5 Noiembrie 2023
Și, când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea.
Marcu 15.33
Lunga istorie de păcat a omului a fost comprimată în cele trei ceasuri de întuneric de la cruce. Toată mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului a căzut asupra Domnului Isus, în timp ce era atârnat între cer și pământ. El a suferit moartea și judecata pe care noi le meritam. Scriptura declară: „Pe Cel care n-a cunoscut păcatul El L-a făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5.21); „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18).
Din punctul de vedere al lui Dumnezeu deci, istoria morală a omului și-a găsit sfârșitul josnic la cruce. Însă, în timp ce crucea reprezintă sfârșitul istoriei morale a omului, ea marchează de asemenea începutul unei noi vieți în Hristos pentru toți cei care cred. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Trebuie să existe deci o dovadă clară a existenței acestei noi creații în Hristos. Acesta este motivul pentru care Pavel afirmă: „În ceea ce privește purtarea de mai înainte, v-ați dezbrăcat de omul vostru cel vechi, care se strică prin poftele înșelătoare; și sunteți înnoiți în duhul minții voastre; și v-ați îmbrăcat în omul cel nou, care este creat după Dumnezeu în dreptate și în sfințenia adevărului” (Efeseni 4.22-24).
Evident că, dacă Dumnezeu este ca să mântuiască pe cineva, aceasta nu poate fi decât potrivit cu harul și cu îndurarea Sa suverană, pe baza morții lui Hristos pe cruce. Trebuie să venim la Dumnezeu prin Hristos, mărturisind falimentul nostru spiritual și moral, apucând îndurarea pe care El ne-o acordă și primindu-L pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.
R. A. Barnett
Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”.
Matei 17.5
Cum gândește Dumnezeu despre Isus Hristos?
Dumnezeu Tatăl ne spune ce înseamnă Domnul Isus pentru El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”. Cu aceste cuvinte, Tatăl ne îndreaptă privirile spre Hristos. Să privim la Acela care umple inima Tatălui și Se bucură de toată plăcerea Sa. Cu ce scop? Ca și noi să fim umpluți de Hristos și să ne bucurăm de El!
Dumnezeu ne-a dat Biblia, ca să ni-L prezinte pe Fiul Său. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu ne arată gloria Domnului Isus. Persoane ca Isaac sau Iosif sunt imagini despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Jertfele din cartea Levitic ne îndreaptă privirile spre lucrarea Sa de la cruce. Ele descriu diferite aspecte ale morții Sale și ne descoperă o plinătate de glorii.
Cât de prețios devine Domnul Isus pentru inimile noastre, când Îl privim în Cuvântul lui Dumnezeu! Este imposibil să ne preocupăm cu Hristos fără să fim atrași de gloria Sa. Astfel, El devine tot mai mare pentru noi, iar inimile noastre vor fi tot mai mult umplute de El.
Dumnezeu ne invită să avem comuniune cu Sine și dorește să împărtășim cu El prețuirea pe care o avem pentru Domnul Isus și să vorbim cu El despre gloria Acestuia.
Glorie-Ți dăm, azi și în slavă-Ți cântăm.
Glorie-n veci numai Ție!
Citirea Bibliei: 1 Cronici 28.1-21 · 1 Timotei 4.1-5
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CREDINCIOȘIA (4) | Fundația S.E.E.R. România
„Credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:23)
Credincioșia poate transforma orice fel de muncă într-una de o importanță vitală. Să ne gândim cât suntem de responsabili în lucrurile mici – și să luăm ca exemplu un timbru poștal. Fără el, plicul nu poate pleca. Doar așa, scrisoarea ajunge acolo unde este trimisă. Trebuie să fie bine lipit, ca să reziste până când scrisoarea ajunge și își împlinește sarcina. Persoana care face această muncă nu are impresia că este o sarcină prea mică. Nu toți ne-am născut cu aceleași talente; unii dintre noi sunt mai dotați în anumite domenii decât alții.
Fiecare dintre noi ne-am născut cu aceeași responsabilitate: să ne folosim abilitățile la capacitate maximă! Mai mult de atât, nu putem face – și nici Dumnezeu, Cel care ni le-a dat, nu Se așteaptă la mai mult! Acum 200 de ani, când s-a înființat Marina Statelor Unite, oficialii s-au gândit serios la un motto potrivit. În cele din urmă au ales expresia latinească semper fidelis, expresie care este acum întipărită în mintea fiecărui militar din Marină. Ce înseamnă motto-ul acesta? „Mereu credincios!” Ambele cuvinte sunt importante, dar primul mi se pare cel mai important: „mereu”. De ce? Pentru că un militar al acestor trupe nu-și permite să fie credincios numai când este confortabil sau convenabil, doar când are chef sau când lucrul acesta îl face fericit. Semper fidelis înseamnă că trebuie să fii mereu credincios, indiferent de cost.
Dumnezeu dorește să poată spune despre tine același lucru care se spune și despre El: „credincioşia Ta este atât de mare!” Deci, fie că ești șef, angajat, tată sau mamă, soț sau soție, membru al unei biserici, preot sau militar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fii mereu credincios!
de Jean Koechlin
1 Petru 1:1-12
Domnul îi spusese ucenicului Său, Petru, chiar înainte de a fi fost negat de el: „După ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Este lucrarea pe care o împlineşte apostolul prin această epistolă. El ne aduce aminte de privilegiile noastre fără seamăn: mântuirea sufletului (v. 9) şi o moştenire cerească la adăpost de orice atingere (v. 4). Dumnezeu păzeşte moştenirea pentru moştenitori, iar pe moştenitori îi păzeşte pentru moştenire. Şi ei, chiar în prezent, pot gusta mai înainte „o bucurie de nespus şi strălucită”, izvorâtă: din speranţa vie pe care o au într–o Persoană vie ~ Isus înviat (v. 3); din credinţă (v. 5, 7); din dragostea pentru Cel pe care răscumpăraţii încă nu L–au văzut, dar pe care inima lor Îl cunoaşte bine (v. 8). Şi cu cât iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom simţi că nu–L iubim îndeajuns.
Tocmai datorită valorii pe care Dumnezeu o recunoaşte credinţei, El Se angajează s–o cureţe în cuptorul încercării. Dar ni se dă asigurarea că El face aceasta numai „dacă trebuie” (v. 6).
Acestea sunt, dragi prieteni, realităţile fericite cu privire la noi, pe care profeţii le–au căutat şi cercetat cu grijă (v 10, 11) şi pe care îngerii doresc să le privească de aproape (v. 12). Putem noi, care luăm parte la lucrurile administrate de ei, să fim singurii care nu se interesează de ele?
Mana Zilnica 