8 Noiembrie 2023
Cine va aduce acuzație împotriva aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptățește. Cine este cel care condamnă? Hristos este Cel care a murit și, mai mult, a și fost înviat, Cel care și este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care și mijlocește pentru noi.
Romani 8.33,34
Dacă Dumnezeu Însuși intervine pentru noi, putem să fim cu adevărat încurajați. Și de ce poate El interveni pentru noi și poate închide gura oricărui acuzator? Răspunsul este Hristos, Fiul Omului, care a murit și a înviat și care este acum așezat la dreapta lui Dumnezeu. Satan este numit acuzatorul fraților (Apocalipsa 12.10), dar ce poate face el, atunci când Judecătorul Însuși ne îndreptățește? A făcut tot posibilul odinioară pentru a-l acuza pe marele preot Iosua, reprezentantul cetății păcătoase a Ierusalimului (Zaharia 3). Atacul său s-a încheiat însă cu o înfrângere totală și a condus la preamărirea harului și a dreptății lui Dumnezeu. Așa va fi întotdeauna. Nu alesese Iahve Ierusalimul? Și nu era Iosua ca un tăciune scos din foc? Ce putea Satan să răspundă atunci când îngerul a poruncit ca lui Iosua să-i fie schimbate hainele murdare, să i se pună haine de sărbătoare și o mitră curată pe cap?
Dar această întâmplare este doar o imagine slabă a adevărului din zilele noastre. Relația noastră cu Dumnezeu este mult mai strânsă și mai profundă decât va cunoaște vreodată Israel și cu mult mai clar ies la lumină harul și dreptatea lui Dumnezeu în cazul nostru, după ce Hristos mort și înviat Și-a luat locul la dreapta lui Dumnezeu.
Repet: nu numai că suntem îndreptățiți prin credință, ci Dumnezeu Însuși este prezentat ca Cel care îndreptățește. Ceea ce a fost spus prin duhul profeției despre Hristos Însuși – „Cel care mă îndreptățește este aproape; cine se va certa cu mine? … Iată, Domnul Dumnezeu mă va ajuta! Cine mă va condamna?” (Isaia 50.8,9) – este acum întru totul valabil pentru cel credincios. Ce minunată identificare a noastră cu El!
R. Brockhaus
Ferice de cine rabdă ispita! Căci, după ce va fi găsit bun, va primi cununa vieții, pe care El a promis-o celor care Îl iubesc.
Iacov 1.12
Cununa vieții – Cununa slavei – Cununa dreptății
În multe versete din Noul Testament citim că cei credincioși vor primi o cunună ca răsplată. Această recompensă, pe care Domnul Isus le-o va da în viitor, este destinată să îi încurajeze să suporte situațiile dificile și poverile din viața lor de pe acest pământ.
Cununa vieții este promisă celor care suferă o încercare a credinței. Adesea ne vine greu să luăm din mâna lui Dumnezeu o boală, o problemă la serviciu sau un necaz în familie. Și chiar mai dificilă devine situația când încercarea persistă și nu vedem nicio ieșire. Promițându-le cununa vieții, Domnul îi încurajează pe toți răscumpărații Săi să reziste în încercare (Iacov 1.12).
Cununa slavei este promisă fraților mai în vârstă care au păzit cu dăruire turma lui Dumnezeu în adunarea locală și s-au îngrijit de cei credincioși (1 Petru 5.4). Pentru că această slujbă nu este ușoară și este adesea criticată, aceștia vor primi o răsplată deosebită: cununa slavei! Aceasta este un imbold să împlinească mai departe cu credincioșie această lucrare.
Cununa dreptății este promisă celui care păstrează credința creștină (2 Timotei 4.7,8). Tocmai în acest timp, când adevărurile biblice sunt date la o parte, trebuie să fim hotărâți și să ținem cu tărie la tot Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul dorește să-l îmbărbăteze pe fiecare om credincios să facă aceasta, promițându-i ca răsplată o cunună.
Citirea Bibliei: 1 Cronici 29.20-30 · 1 Timotei 5.17-25
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CURĂȚAT DE USCĂTURI (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Dumnezeu ne pedepseşte pentru binele nostru…” (Evrei 12:10)
Ai auzit că maeștrii grădinari chiar vorbesc cu plantele lor? De ce? Pentru că asta le ajută să crească! Imaginează-ți că spui: „Ce plantă frumoasă ești. O, ce bine arăți astăzi! Sunt atât de mândru de tine!” Acum, imaginează-ți că vorbești cu planta căreia îi tai crengile uscate și-i spui: „Pe mine mă doare mai mult decât te doare pe tine, iar mai târziu o să-mi mulțumești pentru asta!” Poc! „Și, știi ceva? E spre binele tău!” Poc! Iar acum imaginează-ți că planta îți răspunde: „Ești lipsit de inimă. Mă urăști. Am muncit mult ca să fac aceste ramuri de trandafiri, pe care le tai tu, să crească!”
Nu-i așa că ceva de genul acesta Îi spunem și noi lui Dumnezeu, când El vrea să ne curețe? „Tu nu mă iubești? Nu-ți pasă de mine? Chiar nu vezi prin ce trec în momentul acesta?” Noi credem că Dumnezeu este supărat pe noi. Nu, El nu e supărat. Una dintre greșelile majore pe care le facem noi este să confundăm tăiatul cu pedepsitul. Nu pune semnul egal între curățare și pedeapsă! Dumnezeu te vede ca pe o persoană care poate aduce rod, care are potențialul de a face ceva măreț și pe care El dorește s-o folosească într-un mod semnificativ. El dorește să atingi cel mai înalt nivel de rodire, așa că El te curăță de uscături, și taie chiar și unele binecuvântări pe care le-a adus în viața ta. Poate ai pierdut un serviciu care-ți place, sau o relație. Cu siguranță, Dumnezeu are un plan mai bun pentru tine.
Te încrezi în El? Crezi că El lucrează în viața ta? Iată ce spune Cuvântul Său: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1:6). Așadar, curățarea face parte din planul Său!
de Jean Koechlin
1 Petru 2:13-25
Creştinul este invitat să respecte ordinea stabilită, nu „de teama jandarmului”, ci pentru cel mai măreţ motiv care poate acţiona asupra inimii lui: dragostea Domnului (v. 13; Ioan 15.10). Noi suntem robi ai lui Dumnezeu (v. 16b) şi El ne dictează atitudinile faţă de fiecare.
Toţi stăpânii sunt departe de a fi „buni şi blânzi”; aceasta ne necăjeşte, dar mărturia noastră va avea mai multă forţă şi avânt înaintea acestora. Nedreptatea, insulta şi toate formele de întristare sunt pentru copilul lui Dumnezeu ocazii de a–L glorifica pe Dumnezeu. Cineva a mers înaintea noastră pe această cale; Acela a fost Omul durerilor. Sigur că, în lucrarea de ispăşire, Hristos n–a avut şi nici nu va avea vreodată tovarăşi, nici imitatori. El ~ şi numai El ~ „a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn” (v. 24). Din contră, în umblarea Lui dreaptă (şi, în consecinţă, în suferinţă), El este Modelul nostru perfect (1 Ioan 2.6). Împotrivirea şi perversitatea oamenilor nu au făcut altceva decât să scoată în evidenţă răbdarea Lui, blândeţea Lui, smerenia şi înţelepciunea Lui şi deplina Lui încredere în Dumnezeu”: urme binecuvântate pe care suntem chemaţi să călcăm şi noi. Astfel, vom împlini ultimul îndemn dat de Domnul lui Petru: „Tu vino după Mine!” (Ioan 21.22b).
Mana Zilnica 