Mana Zilnica

30 Iulie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Acum Fiul Omului a fost glorificat și Dumnezeu a fost glorificat în El.

Ioan 13.31

Pe când era răstignit, singur în tot universul, lovit de Dumnezeu și lepădat de creație, acolo El L-a slăvit pe Dumnezeu într-un fel cum nu mai fusese slăvit niciodată. El a confirmat acolo că șarpele a mințit atunci când a zis: «Dumnezeu nu spune adevărul; tu nu vei muri». El a dovedit cât de adevărat este Cuvântul lui Dumnezeu, căci El a murit, da, a trebuit să moară atunci când a purtat păcatele mele. El a arătat cât de drept este Dumnezeu, căci judecata care trebuia să mă atingă pe mine L-a atins pe El. El a confirmat cât de sfânt este Dumnezeu, căci a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. El a dovedit cât de iubitor este Dumnezeu, căci El este dragoste, un Dumnezeu care Îl dă pe singurul Lui Fiu, ca să mântuiască păcătoșii pierduți: „Dumnezeu însă Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

Toate acestea le-a făcut Domnul Isus la cruce și le-a făcut în momentul în care a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Ne dăm seama că jertfa Lui este mai mult decât ar fi fost necesar pentru păcatele noastre. Ea este mai mult decât era necesar pentru a satisface dreptatea cu privire la păcatele noastre. El L-a slăvit pe Dumnezeu atât de mult, cum nu mai fusese slăvit Dumnezeu niciodată, și nici nu va mai fi. Da, El a luat păcatul – acest lucru îngrozitor pe care Dumnezeu îl urăște așa de mult și prin care Dumnezeu este atât de mult dezonorat – ca prilej să-L slăvească pe Dumnezeu. Dacă n-ar fi existat niciodată păcatul și dacă Domnul Isus nu ar fi înfăptuit lucrarea de la cruce, niciodată nu ar fi ieșit la lumină cât de adevărat este Cuvântul lui Dumnezeu, cât de drept și de sfânt este Dumnezeu și faptul că El este dragoste. Dacă n-ar fi fost niciodată păcatul, atunci Dumnezeu n-ar fi putut niciodată să-Și arate mărimea dragostei Sale, cum a făcut-o acum, când El L-a dat pe singurul Său Fiu, ca să-i mântuiască pe păcătoși, pe oamenii fără Dumnezeu. Și toate acestea le-a descoperit la cruce Omul Isus Hristos.

H. L. Heijkoop

 

 

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Îl vedem pe Isus, care a fost făcut „pentru puțin timp mai prejos decât îngerii”, încununat cu slavă și cu cinste, din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți.

Evrei 2.9

Îl vedem pe Isus

Textul biblic de astăzi ne îndreaptă privirea mai întâi spre cruce. Acolo, Isus Hristos a fost răstignit și profund umilit. Când Fiul lui Dumnezeu a devenit Om, S-a făcut nimic (Filipeni 2.7). Dar dragostea Lui L-a făcut să coboare și mai jos. După o viață altruistă și smerită, El a luat de bunăvoie ultimul loc, cel de pe cruce. Respins de oameni, El a murit acolo, pentru că a vrut să asculte de Dumnezeu până la sfârșit. Ca Cel curat și fără de păcat, El a simțit în mod deosebit cât de amară este moartea pentru om. Dar a îndurat-o prin harul lui Dumnezeu, pentru a realiza o răscumpărare veșnică. El a murit din dragoste pentru oamenii păcătoși, pentru ca aceștia să poată fi salvați. Cât de recunoscători trebuie să-I fim pentru aceasta!

Privind spre cer, în Duhul Sfânt, Îl vedem pe Isus Hristos la dreapta lui Dumnezeu. El stă acolo ca Om în locul de onoare, pentru că Dumnezeu L-a înălțat și I-a dat o poziție peste întreaga creație. Ne bucurăm că I s-a acordat această onoare după moartea Sa umilitoare pe cruce.

În curând, El va apărea în public pentru a domni peste cer și peste pământ. Atunci toți vor trebui să respecte autoritatea Sa. Toată lumea își va da atunci seama că El este așezat peste întregul univers ca Fiu al Omului.

Noi, cei care credem în El, Îl admirăm deja acum în această demnitate și poziție.

Citirea Bibliei: Iosua 7.1-15 · 1 Corinteni 5.1-13

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

FOLOSEȘTE-ȚI DARUL PRIMIT DE LA DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

„Să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine…” (2 Timotei 1:6)

S-ar putea ca unii oameni să nu creadă că ești important, însă Dumnezeu așa te consideră. Și părerea Sa este cea care contează cel mai mult. Îți aduci aminte de David? Înainte să devină împărat, a trebuit să doboare două obstacole: primul a fost incapacitatea familiei sale de a-i vedea potențialul. Când profetul Samuel a venit să caute un împărat printre fiii lui Isai, David nici nu a fost pus la socoteală. De ce? Poate pentru că era cel mai tânăr și frații săi păreau mai pregătiți, sau tatăl său a dorit să-l impresioneze pe profet cu fiii lui mai mari. Cel de-al doilea obstacol a fost incapacitatea profetului Samuel de a recunoaște chemarea lui Dumnezeu pentru viața lui David. Când profetul Samuel l-a văzut pe Eliab, fratele cel mai mare, probabil deja ofițer în armata lui Saul, a spus: „Negreşit, unsul Domnului este aici înaintea Lui.” (1 Samuel 16:6). Însă Dumnezeu l-a corectat pe Samuel – și pe noi toți – afirmând următorul principiu: „Omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.” (1 Samuel 16:7).

Problema lui David era o problemă foarte comună și-n zilele noastre: mulți nu credem în noi înșine, pentru că nu ni s-au recunoscut meritele și nu am fost stimulați și încurajați de către părinții noștri. Poate ai potențialul de a deveni un mare muzician, dar pentru că nimănui nu i-a păsat suficient ca să te dea când ai fost mic la ore de muzică, ai renunțat. Sau poate ești un muncitor în construcții și ai fost criticat pentru „ideile tale nebunești” de a avea propria afacere, și ai renunțat la visele din tinerețea ta. Dacă este așa, e timpul să te ridici și să-ți revendici potențialul; să începi să te rogi ca Dumnezeu să-ți deschidă ochii și să aducă în viața ta pe cineva care să te valideze și „să înflăcăreze darul lui Dumnezeu, care este în tine”.

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Galateni 2:1-10

Relatarea pe care Pavel o face despre circumstanţele apostolatului său completează ceea ce noi cunoaştem din cartea Fapte. În timp ce Domnul îi încredinţase lui Petru misiunea de a vesti evanghelia iudeilor, Pavel fusese ales pentru a predica aceeaşi evanghelie naţiunilor (v. 8). Întâlnirea lui cu ceilalţi apostoli nu putea nicidecum să infirme chemarea primită de la Domnul. Dimpotrivă, el a pus atât de mult la inimă îndemnul de a–şi aminti de săraci, încât acesta a ajuns să fie cauza indirectă a întemniţării lui la Ierusalim (Fapte 24.17). Ce ne învaţă aceste relaţii ale apostolilor între ei? Că trebuie să preţuim lucrarea altora, iar în ce priveşte lucrarea noastră, să veghem să nu ne–o supraapreciem, ci s-o împlinim fără greşeală şi fără să „avem în vedere faţa omului” (v. 6).

Cartea Fapte confirmă cât de greu le–a fost primilor creştini de origine iudaică să se desprindă de porunci: circumcizia şi ţinerea legii. La Ierusalim se ţinuse o conferinţă pentru a reglementa aceste probleme (Fapte 15). Satan însă nu renunţă de bunăvoie la o armă de care deja s–a folosit cu ceva succes. La rândul lor, galatenii, deşi nu erau iudei, căzuseră în această cursă şi Pavel le arată marele pericol care se ascundea în aceasta.

29 Iulie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Având deci, fraților, îndrăzneală să intrăm în locurile sfinte prin sângele lui Isus, pe calea cea nouă și vie pe care a deschis-o pentru noi prin perdea, care este carnea Lui, și având un Mare-Preot peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă sinceră.

Evrei 10.19-22

Chestiunea păcatului fiind rezolvată, cel credincios este încurajat să pătrundă în privilegiile care îi aparțin de drept. Legea interzicea în mod strict intrarea în Locul Preasfânt. În sistemul legii, Dumnezeu locuia în întuneric adânc și nimeni nu îndrăznea să se apropie de El. Însă cel credincios din dispensația prezentă este chemat să se apropie cu îndrăzneală și cu încredere deplină în sângele lui Isus, care îi oferă dreptul de a sta în imediata prezență a lui Dumnezeu.

Calea către Locul Preasfânt este deopotrivă „nouă”, ca fiind deschisă prin moartea lui Hristos, și „vie”, ca fiind vitală și eternă. Mai mult, El Însuși a consacrat-o. Nicio slujbă de consacrare nu este lăsată vreodată în seama omului. Perdeaua, care separa Locul Sfânt de Locul Preasfânt, este aici arătată a fi „trupul Său”. Umanitatea Lui perfectă a fost o barieră absolută pentru intrarea omului în prezența lui Dumnezeu, fiindcă, prin umanitatea binecuvântată a lui Hristos, Dumnezeu a demonstrat că doar perfecțiunea Îl poate satisface. Moartea lui Hristos – ruperea perdelei de sus până jos – este lucrarea minunată care deschide calea către prezența lui Dumnezeu pentru noi.

El este de asemenea Mare-Preot peste casa lui Dumnezeu, Unul a cărui mijlocire este perfectă; și, datorită Lui, credinciosul este binevenit în prezența lui Dumnezeu. Este adevărat că suntem chemați să ne apropiem, însă trebuie s-o facem cu o inimă sinceră. Cum am putea să fim nesinceri în legătura noastră cu acele lucruri în care adevărul și dragostea perfectă a lui Dumnezeu au fost manifestate într-un mod atât de clar? Ne apropiem de asemenea cu o deplină siguranță a credinței. Aceasta trebuie să fie atitudinea noastră atunci când ne apropiem – nu cu o familiaritate lipsită de respect, însă nici cu spaimă sau cu groază, ci cu o credință sfântă, plină de îndrăzneală, de liniște și de respect.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuși cel dinăuntru se înnoiește din zi în zi.

2 Corinteni 4.16

Greutățile și bucuriile bătrâneții

Domnul Seiler are optzeci de ani. El a experimentat realitatea versetului de astăzi. Întrebându-l cum îi merge, el mi-a spus: „Puterile scad din ce în ce mai mult, singurătatea crește, dar Domnul Isus nu mă părăsește”. Aceste cuvinte descriu greutățile bătrâneții, dar și mângâierea pe care o dă Isus Hristos.

Este dificil când nu mai auzi la fel de bine ca înainte și când mișcările devin mai greoaie. De asemenea, nu mai poți participa la toate activitățile, te simți adesea exclus și depinzi de ajutorul altora. Într-o astfel de situație simți cu adevărat caracterul trecător al vieții. Prietenii mor și te simți singur. Mulți oameni, când ajung în această situație, se mâhnesc și vor să se răzvrătească. A îmbătrâni este o artă care trebuie învățată.

Pentru un om credincios nu trebuie să fie așa; chiar și la bătrânețe, Domnul este în fiecare zi aproape de noi. Zilele triste se pot însenina de perspectiva gloriei veșnice. Atunci, bătrânețea devine un moment de binecuvântare și inimile noastre se detașează tot mai mult de cele pământești.

La fel este și cu domnul Seiler. Odinioară era o persoană influentă și se bucura de o reputație excelentă. Acum nu mai are nevoie de toate acestea. Este recunoscător pentru fiecare mână de ajutor. Omul său exterior este firav, dar omul său interior se reînnoiește zilnic prin relația intimă cu Domnul său ceresc și deci nu este o povară pentru alții nici la bătrânețe – dimpotrivă!

Citirea Bibliei: Iosua 6.15-27 · 1 Corinteni 4.11-21

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SĂ ÎNVĂȚĂM DE LA GEORGE MULLER | Fundația S.E.E.R. România

„Mă desfătez în poruncile Tale, căci le iubesc.” (Psalmul 119:47)

George Müller a fost un creștin evanghelic cu o credință extraordinară, și director al orfelinatului Ashley Down din Bristol, Anglia. El a salvat mii de copii orfani din Anglia. Uneori, când se strângeau la masă să mănânce, nu era nimic de mâncare – așa că doar se rugau și Îi mulțumeau lui Dumnezeu pentru o purtare de grijă supranaturală… Și nu o dată, doar ce spuneau „Amin”, și apărea la ușă un brutar aducându-le pâine, un negustor cu legume sau un fermier cu lapte. Iată o consemnare din jurnalul său, din data de 9 mai 1841: „Am văzut mai limpede ca niciodată că prima mare activitate pe care trebuie s-o fac zilnic, nu este cât de mult să-L slujesc pe Domnul, ci cum să-mi hrănesc omul lăuntric. Pot să caut să prezint adevărul celor neconvertiți, pot căuta mult și bine să-i ajut pe credincioși – dar dacă nu sunt fericit în Domnul, nu sunt hrănit și întărit în omul meu lăuntric zi de zi, toate lucrările acestea probabil că nu sunt făcute cu un duh potrivit! Înainte, obiceiul meu era să mă dăruiesc rugăciunii dimineața, după ce mă îmbrăcam… Acum, am văzut că cel mai important lucru pe care trebuie să-l fac este să mă consacru citirii Cuvântului lui Dumnezeu și meditației, ca astfel inima mea să fie mângâiată, încurajată, avertizată, condamnată, instruită; și ca, prin Cuvântul lui Dumnezeu, în timp ce meditez la el, inima mea să fie adusă într-o părtășie reală cu Domnul!”

Timp de peste 40 de ani, George Müller a umblat în puterea lui Dumnezeu și a văzut minuni. Care a fost secretul său? Și-a făcut timp în fiecare zi să mediteze la Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta trebuie să fie și „secretul” tău ca să vezi minuni!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Galateni 1:11-24

Ce fericire pentru noi că ne putem pune toată încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu! Dacă evanghelia vestită de Pavel ar fi fost în felul omului, atunci, da, galatenii ar fi fost îndreptăţiţi să accepte completări sau modificări. Dar ea nu era deloc aşa. Iar pentru a atesta mai bine sursa divină a slujbei sale, apostolul istoriseşte în ce mod extraordinar i-a fost încredinţată. Dumnezeu l-a pus deoparte (v. 15), Dumnezeu i L-a descoperit pe Fiul Său în el, din nou Dumnezeu l-a format în şcoala Lui, fără instructori din rândul oamenilor, în pustia Arabiei. În plus, Hristos îl chemase într‑un mod direct, din înaltul cerului (Fapte 9).

Pavel, înainte de drumul său spre Damasc, ne învaţă că noi putem fi absolut sinceri şi, în acelaşi timp, absolut vrăjmaşi ai Domnului (Ioan 16.2). Cât de dragă însă îi ajunsese în prezent această adunare a lui Dumnezeu, altădată persecutată de el „peste măsură” (v. 13)! Să urmăm această pildă de devotament pentru Domnul şi pentru ai Săi, acest zel în vestirea credinţei (v. 23)! Şi să mai remarcăm că, înainte de a ne cere să vorbim altora despre Fiul Lui, Dumnezeu doreşte să-L „descopere” în noi (v. 16). El vrea să producă în inima noastră acea neasemuită cunoştinţă a lui Hristos, din care să decurgă mărturia noastră (2 Corinteni 4.6).