23 Iulie 2023
Pe Cel care n-a cunoscut păcat, L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El.
Totuși Tu ești Cel Sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel.
2 Corinteni 5.21; Psalmul 22.3
Domnul Isus a trebuit să meargă la cruce, unde a fost făcut păcat și unde a fost judecat. Putem înțelege cât de groaznic a fost aceasta pentru Domnul, ca adevărat Om? Acolo, El, Cel care n-a cunoscut niciun păcat, a trebuit să fie făcut păcat, ca și cum El ar fi fost izvorul tuturor păcatelor pe care noi le-am făcut. Acolo, Dumnezeu a așezat păcatele noastre asupra Lui, ca și cum El le-ar fi făcut. El, Cel care era fără păcat, care ura păcatul și care, așa cum ne spune Evrei 9.26, a venit ca să desființeze păcatul, a trebuit să meargă pe acest drum! Cât de îngrozitor a fost aceasta pentru El! Însă El a fost așa de ascultător, încât a acceptat totul, oricât de mare a trebuit să fie prețul. El a mers la cruce și a lăsat ca Dumnezeu să arunce asupra Lui păcatele noastre și să-L facă păcat – și El a acceptat aceasta, pentru că a fost ascultător până la moarte și încă moarte de cruce.
Putem noi înțelege că, realmente, Dumnezeu nu a putut avea nicio părtășie cu Domnul Isus ca jertfă pentru păcat? El vedea acolo, asupra Lui, toate milioanele de păcate pe care noi le-am făcut și El a trebuit să le judece; Domnul a fost făcut păcat, așa că Dumnezeu a trebuit să-L dea la moarte, așa cum Domnul spune în Psalmul 22.15: „M-ai adus în țărâna morții”. Însă, în același timp, Dumnezeu a privit spre El cu o desăvârșită plăcere, spre un Om care a fost ascultător până la sfârșit. Nu putea să fie un alt test mai mare. El a mers înainte, chiar dacă, în Psalmul 22, S-a plâns: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? Pentru ce stai departe de mântuirea Mea, de cuvintele geamătului Meu? Strig ziua, Dumnezeul Meu, și nu-Mi răspunzi; strig și noaptea, și tot n-am odihnă”; și continuă: „Totuși, Tu ești Cel Sfânt, Tu, care locuiești în mijlocul laudelor lui Israel”. Chiar și în această situație, prin cuvintele și prin faptele Sale, nu-L acuză pe Dumnezeu cu nimic. El L-a slăvit în toate lucrurile, prin ascultarea Sa.
H. L. Heijkoop
Deci, când Isus a luat oțetul, a zis: „S-a sfârșit!” și, plecându-Și capul, Și-a dat duhul.
Ioan 19.30
„S-a sfârșit!”
Niciunul dintre cei care au stat în preajma crucii nu s-a așteptat la acest strigăt: „S-a sfârșit!”. Poate că unii s-au gândit că mai potrivit ar fi fost ca Isus să strige: „Totul în zadar; am pierdut!”.
Conducătorii poporului tocmai spuseseră despre El: „S-a încrezut în Dumnezeu; să-L scape acum, dacă-L vrea pe El!” (Matei 27.43). Spunând aceste cuvinte, au citat aproape cuvânt cu cuvânt Psalmul 22.8. Când soldații au tras la sorți pentru hainele Lui, au împlinit exact ceea ce fusese prevestit. Când marele preot i-a dat lui Iuda plata pentru trădarea lui, nimeni nu s-a gândit că Zaharia a prorocit despre cei treizeci de arginți. Când unul dintre cei care stăteau acolo, la cruce, I-a dat Domnului oțet, nimeni nu și-a amintit că David spusese exact aceasta despre Hristos (Mesia) în Psalmul 69.21. Cât de orbi au fost acei oameni!
Domnul Isus a spus că a venit să împlinească legea și profeții (Matei 5.17). Așa s-a și întâmplat – nu doar la cruce, ci și în toată viața Lui pe pământ. Oricine poate să verifice împlinirea nenumăratelor profeții din Vechiul Testament în viața Sa. Iar la sfârșitul drumului Său pe pământ, El a putut spune pe bună dreptate: „S-a sfârșit!”. Lucrarea mare pentru glorificarea lui Dumnezeu și pentru mântuirea păcătoșilor, această lucrare pe care I-a dat-o Tatăl, a fost împlinită.
El e viu și înălțat azi, stă la dreapta Tatălui,
Căci lucrarea mântuirii este gata: „S-a sfârșit!”.
Citirea Bibliei: Iosua 2.14-24 · 1 Corinteni 1.17-31
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
SOLUȚIONAREA PROBLEMELOR (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit.” (Psalmul 18:29)
Pastorul, conferențiarul și autorul John Maxwell scria: „Când te întâlnești cu o problemă față-n față, cum reacționezi? O ignori și speri că va dispărea? Te simți neputincios în privința rezolvării ei? Ai avut parte de astfel de experiențe neplăcute când ai încercat să rezolvi problemele în trecut, așa că te-ai dat bătut? Sau le abordezi bucuros? Capacitatea de a rezolva eficient problemele vine în urma experienței pe care ai avut-o în confruntarea cu obstacolele, și-n depășirea lor.
De fiecare dată când rezolvi o altă problemă, devii ceva mai bun prin procesul respectiv. Dar dacă nu încerci niciodată, dacă nu ai parte de eșec ca să încerci din nou și din nou, nu vei reuși niciodată!” Iar autorul George Matthew Adams a spus: „Ceea ce gândești semnifică mai mult decât orice în viața ta. Mai mult decât câștigul tău, decât locuința ta, decât poziția ta socială și mai mult decât tot ce ar putea crede ceilalți despre tine!” Majoritatea problemelor lui David au venit de la dușmanii care doreau să-l învingă. Însă el a avut încredere în Dumnezeu și a afirmat convins: „Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit” (Psalmul 18:29).
Pentru a-ți îmbunătăți capacitatea ta de a soluționa problemele, fă următoarele lucruri:
1) Găsește strategia potrivită. Uneori ne este greu să rezolvăm problema pentru că nu știm cum s-o abordăm. Eu îți sugerez următorii pași: alocă timp suficient ca să descoperi care este adevărata problemă, află cum au rezolvat alții problemele similare, nu încerca să rezolvi problema de unul singur, lasă-i pe ceilalți să te ajute, și concentrează-te ca să găsești cât mai multe soluții. Așadar, pune în aplicare cea mai bună soluție.
2) Înconjură-te cu persoane înțelepte! Pentru că Biblia afirmă (Proverbele 13:20): „Cine umblă cu înţelepţii se face înţelept…” Fii înțelept azi!
de Jean Koechlin
Zaharia 14:6-21
Acesta este sfârşitul dramei. Când se va deschide şi cel din urmă act, situaţia va fi fost răsturnată prin apariţia deodată a Domnului gloriei. Până şi decorul va fi schimbat. Un cataclism nemaiauzit va schimba configuraţia ţării. Popoarele surprinse pe cale să facă război Ierusalimului ~ şi Împăratului său divin se vor vedea lovite dintr-o dată de o urgie cumplită. De atunci înainte, naţiunile, în loc să urce să asedieze Ierusalimul, vor trebui să facă pelerinaje anuale pentru a se prosterna înaintea Împăratului, Domnul (v. 16).
Cei care nu vor asculta vor fi lipsiţi de ploaie. Chiar şi zurgălăii cailor ~ a acestor cai care ocupă atâta spaţiu în profeţia lui Zaharia ~ vor purta gravată inscripţia: „Sfinţenie Domnului”. Pentru că toată puterea omului, simbolizată de cal, va fi de atunci încolo sfinţită pentru Dumnezeu!
Fie ca Domnul să graveze şi pe inimile noastre acest semn al punerii deoparte şi al consacrării pentru El! Şi ca nimic să nu pătrundă în inimi fără să fie în armonie cu această deviză: „Sfinţenie Domnului”! Astfel vom fi deja în acord cu „ziua aceea”, zi în care El va fi în mod public „glorificat în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei care vor fi crezut” (2 Tesaloniceni 1.10).
Mana Zilnica 