Mana Zilnica

6 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și voi v-ați îngâmfat și nu v-ați mâhnit, mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru … Îndepărtați aluatul vechi, ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat.

1 Corinteni 5.2,7

În legătură cu disciplina efectuată de adunare trebuie să fim atenți în mod deosebit la două lucruri. Primul îl găsim în versetul 2: „Și voi v-ați îngâmfat și nu v-ați mâhnit, mai degrabă, pentru ca acela care a făcut lucrul acesta să fie dat afară din mijlocul vostru”. Într-un astfel de caz trebuie să existe mâhnire. Dacă adunarea poartă pe inima ei slava și onoarea Domnului, și El a fost necinstit de unul care se adună în Numele Său, atunci toată adunarea intră sub incidența acestei vinovății. Din acest motiv se cuvine ca toată adunarea să se umilească înaintea lui Dumnezeu. Ea este în legătură cu acele lucruri și trebuie să sufere pentru aceasta. Cât de necesară este rugăciunea și smerenia în astfel de cazuri extreme, când o persoană trebuie exclusă! Un astfel de caz trebuie să producă mâhnire, din pricina ofensei aduse Numelui Domnului. Cum s-ar putea curăți cu adevărat o adunare, dacă ea însăși nu a stat pe genunchi, smerindu-se și recunoscând cu părere de rău ceea ce s-a întâmplat în mijlocul ei?

Partea a doua a versetului 7 formează temelia disciplinei. „Ca să fiți o plămădeală nouă, după cum voi sunteți fără aluat.” Așa suntem în Hristos. În El suntem „o plămădeală nouă”. Aluatul cel vechi trebuie pus deoparte, pentru că suntem o creație nouă – aceasta este măsura și acesta este testul pentru umblarea noastră. Dă viața noastră mărturie în fața lui Dumnezeu despre ceea ce suntem prin jertfa scumpului nostru Domn? Trebuie să umblăm în puterea creației celei noi, a noii naturi, a unei plămădeli noi. Dacă răul pătrunde, atunci nu mai suntem fără aluat. Biserica nu a reușit să se păstreze în practică fără aluat, ca o plămădeală nouă. Aceasta este temelia disciplinei în acest capitol. Trebuie să fim în practică ceea ce suntem ca poziție înaintea lui Dumnezeu.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

Fiul i-a zis: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”.

Luca 15.21

Tara îndepărtată (10)

Fiul risipitor n-a mai rostit cuvintele „fă-mă ca pe unul dintre argații tăi”, pe care intenționa să le spună. Cum ar fi putut el să le rostească având parte de o asemenea primire iubitoare și lipsită de orice reproș? Dumnezeu Se poartă în felul acesta cu noi doar pentru că El este dragoste, nu pentru că noi suntem demni de iubire. Adesea credem că Dumnezeu trebuie să acționeze în funcție de ceea ce noi înțelegem sau simțim despre El. Când ne gândim la mizeria noastră, putem fi înclinați să-I spunem: „Fă-mă ca pe unul dintre argații tăi”. Acest lucru ar părea o dovadă de smerenie, dar nu este. Dimpotrivă, restricționează dragostea lui Dumnezeu.

Oamenii – chiar și cei născuți din nou, adevărații copii ai lui Dumnezeu – au adesea dificultăți în a înțelege harul nemărginit al lui Dumnezeu. Mulți creștini sinceri ar fi mulțumiți, de exemplu, cu un „colțișor în cer”. Dar cei care gândesc astfel nu-L cunosc pe Dumnezeu și nu înțeleg caracterul și bogăția dragostei Sale. Dumnezeu acționează de fapt potrivit cu ceea ce este El în Sine Însuși. „Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea Lui cea mare cu care ne-a iubit, … ne-a adus la viață” (Efeseni 2.4,5).

Oare un „colțișor în cer” ar mai corespunde bogăției harului dragostei Sale? Oare un astfel de loc umil nu ar pune mai degrabă la îndoială bogăția îndurării Sale? – Acest lucru s-ar fi întâmplat dacă tatăl ar fi făcut din fiul său întors acasă unul dintre argații săi.

Citirea Bibliei: Deuteronom 2.26-37 · Matei 20.29-34

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

MANIFESTAREA DRAGOSTEI | Fundația S.E.E.R. România

„Slujiţi-vă unii altora în dragoste.” (Galateni 5:13)

Dragostea înseamnă mai degrabă ceva ce faci, și nu ceva ce simți. Apostolul Pavel scria: „Fraţilor, voi aţi fost chemaţi la slobozenie. Numai nu faceţi din slobozenie o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste.” (Galateni 5:13). Așadar, cum ar trebui să-ți exprimi dragostea?

Iată ce scria un autor: „Un tânăr care va conduce cinci ore ca să fie câteva minute cu mama sa cu ocazia zilei ei de naștere. Cineva vorbește despre o carte care-l interesează, iar un prieten face tot posibilul să facă rost de un exemplar pe care i-l oferă fără niciun motiv vizibil. O familie de vârsta a doua ia masa într-un restaurant, și văd un soț și o soție tineri și cu bani puțini, și le plătesc acestora consumația în secret. Un tată care știe cât de mult îi place fiicei lui să aibă mașina curată, așa că merge pe furiș și o spală ca să-i facă o surpriză. Persoanele dintr-un grup care își trimit e-mail-uri ca o formă de a-și exprima grija unii față de alții. Un înțelept a spus odată că, așa cum cele trei legi ale imobiliarelor sunt „locația, locația, locația”, tot așa cele trei legi ale relațiilor sunt „observația, observația, observația”!

Persoanele care ne dau viață sunt cele care ne observă. Sunt cele care știu ce ne place, și ce ne produce frică. Când ne străduim să observăm cu adevărat pe cineva, dragostea noastră pentru acea persoană crește. Când ne străduim să observăm o altă persoană, în acea uitare de sine, propriul nostru suflet înflorește.”

Maica Tereza obișnuia să spună: „Dacă nu poți face lucruri mari, fă lucruri mici cu o dragoste mare. Și dacă nu le poți face cu o dragoste mare, fă-le cu o dragoste mică. Și dacă nu le poți face cu o dragoste mică, fă-le oricum.” Și nu uita că dragostea crește atunci când slujești!

5 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

În credință au murit toți aceștia … De aceea, lui Dumnezeu nu-I este rușine cu ei, ca să fie numit Dumnezeul lor, căci le-a pregătit o cetate.

Evrei 11.13,16

Evrei 11 ne prezintă ilustrații ale credinței, nu într-un fel abstract, ci manifestate în viața și în împrejurările reale ale unor sfinți din Vechiul Testament. Citind acest capitol, vedem fapte ale credinței împlinite de acești credincioși – vedem ceea ce ei au realizat „prin credință”. Totuși, dacă vom compara acest capitol cu ceea ce este scris despre ei în Vechiul Testament, vom remarca adesea faptul că Duhul Sfânt îi așază, în Evrei 11, într-o lumină mai bună decât cea în care sunt prezentați în Vechiul Testament. Unii dintre ei au fost marcați de faliment în viața lor, iar alții, dacă citim istoria lor, nu par să fi acționat, în general, cu prea multă credință.

Care este răspunsul la această aparentă anomalie? Lui Dumnezeu Îi face plăcere să scoată în relief chiar și cea mai mică urmă de credință. Aceasta nu înseamnă că ar exista duplicitate în El, nici că Evrei 11 ar fi o prezentare lipsită de adevăr, ci că Dumnezeu apreciază atât de mult credința, încât trece cu vederea slăbiciunea și falimentul care adesea o însoțesc. De exemplu, chiar și Samson este menționat ca fiind un om al credinței (Evrei 11.32). În altă parte vedem că Lot este numit „drept” de către apostolul Petru (2 Petru 2.7,8). Poate că noi nu i-am fi menționat pe acești doi oameni în astfel de contexte. Domnul Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Voi ați rămas cu Mine în toate încercările Mele” (Luca 22.28); la scurt timp însă, ei au adormit în grădina Ghetsimani, după care L-au părăsit și au fugit. Totuși, chiar dacă știa că așa se va întâmpla, Domnul le-a acordat creditul de a avea credință.

Suntem descurajați cu privire la lucrarea noastră pentru Hristos? Este credința noastră slabă și marcată de faliment? Să nu renunțăm, căci la scaunul de judecată al lui Hristos am putea vedea lucrurile într-o lumină cu totul nouă!

B. Reynolds

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cât sunt de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.

Isaia 55.9

Căi neînțelese

Când fiul nostru a început să învețe limba chineză, am fost și eu foarte interesat de ea. Mă uitam la notițele lui și îl ascultam când formula propoziții. Dar mi-a fost greu să văd o legătură între semnele scrise și cuvintele vorbite. Limba chineză mi s-a părut foarte dificil de înțeles. Uneori avem și noi sentimente asemănătoare când ne gândim la acțiunile lui Dumnezeu. Ce-i drept, am dori să înțelegem căile Sale cu noi, dar adesea ele ne par misterioase și greu de înțeles. Ne întrebăm de ce permite Dumnezeu să se întâmple în viața noastră anumite evenimente și nu găsim niciun răspuns.

Nici Iov nu a găsit nicio explicație pentru suferința care îl lovise. Nu a primit niciun răspuns direct la întrebările sale. Însă când Dumnezeu i S-a prezentat în măreția și maiestatea Sa, Iov a ajuns la concluzia: „Știu că Tu poți totul și că nimic nu poate sta împotriva gândurilor Tale. Cine este acela care are nebunia să-Mi întunece planurile? Da, am vorbit despre ce n-am înțeles, despre lucruri prea minunate pentru mine și pe care nu le-am cunoscut” (Iov 42.2,3). Iov a tăcut în fața lui Dumnezeu și a acceptat că nu poate înțelege acțiunile Celui Atotputernic.

La acest punct vrea Domnul să ne conducă pe fiecare dintre noi, la a pricepe că, deși căile Sale sunt dincolo de înțelegerea noastră, totuși El acționează întotdeauna în dragoste față de noi.

Sunt fericit, chiar dacă vrei să sufăr; când valuri vin și vânturi negre bat,

Plutesc pe ape ca un fir de nufăr, pe care Tu-l păstrezi mereu curat.

                                                    T. Dorz

Citirea Bibliei: Deuteronom 2.14-25 · Matei 20.17-28

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI AMBASADORUL LUI HRISTOS (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Cetăţenia noastră este în ceruri…” (Filipeni 3:20)

Vom reflecta și astăzi la aptitudinile și calificările unui ambasador. În calitate de ambasador, al Cerului, Biblia spune că tu trebuie să ai următoarele calități și trăsături de caracter:

1) Să fii cetățean al țării pe care o reprezinți: „Cetăţenia noastră este în ceruri…”;

2) Caracterul și comportamentul tău trebuie să reflecte cele mai înalte valori ale țării tale: „Dumnezeul nostru să vă găsească vrednici de chemarea Lui…” (2 Tesaloniceni 1:11);

3) Trebuie să fii echipat corespunzător: „Sunt felurite daruri, dar este acelaşi Duh.” (1 Corinteni 12:4);

4) Trebuie să fii loial lui Dumnezeu și Împărăției Lui, pentru că „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni…” (Matei 6:24);

5) Ambasadorul trebuie să poată comunica eficient. Cei mai buni ambasadori sunt cel puțin bilingvi: ei vorbesc și înțeleg și limba celor din țara în care activează. Tu poți face asta? Pentru a da răspunsul corect, trebuie să înțelegi întrebarea, pe cel care a pus-o, și de unde vine acesta. Biblia spune: „Fiţi totdeauna gata să răspundeţi oricui vă cere socoteală de nădejdea care este în voi, dar cu blândeţe şi teamă.” (1 Petru 3:15-16) Să reținem imperativul „Fiți gata”!

6) Ambasadorul trebuie să fie un bun diplomat. Ambasadorii sunt eficienți dacă sunt persoane plăcute în timpul misiunii lor. Nu ți-ai dori ca cel ce-ți reprezintă țara să fie arogant și necioplit în relație cu ceilalți! Domnul Isus a zis: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13:35)

Așadar, mesajul nostru este Evanghelia și strategia noastră este dragostea! Care este misiunea noastră? Chemarea la mântuire! Biblia spune că suntem „trimişi împuterniciţi ai lui Hristos şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în Numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5:20). Deci, fii un bun ambasador al lui Hristos!

4 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Dumnezeu l-a strigat pe om și i-a zis: „Unde ești?”.

Geneza 3.9

Chemarea lui Dumnezeu (1) – De la început

Cu toții cunoaștem istoria căderii, prezentată în Geneza 3. Omul a fost creat „integru” (Eclesiastul 7.29), însă a căzut, fiind ispitit de șarpe. Adam și soția lui și-au cusut frunze de smochin laolaltă pentru a încerca să-și acopere goliciunea. Totuși, de îndată ce au auzit glasul lui Dumnezeu, s-au ascuns printre copacii din grădină. Erau vinovați și știau acest lucru. Cât de minunat este Cuvântul lui Dumnezeu! De la început ne prezintă ceea ce i-a caracterizat dintotdeauna pe cei păcătoși, până în zilele noastre.

Pentru ca omul să fie mântuit, Dumnezeu Însuși trebuie să ia inițiativa. Chemarea Lui trebuie să ajungă la inima și la conștiința păcătosului. Este un har minunat că Dumnezeul nostru dorește să-i împace cu Sine pe păcătoșii pierduți.

Adam a răspuns: „m-am temut” și „sunt gol”. Aici vedem rezultatul neascultării de Dumnezeu, atunci și acum: teama, rușinea și vina. Doar o acoperitoare pregătită de Dumnezeu i-a putut face pe Adam și pe Eva potriviți pentru prezența lui Dumnezeu și le-a putut da odihnă pentru conștiințele lor.

Nu știa Domnul unde erau Adam și soția lui? Ba da, însă dorea să le exerseze conștiințele și inimile cu privire la ceea ce făcuseră și cu privire la motivul pentru care acum erau departe de El. Ce minunat că Dumnezeul nostru nu a vrut să-i lase departe de El, nici pe ei, nici pe noi! Pentru Adam și pentru soția lui a pregătit haine din pielea unui animal care a fost ucis. Pentru noi, El pregătește haina cea mai bună, o dreptate divină care a fost câștigată pentru noi prin lucrarea Domnului Isus. El „a fost dat pentru greșelile noastre și a fost înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4.25). Am fost chemați și am fost aduși aproape.

K. Quartell

SĂMÂNȚA BUNĂ

Crede în Domnul Isus!

Fapte 16.31

Halterofilul

Fusese un halterofil renumit și activase în sportul de top timp de câțiva ani. Dar accidentările repetate l-au făcut să renunțe la sport și a început să lucreze într-o mină. Acolo muncea și un om credincios.

Într-o zi, acesta i-a spus halterofilului: „Chiar dacă ești religios – cum tu însuți afirmi – nu cunoști cu adevărat Biblia”. Aceste cuvinte l-au atins pe sportiv. Când s-a întors acasă după tura sa, a simțit îndemnul să ia Biblia care zăcea în bibliotecă. Și, în decurs de o săptămână, a citit-o în întregime.

Odată a petrecut aproape toată noaptea citind din Biblie, așa că dimineața a plecat de acasă mult prea târziu pentru a mai prinde autobuzul cu care mergea de obicei la serviciu. Dar s-a gândit că tot va ajunge la timp. Cufundat în gânduri, el s-a rugat pentru prima dată lui Dumnezeu: „Dacă Tu chiar exiști, arată-mi-Te astăzi, Te rog!”. Dintr-odată a apărut un autobuz gol care a oprit pe neașteptate, a deschis ușa pentru sportiv și l-a dus la intrarea în mină, fără ca el să spună vreo vorbă.

Dumnezeu i Se arătase! Nu a trecut mult timp până când mesajul crucii l-a cucerit pe acest om. A înțeles că este păcătos și L-a acceptat cu credință pe Isus Hristos și lucrarea Sa ispășitoare. Prin intermediul unei singure fraze a acelui credincios, în acea mină s-a ajuns la o adevărată trezire. Și în jurul nostru se află o asemenea „mină”. Așadar, „dimineața seamănă-ți sămânța și până seara nu lăsa mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi care va reuși, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune” (Eclesiastul 11.6).

Citirea Bibliei: Deuteronom 2.1-13 · Matei 20.1-16

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PĂRTĂȘIE VERSUS ACTIVITATE | Fundația S.E.E.R. România

„Un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună…” (Luca 10:42)

Când Domnul Isus a mers în vizită acasă la Maria și la Marta, reacțiile lor față de El au fost diferite. Marta s-a concentrat asupra pregătirii mesei. Scopul ei era să Îi facă pe plac lui Isus. Doar că ea a făcut o greșeală: munca ei a devenit mai importantă decât Domnul ei! Ceea ce a început ca o misiune de slujire, a devenit o experiență de auto-compătimire. Ea a uitat că mâncarea trebuia să-L onoreze pe Isus, nu pe ea! Marta a zis: „Doamne, nu-Ţi pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute!” (Luca 10:40) Ce i-a răspuns Domnul Isus? „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi şi te frămânţi tu, dar un singur lucru trebuie. Maria şi-a ales partea cea bună…” (Luca 10:41-42) Și ce a ales Maria? Părtășia cu Domnul Isus! Riscul activității religioase este că uneori aceasta ne face doar să ne simțim bine și să dăm bine în fața altora.

Activitatea în defavoarea părtășiei este aleasă de aceia care-L iubesc pe Domnul, dar nu sunt neapărat implicați în lucrarea bisericii. E uimitor să vedem cât de multe persoane inteligente și de succes ajung la epuizare fizică și spirituală pentru că și-au neglijat relația cu Dumnezeu. Ele nu și-au propus și nu au dorit lucrul acesta, dar s-au deprins să lucreze singure și nu au înțeles că trebuie să se bizuie pe El. Sau au aderat la ideea „compartimentării religioase”, în sensul că Dumnezeu și creștinismul înseamnă doar o întâlnire de duminica! Faptul că Domnul Isus a ales și a recomandat părtășia în detrimentul activității ne învață o lecție foarte importantă: dacă nu pui relația ta cu Dumnezeu în centrul vieții tale, te vei lupta ca să-ți găsești adevăratul scop, să te bucuri de rodul muncii tale și să experimentezi pacea și bucuria de la Dumnezeu.

3 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, … a spus: „… Faceți aceasta spre amintirea Mea”.

1 Corinteni 11.23,24

Domnul Isus nu dorește să fie uitat de aceia pe care i-a iubit până la capăt. Am zice că cei care L-ar uita ar fi cu totul nevrednici. Da, însă Domnul Se îngrijește de ei; El a murit pentru ei, ca ei să devină ai Lui, și Se așteaptă ca ei să-și amintească de El, de aceea le-a dat Cina Sa – o expresie minunată a Persoanei și a morții Sale pentru ei. Cu siguranță că Cina Domnului are această semnificație: că noi Îl iubim și că ne este dor de El în lumea care L-a respins. De fapt, El Însuși îi oferă acest caracter: „Pentru că ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din pahar, vestiți moartea Domnului, până când El va veni”.

Aflată într-o scenă care este pustie din cauza morții lui Hristos, Adunarea Sa nu găsește niciun loc de odihnă pentru inima ei, afară de cel în care poate contempla crucea și mormântul pe care această lume le-au dăruit Preaiubitului ei. Știm, prin credință, că El este în glorie și avem odihnă în comuniunea cu El, Cel aflat acolo. Aceasta nu ne face decât să simțim și mai mult respingerea Lui de către lume, pe măsură ce o străbatem. Astfel, crucea este cea prin care lumea este răstignită față de noi și noi față de lume. Ne retragem în inimile noastre din scena care ne înconjoară și ne depărtăm de ea cât putem de mult, fiindcă dorim să ne identificăm cât putem de mult cu El, în respingerea Lui, ca fiind partea cea mai bună și mai strălucită pe care o putem avea în această lume.

Toate acestea nu sunt performanțe ale unor creștini avansați, ci ceea ce El așteaptă de la orice inimă care-L iubește. „Să faceți aceasta în amintirea Mea”; „Vestiți moartea Domnului până va veni El”. Ce răspuns dă inima noastră la aceste dorințe ale dragostei Sale?

J. A. Trench

SĂMÂNȚA BUNĂ

Doamne, eu iubesc locașul casei Tale și locul în care este slava Ta.

Psalmul 26.8

Casa lui Dumnezeu

Mai întâi, în pustie, Dumnezeu a locuit în Cortul Întâlnirii, pe care israeliții îl făcuseră și îl ridicaseră conform instrucțiunilor Sale exacte.

Mai târziu, împăratul Solomon a construit un Templu, pentru ca Dumnezeu să locuiască în mijlocul poporului Său. Fiecare israelit care avea o relație de credință cu Dumnezeu iubea acest loc – unde El era prezent și în care Își arăta gloria – și aștepta cu nerăbdare să meargă în mod regulat la Templu, pentru a I se închina cu o jertfă.

Acum, în timpul harului, Dumnezeu are o Casă spirituală pe pământ. Toți cei răscumpărați formează împreună această locuință a lui Dumnezeu, după cum ne spune apostolul Petru: „Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți pentru a fi o casă spirituală, o preoție sfântă, ca să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Hristos” (1 Petru 2.5). Această casă este reprezentată la nivel local de cei credincioși adunați în Numele Domnului Isus. Credincioșilor din Corint, apostolul le-a scris: „Nu știți că voi sunteți templul lui Dumnezeu și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?” (1 Corinteni 3.16).

Iubim noi această Casă spirituală a lui Dumnezeu în care El vine în mijlocul alor Săi și Își descoperă gloria? Suntem noi tot mai atrași de prezența Lui? Venim noi cu nerăbdare la adunare, pentru a ne închina Lui cu cântări de laudă și cu rugăciuni de mulțumire și pentru a asculta vestirea Cuvântului Său?

Citirea Bibliei: Deuteronom 1.29-46 · Matei 19.23-30

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI AMBASADORUL LUI HRISTOS (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui.” (Efeseni 6:10)

Ideea noastră despre ce înseamnă să fii ambasador s-a schimbat în mod radical în urmă cu un deceniu, când ambasadorul Statelor Unite în Libia a fost ucis de teroriști. În zonele de luptă, ambasadorii trebuie să fie persoane cu totul speciale. Și tu te afli într-o zonă de luptă și ai nevoie de „puterea tăriei Lui”! Apostolul Pavel scrie (Efeseni 6:10-18): „Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti. De aceea, luaţi toată armătura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi…”

Ca ambasador al lui Hristos, tu trebuie să fii loial lui Dumnezeu, în toate aspectele; a nu fi loial înseamnă trădare. S-ar putea să spui: „E un standard înalt!” Da, pentru că este „o chemare înaltă” (vezi Filipeni 3:14). Dar este totodată și cea mai împlinită și răsplătită viață, așa că merită osteneala noastră întreagă!

2 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și a fost așa: în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi. Și numele omului era Elimelec, și numele soției sale, Naomi, și numele celor doi fii ai săi, Mahlon și Chilion, efratiți din Betleemul lui Iuda.

Rut 1.1,2

Betleem înseamnă „casa pâinii”, Iuda înseamnă „laudă” sau „El să fie lăudat”, Efrata înseamnă „locul rodniciei”, Elimelec înseamnă „Dumnezeul meu este împărat”, Naomi înseamnă „cea iubită” sau „cea plăcută”. Nu ne dau oare aceste nume o imagine minunată cu privire la ceea ce a dat Dumnezeu poporului Său, lui Israel și Adunării? Este un loc, am putea spune, unde Dumnezeu Și-a depozitat bogățiile, unde este belșug de pâine (Mica 5.2; Ioan 6.32-58). Acesta este și un loc de închinare, unde Îi aducem laudă, adorare și mulțumiri Domnului. Ce rodnicie este în acest loc! Ce roade bogate cresc aici! Iar în acest loc Se află Cineva al Cărui nume proclamă că Dumnezeu este împărat și, de asemenea, tot aici se află cea care este iubită de Dumnezeu, cea plăcută lui Dumnezeu.

Realizezi oare, iubite cititor, ce minunat este locul unde Domnul Isus îi adună pe ai Săi în jurul Său (Matei 18.20)? Acolo Își are El casa pâinii, unde sufletele sunt mereu hrănite de El. Acolo Îi putem aduce laudă și mulțumiri din inimile noastre, acolo Îl putem adora. În mijlocul celor care Îl mărturisesc pe El ca Domn (Romani 10.9) este chiar El. Înțelegi oare ce înseamnă să-L ai pe El într-un asemenea loc? Însuși Dumnezeu Își găsește toată plăcerea numai în Hristos, căci El este „Preaiubitul” Lui.

Dar Dumnezeu vrea ca adevărul să locuiască în adâncul inimii. Când ne strângem laolaltă în locul binecuvântării și ne bucurăm acolo de ceea ce ne dă El, când Îi aducem mulțumirea cuvenită sau Îi cântăm laude, El vede dacă inimile noastre sunt în starea potrivită cu lauda Lui sau dacă ceea ce rostim este departe de starea reală a inimilor noastre. Câteodată, în felul Lui de a lucra cu noi, El trimite foamete, ca să ne determine să fim conștienți de nevoile noastre și să ne facă să ne judecăm în lumina Lui pătrunzătoare.

H. L. Heijkoop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cuvântul crucii este o nebunie pentru cei care pier, dar pentru noi, care suntem mântuiți, este puterea lui Dumnezeu.

1 Corinteni 1.18

Spera să fie acceptată de Dumnezeu

O doamnă în vârstă, preocupată mult de lucrurile religioase, a frecventat biserica toată viața, în speranța că, atunci când va muri, Dumnezeu o va face potrivită pentru cer. Din când în când mergea și la studiile biblice ținute de doi credincioși devotați. Odată, când s-a întors acasă de la o astfel de adunare, rudele au întrebat-o:

„Bunico, îți place de cei doi predicatori?”

„Nu știu”, a răspuns ea, „pentru că nu prea reușesc să-i înțeleg. Unul le vorbește oamenilor ca și cum toți ar fi deja acceptați de Dumnezeu, iar eu nu sunt convinsă că ar exista astfel de oameni buni în orașul nostru. Celălalt îi pune pe oameni într-o lumină foarte rea în predica sa, ca și cum toți ar fi pierduți și ar merge direct în iad, iar eu nu sunt printre aceștia. Deci nu există niciodată un cuvânt pentru mine”.

Ea nu se considera nici suficient de bună pentru cer, nici suficient de rea pentru a i se cuveni judecata lui Dumnezeu. Versetul de astăzi ne lămurește însă exact: sunt numai două categorii de oameni, cei pierduți și cei mântuiți! Cei salvați nu sunt mai buni decât ceilalți. Dar ei s-au întors la Dumnezeu și L-au acceptat pe Isus ca Mântuitor personal. Au înțeles că moartea Sa ispășitoare de pe cruce a împlinit toate cerințele sfinte ale lui Dumnezeu. De aceea ei știu că sunt acceptați de El.

Prin sângele Mielului sfânt,

răscumpărat prin îndurare,

copil sunt al lui Dumnezeu. —F. Crosby

Citirea Bibliei: Deuteronom 1.19-28 · Matei 19.13-22

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU EȘTI AMBASADORUL LUI HRISTOS (1) | Fundația S.E.E.R. România

„Noi dar, suntem trimişi… ai lui Hristos…” (2 Corinteni 5:20)

Slujba pe care o ai în Împărăția lui Dumnezeu este similară cu a unui ambasador. Ce mare privilegiu, și ce mare responsabilitate! În trei episoade consecutive ne vom uita la câteva calități ale unui ambasador. Întâi, ambasadorul trebuie să fie cetățeanul țării pe care o reprezintă. „Cetăţenia noastră este în ceruri” (Filipeni 3:20). Aflându-se în exil, apostolul Ioan a spus: „mă aflam în ostrovul care se cheamă Patmos… În ziua Domnului eram în Duhul.” (Apocalipsa 1:9-10)

Ioan știa că nu unde este, ci al cui este contează cel mai mult în calitatea sa de reprezentant al Domnului. Viața ta este singura Biblie pe care o vor citi mulți oameni vreodată! De pe buzele tale vor primi singura Evanghelie pe care o vor auzi vreodată! Atitudinea ta poate contribui la câștigarea lor mai mult decât toate argumentele tale. Înainte de a fi răstignit, Domnul Isus a rostit următoarea rugăciune pentru ucenicii Săi: „Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău. Ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume. Sfinţeşte-i prin adevărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul. Cum M-ai trimis Tu pe Mine în lume, aşa i-am trimis şi Eu pe ei în lume.” (Ioan 17:15-18).

Înainte ca ambasadorul să fie numit în funcție, el trece prin cea mai amănunțită cercetare pe care ne-o putem imagina: integritatea morală, interacțiunile pe plan financiar, viața de familie, dosarul de angajat, fiecare vorbă și faptă îi sunt puse sub microscop. Și atunci, nu ar trebui oare să se petreacă asta cu atât mai mult pentru ambasadorii Împăratului împăraților? Așa că, nu uita niciodată de partea cui ești și cărei împărății aparții! Și nu uita niciodată pe cine reprezinți: tu ești ambasadorul lui Isus Hristos!

1 Martie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

De aceea și noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi și să cerem ca să fiți umpluți de cunoștința voii Lui, în orice înțelepciune și pricepere spirituală, ca voi să umblați într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui, aducând rod în orice lucrare bună și crescând prin cunoașterea lui Dumnezeu: întăriți cu toată puterea, potrivit tăriei gloriei Sale, pentru orice răbdare și îndelungă-răbdare, cu bucurie.

Coloseni 1.9-11

După ce am aflat, din comuniunea cu Dumnezeu, care este voia Sa, după ce am fost umpluți de cunoștința acestei voi, prin înțelepciunea și priceperea spirituală care rezultă din această comuniune, putem umbla „într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui”. Să remarcăm această expresie, „plăcuți Domnului”, care înseamnă să ne bucurăm de aprobarea Lui. Ce poate fi mai prețios și mai potrivit pentru încurajarea noastră?

Și suntem chemați să-I fim plăcuți „în toate”. Viața creștină nu este o viață împărțită, ca să spunem așa, în mai multe părți: o parte pentru Hristos și o alta pentru noi înșine sau pentru lume. Nu, ci ea este un tot și se manifestă ca atare în toate privințele – „Într-un chip vrednic de Domnul”. Nimic din creștin nu trebuie să rămână în afara sferei și acțiunii noii sale vieți. Creștinul este chemat să fie plăcut Domnului „în toate”.

Să remarcăm cum se leagă acest lucru de ideea de a fi „umpluți de cunoștința voii Lui”. Această voie a lui Dumnezeu – în care Hristos Își găsea toată plăcerea aici, pe pământ (vedeți Ioan 4.34; Evrei 10.7), astfel încât putea spune: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.29) – este aceea a cărei cunoaștere, fiind umpluți de ea, ne va face să umblăm „într-un chip vrednic de Domnul, în toate plăcuți Lui”. Ce plăcut motiv pentru activitatea creștinului este acesta, de a plăcea Domnului Său! (vedeți Luca 19.17; Matei 25.21). Înțelegem astfel importanța rugăciunii lui Pavel. Să ne unim și noi cu el, din toată inima, în această rugăciune!

H. Rossier

SĂMÂNȚA BUNĂ

El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile. El socotește numărul stelelor și le dă nume la toate. Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui; înțelepciunea Lui este fără margini.

Psalmul 147.3-5

Sub cerul înstelat

Ce spectacol extraordinar oferă cerul înstelat într-o noapte senină! Noi înșine părem cu totul neînsemnați în fața acestui peisaj magnific. Și când ne gândim că ochii noștri pot vedea doar o mică parte dintre stele… Telescoapele uriașe au dezvăluit că „nebuloasele”, despre care se credea cândva că sunt nori de gaz, sunt alcătuite dintr-un număr covârșitor de stele. Multe miliarde de sori luminează Calea Lactee, galaxia noastră, iar în afara acestora există multe miliarde de alte galaxii, spun astronomii. În comparație cu acest univers, Pământul însuși este doar un fir de praf care navighează în nemărginita întindere a cerului.

Într-o noapte, când nu puteam dormi și aveam inima îndurerată, am privit cerul înstelat și m-am întrebat: „Dumnezeul atât de mare să Se îngrijească de o inimă sfâșiată de durere…?”.

Atunci mi-au venit în minte aceste cuvinte minunate ale Psalmului 147. Și inima mea s-a liniștit. Măreția Lui nu-L împiedică să Se gândească la mine, o creatură mică. Dumnezeul care a creat lumea Se îngrijește și de o inimă suferindă. El îi vindecă pe cei cu inima zdrobită și le leagă rănile. Știu că El o va face. Împrejurările din viața mea nu s-au schimbat, dar pot să dorm liniștit. Dumnezeu este aproape de mine în toate situațiile grele prin care trec. El este un Dumnezeu puternic, un Dumnezeu al dragostei infinite.

Citirea Bibliei: Deuteronom 1.1-18 · Matei 19.1-12

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

PORNEȘTE LA DRUM „CU PUTERE DE SUS”! | Fundația S.E.E.R. România

„Rămâneţi… până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49)

Poți fi o persoană educată, experimentată și talentată, dar nu vei împlini planul lui Dumnezeu pentru viața ta până nu ești „îmbrăcat cu putere de sus.” Să citim împreună aceste două pasaje din Sfânta Scriptură:

1) „Iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu, dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.” (Luca 24:49).

2) „În Ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. Deodată, a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut toată casa unde şedeau ei… Și toţi s-au umplut de Duh Sfânt…” (Faptele Apostolilor 2:1-2, 4). Iar ceea ce s-a întâmplat apoi a fost uimitor! Apostolul Petru, care tocmai se lepădase de Domnul Isus, a stat înaintea mulțimii și le-a predicat Evanghelia. A văzut rezultatele? Da. „În ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.” (Faptele Apostolilor 2:41)

Puterea pe care au primit-o a fost sursa tăriei lor, când s-au confruntat cu necazurile și prigoana. Iată ce spune Scriptura (Faptele Apostolilor 4:31): „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” Și aceasta nu a fost o experiență unică, ci ei au fost umpluți mereu cu Duhul Sfânt. Poate că tu spui: „Nu sunt suficient de bun pentru a fi umplut cu Duhul Sfânt!” Dar Domnul Isus a zis: „Dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce i-L cer!” (Luca 11:13). Așadar, dacă vrei să faci și să împlinești voia lui Dumnezeu în viața ta, roagă-te ca El să te umple cu Duhul Său cel Sfânt… și El o va face!

29 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dacă vei mărturisi cu gura ta pe Isus ca Domn și vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat dintre morți, vei fi mântuit.

Romani 10.9

Să remarcăm cele două lucruri necesare menționate aici: mărturisire și credință! În versetul 9, mărturisirea este amintită prima, nu pentru că ar fi cea mai importantă, ci doar pentru că ea are primul loc atunci când este vorba de glorificarea Domnului Isus. O mărturisire doar cu buzele, fără credință adevărată în inimă, nu are, bineînțeles, nicio valoare, pentru că ea nu face altceva decât să mărească responsabilitatea celui care o face; de aceea apostolul adaugă imediat, în versetul 10, menționând amândouă lucrurile: „Deoarece cu inima se crede spre dreptate și cu gura se mărturisește spre mântuire”. Credința inimii trebuie să preceadă mărturisirea gurii. Omul trebuie să fie trezit din somnul său de moarte, Cuvântul viu și lucrător al lui Dumnezeu trebuie, prin acțiunea Duhului Sfânt, să-și facă lucrarea de schimbare și de curățire a sufletului, înainte ca acesta să poată striga cu adevărat către Dumnezeu. Apoi privirea lui este îndreptată spre cruce; aude și primește prin credință vestea eliberatoare: nu doar că Isus a mers la moarte pentru el, ci și că El a fost înviat dintre morți prin slava Tatălui. Și, crezând acest lucru „cu inima” spre dreptate, el Îl cunoaște pe Hristos ca pe Acela care a fost în moarte, dar care acum trăiește la dreapta lui Dumnezeu și este „sfârșit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede”.

Acum Îi poate fi recunoscător lui Dumnezeu și poate mărturisi acest lucru cu gura „spre mântuire”. În ce sens „spre mântuire”? Nu este oare adevărat că orice mărturisire a Numelui Său, atunci când este întemeiată pe credința din inimă, produce și mărește bucuria interioară și fericirea inimii? Credința se descoperă într-o astfel de mărturisire, își dovedește prin aceasta sinceritatea și este, pe de altă parte, înviorată și întărită. Atât timp cât unui suflet îi este rușine să-L mărturisească pe Hristos ca Domn al său, atât timp cât ezită să se plaseze de partea Lui, rămâne descurajat și plin de teamă. Mulți credincioși au trebuit să experimenteze faptul că adevărata bucurie și conștiență a mântuirii intră în inimă doar odată cu mărturisirea publică a Numelui lui Isus.

R. Brockhaus

SĂMÂNȚA BUNĂ

Iată, zilele mele sunt cât un lat de palmă și timpul vieții mele este ca o nimica înaintea Ta. Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ține!

Psalmul 39.5

Diagnostic sever

Un medic descria din proprie experiență sentimentele care îl asaltează pe om atunci când este diagnosticat cu cancer.

„Când primim acest diagnostic, reacționăm adesea cu neîncredere. Ne împotrivim cu toată puterea gândului că s-ar putea să murim în curând. Ne întrebăm cu disperare: de ce trebuie să mi se întâmple tocmai mie? Înainte ca boala să ne atingă, viața ne pare fără sfârșit și ne petrecem timpul doar cu ce ne convine, amânând răspunsul la întrebarea care contează cu adevărat. În acest fel, riscăm să lăsăm viața să ne alunece printre degete, fără să ne bucurăm cu adevărat de ea. Această miopie este lovită puternic de vestea unei asemenea boli. Suntem speriați de caracterul trecător al vieții și brusc ne dăm seama ce contează cu adevărat. Când am fost și eu diagnosticat cu o tumoare pe creier, am avut senzația ciudată că mi s-au luat ochelarii care îmi întunecaseră până atunci vederea.”

Oare este nevoie de o boală gravă pentru a ajunge la această constatare? Existența noastră pământească este trecătoare, însă dragostea Lui pentru noi este veșnică. Suntem prețioși în ochii lui Dumnezeu, pentru că El ne-a creat după chipul Său și ne vrea numai binele. El ne iubește fără măsură. Să nu așteptăm zilele dificile, ci să ne oprim astăzi să ascultăm ce ne spune Dumnezeu prin Biblie! În Isus Hristos, El ne oferă un sprijin tare, de care să ne agățăm în viață și în moarte. El este ancora sigură!

Citirea Bibliei: Numeri 36.1-13 · Matei 18.21-35

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

VISUL TĂU ÎNCĂ ARE VIAȚĂ | Fundația S.E.E.R. România

„Duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat.” (Geneza 45:27)

Dacă visul care crezi că ți-a fost dat de Dumnezeu pare mort, citește următoarele cuvinte din Scriptură: „Şi i-au spus: „Iosif tot mai trăieşte şi chiar el cârmuieşte toată ţara Egiptului.” Dar inima lui Iacov a rămas rece, pentru că nu-i credea. Când i-au istorisit însă tot ce le spusese Iosif şi a văzut carele pe care le trimisese Iosif ca să-l ducă, duhul tatălui lor Iacov s-a înviorat.” (Geneza 45:26-27). Ani de-a rândul, Iacov a crezut ce-i spuseseră fiii săi: că Iosif, făuritorul de vise, a murit. Dar era o minciună. Biblia spune că Iacov s-a însuflețit, deşi era foarte bătrân, când a văzut carele pline de bogății care au fost trimise ca să-l ducă să-și vadă fiul care era acum prințul Egiptului. Să reținem totusi ca atunci când Iacov a auzit prima oară, el „nu i-a crezut” (vers. 26). Când ai trăit în eșec și descurajare timp de atâția ani, e greu să anticipezi victoria.

Nicio problemă, Dumnezeu are răbdare! El va lucra în continuare în tine. Își va arăta harul și bunătatea, așa încât vei începe să te încrezi în El din nou. Iacov s-a înviorat când „a văzut” şi tu te vei înviora când vei vedea mâna lui Dumnezeu la lucru. Nu crede că visul tău a murit, căci atunci el nu se va împlini niciodată. Și nu-i crede pe aceia care-ți spun că ești prea bătrân să-ți împlinești visul pe care ți l-a dat Dumnezeu. În ultimele capitole din viața ta, poți aduna mai multe comori decât ai adunat în cele de dinainte!

Biblia spune că: „Bătrânii voştri vor visa visuri…” (Ioel 2:28). Dumnezeu este dătătorul viselor. Și El nu Se oprește aici: El le readuce la viață și îți dă putere să le împlinești. Nu ești niciodată prea bătrân! Crede că ce a făcut Dumnezeu pentru Iacov, poate face şi pentru tine, chiar astăzi!

28 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Prin fapta aceasta ai dat mare prilej vrăjmașilor Domnului să hulească.

2 Samuel 12.14

După ce David, prin intermediul profetului Natan, a fost confruntat cu păcatul său împotriva lui Urie și a soției acestuia, el a mărturisit și a primit asigurarea că a fost iertat. Însă, deși a fost iertat, consecințele păcatelor sale erau extrem de grave, nu doar pentru viața sa personală, ci și cu privire la onoarea și la gloria lui Dumnezeu. Faptele sale dăduseră ocazia vrăjmașilor Domnului să hulească.

După mulți ani, împăratul Manase a avut o experiență similară. El a păcătuit într-o asemenea măsură, încât Dumnezeu l-a trimis pe împăratul Asiriei împotriva lui, iar acesta l-a dus la Babilon. Acolo, sub mâna grea a lui Dumnezeu în judecată, Manase s-a smerit și s-a pocăit, iar Dumnezeu, mișcat de rugăciunile lui, i-a ascultat cererea și l-a adus la Ierusalim din nou. De atunci încolo, viața lui Manase s-a schimbat radical. El a adus jertfe doar Domnului, nu și idolilor. La fel ca David, Manase a fost iertat, însă consecințele păcatelor sale au rămas. Deși el s-a pocăit, mulți alții au continuat în căile nelegiuite pe care el le promovase și au ajuns sub judecata lui Dumnezeu din cauza păcatelor din trecut ale lui Manase (Ieremia 15.4).

Ce suferință și amărăciune și, de asemenea, ce dezonoare pentru Domnul a produs păcatul acestor doi oameni! Cât de solemn este acest lucru pentru noi toți: păcatele noastre, deși iertate de Dumnezeu, nu sunt uitate de oameni! Câtă hulă și dezonoare aduc ele numelui Său! După ce viața ipocrită și nelegiuită a unui creștin de renume a ieșit la iveală, un ateu a spus: «Dacă n-aș fi fost deja un ateu, viața acestui creștin sigur m-ar fi determinat să devin unul». Să ne rugăm să fim păziți prin harul și prin puterea lui Dumnezeu!

A. Blok

SĂMÂNȚA BUNĂ

Și s-a sculat și a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și a fost cuprins de milă față de el, a alergat și a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult.

Luca 15.20

țară îndepărtată (9)

Fiul risipitor a pornit la drum, dar nu citim despre el că a „alergat”. Poate că era slăbit de foame sau poate că nesiguranța i-a încetinit pașii.

Dar tatăl „a alergat” spre fiul său, care se întorcea la el în zdrențe. L-a văzut când era încă departe, pentru că, desigur, îl aștepta de mult timp. Starea mizerabilă a fiului său l-a mișcat profund. Tatăl nu i-a făcut nici cel mai mic reproș. Nu s-a auzit niciun cuvânt de mânie de pe buzele lui. Nu avea niciun resentiment față de el. În schimb, a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult. L-a acceptat așa cum era și l-a înconjurat cu dragoste.

Dumnezeu este „bogat în îndurare”. Măreață este dragostea Lui. Și El a demonstrat această dragoste fără margini prin faptul că, „pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi”. Iar „unde s-a înmulțit păcatul, acolo harul s-a înmulțit și mai mult” (Efeseni 2.4; Romani 5.8,20).

Și chiar înainte ca fiul risipitor să poată face mărturisirea pe care și-o propusese, tatăl a căzut pe gâtul lui și l-a sărutat mult. Acesta este un har infinit, o dragoste nemeritată! Apoi fiul a dat frâu liber conștiinței: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău” (Luca 15.21).

Citirea Bibliei: Numeri 35.16-34 · Matei 18.15-20

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU CUM TE DEZVOLȚI? (3) | Fundația S.E.E.R. România

„Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.” (Ioan 12:25)

Astăzi vom vorbi despre încă două domenii în care Dumnezeu dorește să te dezvolți și să înflorești:

1) Relațiile tale. Din punct de vedere relațional, sinele tău care suferă este deseori tulburat. Îți lipsește disciplina în ceea ce spui și uneori recurgi la sarcasm, bârfă și lingușeală. Te izolezi. Ești dominator. Ești ofensiv. Te retragi. Pe de altă parte, sinele tău înfloritor caută binecuvântarea celorlalți. Ei îți dau energie. Poți să-ți dezvălui gândurile și sentimentele într-un mod care îi invită pe ceilalți să se deschidă. Ești grabnic să-ți recunoști greșelile și să-i ierți pe ceilalți de bună voie.

2) Experiențele tale. Dumnezeu te crește pentru că dorește să te folosească în planul Său de a-i răscumpăra pe oameni: de aceea vei vedea că-ți va schimba experiențele. Sinele tău înfloritor are dorința de a contribui. Trăiești având sentimentul chemării. Bineînțeles, dorința ta lăuntrică de a deveni ceea ce ai fost creat să fii este un mic ecou a dorinței lui Dumnezeu de a face din tine o nouă creație. Rabinii au numit lucrul acesta tikkun olam – „a repara lumea”. Concentrat pe propria ta persoană, viața ta e la fel de măruntă ca un grăunte de grâu. Dar, oferită lui Dumnezeu, e ca și cum acel grăunte este sădit într-un sol bogat și crește devenind parte a unui proiect mai măreț.

Domnul Isus a spus: „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.” (Ioan 12:24-25). Așadar, dezvoltă-te și înflorește spre slava lui Dumnezeu!

27 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Dumnezeul care a spus: „Lumină să strălucească din întuneric”, El a strălucit în inimile noastre, pentru a da lumina cunoștinței gloriei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos. Dar avem comoara aceasta în vase de lut, pentru ca măreția puterii să fie de la Dumnezeu, și nu de la noi.

2 Corinteni 4.6,7

Când ajungem să înțelegem cât de rea este firea păcătoasă din noi, avem nevoie să vedem că Dumnezeu ne învață să ne luăm privirea de la noi înșine și să ne-o ațintim asupra lui Hristos. Pe măsură ce privim la El, trăsăturile Lui morale se imprimă în noi. Unele dintre aceste trăsături sunt ascultarea, dependența de Dumnezeu, răbdarea, smerenia, cumpătarea. În Galateni 5.22,23 vedem aceste trăsături prezentate ca rod al Duhului Sfânt, rod lucrat în mod practic în viața celui credincios. Pavel ne arată că trupurile noastre, pe care el le numește „vase de lut”, conțin această comoară specială: Hristos care locuiește în fiecare credincios. Apoi, pe măsură ce vasul este spart – adică pe măsură ce eul este dat la o parte – lumina strălucește prin vas.

În 2 Corinteni 5.10, apostolul Pavel ne amintește că trebuie ca toți să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos. Tot ceea ce am făcut în timpul vieții noastre va fi arătat acolo, în lumina prezenței Sale sfinte. Motivațiile noastre, egoismul nostru, chiar și atunci când a fost amestecat cu slujirea noastră pentru Domnul – toate vor fi arătate. Ceea ce a fost făcut în ascuns sau în public, la locul de muncă sau acasă, în discuții particulare sau în predicare publică, totul va fi dezvăluit.

Să nu uităm însă că, atunci când vom sta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, natura păcătoasă nu va mai fi în noi. Atunci vom fi cu Hristos și ca El, și ne vom bucura că eul și firea noastră păcătoasă nu vor mai fi. Doar ceea ce este de la Hristos va rămâne pentru totdeauna. Zi de zi, pe măsură ce umblăm prin pustia acestei lumi, să căutăm să-I fim plăcuți, privind țintă la El (Evrei 12.2).

J. Redekop

SĂMÂNȚA BUNĂ

Un om care, fiind deseori mustrat, își înțepenește gâtul, va fi zdrobit deodată și fără îndreptare.

Proverbe 29.1

Pescarul nesăbuit

Un pescar cu multă experiență, care practica de mult timp pescuitul recreativ sportiv pe râul Spey din Scoția, râu cunoscut pentru vârtejurile sale periculoase, își aruncase din nou undița împreună cu alți colegi de competiție. Stând în apa adâncă, el prinsese deja mai mulți somoni. Mândru de captură, s-a avântat apoi și mai adânc în apă, dar acolo și-a pierdut brusc echilibrul din cauza curentului puternic. În timp ce striga după ajutor, a fost împins spre partea adâncă a râului și s-a înecat. Totul s-a întâmplat atât de repede, încât orice ajutor din partea prietenilor săi a venit prea târziu.

Când știrea a devenit cunoscută printre prietenii săi, unul dintre ei a spus: „L-am avertizat de multe ori să nu fie atât de nesăbuit, dar el râdea mereu de avertismentele mele. Răspundea mereu că are o bogată experiență cu vârtejurile periculoase ale râului. Faptul că nu a ținut niciodată cont de atenționări l-a costat viața”.

Nu fac mulți oameni precum acest pescar? Cu cât scapă mai des de pericol ca prin urechile acului, cu atât mai nesăbuiți devin după aceea. Ignoră toate avertismentele, până când, brusc, încetează din viață.

Cum tratăm noi avertismentele lui Dumnezeu cu privire la veșnicie? El ne-a spus de multe ori că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

Să nu respingem asemenea avertizări, ci să ne punem sufletul în siguranță înainte de a fi prea târziu!

Citirea Bibliei: Numeri 35.1-15 · Matei 18.1-14

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

TU CUM TE DEZVOLȚI? (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Cei sădiţi în Casa Domnului înverzesc în curţile Dumnezeului nostru.” (Psalmul 92:13)

În interiorul tău se dă o luptă între sinele tău aflat în procesul dezvoltării – persoana care ai fost creată de Dumnezeu să fii – și sinele tău aflat în suferință, adică ceea ce ești. Sinele tău suferind se simte incomod și nemulțumit, și atunci vei fi atras de obiceiuri rele, cum ar fi: uitatul la televizor fără să te gândești la nimic, consumarea alcoolului, întreținerea unor relații greșite, cheltuirea excesivă a banilor – lucruri menite să-ți anestezieze temporar durerea…

Gândurile tale zboară automat în direcția fricii și a mâniei… Te gândești aproape tot timpul la propria ta persoană. În schimb, dezvoltarea (înflorirea, creșterea și prosperarea) are loc:

1) În duhul tău; ai senzația că primești idei și energie dintr-o sursă din exterior – și așa este: primești putere de la Duhul lui Dumnezeu. Noi discutăm despre a fi inspirat, care literal înseamnă „a primi suflarea lui Dumnezeu.” Dumnezeu suflă peste tine suflare de viață; tu vii la viață și simți că ai un scop pentru care să trăiești.

2) În mintea ta; gândurile tale sunt marcate de bucurie și pace. Ai dorința de a iubi și de a învăța. Ești transformat prin „înnoirea minții” (Romani 12:2).

3) În timpul tău: te trezești în fiecare dimineață cu sentimentul entuziasmului și îți dai seama că nu ești niciodată prea tânăr sau prea în vârstă ca să „înverzești”. Mozart a compus muzica sa extraordinară de când avea 5 ani. Apostolul Pavel i-a zis lui Timotei: „Nimeni să nu-ţi dispreţuiască tinereţea…” (1 Timotei 4:12) În același timp, îți dai seama că nu ești prea bătrân ca să te dezvolți. Ann Mary Robertson (cunoscuta pictoriță supranumită Bunica Moses) avea 69 de ani când s-a apucat de pictură, iar un artist precum Marc Chagall a realizat cele mai bune lucrări ale sale la 90 de ani. Este o dovadă de smerenie să recunoști că nu poți face tot ce-ți dorești.

Dar odată ce accepți lucrul acesta, și cauți să profiți la maximum de ceea ce te-a creat Dumnezeu să fii, începi să te dezvolți!

25 Februarie 2024

DOMNUL ESTE APROAPE

Și, iată, vorbeau cu El doi bărbați, care erau Moise și Ilie, care, arătându-se în glorie, vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească în Ierusalim.

Luca 9.30,31

Ei vorbeau despre plecarea Lui, pe care urma s-o împlinească: trei cuvinte prețioase și importante. Ele ne vorbesc despre apropierea personală care există între Domnul și cei aleși aflați în sfera gloriei. La fel cum a fost în grădina Eden, la început, apoi în viața patriarhilor, și apoi în legătura ucenicilor cu Învățătorul lor divin, așa va fi în veacurile gloriei. Va exista o apropiere personală între Domnul și cei ai Săi, semnificată prin cuvântul „vorbeau”.

Avem de asemenea subiectul conversației lor: plecarea (moartea) Sa – o temă cu totul vrednică de preocuparea celor glorificați. Putem vorbi despre ea în fiecare zi a Domnului, în lumina învierii, de vreme ce răscumpărații din ceruri vorbesc despre ea în lumina gloriei. Acest mare eveniment va fi celebrat pentru totdeauna, fiindcă pe el se sprijină stâlpii eternității și ai întregii creații a lui Dumnezeu.

Vedem, de asemenea, că această moarte urma să fie împlinită, ceea ce ne sugerează caracterul deplin, încheiat și perfect, în care moartea Mielului lui Dumnezeu avea să fie împlinită la Ierusalim. Nimic din tot ceea ce fusese rânduit n-avea să fie lăsat neîmplinit. Ce mângâiere este aceasta pentru noi, sărmanii păcătoși! Jertfa Mielului lui Dumnezeu era taina prețioasă și eternă care avea să ne ofere o pace binecuvântată și temeinică.

J. G. Bellett

SĂMÂNȚA BUNĂ

Mânia Ta aprinsă a trecut peste mine, spaimele Tale m-au distrus. Ai depărtat de la mine pe prieteni și pe însoțitori și cei de aproape ai mei s-au făcut nevăzuți.

Psalmul 88.16,18

Mânia aprinsă

Psalmul 88, spre deosebire de alți psalmi, nu ne lasă să zărim nicio rază de lumină, nicio mângâiere, pentru că sub Vechiul Legământ doar condamnarea și mânia erau partea tuturor celor care încălcau legea. „Toți cei care se întemeiază pe faptele legii sunt sub blestem, pentru că este scris: blestemat este oricine nu stăruie în toate lucrurile scrise în cartea legii, ca să le facă” (Galateni 3.10).

În schimb, cât de prețioasă este vestea bună a lui Isus! „Hristos ne-a răscumpărat din blestemul legii, făcându-Se blestem pentru noi – fiindcă este scris: blestemat e oricine este atârnat pe lemn” (Galateni 3.13). El a purtat judecata lui Dumnezeu asupra păcatului. Toți cei care se încred în El ca Mântuitor pot spune acum, cu o pace profundă în inimă, că sunt salvați de mânia lui Dumnezeu și de condamnarea veșnică.

Psalmul 88 zugrăvește durerea profundă a Domnului Isus de la cruce. „Mânia Ta aprinsă a trecut peste Mine.” Toți cunoscuții și prietenii Lui au fost „depărtați de la El”. „S-au făcut nevăzuți.” Evangheliile, relatându-ne faptul istoric, ne spun că, atunci când Isus a fost prins și dus la marele preot, „toți ucenicii L-au părăsit și au fugit”. Dar încrederea Lui era în „Domnul Dumnezeul mântuirii Lui”, chiar și în cele mai cumplite ore. El nu putea fi cruțat de mânia lui Dumnezeu, dar Dumnezeu L-a înviat dintre morți! „Sfântul Său” nu avea să vadă putrezirea (Matei 26.56; Psalmul 88.2; 16.10).

Citirea Bibliei: Numeri 33.38-56 · Matei 17.14-21

e>SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

CÂNTECUL COCOȘULUI | Fundația S.E.E.R. România

„Pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul.” (Luca 22:60)

Citim întreaga secvență din Evanghelie: „pe când vorbea el încă, a cântat cocoşul. Domnul S-a întors şi S-a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi-a adus aminte de vorba pe care i-o spusese Domnul: „Înainte ca să cânte cocoşul, te vei lepăda de Mine de trei ori.” Şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.” (Luca 22:60-62). Înainte ca Dumnezeu să-ți încredințeze o misiune importantă, El îi va îngădui lui Satan să te pună la încercare. De ce? Pentru a-ți scoate la iveală slăbiciunile și calitățile pe care le ai în acel domeniu. Dumnezeu va îngădui să cazi într-un domeniu mărunt, pentru a te împiedica să păcătuiești într-unul mai mare, și să te rănești – pe tine, dar și pe alții. Una dintre minunile vieții creștine este aceea că Domnul Isus poate folosi molozul, poate construi ceva frumos cu el. Petru a promis că nu se va lepăda niciodată de Domnul Isus, dar înainte să cânte cocoșul, el s-a lepădat de El de trei ori. Eșec repetat!

Îți sună cunoscut? Ai spus că nu-ți vei pierde niciodată cumpătul, dar ai făcut-o. Cucuriguuu! Ai spus că nu vei cădea niciodată în ispită, dar ai făcut-o. Cucuriguuu! Când cântă cocoșul? În zorii zilei… Asta înseamnă că anunță începutul unei noi zile. După cea mai groaznică zi din viața sa și plină de eșec, soarele a răsărit pentru Petru… Și va răsări și pentru tine! Prin harul lui Dumnezeu, tu poți să iei viața de la capăt astăzi. Așa că poți să te pocăiești de păcat, poți merge mai departe și poți face mari lucrări pentru Domnul. Petru a ajuns să câștige mari mulțimi de oameni pentru Hristos, și să conducă Biserica.

Așadar, indiferent cât de tare ai căzut, Dumnezeu te va ierta, dacă te pocăiești de păcatul tău, te va restaura și îți va călăuzi din nou pașii.