25 Iulie 2023
Luați seama, fraților, ca nu cumva să fie în cineva dintre voi o inimă rea de necredință, ca să se depărteze de la Dumnezeul cel viu, ci îndemnați-vă unii pe alții în fiecare zi, atât timp cât se spune „Astăzi!”, ca niciunul dintre voi să nu fie împietrit prin înșelăciunea păcatului.
Evrei 3.12,13
Atâta timp cât chemarea harului continua și spunea „Astăzi”, ei trebuia să se îndemne unii pe alții, ca nu cumva necredința să se strecoare în inimile lor, prin înșelăciunea păcatului. În felul acesta, Dumnezeul cel viu ar fi fost uitat. Vorbim acum despre responsabilitatea lor, fără să ne referim la credincioșia lui Dumnezeu care, desigur, nu va îngădui ca vreunul dintre ai Săi să piară, ci avem în vedere pericolele practice care ne-ar putea depărta de Dumnezeu; iar această îndepărtare ar fi pentru totdeauna, dacă Dumnezeu n-ar interveni, lucrând în viața pe care El ne-a dat-o și care nu va pieri.
Păcatul ne desparte de Dumnezeu în gândurile noastre; nu mai avem aceeași gândire nici cu privire la dragostea Lui, nici cu privire la puterea Lui sau la interesul pe care El ni-l arată. Încrederea este pierdută, nădejdea slăbește și valoarea lucrurilor care nu se văd scade, în timp ce valoarea lucrurilor care se văd crește în aceeași proporție. Conștiința devine rea, iar părtășia cu Dumnezeu se întrerupe. Calea devine grea și anevoioasă, iar voința se arată a fi împotriva Lui. Nu mai trăim prin credință, lucrurile vizibile intervin între noi și Dumnezeu și astfel ele pun stăpânire pe inimă. Acolo însă unde este viață, Dumnezeu atenționează prin Duhul Sfânt (așa cum face în această epistolă), pedepsește și corectează. Unde însă este doar o influență exterioară, o credință lipsită de viață și o conștiință care nu a fost atinsă, urmările pot fi fatale.
J. N. Darby
Pentru ce este dată lumină celui care suferă și viață celor amărâți la suflet?
Căci Tu ai fost … o fortăreață pentru cel nenorocit, … un adăpost împotriva furtunii.
Iov 3.20; Isaia 25.4
Pentru ce este dată lumină celui care suferă?
Poate v-ați întrebat: Pentru ce există atâta suferință? Și de ce sunt afectați și copiii? – Aș vrea să vă împărtășesc o experiență pe care nu o voi uita niciodată:
Într-un weekend a trebuit să am grijă de Leon, un băiat cu un handicap grav. Mai exact, Leon avea probleme cu respirația. A fost o zi grea pentru mine. Seara a venit o tânără asistentă medicală. Tratamentul ei a fost foarte stresant pentru Leon – și pentru asistentă de asemenea. În timp ce ieșea, m-a întrebat: „Merită să trăiești și să suferi atât de mult?”. Pe moment n-am știut ce să răspund, dar apoi m-am gândit la zâmbetul prietenos al lui Leon și i-am spus liniștit: „Ar trebui să-l întrebați pe el”. Asistenta medicală a plecat și m-a lăsat pe gânduri.
Toți cei care au grijă de Leon îl îndrăgesc imediat. Când suntem cu el, trebuie să lăsăm deoparte orice egoism și toate întrebările intelectuale. Leon este un băiat luptător și adesea pare neliniștit, dar este întotdeauna prietenos și iubitor. Cântăm uneori împreună! Atunci se uită la cer și ne arată astfel unde sunt îndreptate așteptările sale. Când ne gândim la toate acestea, ne supunem în liniște voii lui Dumnezeu.
Merită deci să trăiești și să suferi atât de mult? Cred că da! Pentru că în toate suferințele și greutățile suntem purtați de Dumnezeul dragostei și al speranței.
Citirea Bibliei: Iosua 3.14-4.8 · 1 Corinteni 2.6-16
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ TRĂIEȘTI ÎNȚELEPT ȘI FRUMOS | Fundația S.E.E.R. România
„La bătrâni se găseşte înţelepciunea, şi într-o viaţă lungă e priceperea.” (Iov 12:12)
O femeie în vârstă a spus: „Unul dintre beneficiile pe care îl ai când ai trăit atât de mult este că poți împărtăși ceea ce ai învățat. Așa că, vă rog să-mi faceți bucuria de a-mi permite să vă împărtășesc trei secrete care vă pot îmbunătăți viața.” Și ne-a oferit aceste sfaturi extraordinare:
1) „Timpul este prețios; nu-l irosi. După ce soțul meu a murit, am stat la niște prieteni. Într-o seară, au început să se certe și în cele din urmă nu și-au mai vorbit unul altuia. Eu știu că certurile se întâmplă… și eu cu soțul meu am avut câteva certuri de pomină. În acel moment, am înțeles mai bine ca niciodată că timpul pe care îl avem împreună este prețios. Nu-l irosi cu ciondăneli din cauza unor lucruri care nu vor mai conta, când cel drag al tău va fi murit. Fă tot ce poți să trăiești în armonie cu soțul sau soția ta, și manifestă-ți dragostea.
De ce? Pentru că indiferent cât timp aveți împreună, niciodată nu e destul!
2) Voi creați amintiri; faceți-le să fie frumoase. Privind în urmă, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru atâtea clipe de neuitat. În ziua în care soțul meu a murit, ne-am sărutat (așa cum făceam mereu la plecare) la amiază. La 17.30 după-amiaza, a murit. Am fost mereu bucuroasă pentru acel ultim sărut. Așadar, creează amintiri – nu regrete!
3) Nu contează ce se întâmplă, contează felul în care reacționezi. Fiecare zi aduce noi provocări care îți vor testa dragostea și hotărârea. Tu ai puterea prin Hristos de a face ca fiecare încercare să devină o ocazie de a crește. Viața este plină de evenimente aparent neplăcute. Încearcă să le gestionezi în așa fel încât atunci când îmbătrânești, să poți privi în urmă și să spui: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru acea experiență; m-a ajutat să cresc!” Așa poți trăi înțelept și frumos!”
Așadar, ia și tu aminte la aceste sfaturi și aplică-le în viața ta – vei constata că merită!
de Jean Koechlin
Maleahi 2:1-17
Domnul are pentru preoţi o învăţătură specială. Să dea glorie Numelui Său ~ iată ce trebuia ei să-şi pună la inimă (v. 2)! Slujirea creştină nu are nici ea altă raţiune. Prea adesea însă, slujitorul este cel glorificat mai degrabă decât Stăpânul său.
Despre cine altcineva decât despre Hristos s-ar mai fi putut spune: „nedreptate nu s-a găsit pe buzele lui” (v. 6)? Până şi aprozii au trebuit să admită că „niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta” (Ioan 7.46). Această perfecţiune nu face altceva decât să scoată în evidenţă şi mai bine tristul portret al clerului din timpul Domnului, preoţi, cărturari şi farisei: El a păzit legământul (v. 5); ei l-au stricat. El a umblat cu Dumnezeu în pace şi dreptate; ei s-au îndepărtat de drum. El „a întors pe mulţi de la nelegiuire” (v. 6); ei „au făcut pe mulţi să se poticnească” (v. 8, 9; Isaia 9.16). „Legea adevărului era în gura Lui” (v. 6); ei Îl oboseau pe Domnul cu vorbele lor (v. 17; Matei 6.7).
„Luaţi seama la duhul vostru, ca să nu vă purtaţi cu necredincioşie”, repetă versetele 15 şi 16. Duhul nostru are sensibilitatea unei benzi magnetice. Păstrează urma a tot ceea ce s-a înregistrat acolo. Să veghem să nu-l ocupăm decât cu lucrurile adevărate, „curate, vrednice de iubit, vorbite de bine” (Filipeni 4.8).
Mana Zilnica 