10 Iulie 2023
Buzele mincinoase sunt o urâciune pentru Domnul, dar cei care lucrează după adevăr sunt desfătarea Lui.
Proverbe 12.22
Un lucru important în educația unui copil, a felului în care el trebuie să se comporte, este să fie crescut în spiritul adevărului și al integrității. Fiind născuți în păcat, toți oamenii au o natură rea: „Se abat de la naștere, rătăcesc din pântece, vorbind minciuni” (Psalmul 58.3). Și, fără îndoială, nesinceritatea este unul dintre cele mai comune păcate ale omenirii. Corectarea acestei tendințe și cultivarea în suflet a obiceiului sincerității trebuie să constituie unul dintre primele obiective ale unei educații corecte a copiilor. „Aceste … lucruri le urăște Domnul, da, … sunt o urâciune pentru sufletul Său: ochii mândri, o limbă mincinoasă” (Proverbe 6.16,17). De aceea, copiii trebuie învățați devreme cât de detestabile sunt minciunile înaintea lui Dumnezeu.
Pentru a le cultiva sinceritatea și corectitudinea, părinții trebuie să vegheze ca nu cumva să minimalizeze sau să scuze tendința spre falsitate a copiilor. Unii părinți zâmbesc și admiră micile înșelăciuni și încercări ale copiilor de a ascunde unele greșeli. În astfel de cazuri nu este de mirare că aceștia cresc fără să aibă repulsie față de falsitate și fără mustrare de conștiință atunci când mint. Mustrarea de conștiință, într-o astfel de situație, este o pavăză și o garanție spre o viață trăită în sobrietate.
Niciun părinte nu va reuși să producă în copilul său o repulsie mai mare față de păcat, decât cea pe care o simte el însuși. Copiii, care sunt cei mai ageri analiști, vor detecta instinctiv și cu ușurință măsura noastră de evlavie. Ei vor analiza nu atât de mult ceea ce spunem, ci ceea ce credem. Nu închide ochii niciodată față de vreo falsitate sau față de vreo înșelăciune a copilului tău!
R. K. Campbell
Mai mult prețuiește pentru mine legea gurii Tale, decât mii de bucăți de aur și de argint. Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare.
Psalmul 119.72,162
Descoperirea neașteptată a unei comori
În urmă cu douăzeci de ani, în timpul unor lucrări de renovare a unei case din Satillieu (Ardèche, Franța) au fost descoperite într-un vas 283 de monede de aur, datând din secolul al XVIII-lea. Monedele descoperite aveau o greutate totală de 2,5 kilograme și erau inscripționate cu portretele regilor Ludovic al XV-lea și Ludovic al XVI-lea.
Ne putem imagina cu ușurință marea bucurie a celui care a găsit comoara. Conform legii, el a primit jumătate din comoară, iar cealaltă jumătate a revenit proprietarului terenului.
O fericire mai mare și o bucurie mai profundă au însă toți cei care cunosc Cuvântul lui Dumnezeu și trăiesc potrivit celor ce citesc în el. În acest Cuvânt, ei găsesc „o pradă mare”. Valoarea acestei comori este estimată în Psalmul 119 ca fiind mai mare decât „mii de bucăți de aur și de argint”. Autorii psalmilor știau despre ce vorbesc, deoarece ei aveau o bogată experiență de viață. Fie că este vorba de David, de Moise, de Asaf sau de fiii lui Core, viața fiecăruia i-a condus atât pe înălțimi, cât și în văi.
Astfel, ei au învățat să aprecieze valoarea Cuvântului lui Dumnezeu, care îi arată omului cum poate intra în legătură cu Dumnezeul din ceruri, dar îi prezintă și puterea și bogăția Sa. Biblia oferă, de asemenea, un sprijin sigur și o îndrumare clară în toate situațiile vieții. Monedele de aur nu sunt niciodată capabile să facă acest lucru.
Citirea Bibliei: Levitic 23.1-22 · Psalmul 68.28-35
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NEVOI RELAȚIONALE (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Mulțimea celor ce crezuseră… aveau toate de obşte.” (Faptele apostolilor 4:32)
Când citești istoria Bisericii Noului Testament, ești fascinat de creșterea ei explozivă și de minunile uimitoare care aveau loc. Dar există o componentă pe care nu trebuie s-o pierzi din vedere: „Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte… Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute… apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie…” (Faptele apostolilor 4:32-35).
S-ar putea să spui: „Dacă aș avea mai mulți bani, aș fi fericit!” Poate te-ai simți mai în siguranță și ai avea mai puține griji, dar nu ai fi neapărat mai fericit. În „Revista Studii despre fericire”, cercetătorii au vrut să afle lucrurile care îi deosebesc pe oamenii fericiți de cei mai puțin fericiți. Un factor separa în mod constant cele două grupuri. Și nu era vorba de cât de mulți bani aveau, nu era vorba de sănătate, securitate, aspect fizic plăcut, coeficient de inteligență sau succes în carieră… Ceea ce făcea deosebirea dintre persoanele fericite și cele mai puțin fericite era prezența unor relații bogate și profunde, aducătoare de bucurie și pline de semnificație.
Profesorul de politici publice la Harvard Robert Putnam, și cercetător în problematici sociale, scria: „Singura descoperire comună a cercetărilor de o jumătate de secol asupra mulțumirii în viață (nu numai în Statele Unite, ci în toată lumea) este că fericirea este cel mai bine previzionată de lărgimea și de adâncimea conexiunilor sociale ale omului.” Dar tu poți cunoaște mulți oameni, fără să fii cunoscut cu adevărat de către niciunul dintre ei – și să ajungi să te simți singur.
Creștinii din Biserica Noului Testament au înțeles bine cum stau lucrurile: numai când ai părtășie cu ceilalți pe plan spiritual, emoțional, financiar și relațional, poți atinge cel mai înalt nivel de bucurie!
de Jean Koechlin
Zaharia 1:1-17
Zaharia este, împreună cu Hagai, purtătorul de cuvânt al Domnului către fiii lui Iuda întorşi din captivitate (Ezra 5.1). Care sunt cele dintâi cuvinte pe care Domnul le adresează acestui popor prin intermediul slujitorului Său?: „Întoarceţi-vă la Mine”. Întâi trebuie să se pocăiască (Matei 3.2; 4.17; Fapte 2.38). Promisiunea nu vine decât după aceea: „şi Eu Mă voi întoarce la voi” (v. 3).
Părinţii lor sunt morţi, la fel şi profeţii care, precum Ieremia, îi avertizaseră cu credincioşie. Cuvintele divine însă, acestea nu au trecut; ele sunt împlinite în mod sigur (Matei 24.35). Căile rele şi faptele rele ale lui Iuda şi-au primit pedeapsa, anume captivitatea în Babilon (v. 12b). Fie ca această lecţie crudă să le fie de folos generaţiilor viitoare!
Începând cu versetul 7 şi până la capitolul 6, profetul relatează o succesiune de viziuni ciudate (opt la număr). Acestea au ca temă generală guvernarea lui Dumnezeu prin intermediul naţiunilor (călăreţul şi caii) şi, în plan îndepărtat, aşezarea din nou a lui Israel (mirţii, aluzie la sărbătoarea corturilor şi simbol al restabilirii care urmează pocăinţei). Pentru că Dumnezeu are mereu pentru ai Săi, în încercare şi în slăbiciune, „cuvinte bune, cuvinte mângâietoare” (v. 13)! Ele sunt la fel de sigure şi de neclintit ca şi anunţul acestor judecăţi.
Mana Zilnica 