă încă o dată mărturie pentru creştin, în măsura lui, dar mai ales pentru Modelul divin, despre suferinţele care pentru „puţină vreme” sunt partea sa şi de gloriile care vor urma (v. 10; cap. 1.11b).
Mana Zilnica 