Mana Zilnica

7 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Ce va rămâne din darul acesta de mâncare să fie al lui Aaron și al fiilor lui; acesta este un lucru preasfânt Domnului între jertfele de mâncare mistuite de foc.

Levitic 2.3

Nu este minunat să-L privești cum a fost El în viața Sa? Este însemnat lucru să avem jertfa aceasta ca hrană cu care ne putem umple și sătura sufletele, prin care putem primi putere să mergem pe drumul nostru, prin care să creștem și să primim astfel, cu adevărat, caracterul Său, fiind schimbați după chipul Său.

Vedem că, dacă Îi aducem ceva lui Dumnezeu, El nu ne rămâne niciodată dator. Cel ce jertfea aducea jertfa de mâncare lui Dumnezeu, ca să I-o dea Lui, iar preotul, care o aducea pe altar, primea din ea pentru mâncare. Nu este aceasta și experiența noastră? Nu știm că, atunci când suntem adunați în jurul Domnului ca să-I aducem Tatălui jertfele noastre de laudă și de mulțumire și să-I spunem Tatălui ce slavă am găsit noi la Domnul Isus – prin urmare, când ne strângem în felul acesta Îi aducem Lui ceva? La Cină venim nu pentru a primi ceva; pentru aceasta ne strângem la adunarea de zidire; însă la frângerea pâinii venim împreună ca să Îi aducem ceva, anume „rodul buzelor care mărturisesc Numele Lui”. Și noi avem, cu adevărat, jertfe de laudă și de mulțumire; și nu vorbesc numai buzele, ci ceea ce este rostit vine cu adevărat din inimă. Noi am venit să dăm și, din ce am avut, I-am dat ceva lui Dumnezeu; și totuși inimile noastre au plecat pline, deseori mai pline decât atunci când am venit.

Acesta este întotdeauna rezultatul când venim cu jertfele noastre la Dumnezeu, când Îi aducem ceea ce ne-a spus El, în Cuvânt, despre Domnul Isus, despre lucrarea Sa și, mai ales aici, unde este vorba despre această jertfă, despre ceea ce El Însuși ne dă ca parte a noastră. Și putem înțelege acest lucru când suntem obișnuiți să locuim în prezența lui Dumnezeu și când sentimentele noastre sunt formate în părtășie cu Dumnezeu; astfel, va deveni o obișnuință pentru noi să fim în Locul Preasfânt, în prezența lui Dumnezeu, ca să-I slujim.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Eu Te-am preamărit pe pământ, am sfârșit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.

Ioan 17.4

Până la capăt!

Când a trăit pe acest pământ, Domnul Isus a vorbit de mai multe ori despre voia lui Dumnezeu, arătând astfel ce era cel mai important pentru Sine.

Ucenicilor Săi le-a spus: „Mâncarea Mea este să fac voia Celui care M-a trimis și să împlinesc lucrarea Lui” (Ioan 4.34). De asemenea: „Eu nu pot să fac nimic de la Mine Însumi; judec după cum aud și judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 5.30).

Pentru oricine crede în El este prețioasa promisiune: „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; și pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară; căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis. Și voia Celui care M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de la urmă. Căci voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul și crede în El să aibă viață veșnică” (Ioan 6.37-40).

La sfârșitul vieții Sale pe acest pământ, înainte de a merge să împlinească lucrarea de răscumpărare pe crucea de la Golgota, a petrecut ore întregi în rugăciune în grădina Ghetsimani. El S-a rugat din adâncul inimii Sale: „Tatăl Meu, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta! Totuși, nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu” (Matei 26.39).

El a fost gata să facă voia lui Dumnezeu până la capăt! Și a împlinit-o până la capăt!

Citirea Bibliei: Numeri 4.1-20 · Matei 4.1-11

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI CA O OGLINDĂ! | Fundația S.E.E.R. România

„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului…” (2 Corinteni 3:18)

Există un vechi proverb care spune: „Dacă vrei să-mi fii tovarăș, adoptă obiceiurile mele.” Apostolul Pavel ne face următoarea afirmație: „Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni 3:18). O versiune modernă a acestui verset spune așa: „Creștinii reflectă imagini asemenea unor oglinzi.” Iar cei care au tradus Biblia, versiunea King James au spus astfel: „Observând ca într-o oglindă.” Așadar, care din aceste traduceri are dreptate? Toate cele trei!

Cuvântul katoptris din greaca veche se poate traduce în ambele moduri. Concluzie: cu cât petreci mai mult timp în prezența lui Dumnezeu, cu atât mai mult vei reflecta asemănarea cu El și vei duce cu tine prezența Sa. Ce înseamnă „a-ți observa” fața într-o oglindă? E mai mult decât o privire rapidă; „a observa” înseamnă a studia, a te uita îndelung la ceva, a contempla. Biblia ne spune că după ce Moise a petrecut 40 de zile pe munte în prezența lui Dumnezeu, oamenii din poporul Israel s-au temut să se apropie de el, deoarece „pielea feței lui strălucea” pentru că era acoperit de slava lui Dumnezeu (vezi Exodul 34:29). Moise a devenit ceea ce a privit!

Pavel ne spune „să facem totul pentru slava lui Dumnezeu” (1 Corinteni 10:31). Asta înseamnă că în tot ceea ce faci, tu ești ca un reflector!

Domnul Isus a zis: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” (Matei 5:16). Cu alte cuvinte, când oamenii se uită la tine, ar trebui să-L vadă pe Dumnezeu care locuiește în tine. Iar acest lucru trebuie să se întâmple pretutindeni unde te afli: acasă, la școală, la locul de muncă și oriunde te-ai afla. Amin!?

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 97

Acest psalm descrie instaurarea Împărăţiei în putere şi are drept corespondent Isaia 11.4,5 şi Apocalipsa 19.6. Tot ceea ce se opune stăpânirii Domnului va fi distrus (v. 3‑5), în timp ce inimile tuturor credincioşilor vor fi umplute de veselie (v. 8). Atunci gloria Domnului va fi nu numai istorisită, ca în Psalmul 96.3, ci şi văzută (v. 6), iar locuitorii pământului vor fi în sfârşit în măsură să vadă deosebirea dintre guvernarea exersată prin oameni şi dreptatea instaurată de Dumnezeu. Îngerii, numiţi în versetul 7 „dumnezei”, atât de mult timp martori ai nedreptăţii pe pământ, vor asista în sfârşit la triumful dreptăţii. Îl vor vedea pe Întâiul‑născut, Hristos, prezentat de Dumnezeu în lumea locuită şi, într-un gând cu sfinţii de pe pământ, I se vor închina (Evrei 1.6).

Ultimele trei versete au o deschidere către toate timpurile, pentru că Dumnezeu are neîncetat privirile îndreptate asupra celor care-L iubesc, asupra celor „drepţi cu inima”. Harul Lui îi numeşte sfinţi şi drepţi. El aşteaptă ca ei să urască răul şi să se bucure în El (v. 10, 12; comp. cu Romani 12.9 şi cu Filipeni 4.4). El Însuşi le va păzi negreşit sufletele şi le va lumina fiecare pas (v. 10, 11).

6 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cu ce este preaiubitul tău mai mult decât un alt preaiubit, tu, cea mai frumoasă dintre femei? Cu ce este preaiubitul tău mai mult decât un alt preaiubit, că ne rogi astfel?

Cântarea Cântărilor 5.9

Mirele și Mireasa (1)

Solomon a scris cele trei cărți care vin după cartea Psalmilor. În prima dintre ele, Proverbe, el folosește titlul de „Domnul”. În cea de-a doua, Eclesiastul, folosește titlul de „Dumnezeu”, însă în cea de-a treia, Cântarea Cântărilor, folosește doar pronumele „El”. Totuși, în toate aceste cărți, Solomon vorbește despre aceeași Persoană: Domnul Dumnezeu, Iahve Elohim, care este Isus, Domnul nostru. Cântarea Cântărilor începe astfel: „Să mă sărute [El] cu sărutările gurii Lui!”. Nici titlul de „Iahve” și nici cel de „Elohim” nu s-ar fi potrivit aici.

Personajele principale din Cântarea Cântărilor sunt El, Mirele, ea, Mireasa, precum și fiicele Ierusalimului. Aceste fiice ale Ierusalimului pun întrebarea citată mai sus. Ele doresc să cunoască de ce Mireasa le roagă astfel. Fiind persecutată din cauza atașamentului față de Preaiubitul ei, și totuși perseverând în dorința de a fi cu El, ea dovedește că persecuția nu i-a diminuat dragostea față de El. A fost bătută, rănită și umilită (versetul 7), însă dorința ei a rămas aceeași: să fie cu El.

O astfel de dragoste și de loialitate vor fi întotdeauna remarcate de Domnul. Fiicele Ierusalimului erau nedumerite, mai întâi de frumusețea ei unică, fiindcă ea era nu doar frumoasă, ci cea mai frumoasă dintre femei. Remarcați că același scriitor, Solomon, vorbind despre frumusețea fizică, spune că farmecul este înșelător și că frumusețea este deșartă, dar că evlavia este frumusețea care trebuie lăudată (Proverbe 31.30). În al doilea rând, ele erau impresionate de devotamentul ei real față de Preaiubitul ei. Ce remarcă oamenii la noi? O alipire de bogății, sau dorința de a suferi de dragul lui Hristos? Merită oare să pierdem totul de dragul părtășiei cu Domnul nostru Isus Hristos? Fie ca viața noastră să se desfășoare în așa fel, încât cei din jurul nostru să dorească să-L cunoască pe Domnul!

A. M. Behnam

SĂMÂNȚA BUNĂ

Veniți … să umblăm în lumina Domnului!

Isaia 2.5

Veniți!

„Cu duioșie Isus azi ne cheamă: voi, cei trudiți, toți veniți!” sunt versurile unui îndrăgit imn creștin. Cât de insistent auzim în Biblie acest îndemn, de a veni la El!

„Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

„Veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată” (Isaia 55.1).

„Veniți să ne întoarcem la Domnul! Căci El ne-a sfâșiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile” (Osea 6.1).

„Veniți acum să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1.18).

„Veniți să ne alipim de Domnul, printr-un legământ veșnic, care să nu fie uitat” (Ieremia 50.5).

„Veniți, ascultați, toți cei care vă temeți de Dumnezeu, și voi spune ce a făcut El pentru sufletul meu” (Psalmul 66.16).

„Veniți, căci iată că toate sunt gata” (Luca 14.17).

„Veniți și priviți lucrările lui Dumnezeu” (Psalmul 66.5).

„Veniți să-L adorăm, să ne plecăm și să îngenunchem înaintea Domnului care ne-a făcut” (Psalmul 95.6).

Citirea Bibliei: Numeri 3.27-51 · Matei 3.13-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DĂ-I LUI DUMNEZEU TOATĂ SLAVA! | Fundația S.E.E.R. România

„Nu brațul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina feței Tale, pentru că îi iubeai.” (Psalmul 44:3)

Ai auzit de broasca aceea care a ieșit din balta care secase și a rugat două păsări s-o transporte la cel mai apropiat iaz? Ea le-a convins să țină în cioc câte un capăt al unui băț în timp ce ea avea să muște mijlocul bățului ținându-se astfel de el. Era o priveliște de pomină: două păsări, un băț și o broască la mijlocul bățului. Au parcurs o distanță bunicică până când o vacă care păștea s-a uitat în sus, a văzut trioul trecând pe deasupra capului și a întrebat: „Cine s-a gândit la așa ceva?” În acel moment broasca nu s-a putut abține. Mândria s-a impus în fața prudenței, broasca a strigat: „Euuuuu….!” – și desigur s-a prăbușit! Nu face și tu aceeași greșeală. Biblia spune că: „Mândria merge înaintea pieirii şi trufia merge înaintea căderii.” (Proverbele 16:18).

De ce ești bun în ceea ce faci? Pentru propriul tău confort? Ca să economisești pentru pensie? Ca să-ți alimentezi stima de sine? Nu, toate acestea sunt bonusuri, nu principalul motiv. Ești bun în ceea ce faci – de dragul lui Dumnezeu. El este motivul, nu tu! Citește aceste cuvinte din Biblie și gândește-te la ele în inima ta: „De la Tine vin bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta sunt tăria şi puterea şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.” (1 Cronici 29:12).

Aducându-și aminte de victoriile, binecuvântările și reușitele pe care le-a experimentat Israel, psalmistul ne relatează adevărul din spatele lor: „Căci nu prin sabia lor au pus mâna pe ţară, nu braţul lor i-a mântuit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina Feţei Tale, pentru că îi iubeai.” (Psalmul 44:3). Păstrează în mintea ta faptul că binecuvântările de care te bucuri zi de zi sunt ale tale numai pentru că Dumnezeu ți-a arătat bunăvoință și ți-a zâmbit. Acesta este adevărul!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 96

După ce s-au îndemnat între ei, „să cântăm, să ne închinăm, să ne plecăm genunchiul”, în Psalmul 95, credincioşii din Israel invită acum întreg pământul şi chiar natura să-i imite: „cântaţi, binecuvântaţi, închinaţi-vă înaintea Domnului” (v. 1, 2, 9). Va veni ziua când popoarele păgâne îşi vor lepăda idolii şi când familiile naţiunilor vor da Domnului gloria şi puterea (v. 7). Pentru a exprima acest elogiu, cei răscumpăraţi nu aşteaptă Împărăţia Domnului. „A Lui fie gloria şi puterea!” pot striga ei încă de acum (Apocalipsa 1.6). Şi aceasta, pentru că nu numai manifestarea gloriilor lui Hristos poate face inima lor să izbucnească în această laudă! Maiestatea, măreţia, puterea şi frumuseţea Împăratului întregului pământ sunt încă nevăzute, ascunse în sanctuarul ceresc (v. 6). Însă măreţul şi permanentul motiv al adorării celui credincios este dragostea Mântuitorului: „A Lui, care ne iubeşte şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său” (Apocalipsa 1.5).

Acest psalm a fost compus şi cântat cu prilejul întoarcerii chivotului, imagine a lui Hristos, în mijlocul lui Israel (1 Cronici 16.23‑30). Dar nu pentru a mântui lumea, ci pentru a judeca lumea va fi revenirea Domnului (v. 13; comp. cu Ioan 3.17, 5.22). El va exersa judecata asupra popoarelor cu dreptate (v. 10), cu adevăr şi după credincioşia Sa (v. 13; Psalmul 45.3,4).

5 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Cine își iubește viața o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața eternă. Dacă Îmi slujește cineva, să Mă urmeze; și unde sunt Eu, acolo va fi și slujitorul Meu. Și, dacă cineva Îmi slujește, Tatăl îl va onora.

Ioan 12.25,26

Drumul spre binecuvântare pentru om trece prin moarte. Însă binecuvântarea în care moartea lui Hristos l-a adus pe credincios este una de un fel cu totul nou, aflată dincolo de puterea morții. Viața în lumea aceasta este, chiar în cea mai bună formă a ei, o viață trecătoare; viața pe care Domnul o dă este „eternă”. Să iubim viața aceasta înseamnă să ne agățăm de o viață pe care trebuie să o pierdem – și pe care o pierdem chiar urmărind-o. Să urâm viața în această lume, având în vedere viața eternă, înseamnă să intrăm în savurarea vieții veșnice chiar acum. Să cântărim bine însemnătatea profundă a cuvintelor Domnului. A ne întoarce spre lume, căutând să ne găsim plăcerea în lucrurile în care lumea și-o găsește, se va dovedi doar amărăciune și întristare, astfel că vom descoperi nu doar că urmărim ceea ce nu are satisfacție de durată, dar, chiar și în cel mai bun caz, pierdem ceea ce am realizat, pentru că aceasta este o viață care sfârșește în moarte.

Mai mult, nu doar că există viața nouă, în contrast cu cea care este trecătoare, ci este și privilegiul de a trăi o viață de slujire față de Domnul. Ca să putem merge pe această cale de slujire, trebuie să-L urmăm pe Domnul – așa cum, puțin mai târziu, porunca pe care Domnul i-a dat-o lui Petru, de a-I hrăni oile, este urmată de îndemnul „urmează-Mă” (Ioan 21.17,19). Aceasta reprezintă un motiv în plus pentru a accepta moartea față de viața prezentă; pentru că, în principiu, „urmarea” lui Hristos este prin moartea față de păcat și față de lume. Un astfel de drum va avea o răsplată deosebită. Urmarea lui Hristos ne va conduce în locul în care merge Hristos, pentru a fi cu El în casa vieții eterne. Un astfel de drum poate atrage opoziție și persecuție din partea oamenilor, dar va avea în mod sigur onoare din partea Tatălui.

H. Smith

SĂMÂNȚA BUNĂ

Dar Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi.

Romani 5.8

Bătălia de la Stalingrad

În urmă cu aproximativ 80 de ani se încheia cel de-al Doilea Război Mondial. Punctul său de cotitură l-a constituit bătălia de la Stalingrad (1942-1943), în care armata germană a fost încercuită și învinsă de forțele rusești. A fost o luptă crâncenă, în care mureau zilnic mii de soldați. Frigul aprig și vântul tăios de stepă erau de nesuportat pentru luptători; de asemenea aprovizionarea se făcea în condiții foarte dificile. Un soldat german a scris în ultima sa scrisoare către tatăl său: L-am căutat pe Dumnezeu în fiecare casă distrusă, la fiecare colț de stradă, în fiecare camarad… Dumnezeu nu S-a arătat când inima mea a strigat după El… Nu, tată, nu există Dumnezeu.

Acest tânăr L-a căutat cu disperare pe Dumnezeu în acel infern. Situația lui era, cu siguranță, una groaznică, dar nu cumva Îl căuta pe Dumnezeu într-un loc greșit? Să căutăm oare dragostea lui Dumnezeu într-un oraș bombardat, într-o ruină fumegândă, într-un război cauzat de oameni? Nu!

Dragostea lui Dumnezeu este văzută într-un loc cu totul diferit: pe crucea de la Golgota! Acolo, Isus a murit din dragoste pentru oamenii păcătoși, ca să ne deschidă calea spre Dumnezeu și spre cer. Crucea lui Hristos este dovada de netăgăduit a dragostei lui Dumnezeu! Ceea ce s-a întâmplat la Stalingrad și în alte locuri nu face decât să demonstreze cât de mult avem nevoie de Cineva care să ne salveze din starea de vinovăție în care ne găsim. Dragostea lui Dumnezeu este în Isus și o putem vedea atât de limpede în moartea Sa.

Citirea Bibliei: Numeri 3.1-26 · Matei 3.1-12

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA ALUNGĂ ÎNDOIALA (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Iosif a visat un vis…” (Geneza 37:5)

Iosif a avut două vise, iar al doilea a fost mai mare decât primul. Primul vis a fost despre un câmp cu snopi; al doilea vis a fost despre cer, soare, lună și stele. „Ce vreți să spuneți cu asta?” – întrebi tu. Să îndrăznești să ai un vis mare, anul acesta!

Managerul Henry Curtis spunea: „Fă-ți planuri cât vrei de fantastice, pentru că peste 25 de ani ele vor părea mediocre. Fă-ți planuri de 10 ori mai mărețe decât cele pe care le-ai făcut inițial, și peste 25 de ani te vei întreba de ce nu le-ai făcut de 50 de ori mai mărețe!”

Există o singură cale prin care poți continua să crești: scopul tău trebuie să fie cu un pas mai în față decât ceea ce este confortabil pentru tine. Asta te va obliga să continui să crești! Și totodată te va ajuta să crezi că Dumnezeu poate face lucruri mai mari. Cei mai mulți oameni își doresc ca viețile lor să se îmbunătățească mereu, și cu toate acestea prețuiesc mai mult comoditatea și stabilitatea. Ei uită că nu poți deveni mai bun și în același timp să rămâi la fel. Creșterea înseamnă schimbare și asta înseamnă să pui la îndoială starea de fapt. A avea mintea orientată spre lucrurile posibile înseamnă a nu te mulțumi cu ce ai acum.

Mereu vor exista persoane în jurul tău care vor să renunți la visul tău și să îmbrățișezi starea de fapt. Iubește-i, dar nu te lăsa condus de ei!

Pe măsură ce începi să crezi că Dumnezeu va face lucruri mai mari, iar ceilalți vor să te descurajeze, gândește-te că acum când citești/asculți această meditație, undeva în lume oamenii se gândesc cum să vindece cancerul, cum să dezvolte noi surse de energie, cum să-i hrănească pe săraci, cum să ridice calitatea vieții, ori să câștige toate națiunile pentru Hristos. Ei fac tot ce pot și pun la-ndoială status quo-ul; și tu trebuie să faci la fel!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 95

Puterea lui Dumnezeu în mântuire deşteaptă strigăte de bucurie în cei care sunt obiecte ale mântuirii. Odinioară, pe ţărmul Mării Roşii, un popor răscumpărat făcuse să se înalţe către Domnul cântul eliberării. Ce trist, istoria lui Israel încă de la primii ei paşi prin pustie ne învaţă că putem fi martori ai lucrărilor lui Dumnezeu (v. 9) şi totuşi să nu-I cunoaştem căile (v. 10)! Ea ne arată, de asemenea, că nu numai Faraon cel nelegiuit şi–a „împietrit inima” (Exod 8.15,32), ci că nici Israel n-a întârziat să facă la fel (v. 8). Chiar numele de Masa (ispită; vezi Exod 17.7) şi de Meriba (contestaţie, ceartă) sunt gravate pentru totdeauna în istoria lui (comp. cu Numeri 11.3,34). Astfel de paşi greşiţi au reperat tristele etape ale traversării pustiei şi au servit la a le desemna. Fie ca aceste nume să fie şi pe drumul fiecăruia dintre noi ca nişte panouri indicatoare care ne avertizează într-un mod solemn!

Epistola către Evrei citează şi comentează acest psalm care ne stă în atenţie (Evrei 3.7): „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile”. Din inimă trebuie deci să-L ascultăm pe Domnul. Fie ca a noastră astăzi să fie sensibilă la „glasul Lui”, pentru ca a Lui mâine să ne facă să intrăm în glorioasa Sa odihnă!

4 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Împăratul David a intrat și a stat înaintea Domnului și a zis: „Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule? Și ce este casa mea, că m-ai adus până aici?”.

2 Samuel 7.18

Care a fost efectul promisiunilor Domnului asupra inimii lui David? Avem răspunsul în acest verset: „Împăratul David a intrat și a stat înaintea Domnului și a zis: «Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule?»”. Să remarcăm atitudinea lui și să medităm la întrebarea pe care el a pus-o. Ele sunt pline de adânci semnificații pentru noi. David „a stat” – aceasta înseamnă liniște și odihnă. El dorise să treacă la lucru prea devreme. Dumnezeu i-a spus: «Nu, ci tu trebuie să șezi și să privești la lucrarea Mea, să contempli acțiunile Mele făcute în favoarea ta, acțiuni din trecut, din prezent și din viitor».

În întrebarea lui, „cine sunt eu?”, vedem faptul binecuvântat că, pentru moment, David s-a pierdut din vedere pe sine însuși. El a fost pus în umbră de strălucirea revelației divine. Eul și sărmanele lui fapte au fost date la o parte de către gloria lui Dumnezeu și de către măreția minunată a faptelor Sale, făcute în beneficiul slujitorului Său.

Unii ar fi putut crede că David era un om activ și folositor, atunci când el s-a ridicat să construiască un templu pentru Dumnezeu, și, de asemenea, că era un om cu totul nefolositor, dacă el ar fi stat atunci când era această lucrare de făcut. Să ne aducem însă aminte că gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre. El prețuiește închinarea noastră mult mai mult decât lucrarea noastră. De fapt, doar închinătorul adevărat și inteligent poate fi un lucrător adevărat și inteligent. Fără îndoială că Dumnezeu, în harul Său, primește lucrarea noastră sărmană, chiar și atunci când este marcată de tot felul de greșeli. Însă, când este vorba de a compara valoarea lucrării cu cea a închinării, cea dintâi vine în urma celei de-a doua. Știm cu toții că, atunci când scurta noastră perioadă de lucrare se va fi sfârșit, va începe o eternitate de închinare. Minunat gând!

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

Adu-ți aminte de Creatorul tău în zilele tinereții tale.

Eclesiastul 12.1

Timpul este unul singur

V-ați gândit vreodată la timp? El este inflexibil. Este o cantitate extrem de rigidă; nimeni nu o poate modifica: o oră este o oră. Și totuși, după părerea noastră, uneori pare să se lungească obsedant de mult și alteori să treacă amețitor de repede.

Cu toții suntem supușii timpului și uităm prea ușor că avem o responsabilitate. Ce facem cu timpul pe care îl avem? Cum îl folosim?

Când suntem tineri, ni se pare că avem o rezervă uriașă de timp pentru viața noastră. Atunci suntem în marele pericol de a-l irosi. Două sau trei ore de „navigare” pe internet nu ni se par o pierdere mare! Abia pe parcursul vieții, oamenii își dau seama că este limitată „rezerva lor de timp” și regretă că adesea ar fi putut să o folosească mai bine. Când cineva din jurul nostru moare subit, ne dăm seama cu groază că viața noastră se poate sfârși mai repede decât credeam.

Dumnezeul etern este Cel care a creat timpul. În fața Lui răspundem pentru modul în care îl folosim: pentru Dumnezeu sau pentru noi înșine.

Cine se întoarce la Dumnezeu de timpuriu și Îi încredințează conducerea vieții sale descoperă ce sens îi dă Domnul Isus vieții lui: ca om credincios, el trăiește ascultând de Mântuitorul său și primește de la El lucrări pentru care merită să se trudească.

Citirea Bibliei: Numeri 2.1-34 · Matei 2.13-23

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA ALUNGĂ ÎNDOIALA (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!…” (Evrei 11:6)

În Sfânta Scriptură citim că „fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6). Credința este cheia relației tale cu Dumnezeu. Fără ea, este imposibil să-I fim plăcuți! Da, Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii și le oferă șansa de-a fi mântuiți, dar ca să fim pe placul Lui, trebuie să credem în El și să avem o relație cu El. În Țara promisă au intrat 12 iscoade, dar numai două s-au întors și au zis: „Vom fi biruitori!” (Numeri 13:30).

Dumnezeu le promisese dinainte lucrul acesta, dar majoritatea au crezut că nu este posibil! Oamenii care au în minte posibilul pot crea imagini optimiste ale viitorului nu numai în mintea lor, ci și în mintea altora. Și opusul este adevărat. Sam Ewing, un fost jucător american de baseball, a spus: „Nimic nu este mai jenant decât să vezi pe cineva făcând ce tu ai spus că nu se poate.” Acum, faptul că crezi nu-ți garantează faptul că vei reuși. Dar a crede că nu poți îți garantează faptul că nu vei reuși! Așadar, cum te raportezi tu la viață? Când te confrunți cu necunoscutul, cu lucrurile nefăcute sau neîncercate, te concentrezi pe tot ce poate ieși prost sau pe tot ce poate ieși bine?

Werner von Braun, pionierul rachetei balistice, a spus: „Am învățat să folosesc cuvântul imposibil cu cea mai mare precauție.” S-ar putea să spui: „Dar cine a fost acest om?” Omul de știință care a făcut posibil ca primul om să pășească pe lună! Andrew Holmes, lector în educație la Universitatea din Hull, Marea Britanie a spus: „Nu spune niciodată unui tânăr că ceva este imposibil de făcut. S-ar putea ca Dumnezeu să aștepte de secole pe acel cineva care ignoră imposibilul suficient de mult încât să facă exact acel lucru!” Dacă dorești să realizezi ceva, acordă-ți și permisiunea de a crede că este posibil – și… crede că Dumnezeu poate da reușita!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 94

Spre deosebire de israelitul din zilele de la urmă, creştinul trebuie să se păzească de orice dorinţă de răzbunare (Romani 12.17). El nu suferă mai puţin din cauza răului şi a nedreptăţii care domnesc în această lume, unde mândria (v. 2), răutatea (v. 3), aroganţa, lăudăroşenia (v. 4), asuprirea şi violenţa (v. 5, 6) se manifestă în voie. Cel credincios nu poate traversa pământul rămânând insensibil la ceea ce vede aici în fiecare zi. Şi, cu cât conştientizează mai mult sfinţenia lui Dumnezeu, cu atât mai mare groază are de rău (Psalmul 97.10). Din acest motiv, Hristos, Omul perfect, a suferit mai mult ca oricine. Priviţi–L în Marcu 3.5, „mâhnit de împietrirea inimii lor” ~ El Însuşi a fost obiectul supremei nedreptăţi (v. 21).

Constatarea acestui rău care ne înconjoară stârneşte în noi deseori o mulţime de gânduri apăsătoare: Dumnezeu nu vede aceste lucruri? De ce nu intervine? ~ Ca răspuns, Domnul rareori ne dă explicaţii, însă întotdeauna, mângâieri (v. 19). Deschizându–ne ochii asupra răutăţii lumii, El ne ajută să ne despărţim de ea; aceasta însă cu scopul de a ne ataşa mai mult de El Însuşi şi de a avea o speranţă mai puternică. Fie ca mângâierile de sus să fie întotdeauna deliciile inimilor noastre!

3 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Atunci îmi vei zice: „De ce mai găsește vină? Pentru că cine rezistă voii Sale?”.

Romani 9.19

Raționamentul care duce la concluzia „De ce mai găsește vină?” este unul greșit de la bun început. Dacă Dumnezeu, în marea Sa înțelepciune și după bogățiile îndurării Sale, folosește faptele rele ale oamenilor pentru a duce la împlinire planurile Sale, aceasta este doar autoritatea Sa de neîmpiedicat, dar voința oamenilor va rămâne întotdeauna așa cum este ea: rea și de neiertat. Într-adevăr, dacă ar fi adevărat ceea ce învață severa teologie calvinistă, anume că Dumnezeu i-a hotărât mai dinainte pentru condamnare pe cei care merg spre pierzare, atunci ar fi fost într-adevăr îngrozitor. Dar, slăvit să fie Dumnezeu!, acest lucru nu este adevărat. Scriptura nu vorbește niciodată astfel, chiar dacă ar putea exista unele pasaje care par să susțină o astfel de părere.

De fapt, cum stau lucrurile? Înainte de a da un răspuns la întrebările puse, apostolul accentuează suveranitatea lui Dumnezeu – primul dintre drepturile Sale – și demonstrează răutatea inimii celor care pun astfel de întrebări. Ar fi putut oare să vorbească în așa fel un om a cărui conștiință este într-o oarecare măsură trează și activă? Niciodată un suflet gata de pocăință nu L-ar putea acuza că este nedrept, nu L-ar putea învinui că El este răspunzător pentru calea oamenilor către pierzare. Cel care vorbește astfel de lucruri rele dovedește prin aceasta doar orbirea și îngâmfarea inimii sale. „Dar, mai degrabă, cine ești tu, omule, care răspunzi împotriva lui Dumnezeu? Va spune lucrul întocmit Celui care l-a întocmit: «Pentru ce m-ai făcut astfel?». Sau nu are olarul autoritate asupra lutului, să facă din aceeași frământătură un vas spre onoare și altul spre dezonoare?” (Romani 9.20,21). Iar dacă o creatură are o asemenea autoritate – și cine poate tăgădui aceasta? – cât de mare trebuie să fie autoritatea Creatorului Însuși!

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toți vameșii și păcătoșii se apropiau de Isus, ca să-L asculte. Și fariseii și cărturarii murmurau, zicând: „Omul acesta primește pe păcătoși și mănâncă cu ei”.

Luca 15.1,2

Întoarcerea acasă dintr-o țară îndepărtată (1)

„Eu sunt Isus” – sub acest nume îl întâmpină Fiul lui Dumnezeu pe orice om oricât ar fi de păcătos. Isus înseamnă „Dumnezeu este mântuitor”. El a venit în lume pentru a-i salva pe oameni de păcatele lor și de consecințele lor veșnice. Mulți dintre oamenii din vremea Lui, care aveau o reputație rea, de vameși sau de păcătoși, au simțit nevoia pocăinței și de aceea au venit la Isus pentru a-I asculta predica.

Alții, „evlavioșii” din acea vreme, caracterizați de îndreptățirea de sine, credeau că pot sta în fața lui Dumnezeu și fără Mântuitorul. Așa că L-au respins pe Isus; mai mult, ei s-au simțit jigniți de faptul că El Se preocupa cu „păcătoșii”.

Domnul a înfruntat atitudinea lor de îndreptățire de sine punându-le înainte câteva parabole. Capitolul 15 din Evanghelia după Luca este unul inepuizabil în frumusețe. În parabola oii rătăcite (versetele 3-7), păstorul pleacă după oaie și o caută până o găsește. În parabola banului pierdut (versetele 8-10), femeia ia o lampă și caută moneda până o găsește. Iar în parabola fiului risipitor (versetele 11-32), tatăl își așteaptă fiul plecat, până acesta se întoarce acasă. În toate aceste trei parabole, Dumnezeu caută, aduce înapoi, așteaptă. Iar finalul tuturor este o mare bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește.

(Parabola fiului risipitor ne va sta în atenție și în alte pagini ale acestui calendar.)

Citirea Bibliei: Numeri 1.22-37 · Matei 1.18-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

ANUL ACESTA ALUNGĂ ÎNDOIALA (1) | Fundația S.E.E.R. România

„La Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă…” (Matei 19:26)

Citește cu atenție și ia aminte la aceste două versete din Biblie: „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă” (Matei 19:26); și (Matei 13:58), despre Domnul care „n-a făcut multe minuni în locul acela din pricina necredinţei lor”. Aceste două versete au o singură semnificație: multe dintre lucrurile posibile rămân nefăcute din cauza îndoielii și a necredinței.

Așadar, anul acesta gândește-te că toate lucrurile sunt „cu putință.” Dacă Cuvântul lui Dumnezeu spune că poți, dar tu nu reușești, lucrul acesta poate însemna următoarele: sau nu crezi cu adevărat ce spune El, sau nu ești dispus să-ți faci partea. Când ai în minte posibilul, energia ta crește. Cine primește energie la gândul că va pierde? Dacă știi că ceva nu poate avea succes, cât timp și câtă energie ești dispus să-i aloci?

Nimeni nu pleacă în căutarea sau apărarea unei cauze pierdute. Te investești în ceea ce crezi că poate avea succes. Așadar, când ai în minte posibilul și te încrezi în Dumnezeu în privința reușitei, credința ta devine forța care îți dă energie. Unii cred că cei ce se gândesc la lucrurile posibile sunt naivi sau nebuni. Dacă ești unul dintre ei, răspunde la următoarele întrebări: Câți oameni de succes cunoști, care sunt negativiști? Dar câte persoane care se gândesc la lucrurile imposibile cunoști, și ei chiar au realizat lucruri mari? Primul pas spre a avea în minte posibilul este să încetezi să mai cauți sau să rămâi blocat în ceea ce este greșit într-o situație.

Cei care au mentalitatea lucrurilor imposibile au două variante: se pot aștepta la ce e mai rău și să experimenteze mereu lucrul acesta, sau să-și schimbe gândirea. Și asta începe prin eliminarea vorbirii negative, cu tine însuți, pe care o auzi în mintea ta înainte de a-ți deschide gura. Biblia spune: „Moartea şi viaţa sunt în puterea limbii; oricine o iubeşte îi va mânca roadele” (Proverbele 18:21). Pentru a avea în minte posibilul, tu trebuie să crezi și să rostești – de azi! – că este „cu putință”!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 92, 93

Lucrările măreţe ale lui Dumnezeu şi gândurile Lui deosebit de adânci sunt inepuizabilele subiecte ale adorării celui răscumpărat (v. 5; comp. cu Psalmul 40.5). Omul care însă nu-L poate recunoaşte pe Creator în lucrările Sale este, în ochii lui Dumnezeu, un prost şi un nebun (v. 6). Cel rău şi cel drept înfloresc şi unul şi altul (v. 7, 13), dar numai cel drept aduce rod (v. 14). Iarba răsare şi înfloreşte în anotimpul ei, apoi se usucă şi este cosită inclusiv cu floarea ei (v. 7). Astfel este soarta celor răi; ei pier (v. 9; 1 Petru 1.24,25). Cel drept însă se aseamănă cu palmierul sau cu cedrul din Liban (v. 12, 13). Cât timp le trebuie acestor frumoşi arbori să ajungă la statura plinătăţii! Cei drepţi sunt sădiţi însă în curţile templului lui Dumnezeu şi acolo ei prosperă, spre gloria Lui.

Psalmul 93 ne aduce aminte că puterea lui Dumnezeu este mai veche (El este „din eternitate”) şi mai mare decât puterea Vrăjmaşului (v. 3, 4). Valurile ne vorbesc despre agitaţia lumii (Isaia 57.20; comp. cu Psalmul 89.9: „Tu stăpâneşti mândria mării; când se ridică valurile ei, Tu le potoleşti”); putem deci să ne încredem în Cuvântul Lui: mărturiile Sale „sunt foarte sigure” (v. 5).

În încheierea psalmului citim: „sfinţenia îşi are locul în casa Sa”. După cum în casele noastre nu suportăm murdăria, nici dezordinea, să înţelegem că Dumnezeul Sfânt cu atât mai mult nu poate tolera păcatul în casa Sa, care astăzi este Adunarea (citiţi 2 Corinteni 6.16).

2 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Rămâneți în Mine, și Eu în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi mlădițele. Cine rămâne în Mine și Eu în el, acela aduce mult rod; pentru că fără Mine nu puteți face nimic.

Ioan 15.4,5

Rămânerea în Hristos vorbește despre privilegiul nostru și despre responsabilitatea noastră de a umbla în mod constant în dependență de Hristos. Așa cum a spus cineva, rămânerea în Hristos este apropierea practică de zi cu zi a inimii față de El. Dacă am învățat că rodul înseamnă reproducerea caracterului lui Hristos, rod exprimat prin „dragoste, bucurie, cumpătare”, vom înțelege că un astfel de scop nu poate fi atins prin puterea noastră. Realizarea excelenței morale a rodului, precum și realizarea slăbiciunii noastre complete ne vor convinge despre adevărul cuvintelor Domnului: „Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic”. Rodul Său va fi cu adevărat dulce pentru cerul gurii noastre, însă doar dacă rămânem la umbra aripilor Lui vom putea avea parte de el.

Fără lumina și căldura soarelui, vița nu poate aduce rod; tot așa și noi vom fi lipsiți de roade, dacă nu rămânem în lumina și în dragostea prezenței lui Hristos. Dacă rămânem în Hristos, atunci cu adevărat Hristos va fi în noi, iar dacă Hristos este în noi, vom manifesta caracterul minunat al Lui.

Devine deci limpede că roadele sunt produse nu făcând din ele o țintă, nici ocupându-ne cu obținerea lor, ci avându-L pe Hristos ca Obiect și preocupându-ne cu El. Hristos vine înaintea roadelor.

H. Smith

Singura-mi îndreptățire e Hristos, Cel răstignit,
El e singura sfințire, Vița-n care-s altoit.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și nu știți ce va fi ziua de mâine! Căci ce este viața voastră? Nu este decât un abur, care se arată pentru puțin și apoi dispare.

Iacov 4.14

Doar un abur

Sunt momente care fără să vrem ne fac să reflectăm asupra vieții noastre. Ori începutul de an, ori propria noastră aniversare, ori moartea subită a unei persoane din familie sau din cercul de cunoștințe, toate acestea sunt noi ocazii când ne dăm seama cât de firavă este viața și cât de repede trec anii.

Dumnezeu ne vorbește insistent despre acest subiect, prin Cuvântul Său. În versetul de astăzi, El ne amintește că viața este ca un abur, vizibil doar pentru o perioadă scurtă de timp. Și apoi dispare.

Moise descrie viața impresionant de concis: „Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci, iar pentru cei mai tari la optzeci de ani; și mândria lor este muncă și deșertăciune, căci anii trec iute și noi zburăm” (Psalmul 90.10).

Profetul Isaia compară existența noastră pe pământ cu iarba: „Orice făptură este ca iarba și toată frumusețea ei ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, floarea cade, când vântul Domnului suflă peste ea. Desigur, poporul este ca iarba” (Isaia 40.6,7).

Dumnezeu ne întâmpină cu aceste cuvinte pentru a ne îndemna să ne gândim la ceea ce rămâne pentru eternitate. Îl cunoști tu pe Isus, Mântuitorul lumii? Cine refuză să-L primească în viața sa pe Domnul Isus își va petrece veșnicia departe de Dumnezeu. Însă acela care Îl primește își va petrece veșnicia în cer, pentru totdeauna cu Dumnezeu.

Citirea Bibliei: Numeri 1.22-37 · Matei 1.18-25

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURĂ-TE DE FIECARE ZI A ACESTUI NOU AN (2) | Fundația S.E.E.R. România

„V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi și bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11)

Trebuie să înveți să te bucuri de fiecare zi a vieții tale de dragul lui Hristos, pentru că El a plătit un preț foarte mare ca tu s-o poți face. El a zis: „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug.” (Ioan 10:10). Și: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11). Iar ceva mai târziu, Domnul Hristos va rosti și aceste cuvinte: „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:24). Pentru ca apoi Domnul Isus chiar să Se roage ca să ai bucurie: „Dar, acum, Eu vin la Tine şi spun aceste lucruri pe când sunt încă în lume, pentru ca să aibă în ei bucuria Mea deplină” (Ioan 17:13).

Cu alte cuvinte: „ca ei să experimenteze plăcerea Mea împlinită în ei, ca bucuria Mea să fie desăvârșită în sufletele lor, ca ei să aibă bucuria Mea în ei și să le umple sufletele.” Dacă Domnul Isus Însuși a rostit aceste cuvinte pline de putere, din dorința Sa ca tu să ai bucurie, cum te-ai putea îndoi vreodată că Dumnezeu nu dorește să fii fericit și să te bucuri de viață? În calitate de copil al lui Dumnezeu, tu ești o reclamă vie pentru Împărăția Lui! Nu-ți trăi viața cu o înfățișare severă, posomorâtă, strictă, acră și cu toane, crezând că dai impresia că ești „serios”, „spiritual”! Nu, lucrul acesta este o oroare pentru necreștini!

Tu ai nevoie de o gândire nouă, de o gândire biblică, care să te ajute să te bucuri de viață și să fii astfel o persoană plăcută pentru ceilalți. Domnul să te ajute să te poți bucura de fiecare zi pe care ți-o dă și să răspândești bucurie în jurul tău în acest an!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 91

Dacă sentimentul pe care-l avem atunci când ne întoarcem ochii spre trecut este unul de recunoştinţă (Psalmul 90), cel care ar trebui să ne domine când ne îndreptăm privirile spre viitor este unul de încredere în Dumnezeu. Ce mari sunt, într–adevăr, pericolele de ordin moral care–l ameninţă pe cel credincios! Cine este „păsărarul” (v. 3), cine leul, cine năpârca, cine şarpele ~ (v. 13), dacă nu Satan însuşi? „Ciuma distrugătoare, care umblă în întuneric” (v. 3, 6), nu ne vorbeşte ea oare de păcat, lucru de altfel cu mult mai grav decât o boală? „Săgeata care zboară ziua” (v. 5) sugerează un astfel de gând rău ivit pe neaşteptate în faţa unei imagini de pe stradă ori în urma unei lecturi sau conversaţii îndoielnice. „Groaza din timpul nopţii” sunt acele nelinişti care ne împiedică să dormim somnul liniştit pe care-l dă Domnul (Psalmul 4.8). Oricare-ar fi însă capcana sau ameninţarea, noi avem un loc întărit, un adăpost: Însuşi Dumnezeul Atotputernic (v. 1, 2, 9). Să-L imităm şi noi pe Acela care, în mijlocul aceloraşi pericole, a realizat în mod deplin această încredere! Hristos în pustie a ştiut să-l încurce şi să-l „încuie” pe Ispititorul care îndrăznise să citeze din acest psalm.

Începând cu versetul 9, promisiunile lui Dumnezeu vin să răspundă rugăciunii Omului desăvârşit. Şi noi ne putem bucura de ele, în măsura în care ne punem, ca şi Isus, încrederea şi „iubirea” în Dumnezeu (v. 14).

1 Ianuarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Iată, trimit un Înger înaintea ta, ca să te păzească pe cale și să te ducă în locul pe care Eu l-am pregătit.

Exod 23.20

Fiii lui Israel fuseseră eliberați din robia Egiptului prin intermediul evenimentelor miraculoase și pline de putere care avuseseră loc în noaptea Paștelui și la Marea Roșie. Dumnezeu lucrase în favoarea lor și ei văzuseră mântuirea Domnului. El le făgăduise că avea să-i aducă într-o țară unde curge „lapte și miere” – țara promisă. Dar aveau să petreacă patruzeci de ani în pustie înainte de a intra acolo, din cauza neascultării lor. Ceea ce trebuia să fie o călătorie de doar unsprezece zile a durat vreme de o generație (Deuteronom 1.2,3). Totuși, Dumnezeu L-a trimis pe Îngerul Său înaintea lor, pentru a-i conduce în țara promisă. Într-un alt loc, El este numit „Îngerul Prezenței [Feței] Sale” (Isaia 63.9).

Acest Înger este numit și „Îngerul Meu” în versetul 23. Dumnezeu nu Se referea la Moise, nici la vreun înger obișnuit, ci la Îngerul lui Iahve, care nu a fost altceva decât o apariție (Hristofanie) a Fiului lui Dumnezeu (vedeți Exod 3.2 și Iosua 5.13-15). Acest Înger avea să-i păzească și să-i aducă în locul pe care Dumnezeu îl pregătise pentru ei.

Aceste lucruri sunt doar umbre ale realităților de care noi, creștinii, beneficiem. Domnul Isus Hristos a mers înaintea noastră, ca Înainte-Mergător, și a intrat dincolo de perdea. El a spus: „Mă duc să vă pregătesc un loc” (Ioan 14.3) și a promis că Se va întoarce și că ne va duce El Însuși și pe noi acolo – nu într-o țară pământească, ci în casa Tatălui. El ne va păzi pe drumul într-acolo, după care ne va aduce în locul pe care l-a pregătit.

Acum, când privim către noul an, să ne aducem aminte că Dumnezeu L-a trimis pe Îngerul Prezenței Sale să fie mereu alături de noi pe cale și că poate acesta va fi anul când El Însuși ne va introduce în locul pe care l-a pregătit!

B. Reynolds

Singura-mi îndreptățire e Hristos, Cel răstignit,
El e singura sfințire, Vița-n care-s altoit.

SĂMÂNȚA BUNĂ

Învață-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!

Frica de Domnul este începutul înțelepciunii.

Psalmul 90.12; Psalmul 111.10

Eu voi fi cu tine…

La început de an rămânem ușor pe gânduri. Câte bucurii și câte necazuri vor fi partea noastră în aceste 366 de zile ale acestui an? În ce măsură se vor împlini urările de bine rostite ca un refren și de această dată?

Sunt suficiente motive ca cineva să înceapă noul an cu teamă, pentru că situația din lume și starea inimii omului nu aduc optimism.

Și totuși, adevărații creștini au pacea în inimă și nu-și fac iluzii în legătură cu nimic. Viitorul le este luminat de Cuvântul Dumnezeului lor. Chiar dacă nu cunosc detaliile, direcția le este clară și ei merg înainte liniștiți. Evenimentele care țin planeta sub tensiune și, deopotrivă, împrejurările lor personale, toate sunt sub ochiul atent al Dumnezeului Atotputernic. El ține în mâna Sa destinul întregii umanități și în același timp pe cel al fiecărui om în parte. Întrebările cu privire la sensul vieții, la problema răului, la suferință, la moarte, la viața de apoi, toate își găsesc răspunsul în Biblie. Citiți-o cu stăruință! Este cuvântul pe care vi l-a lăsat Dumnezeu.

„Eu voi fi cu tine … nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi … Nu te înspăimânta și nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge” (Iosua 1.5,9).

Citirea Bibliei: Numeri 1.1-21 · Matei 1.1-17

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

BUCURĂ-TE DE FIECARE ZI A ACESTUI NOU AN (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24)

Fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. După mântuire, ziua de astăzi este cel mai prețios dar pe care îl vei primi vreodată. Când primești un dar, ce faci? Îi mulțumești celui care ți l-a dat, îl despachetezi și te bucuri de el. Înțelegi ideea? Un învățător biblic a scris: „Îmi dau silința să mă concentrez pe fiecare clipă a vieții mele și să mă bucur de ea, dar ca să ajung aici a trebuit să fac o călătorie lungă și dificilă. Sunt o persoană care face planuri, dar dacă nu am grijă, mă trezesc planificând următorul lucru în timp ce fac ce am de făcut în prezent, fapt care îmi fură, firește, clipa prezentă. Deși e bine să fii o persoană concentrată, devin concentrat pe munca mea cu atâta ușurință, încât nu reușesc să mă bucur de magia clipei.

De exemplu, când copiii mei erau micuți, de obicei lucram și mi se părea greu să mă opresc o clipă și să mă bucur de lucrurile drăgălașe pe care le spuneau sau le făceau. Am ratat multe din acele momente și nu le voi mai recupera niciodată. Trebuie să învățăm să celebrăm viața și persoanele pe care Dumnezeu ni le-a scos în cale. Trebuie să ne bucurăm de viață, nu să ne fie frică de ea sau să o regretăm!” Înțeleptul Solomon a scris: „Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.” (Eclesiastul 2:24).

Să reținem aceste două expresii:

1) „Din mâna lui Dumnezeu”; asta înseamnă că este voia lui Dumnezeu să te bucuri în fiecare zi.

2) „Să-și înveselească sufletul cu ce este bun” – ceea ce înseamnă că trebuie să cauți lucruri care sunt motiv de bucurie în fiecare zi.

Poți începe să faci lucrul acesta chiar de astăzi! Îți doresc ca binecuvântarea Domnului să fie peste tine în fiecare zi a acestui an, astfel încât să poți fi și tu o binecuvântare pentru alții!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Psalmul 90

Un an care începe este un moment prielnic pentru a face bilanţul. Privind în urmă, cel credincios poate striga cu recunoştinţă: „Doamne, Tu ai fost locuinţa noastră” (v. 1). Ce bucurie şi ce siguranţă pentru cel credincios să-L aibă pe Însuşi Dumnezeu ca „stâncă de locuit” (Psalmul 71.3)! Privind spre prezent, el măsoară scurta durată a existenţei sale pământeşti ~ optzeci de ani pentru cei mai tari ~ înainte să se facă auzită pentru fiecare porunca reîntoarcerii în ţărână. Şi Îi cere lui Dumnezeu să-l înveţe să-şi numere zilele, pentru a căpăta o inimă înţeleaptă (v. 12). Înţelepciunea, potrivit cu Efeseni 5.15,16, ne va ajuta să folosim ocazia (să răscumpărăm timpul, să-l punem în valoare; vezi şi Coloseni 4.5). Da, aceşti ani care trec şi vin, să nu-i irosim, ci să-i folosim pentru Domnul (v. 9)!

Această „rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu”, va fi în gura Israelului pocăit în zilele din urmă. Răscumpăraţii Domnului Isus însă, care-I cunosc infinita dragoste, pot cere încă de acum: „Satură-ne dimineaţa (adică la tinereţe) de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi să ne bucurăm toate zilele noastre” (v. 14). Aceasta să fie şi rugăciunea noastră în pragul acestui nou an!

30 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

[Hristos], fiind insultat, nu răspundea cu insultă; suferind, nu amenința, ci Se încredința pe Sine Celui care judecă drept.

1 Petru 2.23

Când cei trei prieteni ai lui Iov au auzit despre nenorocirile care veniseră asupra lui, au venit la el cu scopul de a-l mângâia în suferința lui. Însă, în loc să-l mângâie, ei l-au condamnat pe nedrept, sugerând că fărădelegile lui erau cele care făcuseră ca Dumnezeu să acționeze așa față de el.

Prietenii lui Iov nu sunt singurii care au manifestat o astfel de atitudine. Ucenicii L-au întrebat pe Domnul: „Cine a păcătuit: acesta, sau părinții lui?”, atunci când au văzut un om născut orb (Ioan 9.1-3). Ei au presupus că orbirea era o consecință a păcatului cuiva. Domnul însă le-a răspuns: „Nici acesta n-a păcătuit, nici părinții lui”. Ucenicii trăseseră o concluzie greșită.

Suntem îndemnați să judecăm pe cineva care pretinde că este creștin și totuși trăiește în păcat (1 Corinteni 5), însă de asemenea ni se atrage atenția să nu judecăm motivațiile nimănui (Romani 14). Doar Dumnezeu vede în inimă. Romani 14.12 ne spune că fiecare dintre noi va da socoteală pentru sine însuși înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este o lecție dublă pentru noi. În primul rând, nu trebuie să judecăm sau să tragem concluzia că, atunci când cineva trece prin încercări, este din cauza păcatului său. Dumnezeu lucrează într-un fel special cu fiecare dintre copiii Săi. În loc să judecăm, mai bine să ne rugăm pentru fratele sau pentru sora noastră. În al doilea rând, dacă suntem judecați de alții, pe drept sau pe nedrept, trebuie să ne abandonăm în brațele Domnului și să ne purtăm în așa fel încât să primim aprobarea Sa, fără să ne îngrijorăm de părerile altora.

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și să fiți ca niște oameni care-L așteaptă pe stăpânul lor.

Luca 12.36

„Eu vin curând!”

Pe un trotuar stă un bărbat și așteaptă. În jurul lui este un zgomot infernal: un aflux nesfârșit de mașini, printre ele camioane și biciclete. Tocmai oprește un tramvai, călătorii coboară și dispar în pasajul subteran. Mulțimea de oameni trece grăbită pe lângă cel care așteaptă. Sunt angajați bine îmbrăcați de la bănci, elevi care pălăvrăgesc, femei casnice cu cărucioare de copii sau sacoșe de cumpărături. Bărbatul nu observă toată această agitație. Nu vede nici oferta colorată a magazinelor. Nu se mișcă. Se pare că nu-l deranjează nici frigul. El așteaptă.

Deodată observă, în direcția spre care privește, persoana așteptată. Acum totul se schimbă: fața lui gravă se luminează de un zâmbet larg, face semn cu mâna și se îndreaptă cu pași siguri spre acea persoană.

Credinciosul se aseamănă acestui bărbat care așteaptă. El stă în mijlocul maselor mișcătoare de oameni din această lume, dar nu permite să i se distragă atenția. Comportamentul său serios arată speranța sa vie cu privire la revenirea Domnului Isus. Inima credinciosului nu se agață de valorile trecătoare și de bucuriile de o clipă ale lumii.

Răpirea este iminentă. Atunci Îl vom vedea pe Domnul nostru – Cel în care ne punem astăzi toată încrederea – așa cum este El! De aceea să-L așteptăm, fiecare acolo unde a fost așezat.

Domnul Isus ne-a promis: „Eu vin curând!”.

Citirea Bibliei: 2 Cronici 36.1-10 · Apocalipsa 22.1-7

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

DRAGOSTEA LUI HRISTOS PENTRU TINE | Fundația S.E.E.R. România

„Dragostea lui Hristos… întrece orice cunoştinţă…” (Efeseni 3:19)

Prințesa Alice a fost fiica reginei Victoria. Când fiul ei s-a îmbolnăvit de o boală incurabilă (difterie neagră), medicii au băgat băiatul în carantină și au avertizat-o pe mamă să stea departe de el ca să nu se infecteze. Cu toate acestea, ea nu a putut. Într-o zi, l-a auzit pe fiul ei șoptindu-i asistentei: „De ce nu mă mai sărută mama?” Cuvintele lui i-au topit inima și a alergat la el, copleșindu-l cu sărutările ei. Peste câteva zile, ea s-a îmbolnăvit de difterie și a murit la doar 35 de ani.

Oare ce o determină pe o mamă să-și riște viața pentru copilul ei? Dragostea! Acum, du-te la cruce și întreabă-te ce L-a determinat pe Hristos să facă ceva atât de măreț pentru noi? Dragostea!

Scriindu-le credincioșilor din Efes, apostolul Pavel îi îndeamnă: „să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă.” Acum poți identifica de unde izvorăște cea mai măreață faptă a lui Hristos – din cel mai important atribut al Său: dragostea. Poate persoanele care ar fi trebuit să te iubească nu au făcut-o; iar cei ce te-ar fi putut iubi, n-au vrut s-o facă… Poate ai fost uita în spital sau poate ai fost părăsit la altar… sau poate ai rămas cu patul gol și cu inima zdrobită. Indiferent care ar fi cauza, ai rămas cu această întrebare: „Pe mine mă iubește cineva?” Și astăzi Hristos răspunde fără echivoc: „Eu te iubesc!” Adevărul este că dragostea Lui pentru tine „întrece orice cunoștință.”

Compozitorul de imnuri creștine Charles Gabriel a scris: „Cuprins am fost de uimire / de ce Isus M-a iubit? / Un păcătos rău din fire și vrednic de osândit./ Ce minunat! Ce glorios! Ne-ncetat eu voi cânta/ Ce minunat! Ce glorios! E Domnul în iubirea Sa!” Dumnezeu nu te-ar putea iubi vreodată mai mult decât te iubește acum, iar faptul acesta nu se va schimba niciodată!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 21:9-27

Versetele 1-5 completează viziunea cetăţii sfinte în timpul mileniului. Şi remarcăm cât de mult se aseamănă prima pagină a Bibliei cu ultima. Scriptura începe şi se încheie cu un paradis, un râu, un pom al vieţii.

Sfârşitul însă este mai frumos decât începutul, „omega” mai grandios decât „alfa”, paradisul viitor nu este regăsirea celui trecut, ci este „paradisul lui Dumnezeu” (cap. 2.7), în prezenţa veşnică a Mielului care a murit pentru noi. Acolo vor avea acces numai păcătoşii mântuiţi prin har, oameni precum tâlharul întors la Dumnezeu (Luca 23.43). Şi care va fi îndeletnicirea acestor locuitori? Ei vor sluji Domnului lor (v. 3; cap. 7.15); vor împărăţi împreună cu El (v. 5b; Daniel 7.27). Ceea ce va avea însă cel mai mare preţ pentru ei, dincolo de toate aceste împărăţii, este că „vor vedea faţa Lui” (v. 4; Psalmul 17.15).

De obicei un rob „nu ştie ce face stăpânul său” (Ioan 15.15). Isus însă nu le ascunde nimic robilor Săi, deveniţi prietenii Săi, cu privire la „cele care trebuie să aibă loc în curând” (v. 6). Nu este oare ciudat că deseori pătrundem atât de puţin în minunile care ne privesc pe noi? (1 Corinteni 2.9). Şi, peste toate, nu este trist că nu dovedim mai mult interes pentru ceea ce Tatăl a pregătit pentru gloria şi bucuria Fiului Său? (Ioan 14.28b).

29 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Când se ridica norul de pe cort, atunci porneau fiii lui Israel; și, în locul unde stătea norul, acolo așezau fiii lui Israel tabăra. După porunca Domnului porneau fiii lui Israel și după porunca Domnului rămâneau în tabără.

Numeri 9.17,18

Ar fi fost imposibil de conceput o scenă mai plăcută ca cea din pasajul de mai sus, care să prezinte adevărata dependență și supunere față de călăuzirea divină. Nu exista nicio urmă de pas sau vreun indicator care să-i călăuzească prin „acea pustie mare și înfricoșătoare” (Deuteronom 8.15). Ar fi fost inutil să caute vreun drum pe care trecuseră alții înainte. Ei depindeau în întregime de Dumnezeu pentru orice pas al drumului lor. Erau într-o așteptare permanentă. Acest lucru, pentru o minte nesupusă, pentru o voință nezdrobită, ar fi de nesuportat; dar pentru un suflet care Îl cunoaște pe Dumnezeu, care se încrede în El și care își găsește plăcerea în El, nimic nu poate fi mai binecuvântat.

În aceasta constă esența întregii probleme: Îl cunoaște sufletul pe Dumnezeu, Îl iubește și se încrede în El? Dacă așa stau lucrurile, inima își va găsi plăcerea să trăiască în dependență absolută față de El. Dacă nu, o astfel de dependență va fi cu totul insuportabilă. Omului nenăscut din nou îi place să aibă o gândire proprie – îi place să-și imagineze că este liber – îi place să creadă că poată să facă ceea ce vrea, să meargă unde îi place și să spună ce îi place. Aceasta este cea mai mare înșelătorie! Omul nu este liber; el este sclavul lui Satan. Acest lucru se petrece de șase mii de ani, de când s-a vândut pe sine aceluia care de atunci l-a ținut, și încă îl ține, în sclavie spirituală. Da, Satan îl ține pe omul natural, neconvertit și nepocăit într-o sclavie teribilă. El i-a legat mâinile și picioarele cu lanțuri și cătușe care nu se văd în adevăratul lor caracter, din cauza poleielii cu care el le-a acoperit, într-un mod atât de atrăgător. Satan stăpânește asupra oamenilor prin intermediul poftelor, al patimilor și al plăcerilor de care aceștia sunt guvernați. El le stârnește pofte în inimi, iar apoi le satisface cu lucrurile care sunt în lume, iar oamenii își imaginează în mod zadarnic că sunt liberi, deoarece își pot satisface dorințele. Însă aceasta este doar o iluzie nebunească; mai curând sau mai târziu se vor convinge însă de acest lucru. Nu există libertate, cu excepția aceleia cu care Hristos eliberează oamenii. El este Acela care a spus: „Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va elibera”; și din nou: „Dacă Fiul vă va elibera, veți fi cu adevărat liberi” (Ioan 8.32,36).

C. H. Mackintosh

SĂMÂNȚA BUNĂ

El a dat hrană celor care se tem de El.

Psalmul 111.5

Înainte de a Mă chema, le voi răspunde

Într-o casă singuratică din munții Scoției trăia o văduvă temătoare de Dumnezeu. Ea era foarte săracă, dar trăia cu Dumnezeu și se încredea în El și în promisiunile din Cuvântul Său.

În plină iarnă, cu geruri aspre, proviziile ei de alimente se terminaseră. Ultimul ovăz pentru terciul zilnic fusese consumat. Și totuși, văduva s-a dus seara liniștită la culcare, crezând că Dumnezeu Se va îngriji dimineața următoare de hrana ei.

Dimineața s-a trezit pe un viscol cumplit. Toate drumurile erau blocate și nu exista nicio posibilitate de a chema pe cineva în ajutor. Văduva a făcut focul, a pus apă și sare într-o oală și s-a gândit: „Între timp să mă rog Domnului și să-I cer cele necesare”. Astfel a mers în camera ei, a îngenuncheat și I-a mulțumit lui Dumnezeu pentru toată grija pe care i-o arătase zi de zi. Apoi I-a spus despre necazul ei.

În timp ce se ruga, i s-a părut că cineva bate la ușă. Bătaia devenea tot mai puternică. Într-adevăr, când a deschis, a recunoscut sub paltonul acoperit de zăpadă pe fiica unui țăran din vecinătate. Ea a intrat și a lăsat jos un mic sac spunând: „Nu știu ce s-a întâmplat astăzi cu tata. Nu m-a lăsat în pace până nu am plecat pentru a vă aduce aceste alimente…”.

Deodată s-a oprit și a privit-o uimită pe femeia în vârstă. Ea nu o mai asculta, ci foarte mișcată și-a împreunat mâinile și a început să-I mulțumească cu glas tare lui Dumnezeu. „Înainte de a Mă chema, le voi răspunde; în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta” (Isaia 65.24).

Citirea Bibliei: 2 Cronici 35.16-27 · Apocalipsa 21.15-27

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

O INIMĂ PLINĂ DE BUNĂTATE | Fundația S.E.E.R. România

„Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui…” (Luca 6:45)

De unde vine bunătatea, și cum o poți cultiva mai mult în deciziile și faptele tale zilnice? Unii cred că bunătatea ține de cap, și că o bună gândire duce la o viață bună. În zilele noastre, toți politicienii dau impresia că educația este panaceul pentru toate problemele din societate. Cu toate acestea, educația minții, fără a accentua în egală măsură integritatea inimii, va produce doar niște monștri isteți. Dacă numai educația ar fi răspunsul, infracțiunile funcționarilor ar scădea cu siguranță. Alții cred că bunătatea ține de mâini.

Ei spun că bunătatea înseamnă să-i tratezi pe oameni bine. Dar faptul că o persoană face binele nu o transformă într-o persoană bună. Criminalii condamnați la moarte poate că sunt buni cu mamele lor, dar ei nu sunt indivizi buni. Adevărul este că bunătatea nu se localizează nici în cap, nici în mâini, ci în inimă. Domnul Isus, cel mai bun om care a trăit vreodată, a spus: „Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui.” Bunătatea nu ține numai de ceea ce știm sau facem, ci ține de ceea ce suntem. Când te gândești la viața care-ți stă înainte, ceea ce contează cu adevărat nu este cât trăiești, ci cât de bine trăiești.

Sir Francis Bacon (om de știință, jurist și autor englez, care a fost și un creștin evlavios) a spus cândva: „Dintre toate virtuțile și demnitățile gândirii, bunătatea este cea mai mare, fiind caracterul Divinității; fără ea, omul este un obiect ocupat, răutăcios și deplorabil.” Așadar, în dorința ta de a face binele, apropie-te mai mult de Dumnezeu. La urma urmelor, tu devii asemenea cu cei cu care te întovărășești. Și nu uita că ceea ce te face fermecător și atractiv este bunătatea ta!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 21:9-27

După ce a întredeschis perdeaua din faţa stării veşnice (v. 1-8), Duhul face un pas în urmă, revenind la perioada domniei lui Hristos. Ne prezintă o cetate care nu este nicidecum Roma sau Babilonul, ci Ierusalimul sfânt, „Mireasa, soţia Mielului”. Toată această descriere este simbolică. Simţurile noastre de acum nu pot percepe, nici minţile noastre nu pot concepe cele care aparţin noii creaţii (1 Corinteni 13.12). De exemplu, cum să-i explici unui orb din naştere ce sunt culorile? Dumnezeu ia lucrurile cele mai frumoase şi mai rare de pe pământ: aurul, pietrele preţioase, pentru a ne face o idee despre ceea ce ne este pregătit în cer. Lumina ei şi zidurile de iaspis (v. 11, 18) ne spun despre manifestarea gloriilor lui Hristos în şi prin Biserică (cap. 4.3). Aceasta este iluminată de lumina care străluceşte în lampă: gloria lui Dumnezeu „concentrate” în Miel (v. 23). La rândul ei, cetatea sfântă răspândeşte această lumină divină spre folosul pământului milenial (v. 24). Este ceea ce sugerează Ioan 17.22: „Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu Eu în ei şi Tu în Mine; ca lumea să cunoască”.

Şi cum ar putea intra vreun lucru „întinat” în locul unde locuieşte Domnul? (v. 27; citiţi 2 Corinteni 7.1).

28 Decembrie 2023

DOMNUL ESTE APROAPE

Pentru că Scriptura spune lui Faraon: „Tocmai pentru aceasta te-am ridicat, ca să arăt în tine puterea Mea și pentru ca Numele Meu să fie vestit pe tot pământul”.

Romani 9.17,18

Faraon trebuia să rămână pentru toate timpurile un exemplu despre ceea ce poate face Iahve, Dumnezeul lui Israel, unui om care la porunca Sa, „Lasă pe poporul Meu să plece ca să-Mi țină o sărbătoare în pustie”, îndrăznește să spună cu o aroganță nemăsurată: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui? … Nu cunosc pe Domnul, și nici nu voi lăsa pe Israel să plece”, și care, în încheierea acestor cuvinte batjocoritoare, a poruncit ca slujba, și așa foarte grea a israeliților, să fie îngreunată și să se ceară de la ei imposibilul (Exod 5). În acest om atât de mândru și de crud, mesajul lui Dumnezeu nu a ridicat decât hotărârea de a se împotrivi voii lui Dumnezeu și de a nimici planurile Sale. În același timp, remarcăm cum starea lui a fost din ce în ce mai rea, pe măsură ce Dumnezeu vorbea cu el. De șapte ori citim că „inima lui Faraon era împietrită” sau că „Faraon și-a împietrit inima”; iar în cele din urmă, după acele teribile plăgi venite peste el, când chiar și propriii lui înțelepți și vrăjitori au trebuit să mărturisească: „Acesta este degetul lui Dumnezeu!”, se spune: „Și Domnul a împietrit inima lui Faraon”. Iar în cele din urmă, când a fost de acord cu plecarea lui Israel, răutatea iremediabilă a inimii sale s-a arătat încă o dată în faptul că, plin de furie, a urmărit poporul cu o armată puternică, închipuindu-și, ca întotdeauna, că poate sta împotriva brațului ridicat al Domnului. Este oare de mirare că Dumnezeu l-a împietrit în cele din urmă, în judecata Sa, și că l-a pus ca un exemplu și o avertizare pentru toate timpurile? Dumnezeu nu rânduiește niciodată pe un om la împietrire. El nu face niciodată pe un om rău, ci omul, ajuns prin căderea sa sub puterea păcatului, înaintează din rău în mai rău.

Deci ce a făcut Dumnezeu în cazul lui Faraon? L-a lăsat pe acest om să se urce pe înălțimea măreață pe care se așezase, pentru ca prăbușirea sa răsunătoare în adâncul mării să arate clar, pentru toate timpurile, ce înseamnă să-ți înțepenești grumazul împotriva lui Dumnezeu. Chiar și astăzi istoria sa vorbește conștiințelor oamenilor.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Toată Scriptura est insuflată de Dumnezeu.

2 Timotei 3.16

Minunea Cuvântului lui Dumnezeu

Biblia este unică în originea și în conținutul ei.

Minunea inspirației Bibliei. Ea a fost scrisă într-o perioadă de 1.600 de ani, de către cel puțin patruzeci de persoane diferite. Totuși, întreaga Biblie are un singur autor: Dumnezeu! Apostolul Petru spune: „Căci nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oameni sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit conduși de Duhul Sfânt” (2 Petru 1.21).

Minunea transmiterii Bibliei. Sfânta Scriptură este o carte foarte veche. Pe vremea când încă nu exista tiparul, Biblia a fost scrisă de mână. Este ea, prin urmare, plină de greșeli? Nu! Manuscrisele vechi descoperite arată cât de exact a fost transmisă Biblia până astăzi. Dumnezeu Însuși a vegheat asupra Cuvântului Său.

Minunea păstrării Bibliei. De-a lungul timpului, Biblia a fost respinsă și combătută de mulți oameni. Ei au încercat cu toate mijloacele să interzică această carte sau să împiedice răspândirea ei. Dar Biblia stă sub ocrotirea specială a lui Dumnezeu și El poartă de grijă ca acest Cuvânt al Său să dăinuiască.

Minunea puterii Bibliei. Această carte ne arată calea prin care păcatele noastre pot fi iertate de Dumnezeu și ne dă speranța care trece dincolo de moarte. Cine crede în Cuvântul lui Dumnezeu va avea parte de această mântuire. Viața sa va fi schimbată din temelie.

Citirea Bibliei: 2 Cronici 35.1-15 · Apocalipsa 21.1-14

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

EXPERIENȚE CU DOMNUL | Fundația S.E.E.R. România

„Binecuvântaţi pe Domnul, toţi… care staţi noaptea în Casa Domnului!” (Psalmul 134:1)

Dumnezeu a împărțit timpul în zile și nopți; așa că vei avea experiențe cu Domnul în timpul zilei, și experiențe în timpul nopții. Dar poți avea și experiențe cernite, cum ar fi: un proces de divorț sau o procedură de faliment, stând la rând la șomaj sau lângă un mormânt. Și pentru că nu poți vedea clar în întuneric, e ușor să te întrebi dacă Dumnezeu este într-adevăr cu tine. Îmbărbătează-te – El este cu tine, dacă-I ceri ajutorul! Cu armatele lui Faraon în urma lor și cu Marea Roșie în fața lor, evreii s-au confruntat cu cea mai mare provocare. Dar Biblia spune: „Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea și a uscat marea…” (Exodul 14:21). Simte-te încurajat, Dumnezeu lucrează chiar și când tu nu-L poți vedea!

Compozitorul de imnuri creștine George Matheson a scris: „Voi rămâne în casa Domnului noaptea, Îl voi iubi pentru ceea ce este El, Nu-mi doresc lucruri, sau daruri, Îl vreau pe Dătătorul lor! Când voi rămâne în întunericul nopții să mă-nchin, atunci Îl voi accepta numai pe El!” Nu te îndrepta spre Dumnezeu numai când ai nevoie de o minune! Concentrează-te mereu pe relația ta cu El și vei avea parte de o minune atunci când vei avea nevoie de ea! Domnul Isus a zis: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15:7).

Elihu i-a spus prietenului său Iov, după ce acesta a pierdut tot ce avea mai drag: „Unde este Dumnezeu, Făcătorul meu, care ne insuflă cântări de veselie noaptea, care ne învaţă… şi ne dă mai multă pricepere decât păsărilor cerului?” (Iov 35:10-11). Unde? La o rugăciune distanță! Domnul Isus a zis: „Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină…” (Matei 10:27) Cu alte cuvinte, mărturisește și încurajează și pe alții care trec prin situații similare. Așadar, dacă azi treci prin experiențe cernite, nu uita că Domnul te stabilizează, te susține și te întărește ca să poți fii biruitor!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Apocalipsa 21:1-8

Pagina este întoarsă. Istoria primei creaţii a luat sfârşit. Începe veşnicia gloriei, în care Dumnezeu va fi „înconjurat de făpturi binecuvântate, aduse în stare să-L cunoască şi să-L înţeleagă” în bucuria propriei fericiri, când timpul nu va mai fi” (J.N.D). Atunci marea (simbol al încurcăturii şi al separării popoarelor) va înceta să existe. Toţi răscumpăraţii vor fi ajuns în port, adică în cer.

Dumnezeu însă nu ne descoperă câtuşi de puţin ce vom găsi acolo; ne spune mai degrabă, pentru mângâierea noastră, ce nu vom găsi deloc acolo: În această lume nouă, moartea va fi desfiinţată (1 Corinteni 15.26,54); nu va mai fi noapte, nici blestem (v. 25; cap 22.3,5); nici doliu, nici strigăt de durere, toate aceste consecinţe ale păcatului vor fi luat sfârşit, pentru că locuinţa lui Dumnezeu va fi pentru totdeauna cu oamenii (v. 4).

Iar cei care vor fi rămas afară? Partea lor va fi moartea a doua, întuneric, plânsetele remuşcărilor într-o eternă depărtare de faţa Dumnezeului sfânt. Acolo vor fi necredincioşii, dar de asemenea fricoşii: cei care niciodată nu vor fi vrut să se hotărască din toată inima pentru Hristos. Şi deopotrivă mincinoşii şi ipocriţii. Prietene, îngăduiţi-ne pentru ultima oară să vă punem această întrebare: Unde vei fi în eternitate?