8 Iulie 2023
Și, văzându-i chinuindu-se, … a venit la ei.
Marcu 6.48
Nevoia ucenicilor și dragostea Sa L-au făcut să vină la ucenicii Săi. Ei L-ar fi văzut de mult venind, dacă n-ar fi fost atât de preocupați cu eforturile lor de a vâsli; însă, când priceperea lor de marinari s-a dovedit neputincioasă și când puterea le pierise, El a venit acolo. Când și-au abandonat vâslele și au încetat să se mai lupte, El era acolo, în mijlocul împrejurărilor lor, aducându-le pacea Sa și liniștind totul în jurul lor.
La fel este și acum. Dragostea Lui Îl aduce lângă noi, pentru a ne mângâia, deși nu întotdeauna pentru a ne schimba împrejurările – unele dintre ele nu pot fi schimbate – ci pentru a ne schimba pe noi, pentru a ne liniști în prezența Lui și pentru a ne face mai mult decât biruitori, prin dragostea Sa. Totuși, se pare că mulți credincioși nu experimentează aceste binecuvântări atunci când trec prin încercări. De ce? Fiindcă ei continuă să se chinuie cu vâslitul, stăruie în a face față dificultăților prin propria lor putere și încearcă cu disperare să-și cârmuiască sărmana corabie pe marea tumultoasă, astfel încât nu-L mai văd pe Stăpânul valurilor venind la ei pe apă. Doar când ajung să nu mai aibă ei nicio putere devine El puterea lor, iar simțământul apropierii Sale schimbă totul. „Îndată El a vorbit cu ei și le-a spus: «Îndrăzniți; Eu sunt, nu vă temeți!»” (Marcu 6.50). Aceste cuvinte au fost de ajuns pentru ei, și sunt de ajuns și pentru noi. Marele nostru Mijlocitor Se roagă pentru noi, ne vede și vine la noi.
Toate încercările noastre Îl aduc aproape de noi, fiindcă ne iubește; de aceea noi, care suntem mântuiți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin viața Lui. Da, deși umblăm prin valea umbrei morții, suntem plini de încredere și nu murmurăm, ci suntem triumfători, pentru că El este acolo unde necazul este cel mai greu; și va fi acolo până la sfârșit.
J. T. Mawson
Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morți în greșelile noastre, ne-a adus la viață împreună cu Hristos.
Efeseni 2.4,5
Cum poți deveni un om viu?
Mai poate un om să fie viu, după ce autoritățile l-au declarat mort? Această întrebare a apărut recent în mass-media. Un bărbat fusese declarat dispărut. După douăzeci și cinci de ani însă a reapărut deplin sănătos. La momentul dispariției era șomer, dependent de alcool, prăbușit din punct de vedere financiar și ruinat cu totul, astfel că a decis să se ascundă.
Când a reapărut, a trebuit să constate că era peste măsură de dificil să declare că este în viață, după ce fusese considerat mort și se eliberase certificat de deces. A cerut în fața instanței anularea deciziei care îl declara mort, dar solicitarea sa a fost respinsă, pe motiv că acest lucru ar fi fost posibil doar în decursul primilor trei ani de la emiterea ordinului judecătoresc.
În viața spirituală însă putem trece din moarte la viață. Dumnezeu îi declară pe toți oamenii ca fiind morți din punct de vedere spiritual. Cauza sunt păcatele făcute de fiecare dintre noi.
Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu că situația noastră nu este lipsită de speranță! Dacă noi credem în Domnul Isus, Dumnezeu ne va scoate din starea noastră de oameni morți și ne va face oameni vii împreună cu Hristos. Astfel, primim viață nouă, viață veșnică!
Noi nu merităm așa ceva. Totul este doar harul lui Dumnezeu care izvorăște din dragostea Sa nemărginită. De aceea, să-I mulțumim din toată inima pentru această lucrare a nașterii din nou!
Citirea Bibliei: Levitic 21.1-24 · Psalmul 68.10-19
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
BINECUVÂNTAREA POCĂINȚEI (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic!” (Psalmul 51:10)
Un autor creștin a scris: „Uneori, oamenii se sperie crezând că dacă nu se schimbă suficient de rapid, Dumnezeu nu va mai avea răbdare cu ei. În general, ei nu folosesc chiar aceste cuvinte, dar se întreabă: „Oare de la câte păcate încolo trebuie să încep să mă îngrijorez? Există oare un nivel acceptabil al păcatului, pentru un creștin, pe care dacă îl depășești, să fii în pericol (cum este de exemplu nivelul de mercur din Lacul Michigan)? (Pentru cei neavizați, e bine de știut că Lacul Michigan este un lac cu apă dulce, de lângă Chicago, areal pentru o mare cantitate și varietate piscicolă. Deoarece nivelul de industrializare din zonă este ridicat, cercetătorii testează periodic nivelul de mercur. Pentru că, atunci când ajunge în lacuri și râuri, mercurul se acumulează în pește și astfel ajunge adesea în farfuriile oamenilor.) Există un prag de impuritate, precum cel stabilit de Administrația pentru alimentație și medicamente? Și este acest standard unul înalt, ca pentru laptele pasteurizat, sau seamănă cu standardul de curățenie impus pentru mâncarea de tip fast-food, lăsând loc suficient pentru lucruri nesănătoase?
Este posibil să fii creștin, și să nu crești niciodată?!” Problema nu este dacă Dumnezeu va obosi să ne ierte păcatele, pentru că iertarea va fi întotdeauna răspunsul corect la pocăința sinceră. Dumnezeu nu este îngrijorat că cineva va profita de El!” Pericolul nu este că Dumnezeu nu va răspunde la pocăința noastră sinceră, ci că am putea cădea în capcana gândurilor periculoase pe care le produce păcatul în mod inevitabil, așa încât ajungem să fim împietriți, să ne complacem și pur și simplu să fim incapabili de a ne pocăi! Din aceste motive, păcatul trebuie luat în serios!
Misionarul Frank Laubach a predicat Evanghelia unui trib care avea o îndelungată istorie și experiență în ce privește violența și vărsările de sânge. Conducătorul tribului a fost atât de mișcat, încât s-a pocăit și L-a primit pe Hristos imediat. Apoi s-a întors spre Laubach în semn de apreciere și i-a spus: „Mulțumesc! Pe cine vrei să ucid pentru tine?” Acesta era punctul lui de pornire în viața cea nouă! Și numai Dumnezeu știe care este punctul de început al fiecăruia dintre noi… Al tău, care este?
de Jean Koechlin
Hagai 2:1-14
Prima descoperire a lui Hagai adusese mustrarea. Cea de-a doua, la mai puţin de o lună după ce căpeteniile şi poporul se dovediseră a fi ascultători, vine să le dea îndemnuri şi încurajări: „fii tare şi lucraţi” (v. 4) recomandă Domnul. „Este vorba de gloria Mea. Lucrarea voastră are în vedere o Persoană: dorinţa tuturor naţiunilor, Hristos care va apărea în glorie!” (v. 7). Dar unde putem găsi această energie?
„Eu sunt cu voi”, este răspunsul de nepreţuit, „Eu, Dumnezeul cel Puternic, Domnul Oştirilor. Iar ceea ce vă dau vă va fi de ajuns: Cuvântul şi Duhul Meu rămân în mijlocul vostru; nu vă temeţi” (v. 4, 5). Ce resurse binecuvântate! Ele sunt de asemeni ale noastre, ale celor care, ca şi Hagai, trăim într-un timp de ruină.
În cel de-al treilea mesaj al său, profetul aminteşte de sfinţenia practică fără de care nicio lucrare nu poate fi recunoscută de Dumnezeu. Iar dubla întrebare pusă preoţilor confirmă acest principiu general: Contactele noastre cu lumea murdară nu curăţă lumea. Dimpotrivă, noi vom fi inevitabil contaminaţi pentru mult timp de un mediu rău (1 Corinteni 15.33).
„Eu sunt cu voi în toate zilele”, a promis Domnul Isus (Matei 28.20). Partea noastră este însă de a rămâne întotdeauna lângă El.
Mana Zilnica 