Mana Zilnica

16 Iulie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, în ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a terminat lucrarea pe care o făcuse; și, în ziua a șaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Sa pe care o făcuse. Și Dumnezeu a binecuvântat ziua a șaptea și a sfințit-o.

Geneza 2.2,3

Ziua a șaptea a avut un loc special dat de Dumnezeu. El S-a odihnit în ziua a șaptea. Din nefericire, odihna a fost întreruptă curând prin păcatul omului, de aceea spune Domnul în Ioan 5.17: „Tatăl Meu lucrează până acum, și Eu de asemenea lucrez”. În Geneza 2, odihna despre care citim este o imagine a stării veșnice, a acelei odihne despre care în Evrei 4.9 se spune: „Rămâne deci o odihnă pentru poporul lui Dumnezeu”. Se face aici referire la veșnicia în care nu va mai exista trudă, nici osteneală.

Israel a fost așezat însă sub lege, vreme de mulți ani, lege care includea responsabilitatea de a păzi sabatul. Israel nu s-a supus acestei porunci, ci s-a făcut vinovat în mod continuu de călcarea sabatului. Acum, după ce Domnul Isus a venit, a suferit și a murit pe cruce pentru cei păcătoși, nu mai există nicio poruncă de a ține sabatul. Noi nu suntem sub lege, ci, prin credința în Domnul Isus, am trecut din moarte la viață. Romani 6.14 ne arată clar acest lucru: „Pentru că păcatul nu va mai domni asupra voastră, fiindcă nu sunteți sub lege, ci sub har”. Harul lui Dumnezeu este minunata putere de control asupra acelora care l-au primit.

„În prima zi a săptămânii, pe când ucenicii erau strânși laolaltă pentru a frânge pâinea” – acesta este mesajul din Fapte 20.7. Nu în sabat, ci în prima zi a săptămânii, în ziua învierii, care introduce dispensația harului lui Dumnezeu. Nu exista o lege cu privire la acest lucru, ci Duhul lui Dumnezeu era Cel care călăuzea, iar când El călăuzește, savurăm anticipat bucuria eternă pe care o vom împărtăși cu Domnul Isus în acea zi după care inimile noastre tânjesc.

L. M. Grant

SĂMÂNȚA BUNĂ

Pe Cel care n-a cunoscut păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să devenim dreptatea lui Dumnezeu în El.

2 Corinteni 5.21

Singurul fără păcat

Toți oamenii au moștenit de la Adam o natură păcătoasă – Isus Hristos însă nu. Când îngerul Gabriel a vestit nașterea Sa, i-a spus Mariei: „Duhul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1.35). Apostolul Ioan ne confirmă: „În El nu este păcat” (1 Ioan 3.5). Omul Isus Hristos a fost sfânt și fără păcat.

Toți oamenii au păcătuit – Isus însă nu. El Însuși a mărturisit că face întotdeauna ceea ce Îi este plăcut Dumnezeului și Tatălui Său (Ioan 8.29). Niciun gând, niciun cuvânt și nicio faptă a Domnului nostru nu au stat în opoziție cu Dumnezeu. Apostolul Petru confirmă acest adevăr prin cuvintele: „El n-a făcut păcat” (1 Petru 2.22).

Toți oamenii au în ei sămânța morții – Isus Hristos însă nu. Deoarece El a fost fără păcat și nu a păcătuit niciodată, avea dreptul asupra vieții. În Ioan 1.4 citim: „În El era viața”. Adam a primit viața de la Creatorul său, dar Fiul lui Dumnezeu avea viața în Sine Însuși.

Astfel, Domnul Isus a fost Singurul care a putut aduce jertfa de pe cruce, împlinind toate cerințele lui Dumnezeu. Acolo, El, Cel care nu a cunoscut păcat, a fost făcut păcat pentru noi. Acolo, El, Cel sfânt și curat, Și-a dat viața pentru răscumpărarea noastră.

Citirea Bibliei: Levitic 26.1-13 · Psalmul 71.9-16

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU, PRIMEȘTI MUSTRAREA? | Fundația S.E.E.R. România

„David i-a zis lui Natan: „Am păcătuit împotriva Domnului!…” (2 Samuel 12:13)

Dumnezeu l-a trimis pe profetul Natan să-l confrunte pe împăratul David în legătură cu aventura lui cu Batșeba. Ca împărat, David avea puterea să-l trimită pe Natan la moarte. Dar nu a făcut-o! Ci s-a smerit, a primit mustrarea, s-a pocăit… a fost restaurat și a căpătat din nou trecere înaintea lui Dumnezeu! Dar vreau să te întreb și pe tine: tu primești mustrarea? Dacă răspunsul este afirmativ, viitorul tău este unul luminos și potențialul tău este mare. Dar trebuie să fii atent și să discerni lucrurile. Nu orice mustrare este constructivă, iar dacă nu este, nu trebuie să fie acceptată. Poate cineva dorește să te doboare, să-ți diminueze stima de sine, sau să te manipuleze să accepți modul său de a gândi. Așa că trebuie să-ți faci obiceiul de a analiza motivațiile persoanei care te mustră.

Pune-ți aceste întrebări:

1) A manifestat această persoană până acum o preocupare autentică pentru binele meu personal și pentru dezvoltarea mea?

2) Ce câștig ar avea ea dacă ascult îndemnurile și sfaturile ei? Dar eu, ce câștig? Ce pierd?

3) Atitudinea ei este una plină de bunătate sau deja mă simt atacat și înjosit? (Dar ai grijă: nu confunda iritarea cuiva din cauza comportamentului tău ca fiind un atac personal!)

4) După ce m-a criticat, mă simt deznădăjduit sau îmi transmite încredere în capacitatea mea de a mă schimba?

5) Își ia angajamentul de a mă asista în procesul schimbării? Biblia spune: „Rănile făcute de un prieten dovedesc credincioşia lui, dar sărutările unui vrăjmaş sunt mincinoase.” (Proverbele 27:6)

Trebuie să știi că Dumnezeu te iubește suficient de mult ca să trimită în viața ta oameni care să te mustre și să te îndrepte. Așa că, primește-i – dacă au cele mai bune intenții în inima lor!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Zaharia 7:1-14

După cartea viziunilor (capitolele 1-6), începe cea a oracolelor (a răspunsurilor profetice). Demersul locuitorilor Betelului pentru a şti dacă trebuie să continue să postească şi să se jelească dă ocazia celei dintâi declaraţii a profetului. Înainte de a răspunde, el se adresează conştiinţei lor (comp. cu Luca 13.23,24; 20.2,3,22‑25). Acest post nu era el mai degrabă o înduioşare cu privire la necazurile lor, decât semnul unei autentice pocăinţe? El va deveni chiar şi pentru iudeii ipocriţi un mijloc de a se face onoraţi, fapt pe care Isus îl va denunţa cu vehemenţă (Matei 6.16).

Întrebarea serioasă din versetul 5 pare să fie însă, dragi prieteni, ca degetul lui Dumnezeu îndreptat spre inima noastră, cercetând adevăratul motiv al fiecăreia dintre acţiunile noastre: „Cu adevărat pentru Mine, chiar pentru Mine”? Formele de evlavie nu-L pot amăgi. În schimb (ca răsplată), nimic nu-I scapă din ceea ce este făcut din dragoste pentru El; nu Se înşală cu privire la gestul Mariei: „ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine”, spune Domnul Isus (Marcu 8.35; 14.6).

Dumnezeu, care este Lumină şi Dragoste, aminteşte de cerinţele Lui dintotdeauna: adevăr şi îndurare (v. 9). Ceea ce însă a găsit El ~ spate întors, urechi astupate (sau îngreunate), inimi dure „ca diamantul” ~ explică şi justifică severa Lui pedeapsă.