Mana Zilnica

10 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate.

2 Timotei 3.16

Să luăm un exemplu. Un tată scrie o scrisoare fiului său aflat într-o țară îndepărtată – o scrisoare plină de afecțiunea și de tandrețea inimii sale de tată. El îi scrie fiului său despre planurile și despre intențiile sale, despre tot ceea ce știe că l-ar interesa pe fiul său – despre tot ceea ce dragostea sa de tată poate așterne pe hârtie. Fiul merge la oficiul poștal pentru a întreba dacă i-a sosit vreo scrisoare de la tatăl lui. Oficiantul îi spune că nu există nicio scrisoare; că tatăl său nu i-a scris și că nici nu-i poate scrie – că nu-i poate comunica gândurile sale și că ar fi o nebunie să creadă altfel. Un alt oficiant își face apariția și îi spune: «Da, există o scrisoare pentru tine din partea tatălui tău, însă tu nu poți să o înțelegi; ea îți este cu totul nefolositoare, ba încă îți poate fi dăunătoare, fiindcă nu o poți înțelege corect. Trebuie să lași scrisoarea la noi, iar noi îți vom explica acele pasaje care credem că îți pot fi de folos». Primul oficiant reprezintă raționalismul; cel de-al doilea, superstiția. Amândoi vor să-l lipsească pe fiu de scrisoarea tatălui – de comunicările prețioase venite din partea unei inimi de părinte. Dar care va fi răspunsul fiului pentru acești oficianți netrebnici? El i-ar spune primului: «Tatăl meu îmi poate comunica gândurile sale prin scrisori și știu că a făcut acest lucru». Celui de-al doilea i-ar spune: «Știu că tatăl meu mă poate face să-i înțeleg gândurile mai bine decât o puteți face voi». Apoi s-ar adresa ambilor și, cu o îndrăzneală și cu o hotărâre de nestrămutat, ar spune: «Dați-mi imediat scrisoarea tatălui meu. Ea îmi este adresată mie și nimeni nu are dreptul să mă lipsească de ea».

Astfel ar trebui să trateze creștinul adevărat obrăznicia raționalismului și ignoranța superstiției – cei doi agenți speciali ai diavolului, prin care el acționează astăzi pentru a înlătura Cuvântul prețios al lui Dumnezeu. „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu” și „toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră”. Minunate cuvinte, care pot constitui un răspuns magnific pentru toți vrăjmașii revelației prețioase și fără seamăn a lui Dumnezeu, fie ei raționaliști sau ritualiști!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-i ridice sufletul din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

Iov 33.29,30

De două ori cartonaș galben, apoi cartonaș roșu

Un fost fotbalist povestea: „Fotbalul era viața mea și țineam cu toată pasiunea la minge. Pentru fotbal, am uitat de soție și de copii. Atenționările nu mi-au fost de niciun folos. Dumnezeu mi-a arătat de două ori «cartonașul galben». El m-a avertizat mai întâi printr-un accident, apoi prin moartea părinților mei. La mormântul mamei mele mi-am adus aminte de cuvintele ei: «Băiete, nu vrei să vii la Domnul Isus? Nu vrei să-I predai Lui viața ta?» Am plâns, dar pasiunea a fost mai puternică.

Apoi Dumnezeu mi-a arătat «cartonașul roșu». Trei inflamații grave în corpul meu m-au dus la marginea mormântului. În timp ce eram în spital, am sperat să vină în vizită colegii de sport. Dar nu s-a arătat niciunul. În schimb, Dumnezeu mi-a trimis la patul de boală oameni credincioși, care mi-au arătat starea mea pierdută. În inima mea se dădea o luptă puternică. Doream să câștig eu, dar a trebuit să recunosc că pierdusem! Bucuria pentru fotbal a pălit când m-am gândit la veșnicie. Unde o voi petrece?

Am început să citesc Biblia. După o discuție lungă cu un credincios, am luat decizia și mi-am deschis inima pentru Isus Hristos și L-am primit ca Mântuitor al meu personal. El mi-a iertat toate păcatele și mi-a dăruit o viață nouă”.

Citirea Bibliei: Iosua 11.10-23 · 1 Corinteni 10.14-22

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

„ÎN HRISTOS” NU EXISTĂ CONDAMNARE! | Fundația S.E.E.R. România

„Căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine…” (Ioan 14:30)

Biblia ne spune (Apocalipsa 12:10-11) că „pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor…” Satan este „pârâșul”. Ce dovezi are împotriva noastră? Păcatul! Și Satan face asta nu din cauză că Dumnezeu nu vrea să ne ierte păcatul, ci pentru că noi refuzăm să-l recunoaștem și să ne pocăim de el, și îi dăm astfel ocazia să ne condamne. Acum înțelegi de ce te simți atât de prost când ai un păcat nemărturisit… Făcând lucrul acesta, îi oferi lui Satan putere asupra ta. Să observăm că Domnul Isus ne-a atenționat: „vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.” Deci, Satan nu a putut indica nici măcar un păcat în viața lui Hristos; de aceea nu a avut nicio putere asupra Lui. Și iată vestea bună: dacă și când ești „în Hristos”, Satan își pierde puterea de a te condamna.

Biblia spune: „Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:1).

Vei mai păcătui din când în când? Da, dar când te pocăiești, Dumnezeu te va curăța, va lucra în tine și îți va da izbândă. Și câtă vreme ești poziționat în siguranță „în Hristos” (Cel în care nu este păcat), condamnarea lui Satan nu are niciun efect, iar tu vei trăi cu bucuria de a ști că ești deplin acceptat de Dumnezeu.

Așadar, când Satan îți șoptește: „Ai păcătuit, deci nu mai ești un creștin!”, nu-l crede! Câtă vreme rămâi „în Hristos”, ești un creștin în construcție. Și când știi asta, când te comporți și trăiești în consecință, Satan pierde o armă puternică!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 2:1-10

În puţine cuvinte, versetele 1-3 zugrăvesc tragica noastră condiţie de odinioară. Copii ai mâniei, umblam în acelaşi timp potrivit lumii, potrivit căpeteniei acesteia şi potrivit poftelor noastre vinovate. Dumnezeu însă a intervenit (v. 4). „Dragostea Lui mare” s-a ridicat mai sus de această mizerie. El i-a adus la viaţă pe cei morţi. I-a înviat. Încă şi mai mult, i-a făcut să şadă în chiar cerul Său, în acelaşi loc unde este aşezat Hristos (v. 6; cap. 1.20). Sunt doar două poziţii: „mort în păcate” sau „aşezat în locurile cereşti”; nu există poziţie intermediară. Fiecăruia îi revine să ştie care este a lui.

Versetele 8-10 atestă inutilitatea lucrărilor noastre pentru mântuire şi deplina valoare a celei a lui Dumnezeu: „suntem lucrarea Sa”. Dar faptul de a fi aşezaţi în locurile cereşti ne scuteşte de orice activitate pe pământ? Dimpotrivă! Mântuiţi prin har, am fost creaţi din nou (vezi cap. 4.24), aşa cum o unealtă este prelucrată în vederea unei întrebuinţări precise: pentru lucrările bune pe care acest Dumnezeu al bunătăţii (v. 7) le–a hotărât mai înainte pe calea noastră (Psalmii 100.3; 119.73). Aceasta nu pentru că El ar avea nevoie de lucrarea noastră, ci pentru că doreşte devotamentul nostru. De asemeni, să nu existe dimineaţă în care să nu-I cerem: „Doamne, arată-mi ceea ce Tu Însuţi ai pregătit pentru mine astăzi. Şi acordă-mi să le împlinesc cu ajutorul Tău” (Evrei 13.21).

9 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Nu cunoști? N-ai auzit că Dumnezeul cel etern, Domnul, Creatorul marginilor pământului, nu obosește, nici nu-Și poate pierde puterea? Priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

Isaia 40.28

Ce descriere minunată a Dumnezeului nostru! Trebuie să recunoaștem că știm foarte puțin despre El, iar ceea ce știm sunt noțiuni disparate, lucru facilitat de împrejurările prin care trecem. Putem ști și înțelege că Dumnezeu este dragoste, însă când ni se întâmplă lucruri rele, din cauză că trăim într-o lume afectată de păcat, începem să credem că Dumnezeu ne-a abandonat, sau ne întrebăm de ce a îngăduit El astfel de lucruri, ori de ce nu le-a oprit. Este ușor pentru noi să selectăm anumite caracteristici ale lui Dumnezeu, care să servească scopurilor noastre la un moment dat.

Aceste caracteristici ale Lui sunt numite atribute. Un atribut al lui Dumnezeu este acel lucru care este adevărat despre El și pe care El ni l-a revelat în Cuvântul Său. Există atribute ale lui Dumnezeu care nu pot fi împărtășite, adică atribute care Îi aparțin în exclusivitate Lui. Există de asemenea atribute ale Lui care pot fi împărtășite de noi, adică acele atribute pe care El dorește să le vadă manifestate și în viețile noastre. Cred că atributele lui Dumnezeu nu pot fi numărate, fiindcă El este infinit. Să privim însă la câteva dintre ele, așa cum ni le prezintă Isaia 40.

El Își este cu totul suficient (versetele 12-14), adică nu are nevoie de nimeni și de nimic care să-L ajute. Este de asemenea atotputernic (versetul 12), atotcunoscător (versetele 13, 14 și 28). Este drept (versetul 14), este perfect de înțelept (versetul 14), este suveran (versetele 15-17), având totul sub control, fără ca nimic să-L poată lua prin surprindere, și este incomparabil (versetul 18), fiindcă nimic și nimeni nu se poate compara cu El.

T. Hadley, Sr.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Întreabă … păsările cerului, și îți vor spune … Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?

Iov 12.7,9

Rândunica arctică

Această pasăre zboară până la 500 de kilometri pe zi, 39.000 de kilometri pe călătorie, 80.000 de kilometri pe an și până la 2,4 milioane de kilometri în toată viața ei. În lunile iunie și iulie, pasărea rămâne în regiunile arctice, unde are la dispoziție opt săptămâni pentru a se împerechea, a cloci și a-și crește puii. Apoi începe călătoria cu o escală în Atlanticul de Nord, unde timp de patru săptămâni își reîncarcă forțele. După aceea își continuă zborul spre Antarctica. Acolo iernează din noiembrie până în aprilie și se întărește pentru zborul de întoarcere. – Astfel, ea călătorește de la un pol la altul de două ori pe an, fiind cea mai lungă călătorie anuală a unei păsări de la cuibul în care a apărut până la cuibul de iernare.

Una dintre cele mai uimitoare abilități ale păsărilor migratoare este capacitatea lor de a se orienta și de a naviga. Ele își găsesc drumul înapoi la locurile de cuibărit! Păsările migratoare se pot orienta în funcție de câmpul magnetic al Pământului, precum și de poziția soarelui și a stelelor. Ele nu învață acest lucru prin încercări și nici din propriile erori. Oamenii de știință spun că „migrația pe distanțe lungi se bazează în primul rând pe programe ereditare de timp și de direcție”.

Dumnezeu a înzestrat materialul genetic al primei rândunici arctice cu toate informațiile importante pentru supraviețuirea acestei mici păsări.

Citirea Bibliei: Iosua 11.1-9 · 1 Corinteni 10.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU CE FACI CU ISUS? | Fundația S.E.E.R. România

„Dar ce să fac cu Isus, care se numește Hristos?…” (Matei 27:22)

Când vine vorba despre Domnul Isus, avem la dispoziție trei opțiuni; să vedem care sunt acestea:

1) Să-L respingem – asta au făcut fariseii. „Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit” i-au răspuns cu toţii.” (Matei 27:22). De ce? Pentru că harul și puterea Lui demascau lipsa acestora în dreptul lor. Adevărul Său le-a demascat păcatul. Și când nu-ți place mesajul, respingi mesagerul!

2) Să-L evităm – asta a făcut soția lui Pilat. Biblia spune că: „nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” (Matei 27:19). De ce Îl evită oamenii pe Isus? Pentru că El ne obligă să avem o reacție în inima noastră. El ne cheamă să alegem între viața trăită pentru noi înșine și viața trăită pentru El. Marii preoți au spus despre El că: „Întărâtă norodul” (Luca 23:5). Și aveau dreptate! Înainte ca Domnul Isus să te scape, El te întărâtă – iar unii dintre noi (cei mai mulți!) nu doresc să fie deranjați.

3) Să-L acceptăm – asta a făcut apostolul Pavel. El spune: „Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20). Pilat a încercat să se spele pe mâini de toată situația și să evite să ia o decizie cu privire la Isus. Asta însă nu se poate! Domnul Isus a spus: „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea…” (Matei 12:30).

Așadar, dacă nu L-ai primit pe Hristos ca Mântuitor al tău, : „Ce să fac cu Isus?” este întrebarea la care trebuie să răspunzi și tu, astăzi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 1:15-23

În rugăciunea adresată către „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos” (v. 17), apostolul cere pentru sfinţi ca ei să ştie mai întâi care este poziţia lor (v. 18) şi apoi care este puterea care îi introduce în această poziţie (v. 19, 20).

„Plinătatea binecuvântării noastre decurge din faptul că suntem binecuvântaţi împreună cu Hristos. Asociaţi în ruină cu primul Adam, noi suntem acum asociaţi în glorie cu Cel de‑al doilea Om; ca atare, El nu posedă nimic în care noi să nu fim introduşi, semn al dragostei desăvârşite: gloria (Ioan 17.22), bucuria (Ioan 15.11), pacea (Ioan 14.27), dragostea Tatălui (Ioan 17.26). El nu-Şi va lua moştenirea fără cei împreună‑moştenitori cu El. Pavel nu cere ca sfinţii să aibă parte de aceste lucruri ~ căci ele le aparţin deja ~ ci să se bucure de ele.” (J.N.D.).

Şi, să fim atenţi, ochii inimilor noastre sunt cei care trebuie să se deschidă asupra acestor realităţi glorioase. Dragostea este adevărata cheie a priceperii (Luca 24.31). Limpezindu-ni-se afecţiunile, Duhul ne face să-L contemplăm pe Hristos, Omul înviat îmbrăcat cu putere şi cu glorie, potrivit Psalmului 8. Trupul Lui, Adunarea, Îl completează ca Om. El este „Capul” glorios în cer. Biserica este „plinătatea Celui care umple totul în toţi” (v. 23).

8 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și Azaria, preotul, a intrat după el, și cu el optzeci de bărbați viteji, preoți ai Domnului … și i-au zis: „Nu este pentru tine, Ozia, să arzi tămâie înaintea Domnului … Ieși din locașul sfânt, pentru că ai păcătuit”. … Și Ozia s-a mâniat … Și, pe când se mânia pe preoți, a izbucnit lepra pe fruntea lui.

2 Cronici 26.17-19

Lecții din viața lui Ozia (4) – Greșeala de a nu ne păstra locul

Este foarte interesant și totodată surprinzător să citim că Ozia „a făcut ce era drept în ochii Domnului, după toate câte făcuse Amația, tatăl său” (2 Cronici 26.4). Deși Amația a făcut un lucru foarte rău și foarte prostesc atunci când s-a abătut de la Domnul ca să slujească idolilor, totuși, cu excepția acestei greșeli enorme, ni se spune că el a făcut ce era drept. La fel au stat lucrurile cu Ozia, care este comparat cu tatăl său. El a făcut ce era drept, însă a comis și el o greșeală imensă. Amândoi s-au mâniat atunci când au fost mustrați și amândoi au fost îndepărtați de la domnie, din cauza greșelii lor. Ozia trebuie să fi avut o părere foarte înaltă despre sine, dacă a continuat pe un astfel de drum, chiar și după ce a fost mustrat de optzeci și unu de preoți. Când s-a mâniat, Dumnezeu l-a lovit cu lepră, pentru a arăta cât de gravă era greșeala sa. Doar Unul avea să fie și Împărat și Preot, iar acesta era Fiul lui Dumnezeu Însuși, Domnul Isus Hristos.

Prin harul mântuitor divin, manifestat prin Hristos, am fost făcuți împărați și preoți pentru Dumnezeu. Însă, deși acest lucru este o continuă sursă de bucurie și de recunoștință, trebuie totuși să ne amintim de întrebările pe care Pavel le-a pus corintenilor: „Pentru că cine te face deosebit? Și ce lucru ai tu, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai și primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4.7). Tot ceea ce avem am primit în dar de la Dumnezeu. Când pierdem acest adevăr din vedere, devenim mândri, iar „mândria merge înaintea pieirii” (Proverbe 16.18). Ozia a devenit mare în ochii săi, iar acest lucru l-a condus la o purtare nepotrivită cu poziția pe care o avea. Să fim recunoscători pentru toate lucrurile pe care Dumnezeu ni le dă și să umblăm smeriți și în ascultare de El. Astfel ne vom păstra locul care ni se cuvine înaintea Sa.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vă spun: „Iubiți pe vrăjmașii voștri … și rugați-vă pentru cei care vă insultă și vă prigonesc”.

Matei 5.44

Ultima rugăciune

Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, un om credincios se deplasa cu bicicleta pe un câmp ocupat de armata germană din regiunea Argenton-sur-Creuse din Franța, pentru a se întâlni cu familia sa. Într-un sat a fost oprit și arestat de soldați germani. Cu o seară înainte fusese ucis acolo un soldat german.

Drept urmare, ocupanții au decis represalii dure: primele zece persoane care vor trece prin sat vor fi arestate, apoi urma să fie așezate una lângă cealaltă în fața unui zid și să fie executate.

Biciclistul credincios se afla printre cei sortiți morții. El a cerut permisiunea de a spune o rugăciune înainte de executare. Ofițerul german a fost de acord și a cerut să i se traducă rugăciunea. Creștinul s-a rugat cu voce tare pentru prizonierii care urmau să-și piardă viața; s-a rugat pentru soldații care urmau să execute comanda; și, în cele din urmă, s-a rugat pentru ofițerul care avea să dea ordinul. Rugăciunea s-a terminat. Pentru o clipă a domnit liniștea. Apoi ofițerul a ordonat echipei de executare să lase jos armele și să părăsească zona.

Ce răspuns minunat la rugăciunea din inimă a unui credincios care a avut încredere în Dumnezeu! Și ce ocazie pentru toți cei implicați de a cunoaște măreția și bunătatea lui Dumnezeu!

„Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări” (Psalmul 50.15).

Citirea Bibliei: Iosua 10.28-43 · 1 Corinteni 9.16-27

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FACI TU VOIA LUI DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

„Cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” (1 Ioan 2:17)

Lucrul care ar trebui să conteze cel mai mult pentru tine este să faci voia lui Dumnezeu. Iată și de ce: voia lui Dumnezeu este singurul lucru care rămâne pentru totdeauna. Dumnezeu are un plan pentru viața ta și acel plan constituie „voia” Sa pentru tine. Deci, cum poți cunoaște care este voia Sa? Încearcă să-ți imaginezi următoarele lucruri:

1) Fotografiile de tip polaroid; ți le mai amintești? Făceai poza și o primeai pe loc. La început, nu era clară, așa că trebuia să aștepți un minut sau două. Și pe măsură ce așteptai, poza devenea tot mai clară. Tot așa e și voia lui Dumnezeu. Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.” (Proverbele 4:18-22).

2) Un pergament. Dacă Dumnezeu ți-ar arăta întreaga Sa voie pentru viața ta, deodată, ai fi copleșit. Când desfaci un sul de pergament vechi, el îți dezvăluie conținutul său puțin câte puțin. Și la fel face și Dumnezeu: El îți descoperă voia Sa pe măsură ce te maturizezi și devii capabil să-i faci față. Și pentru că e voia lui Dumnezeu, ai nevoie de puterea lui Dumnezeu ca s-o împlinești. De asemenea, ai nevoie de siguranța prezenței Sale în viața ta. Și El îți promite lucrul acesta prin Cuvântul Său, care (în Filipeni 1:6) ne încredinţează „că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Amin!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Efeseni 1:1-14

Epistola către Efeseni îl priveşte pe creştin în poziţia sa cerească.

Cerul nu este numai un loc de şedere în viitor pentru copilul lui Dumnezeu; el are chiar de acum în cer locuinţa sa în Hristos. Unui cap de familie care lucrează în altă parte decât acolo unde domiciliază nici nu-i trece prin minte să-şi confunde locuinţa cu uzina sau cu biroul. A fi absent din casă nu-l împiedică nicidecum să aibă în aceasta un „acasă”, loc al afecţiunilor şi al intereselor sale, loc în care se află tot ce posedă el.

Astfel este cerul pentru cel răscumpărat: locul familiar unde se află deopotrivă comoara sa şi inima sa (Luca 12.34), pentru că Mântuitorul lui este acolo. Hristos este în cer şi noi suntem în Hristos. Acest dublu fapt ne asigură dreptul de acces la binecuvântările înalte şi preţioase care sunt ale Lui. Tot ceea ce-L priveşte pe Cel Preaiubit îi priveşte cu aceleaşi drepturi şi pe cei care sunt făcuţi plăcuţi în El (v. 6). De aceea apostolul desfăşoară ansamblul planului lui Dumnezeu în Hristos (sursă a oricărei binecuvântări) în această lungă frază (v. 3‑14), care nu suportă nicio tăietură, pentru că totul este menţinut şi legat de gândul lui Dumnezeu.

În acelaşi fel, ceea ce El a făcut pentru noi este inseparabil de ceea ce El a făcut pentru Hristos şi trebuie să contribuie în final „spre lauda gloriei Sale” (v. 12) şi „spre lauda gloriei harului Său” (v. 6).

7 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Luați seama însă ca nu cumva această libertate a voastră să fie un prilej de poticnire pentru cei slabi. Pentru că, dacă te va vedea cineva pe tine, care ai cunoștință, stând la masă într-un templu de idoli, conștiința lui, fiind slabă, nu va fi încurajată să mănânce cele jertfite idolului? Și cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoștința ta. Și astfel, păcătuind împotriva fraților și rănind conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Hristos.

1 Corinteni 8.9-12

„Și cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoștința ta.” Există pericolul ca prin libertatea mea de a mânca orice să-l fac pe fratele meu să păcătuiască împotriva conștiinței sale. Nu este vorba că Domnul nu-l poate păzi pe fratele meu, ci este vorba de consecințele actului meu.

Avem un adevăr asemănător în Romani 8.13: „Dacă trăiți potrivit firii păcătoase, veți muri”. Adică acesta este sfârșitul trăirii potrivit firii păcătoase. Moartea este judecata lui Dumnezeu. Dacă un om trăiește în astfel de lucruri, va muri. Dumnezeu a arătat că sfârșitul anumitor lucruri este moartea; iar eu atrag pe fratele meu în astfel de lucruri, deși Dumnezeu nu-l va lăsa acolo; totuși, prin acțiunea mea, eu îl conduc pe fratele meu la ceea ce ar putea să-l facă să piară.

Același lucru îl găsim în Romani 14.15: „Nu-l nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos”. Să-l nimicesc pe fratele meu prin libertatea mea de a mânca – ce lucru grav! Odată ce văd că sfârșitul acestor lucruri este moartea și eu totuși îl fac pe fratele meu să înfăptuiască astfel de lucruri, atunci eu îl nimicesc pe fratele meu, deși Dumnezeu lucrează față de el chiar în ciuda felului meu de a mă purta.

J. N. Darby

SĂMÂNȚA BUNĂ

Vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.

Psalmul 62.8

Cum arată inima ta?

Dumnezeu cunoaște secretele inimii tale. Cu El poți vorbi despre tot ceea ce te preocupă:

Poate te simți singur, pentru că nimeni nu te înțelege și nimeni nu se preocupă cu problemele tale. Atunci varsă-ți inima înaintea lui Dumnezeu! El te înțelege pe tine și situația ta. El te iubește și dorește să devii copilul Său, prin credința în Isus Hristos.

Poate te simți vinovat și încerci să scapi de vină, însă nu reușești. Te sfătuiesc să-ți mărturisești păcatele înaintea lui Dumnezeu! Roagă-te Lui și spune-I Lui fără ezitare și fără frică tot ceea ce ai făcut greșit. Apoi inima ta va fi inundată de o bucurie deplină, pentru că Dumnezeu îți iartă toată vina.

Poate îți dorești să ai o viață împlinită. Ai încercat multe lucruri, dar n-ai găsit adevărata fericire. Fiul lui Dumnezeu îți face acum o ofertă: El dorește să-ți dăruiască o viață nouă, împlinită. Apuc-o! Predă-te Lui cu toată ființa ta și vei gusta cât de fericit poți fi cu Isus!

Poate inima ta este cuprinsă de îndoială. Te întrebi dacă Biblia este adevărată, dacă Dumnezeu există. Dacă ești în această situație, roagă-te lui Dumnezeu și spune-I îndoielile tale. El îți va da un răspuns prin Cuvântul Său și îți va arăta că El este Dumnezeul Atotputernic în care îți poți pune toată încrederea.

Citirea Bibliei: Iosua 10.12-27 · 1 Corinteni 9.1-15

<

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

NU-ȚI PIERDE TIMPUL CU „BISERICUȚELE”! | Fundația S.E.E.R. România

„Toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28)

„Bisericuțele” sunt grupuri restrânse de oameni, uniți între ei prin scopuri și preocupări comune, dar neziditoare. O „bisericuță” ia ființă excluzând pe câte unii. Dar și tu suferi când ești exclus, nu-i așa? Psalmistul David a experimentat și el această suferință: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea” (Psalmul 41:9).

„Bisericuțele” sunt formate din oameni slabi, cărora le este teamă să fie diferiți. Ei cred că atâta vreme cât sunt și alții care gândesc la fel ca ei, nu trebuie să se schimbe. Poate că firea omenească tânjește după acest fel de gândire, însă e un lucru periculos. „Bisericuțele” la locul de muncă pot crea disensiuni și pot duce la o atmosferă neplăcută pentru ceilalți. Oamenii nu mai sunt priviți ca persoane, ci ca „adepții lui cutare” sau „din tagma lui cutare”. Astfel de grupuri nu devin altceva decât centre de bârfă, de înjunghiere pe la spate, de comploturi și puciuri, de relații ilicite, și de orice neregulă pe care ne-o putem imagina că oamenii o pot crea. Satan ne ispitește cu minciuna „bisericuțelor” ca să ne împiedice să ne descoperim darurile și scopurile individuale, și să facem voia lui Dumnezeu.

Dacă faci parte dintr-o „bisericuță”, eliberează-te cât de repede poți! Respinge presiunea de a te conforma ideologiei unui astfel de grup. Această mentalitate te poate face să săvârșești lucruri de care nu te-ai fi crezut în stare – fie că e vorba de scăderea standardelor, de spirit de turmă sau de muțenie când grupul critică pe cineva. Poate îți va fi frică să nu fii demascat de anumiți membri ai grupului, dacă ești de partea binelui. „Bisericuțele” de acest gen facilitează rasismul, misoginismul, discriminarea celor vârstnici, și comportamentele dăunătoare asociate cu acestea. Ele își câștigă forța din excluderea celor ce sunt diferiți. Și indiferent cum privești lucrurile, este vorba de prejudecăți!

Tu ești un copil al lui Dumnezeu – la fel cum sunt colegii tăi și alți membri ai bisericii – deci trebuie să-i tratezi corespunzător pe toți. De acord?!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Galateni 6:1-18

Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut ~ fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei „din casa credinţei” şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). În prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit”. Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s-ar putea aştepta să culeagă grâu dintr-un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roada Duhului germinează pentru viaţa veşnică (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13). De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.

Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24). Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Între ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos”, eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie”, de cealaltă, „nu este ceva”, Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practică!

5 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Voi deci, preaiubiților, cunoscând dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva, fiind abătuți de rătăcirea celor nelegiuiți, să cădeți din statornicia voastră, ci creșteți în har și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

2 Petru 3.17,18

Patru îndemnuri către „cei preaiubiți” (4) – Păziți-vă!

Petru își continuă îndemnurile practice, în lumina subiectului venirii Domnului și al distrugerii lumii prezente. „Voi deci, preaiubiților, cunoscând dinainte aceste lucruri” – minunat gând, anume că noi, creștinii, cunoaștem toate aceste lucruri mai dinainte. Scopul profeției nu este acela de a ne satisface curiozitatea cu privire la evenimentele viitoare. Profeția ne este dată, așa cum spune Petru în această epistolă, ca „lumină care strălucește într-un loc întunecos” (2 Petru 1.19). Ea trebuie să fie o lumină pentru calea noastră prin această lume nelegiuită, lumină care să ne umple inimile cu speranța „Stelei de dimineață” și care să ne dea puterea pentru a ne îndrepta umblarea, dacă este nevoie.

Dumnezeu nu-i ține pe cei preaiubiți ai Săi în ignoranță cu privire la scopurile Sale, ci le descoperă pe deplin intențiile Sale: „Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, profeții” (Amos 3.7; vedeți și Geneza 18.27 și Ioan 15.15). Noi vedem mai dinainte.

Tocmai fiindcă vedem mai dinainte, avem nevoie să fim atenți. Există pericole peste tot: lumea, carnea, diavolul. Petru i-a atenționat pe cei preaiubiți să nu-și piardă tăria. El însuși știa ce înseamnă să cazi atunci când nu veghezi. Câtă nevoie avem de dependență de harul Domnului și de o totală neîncredere în noi înșine! Petru ne avertizează cu privire la influența corupătoare a celor nelegiuiți: „Ca nu cumva, fiind abătuți de rătăcirea celor nelegiuiți, să cădeți din statornicia voastră”. În aceste zile, când nelegiuirea crește tot mai mult, avem nevoie de statornicie, care este rezultatul creșterii în har.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți cei care aveau bolnavi cu felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare din ei și-i vindeca.

Luca 4.40

S-a bucurat că a fost bolnav

Un chinez a venit la farmacia unei baze misionare din Henan și a cerut un medicament pentru dureri de stomac. Medicul misionar l-a examinat pe bărbat și apoi l-a întrebat ce medicamente a luat până în acel moment. Nu puțin a fost uimit când a auzit răspunsul: un medic chinez îi recomandase să ia în fiecare dimineață o jumătate de cană de gresie răzuită. Timp de doi ani urmase acest sfat, înghițind nu mai puțin de șaizeci de kilograme de nisip. Dar, pentru că nu a observat nicio îmbunătățire, a trebuit să ia crustă de ciment în fiecare zi timp de o jumătate de an. Era oare de mirare că durerile sale de stomac se întețiseră?

După o scurtă perioadă de timp în care bolnavul a fost tratat și îngrijit competent și cu toată dragostea în baza misionară, starea lui s-a îmbunătățit. Medicul nu a omis să-L scoată în evidență pe marele Doctor, cel mai bun Doctor de care au nevoie atât de urgent toți oamenii. Chinezul a vrut să audă mai multe despre Domnul Isus și a primit Noul Testament, pe care l-a citit cu sârguință.

Într-o zi, când și-a luat rămas bun de la baza misionară și i-a mulțumit doctorului misiunii, a spus: „Doctore, mă bucur că am fost bolnav”. — „De ce?”, l-a întrebat doctorul. „O”, a explicat chinezul, „dacă nu aș fi fost bolnav, nu aș fi auzit niciodată vestea bună din această Carte”.

Citirea Bibliei: Iosua 9.17-27 · 1 Corinteni 8.1-8

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PRINCIPII DE VIAȚĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Planurile omului harnic nu duc decât la belşug…” (Proverbele 21:5)

Oamenii care își stabilesc scopuri realizează mult mai multe lucruri în viață decât oamenii cu aceeași educație și capacități, care nu o fac. Având acestea în minte, aplică următoarele opt principii în viața ta.

1) Hotărăște ce-ți dorești. Însă mai întâi, consultă-L pe Dumnezeu. De ce? Pentru că Biblia ne spune că: „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte” (Proverbele 19:21).

2) Gândește cu creionul în mână. Când îți scrii scopurile pe hârtie, ai un sentiment al permanenței și în plus, lucrul acesta îți dă energie. Iar în Biblie citim că: „Planurile omului harnic nu duc decât la belșug.” Obiectivele ezitante nu te vor duce acolo unde vrei să ajungi.

3) Stabilește un termen limită. Fără un început și un final clar, este ușor să amâni, și deci nu vei ajunge nicăieri.

4) Fă-ți o listă cu ceea ce ai de făcut. Ține-o la vedere tot timpul; lucrul acesta îți va aminti de traseul pe care trebuie să-l parcurgi.

5) Convertește-ți lista într-un plan. Hotărăște ce trebuie să faci mai întâi și ce poți face mai târziu. Un plan organizat e întotdeauna mai bun decât să încerci să păstrezi totul în capul tău.

6) Treci numaidecât la fapte. Biblia ne sfătuiește să luăm seama și să umblăm „cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea…” (Efeseni 5:15-16). Un plan mediocru care este aplicat câștigă în fața unui plan strălucit dar rămas doar pe hârtie.

7) Fă în fiecare zi ceva care să te pună în mișcare. Fă-ți un orar. De exemplu: citește sistematic din Biblie, sună un anumit număr de clienți sau angajează-te într-o activitate caritabilă o anumită perioadă de timp.

8) Stabilește-ți un scop personal căruia să-ți dedici viața. Și în urmărirea lui nu pierde niciodată din vedere Psalmul 90:12: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” Amin!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Galateni 5:1-15

Omul a considerat dintotdeauna libertatea ca fiind bunul cel mai de preţ. Unde însă o poate gusta cu adevărat? Sărman sclav al propriilor patimi, el se naşte şi moare cu lanţuri ţintuite de inimă. Numai Isus Hristos îl poate elibera (v. 1; Ioan 8.36). Se pune atunci o altă întrebare: în ce fel va face uz răscumpăratul Domnului de libertatea sa? Se va supune el de bunăvoie jugului riguros al legii? (v. 1). Ar fi o atitudine la fel de neobişnuită ca cea a unui ocnaş eliberat care şi–ar exprima dorinţa de a se întoarce la ocnă! Se va folosi el atunci de aceasta ca de „un prilej pentru carne” (v. 13)? Ar însemna atunci că parcurge calea inversă a tesalonicenilor, trecând de la slujirea lui Dumnezeu înapoi sub tirania idolilor lumii (cap. 4.8,9; Luca 11.26; 1 Tesaloniceni 1.9). Nu, această libertate, atât de scump plătită de Mântuitorul său la cruce, creştinul o va folosi în slujirea aproapelui! Şi astfel, în final, el va împlini legea, de vreme ce aceasta se rezumă printr–o singură expresie (v. 14) sau, mai degrabă, printr–un singur cuvânt: iubire. „Cine iubeşte pe altul a împlinit legea” (Romani 13.8,9). El împlineşte astfel porunca Domnului Isus, a Cărui cea din urmă şi cea mai scumpă dorinţă este să ne iubim unii pe alţii cum ne–a iubit El (Ioan 13.34; 15.12,17).

4 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta.

Psalmul 40.8

Binecuvântatul nostru Domn a avut voia lui Dumnezeu ca singură motivație pentru orice acțiune a Sa. N-a existat nimic în El care să trebuiască să fie înfrânat de către autoritatea lui Dumnezeu. Voia Sa fost perfectă și fiecare mișcare a Lui a fost – în mod necesar, datorită naturii Lui perfecte – în linia voii divine: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38).

Ce-ar fi putut să-I facă Satan unui astfel de Om? Absolut nimic! A încercat să-L distragă de la calea ascultării și din poziția de dependență, însă totul a fost în zadar. „Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4.3). Cu siguranță că Dumnezeu I-ar da Fiului Său pâine. Fără îndoială, însă Omul perfect refuză să facă pâini pentru El Însuși. Nu avea nicio poruncă pentru aceasta, deci nu avea nicio motivație pentru a acționa. „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»” (versetul 4). Nimic nu L-a putut distrage de la calea simplei ascultări. „Este scris”, a constituit răspunsul Său invariabil. Nu dorea și nu putea acționa fără o motivație, iar singura Sa motivație era voia lui Dumnezeu. „Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii Mele.”

Așa a fost ascultarea lui Isus Hristos, o ascultare perfectă, de la început și până la sfârșit. Iar El a fost nu doar perfect ascultător, ci și perfect dependent. Deși era Dumnezeu peste toate, binecuvântat în veci, totuși, luându-Și locul de Om în această lume, El a trăit o viață de dependență perfectă față de Dumnezeu și a putut spune: „Din pântece Ți-am fost dat Ție” (Psalmul 22.10). El S-a bazat pe deplin și încontinuu, de la iesle și până la cruce, pe Dumnezeul Său, iar după ce Și-a sfârșit lucrarea, Și-a încredințat duhul în mâinile Tatălui. Ascultarea și dependența Lui au fost perfecte întotdeauna.

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Ca niște prunci născuți de curând, să doriți din tot sufletul laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire.

1 Petru 2.2

Hrană sănătoasă

Astăzi, medicii și farmaciștii ne recomandă o hrană sănătoasă, echilibrată. Sloganul este: Nu prea mult și nu prea gras.

Ceea ce se recomandă pentru hrana trupului se recomandă și pentru hrana sufletului. Dacă dorim ca sufletul nostru să rămână sănătos, trebuie să-l hrănim sănătos și să evităm tot ceea ce i-ar putea dăuna. Știm, desigur, că nu toată literatura este benefică pentru sănătatea noastră spirituală. Totuși, tocmai în acest punct nu suntem prea critici.

Din experiența proprie pot să spun că cea mai sănătoasă hrană pentru suflet este Biblia. Indiferent unde o deschid, toate textele mi se adresează și mă îmbărbătează, dar de asemenea mă mustră și mă corectează. Pot spune și eu ca profetul Ieremia: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și plăcerea inimii mele” (Ieremia 15.16).

Apostolul Pavel l-a îndemnat pe colaboratorul său Timotei: „Să ai un model al cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, împreună cu credința și cu dragostea în Hristos Isus” (2 Timotei 1.13).

Fiecare nou împărat din Israel trebuia să-și facă o copie a legii lui Moise și porunca era: „S-o citească în toate zilele vieții lui, ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, să păzească și să împlinească toate cuvintele din legea aceasta și toate rânduielile acestea” (Deuteronom 17.19).

Citirea Bibliei: Iosua 9.1-16 · 1 Corinteni 7.25-40

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ETAPA ȘI LOCUL ÎN CARE TE GĂSEȘTI | Fundația S.E.E.R. România

„Vă scriu, copilaşilor…” (1 Ioan 2:12)

Apostolul Ioan spune: „Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.” (1 Ioan 2:12). Când ești născut din nou, singurul lucru sigur pe care îl știi este că păcatele tale sunt iertate și ești împăcat cu Dumnezeu. Dar tu mai ai de învățat încă multe lucruri. Termenul grecesc pentru „copilași” se referă la copiii care încep să umble. Până reușesc, ei au nevoie de cineva care să-i ridice și să-i încurajeze, spunându-le că vor putea învăța să umble chiar dacă acum cad, și că vor avea parte de susținerea familiei în acest proces. La fel este și în plan spiritual. Doar că în copilăria spirituală, este esențial să înțelegem diferența dintre etapa creșterii tale și poziția ta în relație cu Dumnezeu. Nu le amesteca!

Credința în lucrarea încheiată a lui Hristos te împacă cu Dumnezeu și te face un copil al Său acceptat pe deplin și răscumpărat pe deplin. Dacă uiți lucrul acesta, de fiecare dată când cazi, diavolul te va face să te îndoiești de mântuirea ta.

Când păcătuiești, nu înseamnă că împăcarea ta cu Dumnezeu se schimbă, ci că etapa creșterii tale spirituale are nevoie de îmbunătățiri. Iertarea pe care o primești când ești „născut din nou” este un act juridic, făcându-te un membru cu drepturi depline în familia lui Dumnezeu. Dar iertarea pe care o primești zi de zi este un act relațional. De exemplu, când introduci numere greșite în calculator, ce faci? Le ștergi, nu-i așa?

Există un buton care-ți permite să corectezi sau să ștergi greșeala, și s-o iei de la capăt… Asta face sângele lui Hristos! Pocăința te ajută să anulezi păcatul și să primești iertarea lui Dumnezeu, pentru ca harul Său să poată curge în continuare. Și când curge harul, urmează creșterea. Așa că, lucrează și azi la îmbunătățirea creșterii tale spirituale!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Galateni 4:19-31

Apostolul este plin de nelinişte şi de nedumerire. Lucrarea lui răbdătoare să fie oare în zadar? (v. 11). Se vede astfel nevoit să reia împreună cu galatenii cunoştinţele elementare ale evangheliei. Să profităm şi noi de aceasta, pentru a le învăţa odată cu ei. Pentru că, dacă Pavel regreta că nu îi putea învăţa pe copiii lui spirituali pe viu, fiind de faţă, cu glasul său în auzul lor (v. 20), noi nu regretăm, pentru că înţelegem motivul: Dumnezeu voia să ne dea această scrisoare.

Totuşi ~ veţi spune ~ pentru noi nu mai este câtuşi de puţin actual pericolul de a ne reaşeza sub lege. Înseamnă că nu ne cunoaştem bine! De fiecare dată când ne complacem cu purtarea noastră şi avem impresia că Dumnezeu ne datorează ceva, aceasta înseamnă ~ nici mai mult nici mai puţin ~ legalism. De fiecare dată când adoptăm o soluţie fără a conta pe Domnul, de fiecare dată când ne comparăm cu alţii în avantajul nostru, noi manifestăm acest spirit de proprie îndreptăţire, vrăjmaş declarat al harului (comp. cu v. 29). Pentru a ilustra această vrăjmăşie, Pavel îi evocă pe cei doi fii ai lui Avraam. Isaac, fiul promisiunii, este singurul care poate moşteni promisiunea. Ismael, copil după carne, ieşit din roaba Agar, nu are niciun drept la bogăţiile şi binecuvântările tatălui. Aparţinem noi toţi Ierusalimului de sus? Suntem noi, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, „împreună–moştenitori ai aceleiaşi promisiuni”: Cetatea cerească (v. 26; Evrei 11.9,10,16)?

3 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Aceasta este dragostea lui Dumnezeu: să ținem poruncile Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele, pentru că tot ce este născut din Dumnezeu învinge lumea; și aceasta este victoria care a învins lumea: credința noastră.

1 Ioan 5.3,4

Afirmația că-L iubim pe Dumnezeu, în timp ce ignorăm voia Sa exprimată în mod clar, nu este altceva decât ipocrizie. Dragostea de Dumnezeu nu este doar dragostea pentru Dumnezeu, ci dragostea lui Dumnezeu care pătrunde în inimă și produce un răspuns pe măsură. Prin urmare, dragostea pentru Dumnezeu este dovedită prin păzirea poruncilor Lui, iar dragostea admite pe deplin că aceste porunci nu sunt grele.

Dacă cineva Îl slujește pe Dumnezeu doar pentru plată, cu siguranță simte că este o slujire grea și apăsătoare, însă slujirea cu o inimă plină de dragoste nu cunoaște resentimente. Slujitorul care l-a acuzat pe stăpânul său că este un om aspru era de fapt el însuși aspru și rece, un om care nu făcuse nimic pentru stăpânul său (Luca 19.20-26). El nu a ascultat, pentru că a presupus, în mod fals și cu cinism, că stăpânul său are același caracter ca al lui, pe când, în realitate, stăpânul său era caracterizat de dragoste și de har.

Dragostea este însuși spiritul biruinței, iar sufletul născut din Dumnezeu dispune de energia binecuvântată a dragostei divine pure, care îndepărtează toate barierele din această lume. Această dragoste nu este înfrântă de obstacolele pe care o lume necredincioasă le ridică pentru a descuraja credința. Orice credincios, în principiu, este un biruitor. Prin urmare, trebuie să fim biruitori și în practică. Credința este biruința care învinge lumea și nenumăratele ei ispite. De vreme ce avem credință, să o folosim ca atare. Dacă necredința spune că dificultățile de pe calea credinței sunt prea mari, credința răspunde în mod simplu: «Eu Îl cred pe Dumnezeu».

În felul acesta, credința și dragostea merg mână în mână – ele formează împreună izvorul bucuriei și al puterii. Această credință nu este un lucru misterios sau greu de realizat, pe care doar anumiți creștini o pot avea. Cel care crede în Isus, Fiul lui Dumnezeu, biruie lumea.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

[Evanghelia] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

Căci pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți.

Romani 1.16; Romani 5.6

Întoarcerea la Dumnezeu

Paul Deussen (1845-1919), filosof și ideolog german, a spus odată: „Forța care ar putea să oprească rotația planetei noastre sau să o arunce pe orbita opusă ar trebui să fie numită o uriașă forță cosmică. Și totuși, ea este mică în comparație cu forța care ar fi necesară pentru a ne opri pe noi, oamenii, din rotația noastră egoistă și pentru a ne arunca pe orbita opusă…”.

Biblia spune despre gândurile omului că se învârt în mod egoist în jurul propriului eu și că omul s-a distanțat de Dumnezeu. Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu subliniază nevoia de pocăință. Dar omul este neputincios și incapabil să-și schimbe direcția vieții. Puterea pentru o întoarcere radicală poate veni numai de la Dumnezeu. De aceea, El L-a trimis pe Fiul Său pe pământ și Hristos a murit pentru cei nelegiuiți.

Dumnezeu ne cheamă astăzi să ne întoarcem la El, însă nu ne spune că ar trebui să ne îmbunătățim sau să ascultăm și mai bine de poruncile Lui. Nu, ci El ne spune că trebuie să ne recunoaștem slăbiciunea și să ne mărturisim egoismul și întreaga noastră vină. Apoi El ne îndreaptă privirea spre Isus Hristos și jertfa Lui, prin care s-au împlinit toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu. Pentru toți cei care se bazează, prin credință, pe lucrarea lui Isus, evanghelia se dovedește a fi puterea lui Dumnezeu pentru mântuire și pentru o viață complet nouă.

Citirea Bibliei: Iosua 8.24-35 · 1 Corinteni 7.10-24

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

COMUNICAREA CU SOȚUL SAU SOȚIA | Fundația S.E.E.R. România

„Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere…” (Filipeni 1:9)

Ai observat că atunci când i-ai făcut curte soției tale, puteai vorbi cu ea fără efort ore în șir, dar după ce te-ai căsătorit lucrurile s-au schimbat?! Și dacă nu lucrezi la acest aspect, conversația poate deveni superficială și chiar să conducă la neînțelegeri. Biblia ne avertizează că orice om ar trebui „să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și zăbavnic la mânie” (Iacov 1:19). Există o artă a comunicării pe care o poți deprinde ținând cont de următoarele sfaturi:

1) Caută ocazii de a vă face complimente unul altuia. Poate crezi că soțul sau soția ta este minunat(ă), dar el/ea are nevoie să te audă spunând mai des lucrul acesta. Se spune că sunt necesare douăsprezece complimente pentru a neutraliza efectul unei critici, așadar, când viața îl/o doboară pe soțul sau pe soția ta, ridică-l/o!

2) Nu încerca să-ți schimbi soțul sau soția bătându-l/o la cap. Întrebări precum: „De ce nu poți să…?” sau „De ce întotdeauna…?” pot suna mai mult a întrebări de părinte decât de partener de viață. Spune-i soțului tău sau soției tale o dată – nu de o mie de ori! – ce te deranjează. Și înainte să-ți deschizi gura, întreabă-te: „Aș spune asta unui prieten drag?” Dacă nu, n-o spune!

3) O căsnicie reușită nu va experimenta acel sentiment de vid interior. De aceea comunicarea eficientă este atât de necesară. O abordare de genul: „Dragă, putem discuta câteva clipe?” sună mai puțin amenințător decât acel anunț de rău augur: „Trebuie să stăm de vorbă!” Oamenii nu pot suporta prea multă „presiune sufletească”. Faptul că-i presezi nu face decât să producă rezultate greșite. Dacă soțul sau soția ta este indiferent față de o problemă, discut-o cu un prieten sau cu un consilier de încredere. Apoi oferă-i soției sau soțului o versiune condensată, mai puțin emoțională.

4) Lasă-ți soțul sau soția să-și exprime punctul de vedere. Când ți se vorbește despre lucruri care nu te interesează, adu-ți aminte de versetul: „Supuneţi-vă unii altora” (Efeseni 5:21). Uneori acest lucru înseamnă și să întrebi: „Despre ce ai vrea să discutăm?” Dacă vrei să ai o căsnicie bună, folosește aceste patru îndemnuri în fiecare zi!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Galateni 4:1-13

Astfel Dumnezeu dăduse cu totul altceva decât legea: promisiuni necondiţionate. Ele proveneau din dragostea Sa şi din bucuria Sa de a binecuvânta, atât naţiunile, cât şi pe iudei. A dispreţui un asemenea dar însemna a dispreţui dragostea Lui. Pretenţia, de exemplu, de a plăti pentru un cadou pe care l–am primit este o ofensă adusă donatorului. Cât de întristată este inima lui Dumnezeu la vederea atâtor creştini care uită de libertatea Duhului, pentru a o înlocui cu biete practici plictisitoare! Ce dovedeşte aceasta? Că aceşti copii ai lui Dumnezeu Îl cunosc atât de greşit pe Tatăl lor ceresc. Este de înţeles că un necredincios se mulţumeşte cu „cunoştinţele elementare slabe şi sărace”, pentru că nu are altele mai bune. „Dar acum ~ ne spune versetul 9 ~ după ce L–aţi cunoscut pe Dumnezeu” şi fiind cunoscuţi de El (1 Corinteni 8.3), să nu ne mai lăsăm robiţi şi să nu tolerăm nimic care-I aduce Lui indignare. Să avem încredere deplină în dragostea Lui.

În versetul 12, apostolul îşi întrerupe expunerea, pentru a vorbi inimii galatenilor săi preaiubiţi. El ştie să le aducă aminte de bunăvoinţa şi de dăruirea lor pentru el. Vai, afecţiunile pe care absenţa le răceşte sunt afecţiuni slabe. Convingerile care–şi pierd înfiriparea atât de repede după plecarea slujitorului lui Dumnezeu sunt convingeri slabe. Cum este dragostea noastră creştină? Şi cum este credinţa noastră?

2 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Dar, după ce s-a întărit, i s-a înălțat inima până la cădere și a păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, pentru că a mers în templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâiei.

2 Cronici 26.16

Lecții din viața lui Ozia (3) – Drepturile mele sau drepturile lui Hristos?

Este foarte trist să vedem cum Ozia, după ce a ajuns puternic, s-a considerat a fi deasupra rânduielilor instituite de Dumnezeu. El a intrat în templul Domnului pentru a arde tămâie, lucru pe care doar preoții aveau voie să-l facă. Chiar dacă această faptă ar fi fost rodul unui devotament sincer – lucru de care ne îndoim, fiindcă adevăratul devotament se supune rânduielilor lui Dumnezeu, așa cum împăratul David a procedat – era totuși cu totul contrar ordinii stabilite de Dumnezeu. Iar când preoții l-au mustrat pentru fapta lui, el s-a mâniat, și îndată a fost lovit cu lepră, care a izbucnit pe fruntea sa – o imagine a manifestării păcatului.

Avem o lecție solemnă aici. Trebuie să fim atenți să nu ne așezăm deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, astfel încât să devenim judecători ai Cuvântului, în loc să ascultăm de el și să ne supunem lui. Ozia a crezut că avea dreptul să facă ceea ce făcuse, însă fapta lui a fost o neascultare fățișă față de Dumnezeu.

Vedem aceeași atitudine nepotrivită în istoria Bisericii, mai ales dacă privim la perioada din urmă a ei, caracterizată de Laodiceea, care înseamnă «drepturile poporului». Avem acolo o descriere a stării prezente a creștinătății (Apocalipsa 3.17). Sunt mulți astăzi care, în loc să asculte de Cuvântul lui Dumnezeu și să se supună lui, se înalță deasupra lui și susțin că ei sunt cei care hotărăsc dacă să se supună sau nu lui. Unde sunt însă drepturile Domnului Isus Hristos? O astfel de stare este cu adevărat rea – este lepra izbucnită pe frunte.

Să recunoaștem întotdeauna drepturile Domnului asupra noastră și să facem „orice gând rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10.5). O astfel de atitudine Îi va aduce cinste Domnului și se va bucura de aprobarea Lui deplină.

A. Leclerc

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dumnezeu este dragoste.

Te-am iubit cu o iubire veșnică; de aceea te-am atras cu bunătatea Mea!

1 Ioan 4.16; Ieremia 31.3

Toți ne dorim să avem parte de soare

Este vară și vreme frumoasă, iar mulți turiști se bucură de soarele strălucitor de vară pe plajă, la mare. În fiecare zi sosesc noi turiști și, în curând, locurile la soare sunt ocupate. În această situație ne-am putea întreba: Va fi suficient soare pentru toată lumea? Nu își vor diminua razele soarelui intensitatea lor, deoarece vin din ce în ce mai mulți oameni la plajă? Din fericire, nu! Soarele încântă și încălzește pe toată lumea. Și, în micul meu colț pe plajă, mi se pare că el strălucește numai pentru mine! Puterea soarelui și a razelor sale este mult prea mare, ca să poată fi epuizată.

Aceasta mă face să mă gândesc la dragostea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu este dragoste. El este infinit, iar dragostea Lui la fel; și miliarde de oameni beneficiază de ea. Din matematică știm că putem împărți „infinitul” la un număr finit, oricât ar fi de mare, și infinitul rămâne întotdeauna „infinit”. Tot astfel, și noi ne putem bucura de dragostea infinită a lui Dumnezeu; fiecare personal are parte de această dragoste, chiar dacă sunt foarte mulți care beneficiază de ea. Dumnezeu este infinit de mare și El ne iubește pe fiecare în parte și are grijă de noi de parcă am fi unici. Apostolul Pavel scrie: „Fiul lui Dumnezeu m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Galateni 2.20). Da, El m-a iubit și pe mine și S-a dat pentru mine – de parcă aș fi fost singurul om de pe pământ. Să ne deschidem inima și să primim această dragoste minunată!

Citirea Bibliei: Iosua 8.14-23 · 1 Corinteni 7.1-9

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CUM SĂ ZIDEȘTI RELAȚII SĂNĂTOASE | Fundația S.E.E.R. România

„Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:4)

Apostolul Pavel scrie: „Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” Ca să poți aplica acest verset în viața ta trebuie să faci și următoarele cinci lucruri:

1) Să te preocupe viața altora în mod autentic! Biblia ne spune să „ne bucurăm cu cei ce se bucură; și să plângem cu cei ce plâng” (vezi Romani 12:15). Și lucrul acesta este posibil numai când îți faci timp să afli ce se petrece în universul celui de lângă tine.

2) Fii o persoană jovială! „O inimă veselă înseninează faţa; dar când inima este tristă, duhul este mâhnit.” (Proverbele 15:13). Nu arunca problemele tale asupra celorlalți, au ei destule. Când ești în prezența altora, încurajează-i și adu-i înaintea Domnului în rugăciune.

3) Ai grijă ce spui, și spune mereu mai puțin decât gândești. Biblia ne spune că: „Nebunul îşi arată toată patima, dar înţeleptul o stăpâneşte” (Proverbele 29:11). Și dacă modul în care vorbești este la fel de important ca ceea ce spui, fii mereu binevoitor și politicos.

4) Fii o persoană de încredere. Biblia ne avertizează să avem grijă că: „în zilele din urmă… oamenii vor fi iubitori de sine… neiubitori de bine…” (2 Timotei 3:1-3), însă tu nu trebuie să împlinești această profeție în viața ta. Când spui că vei face ceva, fă. Caracterul se măsoară prin fapte, nu prin vorbe. Așa că străduiește-te să fii o persoană ale cărei cuvinte au o semnificație.

5) Fii o persoană motivatoare. Barnaba era cunoscut ca fiind o persoană motivatoare pentru că „îi îndemna pe toţi” (vezi Faptele Apostolilor 11:23). Ai observat vreodată ce se întâmplă când dai un copil în leagăn, pentru prima dată? Este fricos la început, dar dacă-l încurajezi puțin, copilul începe să se avânte și în final se dă singur; a avut nevoie de puțin ajutor ca să pornească… și-apoi, nu-l mai poți opri! O vorbă bună și-un zâmbet pot face minuni. Iov spunea: „Când li se muia inima, le zâmbeam şi nu puteau izgoni seninătatea de pe fruntea mea” (Iov 29:24).

Pare așa de simplu, nu?! Așadar, pune-le în practica vieții tale!

1 August 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Având Voi intra la el și voi cina cu el, și el cu Mine.

Apocalipsa 3.20

Avem aici o imagine solemnă a stării din urmă a Bisericii mărturisitoare. Falimentul care a început cu părăsirea dragostei dintâi pentru Hristos se sfârșește aici cu o indiferență completă față de El, până într-acolo încât Biserica nu este deloc atinsă de faptul că El este afară. Ea este surdă la orice apel prin care Hristos caută să-i recâștige inima. Harul care ne-a readus la lumină adevărurile Scripturii cu privire la Hristos și la Adunare este acum atât de abuzat de către creștinii mărturisitori, încât aceștia îl folosesc pentru a se înălța pe ei înșiși și pentru a se făli că sunt bogați și că nu au nevoie de nimic. Ca întotdeauna, trufia celor care se laudă îi orbește cu privire la adevărata lor stare. Ei nu știu că, în ochii Domnului, sunt nenorociți, săraci, orbi și goi. O astfel de stare este cu totul respingătoare pentru Hristos și nu poate sfârși decât cu lepădarea de către El a întregii mărturii creștine.

Totuși Domnul, în harul Său, îi îndeamnă pe cei care au urechi de auzit să se întoarcă și să găsească în El ceea ce poate rezolva starea lor disperată, ca astfel să poată obține adevărata bogăție, ca rușinea lor să fie acoperită și ochii să le fie deschiși pentru a-L vedea în Hristos pe Acela care nu numai că poate veni în întâmpinarea nevoilor lor, ci care, de asemenea, este plin de farmec.

Apoi vedem că, în aceste zile întunecate din urmă, există suflete sincere pe care Domnul le iubește. El este la ușa inimii acestora, bătând cu răbdare și căutând un loc în afecțiunile lor. A-I deschide ușa înseamnă cu siguranță că Îi oferim un loc în inimile noastre și că, în felul acesta, ne întoarcem la dragostea dintâi. El va pătrunde în toate încercările și dificultățile noastre și, de cealaltă parte, ne va introduce în lucrurile Lui cerești.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Căci cel care mă găsește, găsește viața.

Proverbe 8.35

Sensul vieții

Unii oameni caută cu disperare sensul vieții. Ei aleargă grăbiți de la un eveniment la altul, se aruncă dintr-o relație în alta, sperând mereu că, la un moment dat, vor reuși să fie pentru totdeauna fericiți și mulțumiți.

Ralph Barton (1891-1931) este un astfel de exemplu. El a fost unul dintre cei mai renumiți caricaturiști din Statele Unite ale Americii. La vârsta de 40 de ani s-a sinucis. Pe perna sa a lăsat un bilețel cu următoarele rânduri:

„Am avut puține dificultăți, mulți prieteni, mare succes, multe femei, multe case și am călătorit mult. Acum m-am săturat să vin mereu cu ceva nou, pentru a umple cele 24 de ore din fiecare zi”.

Viața înseamnă mai mult decât să experimentezi cât mai mult posibil sau să te vezi reușind în toate. Dumnezeu, Creatorul nostru, are un plan pentru fiecare om. Dumnezeu dorește să trăim o viață împlinită și fericită într-o relație personală cu El. Deși ne-am distanțat de Dumnezeu, El dorește să devenim copiii Săi. Dragostea Sa este mai mare decât respingerea sau indiferența noastră.

Dumnezeu ne întinde mâna Sa împăciuitoare și plină de îndurare prin Fiul Său Isus Hristos:

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

Citirea Bibliei: Iosua 8.1-13 · 1 Corinteni 6.12-20

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

AJUTOR PENTRU CĂSNICIA TA | Fundația S.E.E.R. România

„Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc…” (Psalmul 127:1)

Nimeni nu cunoaște mai multe despre căsnicie decât Dumnezeu. El nu numai că a inventat căsnicia, dar a și pus împreună prima pereche, pe Adam și pe Eva. Și Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc.” Așadar, să ne întoarcem la Cuvântul Său și să vedem ce fel de ajutor are El de oferit pentru căsnicia ta:

1) Fii dispus să primești sfaturi. Înțeleptul Solomon a spus: „Prin mândrie se ațâță numai certuri, dar înţelepciunea este cu cel ce ascultă sfaturile” (Proverbele 13:10). Așa că, înainte ca cearta să ajungă într-un impas și impasul să devină o criză în toată regula, cere sfat de la un prieten sau de la un consilier de încredere. Lucrul acesta cere smerenie, dar beneficiile pe care le poate aduce sunt uriașe.

2) Comunică și nu tăcea! Chiar dacă uneori lucrurile îți par evidente, nu presupune că soțul (sau soția ta) îți poate citi gândurile. Și nu recurge la „metoda tăcerii”! Spune-i soțului sau soției tale ce te deranjează, chiar dacă asta înseamnă să treci printr-o neînțelegere. Pentru că dacă nu faci asta, înseamnă că nu îți pasă suficient de mult că lucrurile se năruie.

3) Menține dragostea vie. A zidi o căsnicie puternică înseamnă a te îndrăgosti din nou și din nou – de aceeași persoană! Apostolul Pavel scrie: „dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere” (Filipeni 1:9). Crezi că acest verset este potrivit și-n cazul căsniciei? Eu zic că da! E imposibil să scapi de stresul care apare în căsnicie, dar îl poți controla programând escapade de la sarcinile zilnice. Faceți o plimbare împreună, uitați-vă la un film care vă place amândurora, ieșiți la o cafea, faceți orice lucru care poate reface și menține legătura dintre voi. Și anunțați-i pe copii că vreți să vă faceți timp pentru a fi împreună doar voi doi. Copiii vor învăța să aprecieze lucrul acesta, care îi va ajuta și pe ei să zidească la rândul lor o relație de căsnicie sănătoasă!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Galateni 3:1-14

Planul general al epistolei se poate schiţa astfel: capitolele 1 şi 2: Mărturia personală a apostolului; capitolele 3 şi 4: Doctrina mântuirii prin credinţă; capitolele 5 şi 6: Viaţa practică a celui răscumpărat sub har.

Inima lui Pavel era încurcată: zelul său pentru adevăr se dublase de toată dragostea pentru sărmanii galateni. Ce duh de rătăcire i–a putut încânta până într–acolo încât să uite de harul lui Dumnezeu? Şi ce mulţi creştini li se aseamănă! Le–a fost zugrăvit Hristos răstignit (v. 1). Au crezut în El şi au primit prin Duhul Sfânt siguranţa mântuirii. Însă nu au avut încredere în El pentru a le conduce viaţa creştină. După ce au început prin Duhul, au continuat prin carne (v. 3). Sau credeţi că, după ce ne–a îndreptăţit, Dumnezeu poate conta pe noi pentru „a–Şi încheia lucrarea”?

Nu, iar din acest motiv, aceeaşi credinţă care ne mântuieşte este şi cea de care avem nevoie pentru a trăi (v. 11). Legea cea dreaptă a lui Dumnezeu, în schimb, nu poate să ne aducă decât moartea şi blestemul, pentru că am fi incapabili să o împlinim. A trebuit ca, în locul nostru, Hristos să poarte acest blestem. Pentru a ne răscumpăra, El a plătit preţul în întregime. A purtat blestemul legii când a luat la cruce locul pe care–l meritam eu. Binecuvântat fie El în veci!