6 Noiembrie 2023
El ne-a mântuit și ne-a chemat cu o chemare sfântă, nu potrivit faptelor noastre, ci potrivit propriului Său plan și harului care ne-a fost dat în Hristos Isus mai înainte de timpurile veacurilor, iar acum ne-a fost făcut cunoscut prin arătarea Mântuitorului nostru Isus Hristos, care a desființat moartea și a adus la lumină viața și neputrezirea, prin evanghelie.
2 Timotei 1.9,10
Hristos, Mântuitorul nostru (8) – Prima Lui arătare
Avem aici câteva binecuvântări pe care Domnul nostru ni le-a adus la prima Lui venire. Apostolul ne spune că planul și harul lui Dumnezeu s-au descoperit, au devenit vizibile, atunci când Hristos S-a arătat în această lume. El a venit ca Mântuitor al nostru. Avem prezentate aici trei rezultate ale venirii Lui și ale lucrării Lui de pe cruce.
1. El a desființat moartea, a frânt puterea ei și, așa cum ne spune Epistola către Evrei, l-a desființat pe cel care avea puterea morții, adică pe diavolul (Evrei 2.14). Într-o zi viitoare, El va distruge moartea, ultimul vrăjmaș (1 Corinteni 15.26). Pentru cel credincios, puterea morții este desființată încă de pe acum. Moartea ne aparține, fiindcă ea nu face altceva decât să ne ducă în prezența Domnului (1 Corinteni 3.22). Absenți din trup, sunt prezenți la Domnul (2 Corinteni 5.8).
2. El a adus viața eternă la lumină prin venirea Sa. Toți sfinții au avut viață divină, însă, prin venirea Lui în lume, această viață a fost descoperită în legătura ei cu Sine Însuși. Suntem aduși la viață împreună cu Hristos, înviați împreună și așezați în locurile cerești în Hristos Isus (Efeseni 2.5,6).
3. El a adus neputrezirea la lumină. Așteptăm acea zi când vom ieși din sfera putrezirii. Trupurile noastre sunt marcate de putrezire; lumea din jurul nostru de asemenea este marcată de putrezire. Când va veni, Domnul îi va învia pe sfinții Săi adormiți și îi va schimba pe cei găsiți în viață; atunci trupurile noastre vor fi scoase din sfera putrezirii. Când El Se va întoarce în putere pe acest pământ, va elibera creația de robia putrezirii (Romani 8.21). Ce Mântuitor minunat!
K. Quartell
El face lucruri mari și nepătrunse, minuni fără număr.
Iov 9.10
Nenumărate minuni în natură
Cine le anunță pe brândușe că a sosit primăvara? Cine le spune copacilor să-și arate straiele multicolore toamna? Cine face ca stele fără număr să apară în splendoarea lor pe cer noaptea?
Astfel de întrebări ne inspiră să privim în spatele culiselor. Iov constatase că Dumnezeul-Creator stă în spatele minunilor naturii (Iov 9.5-10).
Dumnezeu este Acela care face ca pământul să se rotească continuu și la distanța corectă în jurul soarelui (nici mai mică, altfel am fi fost carbonizați, nici mai mare, altfel am fi fost de gheață), astfel încât pe pământ să fie posibilă viața pentru oameni, plante și animale.
Dumnezeu este Acela care conduce păsările călătoare toamna spre sud și le arată calea înapoi primăvara.
Dumnezeu este Acela care hrănește corbii și îmbracă crinii.
Poate vă gândiți că toate acestea sunt o consecință logică a naturii. Dar, așa cum dreptul civil este o expresie a voinței omenești, în legile naturii vedem înțelepciunea lui Dumnezeu. Totul funcționează în armonie cu voia Sa. Dumnezeul atotputernic a făcut și mai mult! Din dragoste pentru noi, oamenii, El L-a trimis pe singurul Său Fiu pe pământ. Isus Hristos a murit pe cruce, ca noi să putem fi împăcați cu Dumnezeu. Nu este aceasta cea mai mare minune a lui Dumnezeu? Oameni care au trăit fără El și care au păcătuit împotriva Lui devin, prin credința în Domnul Isus, copiii Săi preaiubiți!
Citirea Bibliei: 1 Cronici 29.1-9 · 1 Timotei 4.6-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DEDICAT ȘI CONECTAT | Fundația S.E.E.R. România
„Noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos…” (Romani 12:5)
Biblia descrie viața creștină ca pe un câmp de luptă: armătură, scut, sabie, săgeți, cucerire, coif, străduințe, bătălii, biruință, victorie etc. Și așa este, noi suntem într-un război spiritual fie că ne dăm seama de asta, fie că nu, și de aceea avem nevoie de susținere și de sprijin. Când am devenit creștini, practic ne-am înrolat în armata lui Dumnezeu. Imaginează-ți că te duci la un birou de recrutare pentru a te înrola în armată. Ți se spune: „Minunat, semnează aici.” Tu spui: „Stați puțin! Am câteva condiții: nu vreau să fiu legat de un pluton anume. Vreau să fiu flexibil. Voi face parte din armată, dar nu vreau să fiu atașat unui anumit grup de soldați. Dacă lupta se întețește prea mult într-o zonă, mă voi muta într-o altă zonă și mă voi alătura altui pluton. Și dacă nu-mi place conducerea unui pluton, mă voi alătura altuia!”
Ce zici, te-ar mai primi? Ai vrea să lupți cot la cot cu o astfel de persoană? Firește că nu!
Din păcate, așa se comportă mulți creștini, astăzi, cu privire la armata lui Dumnezeu: ei se plimbă de la o biserică la alta, având puține implicări sau deloc, în vreo slujire a bisericii, iar atunci când biserica pleacă la luptă, ei sunt absenți nemotivați. În Biblie, nu există creștin care se plimbă de la o biserică la alta din cauza plictiselii. Toți erau implicați, trup și suflet.
Diferența dintre simplul mers la biserică și a deveni membru, este ca diferența dintre a te căsători și a trăi în concubinaj. Deosebirea o reprezintă angajamentul. Cuvântul grecesc pentru părtășie este koinonia, care înseamnă „a fi dedicat unul altuia”. Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35). Și nu poți iubi în absență! Așadar, fii dedicat trupului lui Hristos și conectat cu biserica din care faci parte!
de Jean Koechlin
1 Petru 1:13-25
Adevărul, aşa cum îl prezintă apostolul, are drepturi şi efecte asupra noastră, el fiind centura care ne încinge mintea şi care ne stăvileşte imaginaţia (v. 13; Efeseni 6.14). Şi de acest adevăr trebuie noi să ascultăm. Noi, cei care odinioară umblam printre „fiii neascultării” (Coloseni 3.6,7), am devenit „copii ascultători” (v. 14): nu numai ascultare de Isus Hristos, ci ascultarea lui Isus Hristos (v. 2), adică asemenea cu a Lui, motivată de dragostea faţă de Tatăl (Ioan 8.29; 14.31).
De altfel, aici toate lucrurile sunt în contrast cu Vechiul Testament. Nu cu argint, nici cu aur, nici cu vreun lucru oarecare am putut fi noi răscumpăraţi (Exod 30.11-16; Numeri 31.50), ci cu sângele scump al lui Hristos. Pe noi nu naşterea naturală, ca pe israeliţi, ne face să avem drepturile şi privilegiile poporului lui Dumnezeu ~ nimeni să nu creadă că este copil al lui Dumnezeu numai prin faptul că are părinţi creştini! Noi suntem regeneraţi prin Cuvântul incoruptibil, viu, permanent. Sfinţenia cerută în toată comportarea noastră răspunde acestei noi naturi; noi Îl chemăm pe Dumnezeul sfânt ca Tată (v. 15‑17).
Sfinţenia este şi consecinţa valorii la care apreciază El jertfa Mielului desăvârşit.
Mana Zilnica 