19 Iulie 2023
Isus, când a auzit, a spus: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci pentru gloria lui Dumnezeu, ca să fie glorificat Fiul lui Dumnezeu prin ea”. Și Isus iubea pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.
Ioan 11.4,5
Din întristarea care a venit asupra casei din Betania putem desprinde în mod clar, pentru încurajarea noastră, trei adevăruri importante.
Primul adevăr este că încercările care vin asupra poporului lui Dumnezeu devin o ocazie pentru manifestarea gloriei Sale. Moartea lui Lazăr a devenit, într-un sens special, o ocazie pentru ca splendoarea lui Dumnezeu să strălucească în puterea vieții de înviere. De-a lungul veacurilor, puterea omului a fost adesea manifestată în inventarea a tot felul de instrumente uimitoare pentru a duce oamenii în moarte; dar niciodată nu a existat vreun om care să fie adus înapoi din moarte. Gloria lui Dumnezeu este manifestată în învierea dintre cei morți. Deja Domnul o înviase pe fiica lui Iair, imediat după moartea acesteia. De asemenea, El manifestase și mai multă putere, înviindu-l pe fiul văduvei din Nain, care se afla deja în sicriu și era pe punctul de a fi îngropat. Însă cea mai mare manifestare a puterii divine este văzută în învierea lui Lazăr din mormânt, când trupul acestuia începuse chiar să putrezească.
Al doilea adevăr este că întristările nu reprezintă doar o ocazie de a aduce glorie lui Dumnezeu, ci, de asemenea, de a aduce binecuvântare sfinților. Cele două surori au avut parte de o cunoștință mai profundă a Domnului. Ele ar fi putut spune după această experiență: «Noi știam că Domnul ne iubește, dar până să vină această întristare nu am cunoscut niciodată că El ne iubește cu o dragoste atât de profundă, încât să vină la noi, să vorbească cu noi și să plângă cu noi în ziua necazului nostru!».
Al treilea adevăr este că – odată ce gloria lui Dumnezeu este manifestată și binecuvântarea sfinților este asigurată – acum se manifestă puterea și îndurarea care vin în întâmpinarea nevoilor și care înlătură întristarea. Și chiar dacă în zilele noastre întristarea adusă de moarte nu este înlăturată prin înviere, totuși ne este oferit har, pentru ca încrederea să ne fie susținută până în ziua gloriei.
H. Smith
Să nu te iei după mulțime, ca să faci rău; și la judecată să nu mărturisești trecând de partea celor mulți, ca să abați [să strâmbi] dreptatea.
Exod 23.2
Instinctul de turmă
Dacă berbecul care conduce o turmă își schimbă brusc direcția, oile îl urmează orbește. Acest instinct de turmă poate avea consecințe tragice. De pildă, în vara anului 2006, în Turcia, aproximativ 320 de astfel de animale au căzut într-o prăpastie, urmându-și fără discernământ oaia conducător. În Tirol, un alt incident s-a încheiat, ce-i drept, mai puțin dramatic, când 80 de oi au luat cu asalt magazinul de sport din localitatea St. Anton am Arlberg, probabil pentru că berbecul din frunte s-a rătăcit în magazin, după ce și-a văzut imaginea în sticla ușii. Oile l-au urmat și astfel o grămadă mare de lână se înghesuia prin magazin.
Când oamenii fac același lucru, ignorând orice avertizare, se aseamănă cu o turmă de oi. Odinioară, o mulțime îndemnată de liderii religioși cerea răstignirea lui Isus.
Atâția oameni dau astăzi tonul. Mulțimea îi urmează, crezând că vor fi în siguranță. Conduși de liderii de opinie, mulți consideră că Domnul Isus ține de domeniul trecutului. Creștinul autentic nu îi urmează pe cei mulți, nu îmbrățișează concepția lor, ci mărturisește, într-un mod curajos, că Isus Hristos trăiește astăzi în cer și este alături de oricine își încredințează viața în mâinile Lui.
Întrebarea cu privire la destinul nostru veșnic este de cea mai mare solemnitate. Dumnezeu ne cheamă să venim la El prin credința în jertfa Fiului Său de pe cruce. Fiecare dintre noi trebuie să ia personal o decizie, împotriva părerii majorității oamenilor necredincioși: „Să nu te iei după mulțime, ca să faci rău”.
Citirea Bibliei: Levitic 27.1-15 · Psalmul 72.8-14
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
GÂNDURI DESPRE LIDERI | Fundația S.E.E.R. România
„Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” (1 Corinteni 14:8)
Indiferent cât de mare este viziunea ta, dacă nu ești genul de persoană pe care oamenii sunt dispuși s-o urmeze, viziunea ta nu se va împlini niciodată. Contează cine ești tu, cu adevărat! Cel mai important mesaj pe care îl poți transmite ești tu însuți. Așa că, hai să ne uităm împreună la câteva lucruri care-l caracterizează pe un lider bun:
1) Încrederea îi conectează pe oameni la viziunea unui lider; fără ea, vor fi deconectați. Cu ea, se vor urca la bord și vor contribui la înaintarea viziunii.
2) A fi lider nu se referă numai la ce faci; ci înseamnă să-i inspiri și să-i încurajezi pe alții. Liderii buni scot la iveală ce este mai bun din oameni, revelând totodată tot ceea ce este mai bun în ei înșiși.
3) Dacă ești un lider, să nu calci pe oameni! Abraham Lincoln a spus: „Aproape toți oamenii pot suporta situațiile grele, dar dacă vrei să testezi caracterul cuiva, dă-i putere!” Odată cu puterea vine responsabilitatea de a-i sluji pe alții, de a-i dezvolta și de a-i împuternici. Prin faptul că-i ajuți să crească, crești și tu.
4) Regulile fără o relație duc la împotrivire. Poți avea toate regulile pe care ți le dorești, dar dacă nu investești în oameni și dacă nu dezvolți cu ei relații, ei se vor revolta.
5) Apostolul Pavel ne atenționa: „Dacă trâmbiţa dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” Așadar, când ești lider, folosește-te de optimism, entuziasm și energie pozitivă, și dă la o parte pesimismul și negativismul. Concentrează-te asupra soluțiilor, nu asupra nemulțumirilor. Filosoful Nicholas Murray Butler a spus: „Optimismul este esențial realizărilor și este totodată temelia curajului și a progresului.”
6) Liderii buni nu au toate răspunsurile, dar clădesc o echipă care le are (sau care le poate obține). Succesul este un proces, nu o destinație. Victoria este un produs al muncii în echipă, al concentrării și al dedicării. Pentru a avea succes, concentrează-te asupra oamenilor și asupra procesului, nu asupra rezultatului!
de Jean Koechlin
Zaharia 10:1-12
Poporul iudeu, decepţionat de idoli, înşelat şi asuprit de conducătorii răi, va fi mult timp ca o turmă fără păstor (v. 2b; comp. cu Matei 9.36). Dumnezeu însă va cerceta această „casă a lui Iuda” din care a ieşit Hristosul, „Piatra de unghi” (v. 4). El o va întări pentru a lupta împreună cu ea. Nu va uita însă nici de casa lui Iosif, de cei ai lui Efraim (adică de cele zece seminţii încă risipite). Îi va mântui, îi va aduce înapoi, le va răspunde (v. 6). După atâtea mângâieri deşarte (v. 2), ce bucurie le va umple inimile (v. 7)!
Drag prieten creştin, Domnul a arătat faţă de tine şi faţă de mine o îndurare şi mai mare. Fie ca aceasta să constituie pentru noi subiectul unei continue bucurii!
Asemeni fiului risipitor în „ţara îndepărtată”, venindu-şi în fire evocând casa tatălui, cei scăpaţi ai lui Israel îşi vor aminti de Dumnezeul lor „în ţări îndepărtate şi vor trăi şi se vor întoarce” (v. 9; Luca 15.17). „Îi voi aduna”, „pentru că Eu i-am răscumpărat”, promite Domnul (v. 8, 10; Ioan 11.52). Dragostea Domnului Isus nu va fi deplin satisfăcută decât de prezenţa alor Săi alături de El. Înainte de a-Şi aduce poporul pământesc întregit în ţară, El îi va introduce pe scumpii Lui răscumpăraţi în casa Tatălui, unde le-a pregătit locul (comp. cu Ioan 14.2).
Mana Zilnica 