3 Iulie 2023
Și Domnul mergea înaintea feței lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să le arate calea, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să le dea lumină, ca să meargă zi și noapte.
Exod 13.21
Ceea ce este important de remarcat aici este că poporul Israel era călăuzit în mod divin în călătoriile sale. Cel care le alegea calea îi călăuzea pe ea și mergea înaintea lor într-un stâlp de nor ziua și într-un stâlp de foc noaptea, de-a lungul întregii lor peregrinări. El nu Și-a retras niciodată aceste mijloace de har atâta vreme cât ei s-au aflat în pustie. Aceasta este o ilustrație a adevărului că Domnul este întotdeauna Călăuza celor ai Săi. Cel care îi scosese din Egipt avea să fie văzut mereu înaintea lor, pe calea pe care urmau să meargă. El întotdeauna spune: „Urmează-Mă!”. El Însuși este Calea, ca și Adevărul și Viața (Ioan 14.6).
Este foarte adevărat că noi astăzi nu avem călăuzirea vizibilă de care se bucurau fiii lui Israel, însă ea nu este mai puțin reală și discernută de ochiul spiritual. Cuvântul este o candelă pentru picioarele noastre și o lumină pentru calea noastră (Psalmul 119.105).
Este interesant să remarcăm faptul că în Egipt sau în țară nu a existat o astfel de călăuzire, ceea ce pune în evidență adevărul important că doar în pustie este necesară indicarea unei căi. În pustie îi călăuzește Domnul pe ai Săi, cu grijă și îndurare, arătându-le calea pe care trebuie să umble, locurile de odihnă și momentul când trebuie să pornească, nelăsând nimic la latitudinea lor, ci luând asupra Sa orice aspect cu privire la ei, cu o singură cerință: ca ochii lor să fie ațintiți asupra Călăuzei lor. Ferice de cei călăuziți în felul acesta, care sunt gata să umble pe calea Sa și care, prin har, pot spune: «Doar Tu ești Călăuza noastră și doar pe Tine Te vom urma»!
E. Dennett
Cu Dumnezeul meu am sărit peste un zid.
2 Samuel 22.30
„Zidurile” din viață
În viața fiecărui om, chiar și în viața copiilor lui Dumnezeu, există ziduri, adică obstacole și dificultăți, care apar câteodată într-un mod neașteptat în calea noastră și par de netrecut.
Chiar și copiii cunosc astfel de ziduri la școală. Probabil că au colegi care îi batjocoresc pentru credința lor. Sau poate sunt în fața unui examen de care se tem.
Și mai târziu, în viață, apar ziduri. Poate suntem în pericol să ne pierdem locul de muncă, poate copiii ne fac probleme sau poate a apărut o boală gravă în viața noastră.
Ce facem cu aceste ziduri? Cum reacționăm la problemele și obstacolele care apar pe calea noastră?
Prima reacție ar fi resemnarea. Ne ascundem de obstacol și nu încercăm să-l depășim. Ca urmare, vom fi descurajați și nefericiți.
A doua reacție este revoltarea față de ceea ce ne trimite Dumnezeu. Vrem să intrăm cu orice preț cu capul prin perete și să ne impunem voința proprie. Dar în felul acesta ne pierdem pacea inimii.
A treia reacție ne-o prezintă David. El a luat obstacolul din mâna lui Dumnezeu și a dorit să-l depășească cu ajutorul Său. El a sărit peste zid cu încrederea deplină că Dumnezeu îi va da puterea necesară. Să facem și noi ca David!
Citirea Bibliei: Levitic 16.23-34 · Psalmul 65.1-13
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
CUM SĂ AI O ATITUDINE BUNĂ | Fundația S.E.E.R. România
„De şapte ori pe zi Te laud…” (Psalmul 119:164)
O atitudine nepotrivită este ca un cauciuc spart; nu vei putea ajunge nicăieri, dacă nu-l schimbi. Puține lucruri în viață sunt mai importante decât atitudinea.
Iată patru modalități prin care poți avea o atitudine bună:
1) Să înțelegi că atitudinea ta trebuie ajustată mereu. Ceea ce nu întreții în cele din urmă se deteriorează. Cu cât inclinația ta naturală este mai puternică spre îndoială și negativism, cu atât mai mult va trebui să lucrezi la ea. Așa că începe fiecare zi cu o verificare a atitudinii și pe parcursul zilei, să fii atent la acele reacții care îți semnalizează că nu te descurci prea bine.
2) Roagă-te, deoarece vei avea nevoie de ajutorul lui Dumnezeu ca să-ți păstrezi o atitudine bună. Biblia spune: „Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, şi umblă în credincioşie. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El, şi El va lucra.” (Psalmul 37:3-5) Iar Winston Churchill a spus: „Atitudinea este un mic detaliu cu un mare impact!”
3) Caută să faci ce este bine și vei găsi ce să faci. Maica Tereza le cerea două lucruri celor care lucrau cu ea în mahalalele din Calcutta: dorința de muncă și o atitudine bucuroasă. Gândește-te: dacă ea a putut fi bucuroasă în mijlocul muribunzilor și a săracilor, cu siguranță și tu poți fi!
4) Caută oameni ai credinței și petrece timp cu ei. Unde sunt ei? Îi vei găsi veghind asupra îndoielnicilor, precum vulturii. Dacă ai o zi cumplită, apropie-te și stai pe lângă ei, așa cum fac piloții de curse. Când au dificultăți, fii tu acela care iese în față și face ca lucrurile să fie mai ușoare. Atitudinea ta poate fi un câștig sau o pierdere pentru locul tău de muncă, pentru comunitate sau familie.
De șapte ori pe zi, David se oprea ca să Îl laude pe Dumnezeu. Îți imaginezi ce ar putea face lucrul acesta pentru atitudinea ta?
de Jean Koechlin
Habacuc 3:1-19
În timp ce Domnul impusese tăcere vocilor pământului (cap. 2.20), cel credincios are libertatea să-şi înalţe rugăciunea înaintea Lui. Profetul afirmă ce a văzut (v. 3, 7) şi a auzit (v. 2, 16). Vedenia cu duşmanii caldeeni i s-a şters, iar în locul ei contemplă maiestatea Dumnezeului Răzbunător. Însoţit de semne înspăimântătoare, acest Dumnezeu înaintează pentru a judeca naţiunile şi a-Şi salva poporul (v. 12, 13).
În faţa acestei apariţii solemne, care sunt sentimentele cu care se confruntă profetul?
Întâi teama; nu şi-o ascunde. Ştie însă că poate apela la îndurarea Domnului, chiar când El Îşi revarsă o îndreptăţită mânie (v. 2; Psalmul 78.38). Dumnezeu aşteaptă necontenit S.O.S-ul sufletului.
Apoi vine bucuria! (v. 18). Chiar dacă lipsesc binecuvântările materiale (v. 17), omul lui Dumnezeu se poate bucura, pentru că nu în împrejurări găseşte el această bucurie, ci în Dumnezeul mântuirii lui (comp. cu Filipeni 4.4). „Domnul este tăria mea; El mă va face să umblu pe înălţimile mele” (v. 19; Psalmul 18.32,33). Domnul să ne acorde energia spirituală pentru a escalada aceste înălţimi de pe care credinţa domină lumea! Judecata lumii este aproape şi, pentru că vremea noastră se aseamănă cu cea a lui Habacuc, este partea noastră să ne putem asemăna cu acest om al lui Dumnezeu!
Mana Zilnica 