30 Septembrie 2017
Să lase să crească în voie pletele părului capului său … nazireul să-și radă capul consacrării lui la intrarea cortului întâlnirii … după aceea nazireul va putea să bea vin.
Numeri 6.5,18,20
Părul lung al nazireului nu este dificil de interpretat; 1 Corinteni 11.1-15 ne oferă răspunsul – „Nu vă învață chiar firea că este o dezonoare pentru bărbat dacă are părul lung? Dar dacă o femeie are părul lung, este glorie pentru ea”. Părul lung al femeii mărturisește despre autoritatea sub care ea este așezată. Părul lung al nazireului arată deci că el lua o poziție umilă și de dependență. El renunța la drepturile sale și devenea nesemnificativ. Nazireul creștin, în separarea lui practică pentru Domnul, iubește locul de umilință și își găsește plăcerea să calce pe urmele Celui care S-a golit pe Sine Însuși. Dumnezeu să ne dea tuturor o dorință tot mai aprinsă de a trăi ca nazirei adevărați, separați pentru Domnul!
Vedem că perioada nazireatului se sfârșea. Separarea noastră durează doar atâta vreme cât ne aflăm în pustie. Venea timpul când nazireul, după ce își împlinise jurământul, putea să bea vin. Va veni un timp de bucurie pentru sfinții lui Dumnezeu, când cuvintele Domnului se vor împlini: „Nu voi bea din acest rod al viței, până în ziua aceea când îl voi bea cu voi nou, în Împărăția Tatălui Meu” (Matei 26.29). Atunci, aflați în prezența Sa și complet liberi de păcat și de lumea cea rea, vom avea o bucurie veșnică, iar poziția umilă va fi schimbată cu una glorioasă, alături de El, pe tronul Lui.
Binecuvântarea cu care se încheie acest capitol ne oferă o revelație prețioasă a Trinității (versetele 24-26). De trei ori era invocat numele lui Iahve asupra copiilor lui Israel – Tatăl, care păzește; Fiul, care este plin de har; Duhul Sfânt, care dă pacea. Cât de mare va fi binecuvântarea atunci când El va veni a doua oară, pentru a-Și binecuvânta poporul și toată creația!
Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. Da, fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele, și voi locui în Casa Domnului …
Psalmul 23.1, 6
Tânărul a mai trăit doar câteva zile de la prima noastră întâlnire. Nu am mai avut timp să-i citesc sau să-i explic alte pasaje din Scriptură. Din când în când se auzea tusea lui sufocantă. Alteori dormea adânc; dar de câte ori putea să cugete sau să asculte, aceste versete din Luca 15 îl încurajau. L-a primit pe Hristos ca Mântuitor al lui și s-a rugat sincer să fie dus acasă pe umerii Păstorului ceresc, precum a fost dusă oaia pierdută. A murit umil, în pace, aproape triumfător, ultimul cuvânt pe buzele lui fiind Numele lui Isus, Mântuitorul și Păstorul lui. Păstorul cel tânăr a plecat în patria veșnică unde a întâlnit pe Păstorul cel Bun, care a venit în lumea noastră și la crucea de pe Golgota Și-a dat viața pentru toți cei care Îl primesc în viețile lor.
Cititorilor, vă rog cugetați la această întâmplare și gândiți-vă că într-o zi trebuie să părăsiți acest pământ al nedreptății, al lacrimilor, al durerii. Unde veți merge? Și astăzi Păstorul cel Bun cheamă prin cuvântul Evangheliei pe fiecare în parte spunând: „Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
„Cine este smerit cu duhul capătă cinste” (Proverbe 29:23)
Se spune că un pastor tânăr era foarte cunoscut pentru darul predicării. Însă când adunarea sa a crescut numeric – i-a crescut și eul! Într-o duminică, după ce a rostit cea mai bună predică a sa, un membru al bisericii i-a strâns mâna și i-a spus: „Sunteți unul dintre cei mai mari predicatori din generația noastră.” Tânărul predicator a zâmbit și a intrat în mașină. În timp ce el și soția sa mergeau cu mașina spre casă, el i-a spus soției ce i-a zis enoriașul. Soția nu a răspuns, așa că, după ce i-a smuls o replică afirmativă, el a întrebat-o: „Oare câți mari predicatori există în această generație?” Ea a răspuns: „Cu unul mai puțin decât crezi tu, dragă!”
Încearcă să ți-L imaginezi pe Domnul Isus luând un prosop și un lighean pentru a spăla noroiul de pe picioarele tale. În zilele acelea în care străzile erau nepavate, acest obicei era o politețe obișnuită. Când mergeai în vizită la cineva acasă, gazda îți spăla picioarele, fiind un mijloc de a-ți spune: „Îți urez bun venit și te onorez.” Când ucenicii Domnului Isus au protestat, El le-a spus: „Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu … Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.” (Ioan 13:15-17).
Cineva l-a întrebat odată pe Leonard Bernstein, strălucitul dirijor al Filarmonicii din New York, care este cea mai dificilă poziție din orchestră. El a răspuns: „Vioara a doua.” Oricine dorește să stea pe scaunul din față. Însă în Împărăția lui Dumnezeu suntem chemați să-i punem pe ceilalți pe primul loc și pe noi pe locul al doilea. Când facem asta, Dumnezeu ne promite că ne va onora.
Tg-M” frameborder=”0″ allowfullscreen></iframe>
Volumul IV de Jean Koechlin
Fapte 19:23-41
Se afla la Efes un templu încărcat de splendoare, închinat zeiţei Diana, socotit printre faimoasele şapte minuni ale lumii antice. Vizitarea acestui templu, precum şi miniaturile de argint vândute acolo ca amintiri aduceau mari venituri artizanilor cetăţii. Şi, cum predicarea evangheliei nu putea să ducă decât la declinul comerţului lor, îi vedem pe aceşti meşteri cum se asociază pentru a-şi susţine interesele, dând, cu ipocrizie, un pretext religios acţiunilor lor (comp. cu Apocalipsa 18:11). Este atât de trist să vedem că încă şi astăzi multe persoane, în loc să caute cu stăruinţă adevărul, sunt preocupate de prosperitatea lor materială (v. 25) sau de părerile altora!
Zgomote imense se înalţă în favoarea zeiţei acestea doar pentru a demonstra că era incapabilă să arate că este mare şi deci că nu se putea apăra singură (comp. cu 1 Împăraţi 18:26-29).
Deşi se crede mai evoluată şi mai luminată ca altădată, lumea n-a făcut altceva decât să-şi schimbe zeii, în timp ce inimile nu s-au schimbat. Mulţimile astăzi se închină idolilor stadioanelor, ai spectacolelor şi ai muzicii şi îi urmează, pentru că pe aceştia îi găsesc oferiţi de stăpânitorul acestei lumi, maestru în arta de a îndepărta sufletele oamenilor.
Mana Zilnica 