28 Iulie 2023
Și Ozia avea o oștire de luptători … ca să ajute pe împărat împotriva vrăjmașului. Și Ozia a pregătit pentru ei, pentru toată oștirea, scuturi mici și sulițe și coifuri și platoșe și arcuri și praștii de pietre.
2 Cronici 26.11,13,14
Lecții din viața lui Ozia (2) – Soldați bine echipați
Ozia era pregătit pentru a-și înfrunta vrăjmașii – armata sa era bine echipată și gata de a-l ajuta pe împărat în orice clipă. Din momentul în care credem în Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare împlinită pentru noi, suntem introduși în bătălia împotriva cărnii care este în noi, împotriva sistemului de lucruri care ne înconjoară și care-L respinge pe Dumnezeu și împotriva diavolului care, mai înainte, a fost tatăl nostru spiritual (Ioan 8.44). Suntem însă chemați de asemenea să dăm mărturie pentru Domnul Isus: „Fiți întotdeauna gata pentru a da răspuns oricui vă cere socoteală cu privire la speranța care este în voi” (1 Petru 3.15). Totodată, trebuie să cunoaștem fiecare adevărul și să contribuim la propagarea lui: „Să ai un model de cuvinte sănătoase, cele pe care le-ai auzit de la mine” (2 Timotei 1.13). În vederea tuturor acestor lucruri trebuie să fim preocupați de Cuvântul lui Dumnezeu și astfel să fim complet echipați, după cum citim în Efeseni 6.11: „Îmbrăcați toată armura lui Dumnezeu, ca să puteți sta împotriva uneltirilor diavolului”!
În această privință este interesant să remarcăm paralela dintre pasajul din Efeseni 6 și cel privitor la echipamentul pregătit de Ozia pentru întreaga sa armată. În Efeseni 6.14-18 citim despre scutul credinței, despre sabia Duhului, despre coiful mântuirii și despre platoșa dreptății. La oștirea lui Ozia găsim: sulițe, arcuri, praștii, scuturi, coifuri și platoșe.
Suntem noi pe deplin echipați, după modelul ostașilor din armata lui Ozia? Întreaga armură este la dispoziția oricărui credincios, însă trebuie să o îmbrăcăm: credința și încrederea totală în Dumnezeu; savurarea unei mântuiri depline și complete; dreptatea practică în toate relațiile noastre; preocuparea și familiarizarea cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă simțim că ne lipsește vreo piesă a armurii, să nu pregetăm să stăm înaintea Domnului pentru a ne-o însuși, ca să fim gata în orice moment de a ajuta „pe împărat împotriva vrăjmașului” (2 Cronici 26.13).
A. Leclerc
V-am vorbit … și n-ați ascultat.
Ieremia 7.13
A te preface că nu auzi
Ploua, iar bicicleta fiului de 15 ani se afla în grădină. Tatăl îi ceruse să ducă bicicleta în garaj. Dar, când a venit acasă seara, a trebuit să constate că bicicleta era tot în grădină.
Un director de departament a discutat cu un angajat, spunându-i că era foarte urgent ce îi încredințase să facă. Angajatul a încuviințat, dar a doua zi lucrarea nici nu era începută.
Au acționat greșit fiul și angajatul? Da, desigur, pentru că atât tatăl, cât și directorul de departament au o poziție de responsabilitate, care implică o anumită autoritate. Faptul că aceștia dau ordine nu înseamnă că reduc valoarea persoanelor cărora li se adresează, ci că acționează conform responsabilității pe care o au. – Dar nu este restricționată libertatea fiului sau a angajatului dacă trebuie să îndeplinească ordinele? Într-un anumit sens, da. Însă niciun copil nu poate crește sănătos fără îndrumări binevoitoare și corecte; nicio firmă nu poate funcționa fără o conducere adecvată.
Dumnezeu Creatorul dorește să ne învețe pe toți oamenii, creaturile Sale, spre binele nostru. Suntem responsabili să ascultăm ceea ce ne spune Dumnezeu. El ne vorbește cu autoritate, dar și cu dragoste. Astăzi ne spune să ne pocăim și să ne întoarcem la El: „Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască” (Fapte 17.30).
Care este răspunsul nostru? Ne prefacem că nu auzim? Sau, prin harul Lui, facem parte dintre aceia care au încredere în El, în înțelepciunea și în dragostea Lui?
Citirea Bibliei: Iosua 6.1-14 · 1 Corinteni 4.1-10
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ ÎNVINGI OBICEIURILE RELE | Fundația S.E.E.R. România
„Când Domnul… ți le va da în mâini… să le nimiceşti cu desăvârşire…” (Deuteronomul 7:2)
Autorul american Henry Van Dyke a spus: „Câtă vreme obiceiurile și rutina îți dictează tiparul de viață, nu vor ieși la iveală noi dimensiuni ale sufletului!” Obiceiurile sunt ca aparatele; ele creează constant același produs. Ele nu pot face altceva, ele sunt menite să producă un același rezultat specific. Schimbarea necesită comportamente noi, idei și relații noi, și disponibilitatea de a te lupta cu modurile vechi de gândire. Și asta necesită o relație puternică cu Dumnezeu!
Când poporul Israel a intrat în Țara Promisă, Dumnezeu le-a spus „să-i nimicească cu desăvârșire” pe dușmani, altfel aceștia vor trăi și în cele din urmă îi vor distruge. Așadar, când Dumnezeu îți spune că a sosit timpul să declari război vechilor obiceiuri, nu spune: „Toți fac așa” sau „Nu e mare lucru”! Orice lucru care te ține rob și te împiedică să te bucuri de libertatea pe care a cumpărat-o Isus pentru tine la Calvar, e un lucru foarte grav! În loc să fii îndărătnic și să cauți scuze, mai bine roagă-te: „Doamne, arată-mi rădăcina acestei probleme și cum s-o rezolv. Sunt gata pentru schimbări pozitive în viața mea astăzi.”
Ai observat că de fiecare dată când ai avut o experiență cu Dumnezeu pe „munte”, Satan te-a așteptat la poale, ca să-ți testeze credința? După experiența lor pe muntele „schimbării la față”, ucenicii Domnului Isus au fost abordați de un om al cărui fiu era prins într-un cerc al autodistrugerii și care „de multe ori cădea în foc, şi de multe ori cădea în apă” (vezi Matei 17:15), iar ucenicii n-au trecut testul credinței. De fiecare dată când cazi iar în aceeași capcană, când faci aceleași greșeli, când te arunci în aceleași relații și te lași prins de aceleași obiceiuri – este timpul să aduci problema ta înaintea lui Hristos și să-L rogi să te ajute. El o va face!
de Jean Koechlin
Galateni 1:1-10
Epistola pe care Pavel le-o adresează adunărilor din Galatia este una severă. El trebuia să se ocupe nu de un păcat moral, ca în cazul corintenilor, ci de un rău doctrinar extrem de grav. Aceşti sărmani galateni, înşelaţi de învăţători falşi, erau pe cale să abandoneze harul, singurul mijloc de mântuire, pentru a se întoarce la religia faptelor. Pavel afirmă cu tărie caracterul absolut al Adevărului divin. Este unul singur, este complet, este perfect, pentru că Adevărul este Hristos (Ioan 14.6). Auzim uneori spirite îndârjite să susţină ~ în fond pentru a-şi justifica necredinţa ~ că fiecare popor a primit propria sa descoperire, religia care i se adaptează cel mai bine caracterului şi civilizaţiei. Nimic mai fals! Nu există decât o singură evanghelie; ea proclamă că „Domnul nostru Isus Hristos” S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre. Care este consecinţa acestui fapt? „Ca să ne scoată din veacul rău de acum”, continuă apostolul (v. 4).
Versetul 10 ne aduce aminte de un alt adevăr capital, anume că preocuparea de a plăcea oamenilor ne face să pierdem calitatea de robi ai lui Hristos. Căutăm noi, înainte de orice, să-I fim pe plac numai Lui? (1 Tesaloniceni 2.4).
Mana Zilnica 