14 Iulie 2023
Am privit în viziunile de noapte și, iată, Unul ca un Fiu al Omului venea cu norii cerurilor; și s-a apropiat de Cel Bătrân de zile și L-au adus înaintea Lui. Și I s-a dat stăpânire și glorie și o împărăție, pentru ca toate popoarele, națiunile și limbile să-I slujească. Stăpânirea Lui este o stăpânire eternă, care nu va trece, și împărăția Lui nu va fi nimicită.
Daniel 7.13,14
Când Domnul Isus Hristos S-a aflat aici, El Și-a revendicat împărăția. S-a prezentat pe Sine ca Împărat fiicei Sionului, ca Fiul lui David. El a luat chipul Aceluia care din vechime fusese făgăduit prin profeți și a intrat în cetate „smerit, călare pe un măgar”.
Într-o zi precedentă, steaua Lui, steaua Împăratului betleemit, apăruse în țările de la răsărit, chemându-le pe neamuri către Fiul lui David, născut în cetatea lui David. Însă ceea ce a căutat atunci, El n-a găsit: „Ai Săi nu L-au primit”. Dar a dus cu El în cer acest gând, această dorință după împărăția Lui! „Un om de neam ales a plecat într-o țară îndepărtată.”
El Se gândește și azi la împărăția Lui – deși acum este așezat pe scaunul de domnie al Tatălui – tot așa cum Se gândise la ea și o revendicase atunci când S-a aflat aici. Spun din nou: cât de strict, în această caracteristică minunată, suntem ținuți în comuniune cu același Isus! El a fost odată pe pământ, iar acum este în ceruri; însă noi Îl cunoaștem, după aceste trăsături, ca fiind același Domn – unul în persoană, în scopuri și în dorințe, măcar că locurile și condițiile se schimbă. El a fost Împăratul lui Israel când era aici și Și-a revendicat cu dorință împărăția; și, fiindcă cetățenii țării I-au refuzat-o, El a primit-o în ceruri, iar la timpul potrivit Se va întoarce, în ziua bucuriei inimii Lui, ca s-o administreze aici, unde a căutat-o prima dată.
J. G. Bellett
Du-te la furnică, leneșule; uită-te la căile ei și fii înțelept.
Furnicile, care nu sunt un popor tare, își pregătesc hrana vara.
Proverbe 6.6; Proverbe 30.25
Ce învățăm de la furnici?
În Biblie, furnicile sunt amintite doar de două ori, însă ceea ce ni se spune în atât de puține cuvinte despre aceste insecte atât de mici ne oferă lecții foarte importante:
Furnicile sunt harnice! Cine le privește observă imediat că ele sunt mereu preocupate. Acest aspect poate fi transpus la munca noastră de zi cu zi: ca oameni credincioși, să fim harnici în lucrul încredințat nouă, să ne împlinim responsabilitățile care ne revin, iar în ce privește viața de credință, să ne străduim ca viața nouă să se dezvolte tot mai mult și, prin comportamentul nostru, să aducem rod pentru Dumnezeu (2 Petru 1.5).
Furnicile nu sunt un popor tare! Aceste insecte nu trăiesc singuratice, ci laolaltă, fiind foarte bine organizate. Ele muncesc împreună și depun efort unele pentru altele. Ce bun exemplu sunt pentru noi în această privință! Ca și oameni mântuiți, formăm împreună un organism viu, în care fiecare își are locul său și fiecare este util celuilalt. De aceea suntem îndemnați: „Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. Să nu părăsim strângerea noastră laolaltă” (Evrei 10.24,25).
Furnicile adună vara provizii de mâncare! Pentru ca iarna sau în sezonul ploios să nu flămânzească! Această prudență înțeleaptă, cu care Creatorul le-a înzestrat pe furnici, este o chemare pentru toți tinerii credincioși de a citi și studia intensiv Biblia, pentru a-și însuși această comoară a Cuvântului lui Dumnezeu pentru vremurile care vor veni.
Citirea Bibliei: Levitic 25.20-38 · Psalmul 70.1-5
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
ROSTEȘTE CUVÂNTUL DOMNULUI PESTE FRICILE TALE! | Fundația S.E.E.R. România
„Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.” (Psalmul 56:3)
Teama și credința sunt forțe pline de putere. Și aceea în fața căreia capitulezi, te va controla. Așadar, iată câteva versete din Scriptură cu care să poți lupta împotriva fricii:
„Întăreşte-te, îmbărbătează-te, şi lucrează; nu te teme, şi nu te înspăimânta. Căci Domnul Dumnezeu, Dumnezeul meu, va fi cu tine. El nu te va lăsa, nici nu te va părăsi…” (1 Cronici 28:20).
„Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!” (Psalmul 18:2).
„Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: Ce pot să-mi facă nişte oameni?” (Psalmul 56:11).
„El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare în Domnul” (Psalmul 112:7).
„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmul 23:4).
„Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte” (Ioan 14:27).
„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7).
„Sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nici o altă făptură (Sau: zidire.), nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu…” (Romani 8:38-39).
Așadar, azi – acum! – rostește Cuvântul lui Dumnezeu peste fricile tale!
de Jean Koechlin
Zaharia 5:1-11
Două viziuni ocupă acest scurt capitol. Cea dintâi ne prezintă, sub forma acestui sul care zboară, Cuvântul lui Dumnezeu lucrând pentru a da la iveală răul. Evrei 14.12,13 confirmă că acest Cuvânt este viu, lucrător, pătrunzător (aici el pătrunde cu forţa în case; v. 4) La lumina lui, toate lucrurile sunt goale şi descoperite; el distinge până şi gândurile şi intenţiile inimii. Este imperios necesar să ne lăsăm şi noi pătrunşi de acest Cuvânt!
Versetele 5-11 ne ajută să vedem zburând un obiect şi mai surprinzător. Este o efă, instrument de măsurat capacitatea (şi adesea de înşelare: Mica 6.10; Deuteronom 25.14), în mijlocul căreia Răutatea, şezând, şi–a atins măsura completă. Ea corespunde acestei „taine a fărădelegii”, care astăzi „lucrează deja”, fără însă să fi fost încă arătată (capacul de plumb este încă deasupra efei 2 Tesaloniceni 2.7). Atunci când ea îşi va relua locul originar (Şinear = Babilon, adică lumea), nelegiuirea, în persoana lui Antihrist, va fi acolo onorată oficial ca dumnezeu. Ce contrast între această „casă” din versetul 11, adevărat templu al păcatului, şi cea pe care o construieşte Dumnezeu pentru a locui El Însuşi în mijlocul alor Săi (cap. 4.9 şi 6.12)!
Mana Zilnica 