31 Iulie 2023
Robilor, ascultați în toate de stăpânii voștri pământești, slujind nu numai când sunteți sub ochii lor, ca cei care caută să placă oamenilor, ci în simplitate de inimă, temându-vă de Domnul.
Robii să fie supuși stăpânilor lor, să fie plăcuți în toate, necontrazicând, nefurând, ci arătând toată buna credincioșie, ca în toate să împodobească învățătura Dumnezeului nostru Mântuitor.
Coloseni 3.22; Tit 2.9,10
Slujitorul este îndemnat să-L privească pe Domnul ca fiind Cel pentru care este împlinită slujba sa, deoarece El va răsplăti fiecărui slujitor fidel. Astfel că o slujbă care părea dezonorantă și smerită este ridicată de la nivelul ei obișnuit la nivelul înalt și binecuvântat al slujirii față de Domnul Hristos.
Ochiul slujitorului este îndreptat către Domnul, el trebuind să-și amintească, iar acesta este lucrul cel mai important, că Domnul Isus Hristos este Modelul său. El Însuși a devenit Slujitorul perfect, care S-a golit pe Sine Însuși și „a luat chip de rob” (Filipeni 2.7). El „n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Marcu 10.45). De aceea, slujitorul creștin trebuie să învețe zilnic de la El și să mediteze la caracterul Lui de Slujitor, caracter manifestat în zilele în care El a fost angajat în slujirea zilnică față de Dumnezeu. Într-un mod special, Evanghelia după Marcu Îl prezintă pe Hristos ca Slujitor, iar studierea acesteia va fi de mult interes și profit pentru orice slujitor creștin, pentru că, într-un sens mai larg, toți trebuie să facem această lucrare pentru Domnul și Stăpânul nostru.
Ascultarea, supunerea și credincioșia sunt calități indispensabile pentru un slujitor bun. Acestea au fost găsite în mod perfect în Hristos, Slujitorul desăvârșit. Slujitorul creștin trebuie să împodobească, prin comportarea și slujirea sa, învățătura lui Dumnezeu, pe care el o mărturisește. Printr-o umblare în credincioșie și printr-o slujire sârguincioasă, el va da în mod practic expresie vizibilă învățăturii Stăpânului său. În acest fel, aceasta va fi mult mai ușor înțeleasă și va vorbi mai puternic decât cel mai elocvent predicator. Astfel că un slujitor credincios Îl poate mărturisi cu eficacitate pe Mântuitorul său, în sfera lui smerită, ca și cel mai elocvent predicator.
R. K. Campbell
Să le deschizi ochii [neamurilor], să se întoarcă de la întuneric la lumină.
Fapte 26.18
Deschide-ți ochii!
Cunoscutul astronom și astrofizician american Carl Sagan a spus odată: „Natura nu are nevoie de designer. Poate că există unul ascuns, care nu vrea să fie dezvăluit”. Cum ajung oamenii inteligenți la o astfel de concluzie eronată? Cum pot trece cu vederea semnătura lui Dumnezeu în creație?
Ochii acestor oameni sunt închiși din cauza necredinței lor. Ei nu văd că întregul univers mărturisește despre înțelepciunea și puterea unui Dumnezeu Creator.
„Cerurile spun slava lui Dumnezeu și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui” (Psalmul 19.1).
„Însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și divinitatea Lui se văd lămurit, de la creația lumii” (Romani 1.20).
Dacă te încrezi în Dumnezeul cel viu și adevărat, ochii ți se deschid și poți vedea măreția Sa minunată în creație și te poți bucura de natura Sa deosebită.
Dacă afirmi cu sinceritate existența Dumnezeului Creator, ți se deschid ochii și cu privire la starea ta și observi că Îi ești dator lui Dumnezeu să-I dai onoarea cuvenită și ascultarea cerută. Atunci înțelegi că ai nevoie de Isus Hristos ca Salvator, ca să-ți rezolvi problema cu Dumnezeu.
„Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17.30).
Citirea Bibliei: Iosua 7.16-26 · 1 Corinteni 6.1-11
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
EXPERIENȚE DE LA „MIEZUL NOPȚII” | Fundația S.E.E.R. România
„Seara vine plânsul, iar dimineaţa veselia.” (Psalmul 30:5)
Pământul se învârte continuu, ceea ce înseamnă că atunci când este lumină într-o emisferă, în cealaltă este întuneric. În timp ce o persoană experimentează bezna nopții, alta se bucură de zorii dimineții… Și unul și altul trăiesc pe aceeași planetă, dar se află în locuri diferite. Ce putem noi învăța de aici? Că atunci când treci printr-o experiență „la miezul nopții”, dacă mai poți rezista puțin, lucrurile se vor schimba odată cu venirea dimineții, spiritual vorbind. Dumnezeu îți garantează lucrul acesta. La fel cum te-ai rotit în întuneric, te vei roti și când va apărea lumina. Dumnezeu lucrează chiar și în tură de noapte și îți va transforma întunericul în lumină, dacă ai credință în El. Să ne uităm la câteva evenimente semnificative din Biblie care s-au petrecut noaptea. De exemplu, în timp ce Adam dormea, Dumnezeu l-a „operat” și a creat-o pe Eva. La miezul nopții, în timp ce toți ceilalți întemnițați dormeau, apostolul Pavel și Sila cântau laude lui Dumnezeu – și El i-a eliberat.
Când Petru a fost aruncat în temniță, la miezul nopții, Dumnezeu a trimis un înger ca să-l elibereze. Când Domnul Isus a fost crucificat, pământul a fost acoperit de întuneric, dar în dimineața Paștelui, a venit lumina – pentru totdeauna! Trebuie să te aștepți la anumite experiențe de tip „miezul nopții”, ele sunt normale. Experiențele de la „miezul nopții” pe care le îngăduie Dumnezeu în viața ta sunt căi prin care El te dezvoltă și te face după chipul lui Hristos. Răbdarea este cea care-ți dă dreptul să ieși în lumină, căci ți-ai câștigat acest drept. Acest tip de credință este tenace, puternică și neobosită. Când este pusă la încercare, își apără poziția și declară: „Mi-am pierdut locul de muncă, ipoteca este scadentă, simptomele nu sunt prea optimiste – dar eu cred în continuare în Dumnezeu!” Această credință obține rezultate de fiecare dată!
de Jean Koechlin
Galateni 2:11-21
Prin ce era atât de gravă această întoarcere la lege? Şi de ce şi–a pus Pavel atât de mult la inimă această chestiune, încât a ajuns chiar să–l acuze în mod public pe Petru pentru atitudinea sa îndoielnică? (v. 11–14). Pentru că însuşi faptul de a–i încuraja pe credincioşi să se iudaizeze şi să facă lucrări revenea la a spune că lucrarea lui Isus nu era suficientă. Şi nenumăraţi creştini tot în felul acesta înclină să gândească. Recunosc în principiu valoarea ispăşitoare a jertfei lui Hristos, dar în acelaşi timp îşi întemeiază mântuirea pe lucrările lor şi pe practicarea religiei lor. Ei „fac ce pot”, iar pentru restul se bizuie pe Dumnezeu. Unora ca aceştia le răspundem cu versetul 16: „omul nu este îndreptăţit din fapte, ci prin credinţa în Isus Hristos”. Un mijloc atât de simplu? Da, însă oferit de o Persoană atât de măreaţă! Este Fiul lui Dumnezeu „care m–a iubit şi care S–a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (v. 20). Care este partea mea în această lucrare? Aceea pe care o poate avea un mort, adică niciuna. Fiind „răstignit cu Hristos”, am scăpat de sub lege, şi trăiesc, dar „nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Prietene cititor, iubit de Domnul Isus, poţi lua pe cont propriu aceste declaraţii triumfătoare, în tot adevărul lor?
Mana Zilnica 