8 Septembrie 2017
Prin credință, Noe, după ce a fost divin înștiințat despre cele nevăzute încă, fiind cuprins de teamă, a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui; prin aceasta a condamnat lumea și s-a făcut moștenitor al dreptății, cea potrivit credinței.
Evrei 11.7
Prin purtarea sa evlavioasă, Noe se distingea de restul oamenilor din jurul său. Petru scrie că purtarea dreaptă este cu totul străină celor necredincioși (1 Petru 4.4), așa că cei din jurul lui Noe cu siguranță credeau că acesta era un ciudat. Noe însă nu dorea să fie altfel decât ceilalți, ci ducea o viață a credinței, care îl făcea foarte diferit față de toți.
Această credință a lui a fost pusă la test atunci când Dumnezeu i-a spus să construiască o corabie. Totuși, credința este o dovadă a lucrurilor care nu se văd, de aceea, chiar dacă judecata lui Dumnezeu nu era deocamdată vizibilă, Noe a început să construiască. Fără îndoială că toți l-au batjocorit încă și mai mult, însă credința se bazează pe Dumnezeu, nu pe popularitate. Urechile lui Noe erau deschise la instrucțiunile lui Dumnezeu, fiindcă el „a fost divin înștiințat”. Credința noastră, de asemenea, își va găsi sprijinul în Cuvântul lui Dumnezeu.
Noe a fost de asemenea „cuprins de teamă”. El a avut nu doar urechi deschise, ci și o inimă sensibilă. De asemenea, a avut mâini gata de a lucra. Adevărata ascultare este întotdeauna caracterizată de dedicare și de sârguință. Dacă dorim să moștenim binecuvântările rezervate dreptății credinței, trebuie să cerem Domnului urechi deschise, inimi motivate și mâini sârguincioase pentru a împlini voia Sa.
… Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios …
Daniel 6.4
Nu mult timp după ce a fost așezat în funcția de răspundere, Daniel a devenit ținta atacurilor dregătorilor. În dorința de a-l găsi vinovat cu ceva, dușmanii s-au lovit de credincioșia lui Daniel. Vrăjmașul cel vechi, diavolul, nu are odihnă nicio clipă și a schimbat tactica. Vrăjmașii lui Daniel au atacat viața religioasă a lui Daniel, care ajunsese cunoscută. Ei se gândeau să-l pună pe Daniel în încurcătură, să-i creeze o situație în care viața lui spirituală de om credincios lui Dumnezeu să vină în conflict cu obligațiile lui în împărăție. Ei știau că Daniel avea ca primă prioritate a vieții sale pe Dumnezeu și în al doilea rând treburile împărăției. În felul acesta, vrăjmașii lui Daniel sperau să adune asupra capului lui norii negri ai începutului încercării. Satan latră, dar nu-l poate mușca pe omul care și-a pus încrederea în atotputernicia lui Dumnezeu.
Cu greu găsim un om care să aibă o încredere la fel de fermă ca și Daniel. În viața sa, chiar și în cele mai nefavorabile condiții, nu exista nimic de obiectat. Daniel L-a căutat pe Dumnezeu. Daniel se găsea acolo la curtea împăratului, căruia i s-a supus, dar a rămas atașat lui Dumnezeu. Daniel și-a exercitat slujba ireproșabil. Atitudinea lui Daniel ne aduce aminte de Domnul Isus care, ca Om pe acest pământ al răzvrătirii, a întrecut pe toți în credincioșia Sa.
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
></ifram
DIN VALE PE CULME
„În temniţă Domnul a fost cu Iosif” (Geneza 39:20-21)
Când soția lui Potifar a pretins că a fost abuzată de către Iosif, soțul ei a crezut-o și a ordonat ca Iosif să fie aruncat în închisoare. Unii dintre noi ar spune: „Putea să-și păstreze locul de muncă, să se distreze, sau poate chiar să obțină o promovare.” Nu și Iosif! În acel moment din viața sa, nu a existat un loc mai potrivit în care s-ar fi putut afla, pentru că era exact acolo unde dorea Dumnezeu. În închisoare l-a întâlnit pe paharnicul împăratului, care l-a prezentat lui Faraon, iar în cele din urmă l-a pus pe tron.
Uneori Dumnezeu ne duce în vale pentru a ne ridica apoi pe culme.
Noi trebuie să știm însă că atunci când ajungem jos, călătoria nu este terminată. Biblia spune despre Iosif: „Până la vremea când s-a întâmplat ce vestise el, şi până când l-a încercat Cuvântul Domnului” (Psalmul 105:19). Faraon urma să aibă un vis pe care nimeni din împărăția lui nu-l putea tălmăci în afară de Iosif. Prin urmare, Iosif era pe cale să ajungă de la zăbrelele închisorii la al doilea ca importanță după Faraon.
Nimeni în afară de Dumnezeu nu poate face o astfel de minune. Dacă ne-am afla în închisoare, aproape toți ne-am mulțumi cu o grațiere, cu un rând de haine și cu câțiva bănuți ca să ajungem acasă. Dumnezeu însă a pregătit ceva mai bun pentru Iosif. La fel a pregătit și pentru tine! El știe unde te duce. El știe ce lecții trebuie să înveți pe parcurs așa încât, când vei ajunge la destinație, vei putea împlini planul Său.
Așadar, caută să vezi mâna lui Dumnezeu în situația în care te găsești astăzi.
https://www.youtube-nocookie.com/embed/PlLeAae92nI e>
Volumul IV de Jean Koechlin
Fapte 8:1-25
Domnul le poruncise ucenicilor: Veţi fi martorii Mei atât în Ierusalim, cât şi în toată Iudeea şi Samaria şi până la marginea pământului (cap 1:8). Până aici ei împliniseră doar prima parte a acestui ordin. Pentru a-i face să urce la etapa următoare, Domnul recurge, în înţelepciunea Sa, la un mijloc dureros: persecuţie (căreia moartea lui Ştefan i-a tras semnalul). Ea are ca rezultat risipirea celor credincioşi şi, în consecinţă, purtarea evangheliei în locuri îndepărtate. Astfel, un vânt neplăcut are adesea efectul fericit de a semăna departe seminţele bune.
Evanghelistul Filip (ales sau numit în cap. 6:5) coboară în Samaria pentru a-L predica pe Hristosul: nu o doctrină, ci o Persoană (v. 5; comp. cu v. 35). Câtă putere ar avea mărturia noastră dacă, în loc de a prezenta numai adevăruri, am vorbi celor din preajma noastră de Acela de care ne este (sau ar trebui să ne fie) plină inima!
Astfel, aceşti samariteni, dispreţuiţi şi respinşi de către iudei, de acum iau parte împreună cu ei la botezul şi la darul Duhului Sfânt. Nici naşterea, nici meritele, nici banii cum credea Simon vrăjitorul nu pot să asigure cuiva acest privilegiu.
Totul decurge din harul integral al lui Dumnezeu.
Mana Zilnica 