15 Iulie 2023
„Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Domnul să facă să strălucească fața Lui peste tine și să-ți fie îndurător! Domnul să-Și înalțe fața peste tine și să-ți dea pace.” Și ei să pună Numele Meu peste fiii lui Israel și-i voi binecuvânta.
Numeri 6.24-27
Aceste binecuvântări abundente au venit prin intermediul preoției. Aaron și fiii săi au primit misiunea să rostească această binecuvântare minunată. Poporul lui Dumnezeu trebuia să fie binecuvântat și păzit de El în mod continuu; el trebuia să se încălzească întotdeauna la lumina feței Sale pline de har; pacea lui trebuia să curgă ca un râu; Numele lui Iahve trebuia să fie chemat peste el; El este întotdeauna acolo pentru a binecuvânta.
Ce resurse binecuvântate! O, dacă Israel ar fi intrat în aceste binecuvântări și dacă ar fi trăit în puterea lor! Dar n-au făcut acest lucru. Foarte curând s-au abătut. Ei au schimbat lumina feței lui Dumnezeu cu întunericul Muntelui Sinai. Au abandonat terenul harului și s-au așezat sub lege. În loc de a fi satisfăcuți cu partea pe care o aveau în Dumnezeu, Tatăl lor, ei au poftit după alte lucruri (vedeți Psalmii 105 și 106). În locul ordinii, purității și separării pentru Dumnezeu, s-au instalat dezordinea, întinarea și idolatria.
Dar – binecuvântat să fie Dumnezeu! – există un moment apropiat în care măreața binecuvântare din Numeri 6 se va împlini în mod deplin; când cele douăsprezece seminții ale lui Israel se vor strânge sub acel steag nepieritor: „Iahve Șama” („Domnul este acolo”) (Ezechiel 48.35); când vor fi curățiți de toate întinările lor și se vor consacra lui Dumnezeu în puterea unui adevărat nazireat. Aceste lucruri ne sunt prezentate, în modul cel mai deplin și mai clar, pe tot parcursul cărților profetice. Toate aceste scrieri inspirate poartă mărturie, cu un singur glas, despre acel viitor glorios care îi este rezervat lui Israel; toate acestea ne îndreaptă privirile la acel timp în care norii groși, care s-au strâns și care încă atârnă asupra orizontului acestei națiuni, vor fi spulberați dinaintea razelor strălucitoare ale „Soarelui neprihănirii”; când Israel va savura acea dimineață fără nori a binecuvântării și a gloriei sub vița și smochinul acelei țări pe care Dumnezeu a dat-o ca moștenire veșnică lui Avraam, Isaac și Iacov.
C. H. Mackintosh
Toate câte au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră.
Romani 15.4
Este Vechiul Testament învechit?
La standul de Biblii din cadrul unei expoziții, un tânăr a cerut „Noul Testament”. Nu dorea să cumpere o Biblie, „pentru că”, spunea el, „Vechiul Testament este depășit”. — Depășit? Oare așa să fie? Bineînțeles că unele pagini ale Vechiului Testament au fost scrise acum 3.000 de ani, dar Însuși Isus Hristos ne-a învățat cum să le citim.
Odată doi ucenici s-au întors descurajați în satul lor natal, Emaus. Domnul Isus i-a încurajat pe drum și le-a spus că întreg Vechiul Testament vorbește despre El.
Chiar dacă Biblia este formată dintr-un număr mare de cărți și este împărțită în două „Testamente”, ea formează un întreg. „Firul roșu” este Persoana Isus Hristos. În Vechiul Testament găsim multe persoane care arată spre Domnul Isus, de exemplu Isaac, Iosif, David. Și rânduielile pentru slujba lui Dumnezeu, de exemplu „Locul Sfânt”, „Locul Preasfânt”, obiectele lor și variatele jertfe, toate au o puternică forță simbolică.
Din Noul Testament înțelegem ce profunde semnificații au atât de multe împrejurări sau obiecte din Vechiul Testament, ele indicând spre viața lui Isus, spre lucrarea Lui de răscumpărare de la cruce și spre înălțarea Sa la cer. Astfel, dacă vom privi Vechiul Testament ca fiind o ilustrare a Noului Testament, vom savura din belșugul său spiritual având o imagine de ansamblu. De aceea, și Vechiul Testament este pentru noi de mare însemnătate.
Citirea Bibliei: Levitic 25.39-55 · Psalmul 71.1-8
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
TU AI NEVOIE DE ODIHNĂ! | Fundația S.E.E.R. România
„Când vei dormi, somnul îţi va fi dulce…” (Proverbele 3:24)
Ce poți să spui despre obiceiurile tale legate de somn? Te duci la culcare la o anumită oră și te trezești la o anumită oră? Sau programul tău de dormit este dictat de evenimente, oameni, termene-limită sau alte circumstanțe? Dacă ești înțelept, îți vei lăsa timp suficient pentru a dormi când te așezi în pat. Noi ne gândim la somn ca la un proces pasiv, în care cădem în uitare și ne trezim după câteva ore mai mult sau mai puțin odihniți. Somnul însă este o stare activă. În timpul diferitelor etape ale somnului, apar procese metabolice și de refacere. Dacă nu dormim suficient timp ca sistemul nostru să se regenereze, ne trezim că suntem iritați de cele mai mărunte lucruri și avem tendința de a mânca în exces. Foamea în exces nu este altceva decât strigătul corpului nostru după energia pe care ar fi trebuit s-o primim în timpului somnului, dacă am fi dormit suficient.
Împăratul David a spus: „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea” (Psalmul 4:8). E greu să dormi când ai chestiuni presante pe cap. Așa că, dacă vrei să „te culci și să adormi în pace”, lasă-ți îngrijorările în seama lui Dumnezeu, și fii sigur că El Se va ocupa de ele. Dacă nu poți, încearcă următoarele: ia o cutiuță cu capac, scrie pe o hârtie ce te deranjează și pune-o în cutie, pune capacul și așează cutia pe un raft în dulap. Prin acest simplu act de credință, tu spui: „Doamne, îți dăruiesc ție lucrul acesta. Când mă trezesc mâine, Te rog să îmi dai tăria și înțelepciunea de a-l rezolva!” Așadar, să-ți fie „somnul dulce”!
de Jean Koechlin
Zaharia 6:1-15
Cea de-a opta şi ultima viziune ne aminteşte de cea dintâi (cap. 1), cu deosebirea că aici caii sunt înhămaţi la care (cele patru imperii) şi pornesc dintre munţii de aramă (stabilitatea guvernării lui Dumnezeu). Sub imaginea cailor viguroşi putem identifica Roma căutând să-şi întindă stăpânirea peste tot pământul (şi Dumnezeu S-a folosit de aceasta pentru ca evanghelia să fie vestită pe tot pământul locuit).
Versetele 9-15 ne prezintă trei călători veniţi din Babilon pentru a-şi ajuta fraţii prin daruri şi prin încurajări. Numele acestor oameni sunt semnificative. Heldai: „răbdător” (numit apoi Helem: „forţă”), împreună cu Tobia: „Domnul este bun”, şi cu Iedaia: „Domnul ştie”, sunt recunoscuţi de Iosia: „Domnul suportă”, numit în versetul 14 Hen (adică „har”). Personajul central însă este Iosua, altfel spus, Isus, „Dumnezeu Mântuitor”, pe Care-L vedem aici în tip, reunind în Persoana Sa preoţia şi regalitatea. În ziua gloriei Lui, Domnul le va da alor Săi ceea ce numai prin har ei vor fi pregătit pentru El (Luca 19.24-26). Aceste cununi, care toate I se cuvin Lui (v. 11), El le va dărui credincioşilor smeriţi care Îl vor fi cinstit în timpul când El era dispreţuit (v. 14). Facem noi parte dintre aceştia, pentru a–I putea pune Domnului cununi la picioare? (Apocalipsa 4.10).
Mana Zilnica 