Mana Zilnica

6 Martie 2025

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, când se ridica norul de pe cort, atunci porneau fiii lui Israel; și, în locul unde stătea norul, acolo așezau fiii lui Israel tabăra. După porunca Domnului porneau fiii lui Israel și după porunca Domnului rămâneau în tabără; în toate zilele cât stătea norul deasupra cortului, ei erau în tabără.

Numeri 9.17,18

O caracteristică pregnantă a timpului de acum este nesupunerea față de autoritatea divină – împotrivirea față de adevăr – în loc de o ascultare necondiționată și de o renunțare completă la sine.

Totul decurge bine atâta vreme cât se prezintă adevărul cu o claritate divină și într-un mod deplin, câtă vreme se prezintă iertarea noastră, acceptarea noastră, viața noastră, dreptatea noastră și siguranța noastră eternă în Hristos. Toate acestea vor fi ascultate și savurate, însă, în momentul când este vorba de cerințele și de autoritatea Celui binecuvântat, care Și-a dat viața pentru a ne scăpa de flăcările iadului și pentru a ne introduce în bucuria cerului, încep să apară tot felul de dificultăți; se ridică întrebări și se fac tot felul de raționamente; norii prejudecății se strâng deasupra sufletului și întunecă priceperea, iar adevărul este contrazis într-o mie de feluri. Nu se așteaptă sunetul trâmbiței, iar când ea se face auzită – cu un sunet așa de clar cum numai Dumnezeu îl poate da – nu există răspuns. Ne mișcăm când ar trebui să stăm și ne oprim când ar trebui să ne mișcăm.

Scump cititor, care este rezultatul unui astfel de lucru? Fie lipsa totală a progresului, fie progres într-o direcție greșită, care este mai rău decât lipsa progresului adevărat! Este cu totul imposibil să avansăm în viața divină, dacă nu ne predăm pe noi înșine, fără nicio rezervă, Cuvântului Domnului. Poate că suntem mântuiți, datorită bogăției îndurării divine și prin puterea ispășitoare a sângelui Mântuitorului, însă ne vom mulțumi oare să fim mântuiți prin Hristos și să nu căutăm, într-o cât de mică măsură, să umblăm cu El și să trăim pentru El? Vom accepta noi mântuirea prin lucrarea pe care El a făcut-o și nu vom tânji după o comuniune mai profundă cu El Însuși și după o supunere mai completă față de autoritatea Sa, în toate lucrurile?

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și altele au căzut între spini și spinii au crescut și le-au înăbușit.

Matei 13.7

Pământul bun și pământul sterp (4)

Al treilea tip de sol este plin de spini. Sămânța este semănată, dar, pe măsură ce crește, pălămida o înăbușă. Buruienile cresc mai repede și mai mult, luând din pământ substanțele nutritive de care are nevoie sămânța. Aceasta se usucă și nu poate aduce rod.

Când explică parabola, Domnul numește trei tipuri de „spini“: „Iar ceea ce a căzut între spini, aceștia sunt cei care, auzind, merg mai departe și sunt înăbușiți sub griji și bogăție și plăceri ale vieții, și nu aduc rod care să ajungă la coacere“ (Luca 8.14; vedeți și Matei 13.22). Grijile, bogăția și plăcerile vieții au legătură cu lucrurile materiale de pe pământ. Dacă ele umplu inima omului și pun stăpânire pe gândirea și pe scopurile lui, atunci vor împiedica sămânța Cuvântului lui Dumnezeu să aducă rod.

Marta din Betania credea cu adevărat în Fiul lui Dumnezeu, dar se îngrijora și se neliniștea exagerat cu privire la îndatoririle vieții, în timp ce sora ei, Maria, își făcea timp să asculte Cuvântul Domnului. Bogatul nebun din Luca 12 este o atenționare pentru noi toți: era atât de preocupat să aibă tot mai multe bogății de care să se bucure, încât a uitat lucrul cel mai important. Oare nu este astăzi mai evident ca niciodată că, în căutarea plăcerilor vieții, nu ne mai rămâne timp pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Lui? (vedeți Luca 10.38-42; 12.16-21).

Nu ne mai ajunge timpul să ne ducem la bun sfârșit toate planurile, așa că Îl neglijăm pe Dumnezeu și Cuvântul Lui. Orice lucru inutil, de prisos și dăunător înăbușă ceea ce Dumnezeu vrea să ne transmită.

Citirea Bibliei: Estera 9.11-22 · Proverbe 21.21-31

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

1 Samuel 15.1-16

Capitolul 15 este important din cel puţin două puncte de vedere: conţine judecata divină împotriva lui Amalec şi testarea finală a împăratului Saul. Adversar laş şi crud, Amalec îl atacase prin surprindere pe Israel îndată după ieşirea din Egipt. Răutatea aceasta nu le putea fi iertată.

„Voi şterge de tot amintirea lui Amalec”, declarase Domnul (Exod 17.8, 14). Trecuseră patru sute de ani, dar Dumnezeu nu uitase. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nicidecum nu vor trece”, declară Domnul (Matei 24. 35). Şi Israel n-ar fi trebuit să uite cu atât mai mult: „Adu-ţi aminte de ce ţi-a făcut Amalec pe drum, când aţi ieşit din Egipt” recomandase Moise… „să ştergi amintirea lui Amalec de sub ceruri: să nu uiţi” (Deut. 25.17-19).

Să nu-i uităm pe duşmanii care ne-au luat prin surprindere în trecut! Cum se numesc ei? Mânie, minciună, necurăţie morală … sau oricare alt păcat. Dacă vigilenţa noastră se relaxează faţă de aceste păcate (ale cărnii), s-ar putea să fie necesar să învăţăm din nou o lecţie pentru care poate că am plătit deja scump mai înainte. Să nu ne menajăm deloc pe noi înşine, ci să ne judecăm fără milă toate manifestările firii vechi.

ÎNTĂRIT, PUTERNIC ȘI NECLINTIT! | Fundația S.E.E.R. România

„Dumnezeul oricărui har… vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (1 Petru 5:10)

Dacă dorești ca Dumnezeu să te desăvârșească și să te facă „tare, puternic și neclintit”, meditează pe-ndelete și cu rugăciune la aceste patru versete din 1 Petru 5, și caută modalități de a le pune în practică în fiecare zi:

1) Vers. 6: „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” ;

2) „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi.” (vers. 7);

3) „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită…” (vers. 8);

4) Și vers. 9: „Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca voi.”

Iată binecuvântarea pe care o promite Dumnezeu, în concluzie, celor care umblă în adevărul acestor patru versete: „Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Hristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi, vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi.” (vers. 10).

Să reținem două expresii importante: prima – „Dumnezeul oricărui har…” Orice ți-ar provoca teamă și orice-ai avea de înfruntat, Dumnezeu îți va da harul de a face față. A doua: „vă va desăvârşi, vă va întări…”

Dacă treci printr-o perioadă grea, Dumnezeu a promis că aceasta va aduce o perioadă de întărire. Așadar, atunci când te rogi: „Doamne, scoate-mă din asta”, e posibil ca El să-ți răspundă: „Nu, ci te voi trece prin ea, ca se te fac puternic și de neclintit!”