Este oficial – pe 15 aprilie ne vedem să sărbătorim Paștele pe Național Arena București, ne comunică Tony Berbece, pastorul bisericii Profides.
„După 7 ani de rugăciune, 7 ani de post, 7 ani de speranță si încredere, după 7 ani în care am spus că ne vom închina pe stadioane, iată ca a sosit vremea să ne facem asta, pe cel mai mare stadion din România.” ne comunică plin de entuziasm Tony Berbece.
O stăruință constantă a credincioșilor bisericii Profides și o credință autentică în puterea Celui atotputernic a mișcat inima lui Dumnezeu, dar și a oamenilor care așteptau de ceva vreme ca un eveniment de amploare să se întâmple în România, în ceea ce îi privește pe toți cei ce cred în Dumnezeu, ca singurul Salvator în orice vreme, Mijlocitor neobosit înaintea Tatălui nostru din Cer și Mântuitor, fără de care nu putem intra în împărăția Lui Dumnezeu.
„Administratorii de la stadion mi-au spus că așteptau de mult să se organizeze si un eveniment religios, deoarece ei au văzut cum la Roterdam 60.000 de oameni s-au închinat pe stadion înaintea lui Hristos indiferent de eticheta religioasă. Se intrebau când se va întâmpla si la noi si s-au bucurat ca se va întâmpla curând. Domnii din comisie mi-au spus cu credință: „Veți fi peste 20.000 de mii!” Altcineva din administratie mi-a spus: „Voi veți umple stadionul acesta pentru ca puteți, fotbalul nu prea o mai face, dar credinta in Dumnezeu poate!” relatează Tony Berbece însuflețit de speranță și bucurie.
„Inimile s-au deschis, porțile la fel, trebuie doar ca noi să ne mobilizăm și să arătăm lumii că în Romania credința e mai înflăcărată ca oricând, că suntem gata să dăm mâna cu mână, să ne smerim înaintea lui Dumnezeu, să -I chemăm Numele pentru vremuri de înviorare„, adaugă pastorul bisericii Profides cel care a organizat anul trecut și Marșul apărătorilor credinței, la București, un eveniment care a adus împreună aproape 10 mii de credincioși.
„Doar Dumnezeu mai poate salva România de destrăbălare, de faliment, de război si de orice rău. Așadar, vino și tu pe 15 Aprilie, de la ora 17:00 să vezi cu ochii tăi cea mai mare adunare publică creștină din România.” este îndemnul lui Tony Berbece pentru toți credincioșii din România.
Pastorul bisericii Profides este puternic încredințat că vom asista împreună la un moment istoric, în ceea ce privește o trezire spirituală autentică :
” Va fi un moment istoric care va declanșa o trezire spirituală la nivel național, iar din această trezire, fiecare instituție, fiecare biserică , fiecare cetățean al acestei țări cu credința în Dumnezeu va fi binecuvântat!”
Organizatorii menționează că accesul la eveniment va fi liber și sugerează celor dornici să participe să vină din timp pentru a avea ocazia să ocupe locuri cu vizibilitate cât mai bună.
„Intrarea Liberă! Vino mai devreme pentru locul cel mai bun (Așezarea scenei va fi in zona VIP).
Mulțumiri fie lui Dumnezeu, că erați robi ai păcatului, dar ați ascultat din inimă de modelul învățăturii în care ați fost instruiți!
Romani 6.17
Ne alăturăm fericiți acestei afirmații a apostolului. Nu depindem de noi înșine în această nouă poziție. Ca ființe create, nu putem fi independenți, nu ne suntem îndeajuns; avem nevoie de un model după care să ne formăm, de un exemplu pe care să-l imităm. Acest Model, acest Exemplu, este Hristos, așa cum Dumnezeu S-a descoperit în El, împreună cu tot ce ne-a fost dăruit în El. Duhul Sfânt, de care suntem convinși prin intermediul Cuvântului, lucrează neîncetat să-L așeze pe Hristos în fața privirilor noastre, lăsându-ne în același timp să savurăm lucrurile pe care El ni le-a împărtășit în Cuvântul Său.
Privind astfel la Hristos și purtând în inimi dorul de a asculta de modelul învățăturii în care am fost instruiți, întregul om, duh și gândire, va fi transformat și modelat conform cu acest model care ne este dat în Cuvânt.
„Și, fiind eliberați de păcat, ați devenit robi ai dreptății. Vorbesc omenește din cauza slăbiciunii cărnii voastre” (versetele 18 și 19). Domnul spune: „Nu puteți sluji la doi stăpâni”. Așa este și în acest caz. Eliberați de primul stăpân, suntem aduși într-o relație cu Cel de-al doilea, iar această relație nu va fi desfăcută niciodată. Ceea ce legea nu a reușit să facă, după cum am accentuat deja de atâtea ori, face harul, producând în viața practică a creștinului ceea ce se vede în mod desăvârșit în Hristos. Deși pe deplin liber, credinciosul este totuși rob de bunăvoie al lui Hristos, un rob al dreptății cu trup și suflet pentru dreptate. În loc de a abuza de libertatea în care a fost adus, el o folosește pentru a face tocmai ceea ce legea, cu toate promisiunile și amenințările ei, nu reușise să producă, și chiar mai mult decât atât.
Îngăduiți-vă unii pe alții, … iertați-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Hristos, așa iertați-vă și voi.
Coloseni 3.13
Angajamentul că nu se vor certa
Imediat după ceremonialul nunții, soții au făcut un angajament, că nu se vor certa niciodată. Ce frumos! Ei au hotărât ca, atunci când unul dintre ei încearcă să provoace o discuție mai aprinsă, celălalt să iasă în curte și să facă o plimbare în jurul locuinței. Anii au trecut. La nunta de argint, bărbatul a mărturisit că și-a ținut cu mare strictețe promisiunea făcută, însă că în timpul celor 25 de ani de căsătorie a făcut de mai multe ori pneumonie și că și-a rupt mai multe perechi de pantofi. Cu toate că a trebuit să plătească acest preț, a mai spus el, a meritat sacrificiul, fiind foarte fericit că nu s-a certat niciodată cu soția sa. Despre soție nu știm dacă și ea a răcit vreodată sau dacă și-a rupt vreo pereche de pantofi pentru a-și ține promisiunea.
O căsnicie bună este însă când cei doi se iartă fără a face plimbări în jurul casei. Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu, ne spune atât de exact care este soluția pentru buna înțelegere în familie: să ne iertăm și noi unul pe altul, așa cum ne-a iertat Dumnezeu în Mântuitorul Isus Hristos. Prin puterea proprie nu putem face aceasta. Natura noastră veche este iremediabil de rea. Dar toți cei care vin cu starea lor păcătoasă la Mântuitorul vor primi o altă natură, care este în stare să pună în practică iertarea, așa cum o dorește Dumnezeu.
„Cu îndelungă răbdare, îngăduiți-vă unii pe alții în dragoste. Și fiți buni unii cu alții, miloși și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Hristos” (Efeseni 4.2,32).
CUM TE COMPORȚI CU FAMILIA TA? – Fundația S.E.E.R. România
„Nu va face El oare să răsară… tot ce este spre mântuirea şi bucuria mea?” (2 Samuel 23:5)
Fie că vorbim despre biserică ori despre locul de muncă, dacă ești „o persoană din conducere”, iată o întrebare pe care trebuie să ți-o pui în mod serios: dacă nu-ți iubești propria familie și nu ai grijă de ea, de ce ar trebui ca persoanele care apelează la tine pentru călăuzire să creadă că tu îi vei iubi și că vei avea grijă de ei? Te simți incomodat de o asemenea întrebare? Te face ea să reacționezi spunând: „Viața mea personală nu privește pe nimeni?” Ei bine, aici greșești! Tu conduci prin puterea exemplului. Și dacă cei din jurul tău nu se simt liberi să-ți spună ce gândesc despre tine, asta nu înseamnă că ei nu gândesc lucrurile acestea, sau nu le spun altora.
În goana ta după succes, îți iei familia cu tine sau îi lași în urmă? Le oferi timpul și atenția pe care le merită, sau ei sunt mai degrabă frustrați la finalul unei zile grele? Sunt ei mai importanți pentru tine decât cariera ta, succesul tău sau fericirea ta personală? Ar trebui să fie! Oricâte distincții și premii ai câștiga la serviciu, dacă pe frontul de acasă ești falimentar, ce ai câștigat? Cine va sărbători alături de tine?
Psihologul William James a spus: „În fiecare om sălășluiește o profundă dorință de a fi apreciat!” Comentariile superficiale ale colegilor de serviciu, care te laudă pentru talentul și pentru realizările tale, nu vor împlini acea nevoie. Ea se poate împlini numai într-o familie – unde acceptarea, dragostea și încurajarea îi țin strâns laolaltă pe membrii familiei.
Familia ta trebuie să fie refugiul tău – locul în care stai la adăpost de furtunile vieții. Ce faci tu pentru ca familia ta să fie un astfel de loc? Răspunde-ți astăzi la această întrebare, și schimbă rapid tot ce nu este în regulă!
Pentru ce nedreptatea? Pentru ce mizeria? Pentru ce asuprirea? Pentru ce conflictele de care este plină lumea? Se fac eforturi pentru a se soluţiona aceste probleme prin doctrine sociale şi economice; eforturi pentru a se remedia prin conferinţe internaţionale. Singura explicaţie adevărată însă nu este dată niciodată, pentru că omul, în orgoliul său, refuză să o recunoască: starea sa de păcat. Domnul, departe de a fi indiferent la toate aceste suferinţe (Plângeri 3.34‑36), Se foloseşte de necazul oamenilor pentru a Se arăta ca singurul Mângâietor adevărat (2 Corinteni 1.3; Isaia 51.12).
Începând cu versetul 4, Predicatorul (Eclesiastul) analizează diferite forme ale „lucrului rău care se face sub soare” şi de fiecare dată se face auzită concluzia: deşertăciune, goană după vânt, preocupare neplăcută (finalele v. 4, 6, 8, 16). Reflexiile lui au o deschidere generală; până şi lumea le recunoaşte adesea înţelepciunea. Versetul 6 afirmă, de exemplu, că odihna duhului împreună cu o situaţie modestă valorează mai mult decât „amândouă mâinile pline” împreună cu chin (vezi şi 1 Timotei 6.6). Dacă, din punct de vedere omenesc, o asociere oferă mai multe avantaje şi chiar plăcere în muncă, în umblare sau în luptă (v. 9‑12), pentru creştin, adevărata forţă constă întotdeauna în comuniunea lui personală cu Domnul.
Mana Zilnica 