26 Aprilie 2024
Privește deci la bunătatea și la asprimea lui Dumnezeu: asprime peste cei care au căzut și bunătate a lui Dumnezeu peste tine, dacă vei stărui în bunătate; altfel, și tu vei fi tăiat. Și ei, de asemenea, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți, pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou.
Romani 11.22,23
Cât de puternic trebuie să le fi vorbit aceste cuvinte inimilor credincioșilor dintre națiuni! Bunătatea și asprimea lui Dumnezeu stăteau înaintea lor. Ei experimentaseră bunătatea, iar Israel avusese parte de asprime. Iar acum trebuia ca ei să stăruie în bunătate, pentru a nu împărtăși și ei soarta lui Israel. Au luat ele aminte la această avertizare solemnă? Au stăruit ramurile altoite dintre păgâni în bunătatea lui Dumnezeu? Paginile istoriei Bisericii oferă un răspuns cutremurător la această întrebare. Care va fi deci sfârșitul? Vor fi tăiate și ele, exact cum s-a întâmplat cu iudeii.
Dar, deși chipul sau înfățișarea exterioară a măslinului se poate schimba odată cu trecerea timpului, el însuși rămâne ceea ce este, prin urmare „și ei [ramurile firești], de asemenea, dacă nu vor stărui în necredință, vor fi altoiți; pentru că Dumnezeu poate să-i altoiască din nou“ (versetul 23). Planurile lui Dumnezeu nu vor fi influențate, cu atât mai puțin anulate din cauza necredincioșiei omului. Darurile Sale de har și chemarea Sa sunt fără părere de rău. Israel va fi readus la poziția sa de mai înainte, dar pe o temelie cu totul nouă – accentuez încă o dată, pe poziția sa de mai înainte, nu implantat în Biserica creștină, pentru că iudeii nu au fost niciodată în acea poziție. Formarea Adunării a coincis cu ruperea relațiilor lui Israel cu Dumnezeu. Judecata asupra ramurilor dintre neamuri va deschide calea pentru altoirea din nou a iudeilor în măslin; pentru că ei nu vor rămâne în necredință, iar pomul este și rămâne „propriul lor măslin“, un fapt trecut atât de ușor cu vederea de comentatori. După cum odinioară sistemul iudaic s-a sfârșit prin judecată, pentru a face loc neamurilor, tot așa și sistemul neamurilor, creștinătatea, va sfârși prin judecată, pentru a face posibilă întoarcerea poporului Israel la locul pierdut al făgăduinței și al binecuvântării.
R. Brockhaus
Omul! … zilele lui sunt ca iarba și înflorește ca floarea de pe câmp. Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște.
Psalmul 103.15,16
Mica umbrelă a păpădiei
Până de curând, micile umbrele zburătoare ale păpădiei au fost un mister. De fapt, nu sunt niște umbreluțe, ci sunt perișori fini care au condiții prealabile bune pentru un zbor eficient. În condiții favorabile, acești perișori zboară mulți kilometri cu semințele de păpădie.
Cercetătorii au descoperit acum următorul lucru: aerul care curge prin perișori creează un fel de vid deasupra umbreluței, care o trage în sus și, în același timp, o menține stabilă în aer. Conform estimărilor cercetătorilor, acest mecanism de zbor este chiar mult mai eficient decât ceea ce este posibil cu parașutele convenționale. Încă o dată vedem limpede cum creația este echipată cu construcții și mecanisme sofisticate, care, aparent, ating limitele posibilităților fizice. Se pare că micuța umbrelă de păpădie nu putea fi făcută mai bine de atât.
Dar cât de repede dispare această floare: „Când trece un vânt peste ea, nu mai este și locul pe care-l cuprindea n-o mai cunoaște“! Și viața noastră este atât de scurtă și de efemeră. Folosim bine timpul pe care îl avem la dispoziție?
Dacă Dumnezeu a construit atât de ingenios umbreluțele păpădiilor, cu cât mai multă grijă și dragoste are El față de noi! El nu este departe de noi și ne vorbește și prin creație, dar mai ales prin și în Isus Hristos, deoarece El vrea să ne salveze și să ne aibă cu Sine pentru totdeauna.
Citirea Bibliei: Deuteronom 32.34-52 · Efeseni 2.11-16
de Jean Koechlin
Exod 17:8-16
Cu foamea satisfăcută şi cu setea potolită, iată că poporul era pregătit de Domnul pentru o nouă experienţă, cea a luptei cu Amalec. După ce au fost întăriţi „în Domnul şi în puterea tăriei Lui“, credincioşii pot să facă faţă vrăjmaşilor lor (Efeseni 6.10-13). La Marea Roşie, Domnul luptase pentru ei, iar ei a trebuit să stea liniştiţi (14.14). Crucea a fost în exclusivitate lupta Domnului. Nu putem face nimic pentru mântuirea noastră. Dar imediat după convertire încep luptele (Gălăteni 5.17). Ca o armată puternică, toate greşelile noastre vechi vin din nou să ne hărțuiască, să lupte împotriva noastră (1 Petru 2.11). Oare nu putem conta pe Domnul şi de astă dată? Putem, întradevăr! La cruce, El a luptat pentru noi, în locul nostru; acum El luptă alături de noi – El, adevăratul Iosua. Totuşi, victoria este câștigată sus, pe munte. Hristos, adevăratul Moise şi adevăratul Aaron, este acum în cer, mijlocind pentru ai Săi. Şi mâinile Sale nu slăbesc niciodată (Romani 8.34, 37; Evrei 7.25). Rezultatul bătăliei nu depinde de forţele angajate în luptă, ci de credinţa şi de rugăciunile Domnului Isus.
În această relatare, Iosua ne învaţă cum să luptăm, iar Moise cum să ne rugăm (Psalmul 144.1, 2).
CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI
coordonatori Bob & Debby Gass
DEDICAREA ÎN CĂSNICIE (2) | Fundația S.E.E.R. România
„Isus a zis: …Cei doi vor fi un singur trup.” (Matei 19:5)
Cuvântul „a se dedica” înseamnă „a se lega, a se obliga, a se angaja, a promite.” Și pentru unii dintre noi, acest cuvânt evocă imagini ale servituții, constrângerilor și pierderii libertății. Într-un cuvânt, ne sperie! Mulți oameni prețuiesc prea mult independența și autosuficiența lor și prin urmare, unii dintre ei pot deveni mai reticenți față de dedicarea într-o relație care presupune smerenie și preocupare față de părerea celuilalt. Biblia spune să „nu facem nimic din duh de ceartă… ci, în smerenie” să ne privim soțul sau soția mai presus de noi înșine (vezi Filipeni 2:3-4). Cei care nu se dedică relației de căsătorie doresc să mențină relația fluidă și flexibilă, astfel încât să poată rămâne în relație sau să poată ieși din relație când doresc. Partenerul care dorește dedicarea în căsnicie consideră o astfel de relație ca fiind frustrantă și fără viitor. Așadar, ce trebuie să faci, dacă ești reticent față de dedicarea în căsnicie? Cel puțin aceste două lucruri: 1) Fii cinstit față de tine însuți în privința fricilor, sentimentelor și motivațiilor. Psalmistul David a spus: „Tu ceri ca adevărul să fie în adâncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!” (Psalmul 51:6). Să observăm faptul că înțelepciunea vine când ești cinstit referitor la ce se petrece înăuntrul tău. Care sunt amintirile tale despre căsnicia părinților tăi, și cum te-a afectat relația lor? Ai observat aceleași tipare de comportament din partea ta sau din partea viitorului partener, referitor la relații? 2) Recunoaște că poate ai jucat și tu un rol, chiar și acela de facilitator al comportamentelor urâte, în prăbușirea unei relații trecute. Acum, te-ai schimbat? Ești dispus s-o faci? În acest caz, iată promisiunea lui Dumnezeu față de tine: „Nu vă mai gândiţi la ce a fost mai înainte şi nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19) Așadar, tu poți avea o căsnicie reușită cu ajutorul lui Dumnezeu!
Mana Zilnica 