3 Noiembrie 2023
Și a fost așa: în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.
Rut 1.1
N-am experimentat noi asemenea situații? N-am fost niciodată în condiția ca, deși prezenți în Betleem, „casa pâinii”, să ne găsim totuși flămânzi, lipsiți de hrană? Ce avem de făcut atunci? Desigur, o asemenea situație nu este normală, să rămâi flămând în timp ce ești adunat în jurul Persoanei Domnului Isus! Ne-am întors oare către Domnul, ca să găsim pricina acestei stări? Dacă am făcut-o, cu siguranță că El ne-a spus. Poate că inima mea s-a întors de la El și nu-și găsește plăcerea în pâinea cerească pe care o dă El. Sau poate că, împreună, ca ceată de credincioși, ne-am statornicit laolaltă, însă fără El, și de aceea El a „zdrobit toiagul pâinii noastre”. Sau poate că am lucrat ca și Elimelec care, în ciuda frumosului său nume („Dumnezeul meu este împărat”), și-a ales propria lui cale și a părăsit „casa pâinii”, ajungând să cunoască foametea. Elimelec nu întreabă de ce a venit foametea. Când Dumnezeu trimite încercarea peste el, el nu întreabă care este voia lui Dumnezeu, ci se uită după un loc unde să găsească hrană.
Este posibil să dăm o mărturie frumoasă că Isus este Domnul nostru sau că suntem adunați pentru Numele Domnului Isus (luându-ne locul într-o asemenea strângere laolaltă și lăudându-ne sau chiar îngâmfându-ne puțin cu aceasta). Ei bine, când mărturisim că suntem adunați în jurul Domnului Isus, arătăm că El are locul cel mai de cinste, că El este singura autoritate pentru noi, că El este Cel care are ceva de zis, nu noi. Dar este cu adevărat așa? Îl recunoaștem practic pe El în strângerea noastră laolaltă, în viața adunării (ca și în aspectele vieții noastre practice), pe El ca Domn? Îl întrebăm: «Doamne, ce vrei să fac?». Facem noi numai ce ne cere El? Să știm bine că Dumnezeu caută adevăr și sinceritate în inimă.
H. L. Heijkoop
Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.
Efeseni 2.8,9
Cain a făcut această greșeală
Mulți oameni consideră că, dacă fac fapte bune, pot fi mântuiți și primiți de Dumnezeu. Această părere este foarte răspândită și totuși ea este greșită.
Chiar și Cain a făcut această greșeală. El s-a străduit ca și agricultor să-I aducă lui Dumnezeu o jertfă din roadele recoltate. Dumnezeu însă nu a primit această jertfă, pentru că era lucrarea voinței proprii a unui păcătos (Geneza 4.3-5).
La fel stau lucrurile și astăzi. Mulți oameni se străduiesc să împlinească cerințele religiei lor și speră că Dumnezeu va fi mulțumit cu eforturile lor. Dumnezeu însă nu poate primi nimic de la oameni păcătoși. Toate faptele lor bune sunt fără valoare înaintea Lui, deoarece poartă parafa păcatului.
Dacă citim Biblia, observăm că Dumnezeu nu ne cere fapte bune, ci o credință simplă, sinceră în Domnul Isus. Ceea ce ne spune El este foarte ușor de înțeles:
Toți oamenii au păcătuit și nu ajung la slava lui Dumnezeu (Romani 3.23). Nici faptele bune nu pot schimba adevărul acestor cuvinte.
Pe cel care Îl primește prin credință pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, Dumnezeu îl declară drept (Romani 3.24-26).
Noi nu putem contribui cu nimic la mântuirea noastră. Numai credința în jertfa Domnului Isus ne mântuiește!
Citirea Bibliei: 1 Cronici 26.1-32 · 1 Timotei 3.1-7
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CREDINCIOȘIA (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” (1 Corinteni 4:2)
Credincioșie înseamnă să depui 100% efort în 100% din timp! Revista americană „Insight” a publicat odată un articol, semnat Gary Sheer, cu titlul: „Lupta pentru perfecțiune… sau nimic!” Articolul prezenta niște date alarmante! Se spunea că dacă 99,9% ar fi suficient, 103.260 declarații de venit ar fi procesate incorect în anul acela; 22.000 de cecuri ar fi deduse din conturile bancare greșite, în următoarele 6 minute; 12 nou-născuți ar fi încredințați altor părinți, și nu adevăraților părinți, în fiecare zi; 2 aterizări de avioane de pe aeroportul internațional O’Hare ar fi nesigure, în fiecare zi; 18.322 de plicuri de corespondență ar fi direcționate greșit în următoarea oră; 291 operațiuni de pace ar fi efectuate greșit anul acela; 880.000 de carduri de credit, aflate în circulație, ar avea informații incorecte despre titulari pe benzile lor magnetice; s-ar da 20.000 de rețete medicale incorecte în următoarele 12 luni, și s-ar efectua 107 proceduri medicale greșite până la sfârșitul unei zilei. Aceste statistici au menirea de a ne trezi la realitate – mai ales că e posibil să fii una dintre persoanele afectate!
Iată concluzia: doar o dăruire deplină îți va dovedi credincioșia în orice situație. Tot ce este sub acest nivel nu va fi suficient, ci va reflecta eșecul tău de a fi pe deplin credincios și responsabil. De aceea Biblia ne spune: „Ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” Cu Dumnezeu, credincioșia nu este doar un concept sau o sugestie; este o poruncă realizabilă pentru toți cei care Îl slujesc – deci, și pentru tine!
de Jean Koechlin
Iacov 4:13-17; 5:1-6
Cei care fac planuri (v. 13‑15; Isaia 56.12b) şi cei care strâng bunuri pământeşti (cap. 5.1-6) sunt adesea aceleaşi persoane (Luca 12.18,19). Şi una şi alta sunt străine de viaţa de credinţă. A dispune de viitor înseamnă a pune voinţa proprie în locul celei a lui Dumnezeu; şi este chiar necredinţă, arătând neîncredere în venirea apropiată a Domnului.
Cât despre bogăţii, este un lucru şocant să le strângi în „vremurile din urmă”. Riscurile ce ameninţă bogăţiile pe pământ: degradarea, furtul, devalorizarea demonstrează că acestea sunt bogăţii trecătoare, aur şi argint ruginit (vezi Psalmul 52.7). De aceea, Domnul recomandă: „Faceţi–vă pungi care nu se învechesc, o comoară care nu piere, în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu strică” (Luca 12.33). Abundenţa de bunuri materiale duce la împietrirea inimii: Faţă de Dumnezeu, pentru că atunci pierdem uşor sentimentul dependenţei de El şi uităm adevăratele nevoi, care sunt cele ale sufletului (Apocalipsa 3.17). Şi faţă de aproapele, pentru că ne este greu să ne punem în locul celor cărora le lipsesc cele necesare (Proverbe 18.23).
Mana Zilnica 