9 Iulie 2023
Dar, dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus dintre morți locuiește în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos dinte morți va face vii și trupurile voastre muritoare, datorită Duhului Său care locuiește în voi.
Romani 8.11
Efectele morții și ale învierii lui Hristos se extind și asupra trupurilor noastre muritoare. Nu numai că nu mai există nicio condamnare pentru mine, nu numai că sufletul meu se poate bucura de eliberarea scumpă de sub domnia păcatului și a morții, dar și trupul meu sărman, care este muritor, care poartă în el germenul morții, va experimenta odată urmările pline de putere ale lucrării de răscumpărare a lui Hristos; el va învia, chiar dacă trebuie să fie coborât în mormânt. Fiind încă de pe acum templu al Duhului Sfânt, va fi chemat, va fi adus la viață, pentru a sluji ca locuință veșnică, slăvită, pentru sufletul eliberat.
Să fim deci foarte atenți: nu va fi creat un trup nou, așa cum auzim atât de des, pentru a ne fi dat, ci trupul vechi va fi înviat și schimbat. „Nu toți vom adormi, dar toți vom fi schimbați” (1 Corinteni 15.51). Duhul Sfânt, care deja locuiește în el, deoarece cel credincios a devenit părtaș vieții veșnice în Hristos, nu va renunța niciodată la drepturile Sale asupra acestui trup. La fel de sigur cum Dumnezeu L-a înviat pe Isus dintre morți și, ca urmare a acestui fapt, Duhul Sfânt locuiește în noi, tot așa vor fi înviate și trupurile noastre muritoare. Satan nu mai are niciun drept asupra lor; ele au fost răscumpărate cu un preț și Îi aparțin lui Hristos.
Astfel, eliberarea noastră va fi desăvârșită. Libertatea harului este deja de acum partea noastră prin Duhul Sfânt în poziția pe care o avem în Hristos; libertatea gloriei este încă viitoare, dar este sigură pentru noi, pentru că Duhul Sfânt locuiește în noi. După cum El este arvuna moștenirii noastre (Efeseni 1.14), El ne garantează și învierea trupurilor noastre.
R. Brockhaus
Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărții este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”.
Evrei 10.7
Ascultător până la moarte de cruce
Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ cu dorința de a fi ascultător de Dumnezeu și de a împlini voia Sa. El a spus: „Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38).
Întreaga Sa viață a fost caracterizată de o ascultare deplină de Dumnezeu. Nimic și nimeni nu L-a putut abate de la această ascultare:
Când diavolul L-a ispitit în pustie, El i-a răspuns: „Omul va trăi nu numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu” (Matei 4.4). El dorea să facă numai ceea ce Îi spunea Dumnezeu.
Petru nu a fost de acord ca Învățătorul său să sufere și să moară. De aceea a încercat să-L oprească de la aceasta. Domnul însă i-a spus: „Gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor” (Matei 16.23). Apoi a mers mai departe ascultător pe calea Sa.
Când oamenii au vrut să-L aresteze pe Domnul Isus, Petru a lovit cu sabia. Atunci Isus i-a spus: „Bagă-ți sabia în teacă! Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl să-l beau?” (Ioan 18.11). El a fost gata să suporte la cruce suferințe amare și să-Și dea viața.
Astfel, El a rămas Robul lui Dumnezeu ascultător până la moarte și a împlinit până la capăt voia Tatălui.
Citirea Bibliei: Levitic 22.1-33 · Psalmul 68.20-27
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
NEVOI RELAȚIONALE (1) | Fundația S.E.E.R. România
„Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur…” (Geneza 2:18)
La creație, Dumnezeu s-a uitat la tot ce a făcut și a spus că „erau foarte bune.” (vezi Geneza 1:31) Apoi a venit un moment în care Și-a dat seama că omul este singur, neîmplinit și incomplet. Atunci, Dumnezeu a spus: „Nu este bine ca omul să fie singur” și a creat-o pe Eva.
De fapt, niciunul dintre noi nu se poate dezvolta până la cel mai înalt potențial dacă nu este conectat la relații hrănitoare și dătătoare de viață. Iată un exemplu: într-un program de recuperare în 12 pași, consilierul face doar 10% din muncă, prin îndrumarea oferită; restul de 90% se derulează prin interacțiune: persoanele din grup se provoacă una pe alta, își oferă mângâiere și se întăresc reciproc. Omul este o ființă socială. El are nevoie în permanență de conexiuni cu alți semeni. Și adevărul este că noi suntem modelați de oameni! Persoanele potrivite ne ajută să devenim cea mai bună versiunea a noastră, și noi facem la fel pentru alții. Ele ne văd așa cum noi nu ne vedem uneori, ne aplaudă când înaintăm și ne pun obstacole când deviem de pe cale.
Cea mai înaltă și mai bună formă de relație la care se face referire în Sfânta Scriptură este „părtășia Duhului Sfânt” (vezi Filipeni 2:1; 2 Corinteni 13:14 și 1 Ioan 1:6). Nu este o legătură doar de natură socială, relațională sau intelectuală, ci este o legătură spirituală profundă, care ne ajută să creștem. Este ca diferența dintre albine și fluturi. Fluturii doar zboară peste un teritoriu, dar albinele strâng mierea. De ce? Pentru că ele nu doar aterizează scurt pe o floare, ci rămân pe ea până când extrag nectarul dătător de viață. Dumnezeu l-a scos pe Ionatan în calea lui David, și a făcut ca lângă Rut să fie o Naomi. El a pregătit și pentru tine oameni pe care ar vrea ca să-i cunoști.
Deci, dacă îți dai seama că ai nevoie de un asemenea om, vorbește cu Dumnezeu despre asta – chiar astăzi!
de Jean Koechlin
Hagai 2:15-23
Poporul a făcut neplăcuta experienţă că timpul furat lui Dumnezeu nu este de niciun folos. Acum va putea face contraproba: „Din ziua aceasta voi binecuvânta” (v. 19). Fie că este vorba de negustorul creştin care‑şi ţine magazinul închis duminica, în detrimentul unor posibile câştiguri, fie de industriaşul care‑şi declară la fisc până şi cel din urmă bănuţ al beneficiului său, fiecare copil al lui Dumnezeu va putea întotdeauna verifica acest cuvânt al Domnului Isus: „Căutaţi dar întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea (adică cele necesare pentru această viaţă) vi se vor da pe deasupra (Matei 6.33).
Cel din urmă mesaj al lui Hagai cuprinde mişcătoare cuvinte de har adresate personal lui Zorobabel. Acest nume semnifică „născut în Babilon” (iar Şeşbaţar, numele său caldeean, parc-ar vrea să spună: „fericit în necaz”; Ezra 1.8). Domnul l–a chemat pe nume ca pentru a–i spune: „Sărman scăpat din exil, am promisiuni pentru tine. Lumea întreagă se va clătina, dar tu nu te teme de nimic, ţi-am pregătit o împărăţie neclintită” (v. 6, 21, 22, citate în Evrei 12.26,28). În acelaşi timp putem recunoaşte în acest moştenitor al lui David un simbol al lui Hristos, eliberatorul ales de Dumnezeu pentru a împărăţi peste Israel.
Mana Zilnica 