Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 15 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Spre lauda gloriei harului Său, în care ne-a făcut plăcuți în Cel Preaiubit.

    Efeseni 1.6


    Care este locul cel mai înalt pe care Cel Atotputernic poate să-l dea? Nu este locul pe care l-a ocupat Preaiubitul Său Fiu? Care este cea mai înaltă binecuvântare pe care poate să i-o dăruiască unui om? Nu este aceea de a-l aduce în legătură cu Sine Însuși, acolo unde El Însuși locuiește? Și care este desfătarea cea mai înaltă pe care Atotputernicul Dumnezeu poate să i-o ofere omului? Nu este propria Sa desfătare? Și El le-a dat pe toate acestea! El i-a luat pe oameni în slava Sa, în slava casei Tatălui. Le-a dat partea care a fost partea Fiului Său și a Sa. „Viața veșnică este aceasta” – spune Domnul Isus în Ioan 17.3 – „să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. Care era bucuria Tatălui în veșnicie? „În Tine [în Fiul] Mi-am găsit plăcerea.” Acum, El ni L-a dat pe Fiul și ne-a dat o viață care este în stare să-L cunoască pe Fiul și să se bucure de slava Sa – încă de acum de pe pământ, însă, mai presus de toate, în casa Tatălui.

    Și care este bucuria Fiului? El era în sânul Tatălui, lângă inima Tatălui, și acolo S-a bucurat de toată dragostea și slava Sa. Acum, aceasta a devenit și partea noastră. „Aceasta este viața veșnică, să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat” (Ioan 17). Astfel suntem noi binecuvântați cu tot felul de binecuvântări duhovnicești în locurile cerești (Efeseni 1.3). Dumnezeu poate face aceasta cu dreptate. El nu poate face niciodată ceva fără să aibă un temei drept, căci El este Dumnezeul cel drept. Și pentru Dumnezeu este posibil să facă aceasta, căci Domnul Isus a înfăptuit pe cruce acea lucrare minunată. Tocmai în momentele în care El a purtat păcatele noastre și a fost lovit și părăsit de Dumnezeu, L-a slăvit pe Dumnezeu așa de mult, încât Dumnezeu a fost drept când L-a înviat din morți și I-a dat, ca răsplată pentru lucrarea Sa, aceeași slavă pe care El a avut-o din veșnicie, ca Dumnezeu, ca Fiu. Și El L-a slăvit pe Dumnezeu așa de mult, încât Dumnezeu este drept când le dă această slavă și acelora pentru care Domnul a înfăptuit lucrarea pe cruce ca Înlocuitor al lor.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Disprețul Mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare; aștept compătimire, dar degeaba; aștept mângâietori, și nu găsesc niciunul.

    Psalmul 69.20


    Batjocorit și disprețuit

    Evangheliile ne relatează cum a fost disprețuit Domnul Isus la cruce (Matei 27.39-44; Luca 23.35-39). Toate grupele de oameni L-au batjocorit pe Fiul lui Dumnezeu, care era răstignit acolo nevinovat: trecătorii, preoții de seamă, cărturarii, bătrânii, soldații, precum și tâlharii răstigniți împreună cu El.

    Psalmii ne descriu ce a simțit Mântuitorul în acele momente. El Își exprimă profetic durerea adâncă: „Disprețul mi-a frânt inima și sunt copleșit de apăsare” (Psalmul 69.20). Dușmanii I-au rănit adânc inima prin cuvintele lor batjocoritoare. Ei spuneau: „Pe alții i-a mântuit, iar pe Sine nu Se poate mântui” (Matei 27.42). Deoarece Domnul Isus nu S-a opus răstignirii, dușmanii Săi considerau că El nu Se putea elibera din acea situație chinuitoare. Cât de mult se înșelau! El n-a vrut să Se salveze, ca să devină prin moartea Sa Mântuitorul păcătoșilor.

    Acest dispreț al oamenilor L-a lovit puternic. Cât de mult Își dorea ca cineva să-I arate adevărată compasiune! Dar nu era niciunul care să-I stea alături și să-L îmbărbăteze. Ucenicii Îl părăsiseră deja în grădina Ghetsimani, deoarece se temuseră pentru propriile lor vieți. El suferea singur din cauza batjocurilor.

    „Dar Eu sunt vierme, nu om; sunt defăimarea oamenilor și cel disprețuit de popor. Toți cei care Mă văd își bat joc de Mine, își deschid gura, dau din cap” (Psalmul 22.6,7).

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 10.1-14 · Psalmul 83.10-18


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ FAȚĂ ISPITEI, DUPĂ MODELUL LUI HRISTOS (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Isus… a fost ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile…” (Luca 4:1-2)

    Astăzi vom primi câteva sfaturi practice de la Domnul Isus, cu privire la gestionarea ispitei:

    1) Ispitele tale sunt la fel cu cele prin care a trecut și El. Biblia ne spune că „în toate lucrurile a fost ispitit ca noi, dar fără păcat.” (Evrei 4:15). S-ar putea să spui: „Dar nu știi cât de mari sunt ispitele mele!” Nu, dar Domnul Isus știe! Faptul că „în toate lucrurile a fost ispitit” înseamnă că a trecut și El pe-acolo, a avut și El de luptat, și înțelege cu siguranță vulnerabilitatea ta. Tu poți veni la El când te lovește ispita, cu încrederea că și El a mers pe același drum și te poate ajuta.

    2) Ispita apare de multe ori după ce ai avut o victorie pe plan spiritual. Domnul Isus tocmai fusese botezat, Duhul Sfânt Se pogorâse peste El, iar Dumnezeu declarase că-și găsește plăcerea în Fiul Său – și, după toate acestea, Satan a lovit din plin (vezi Matei 3:16-17, 4:1-11). Momentele spirituale înalte te pot face să lași garda jos și să fii predispus atacului. Apostolul Pavel ne atenționează: „cine crede că stă în picioare să ia seama să nu cadă” (1 Corinteni 10:12). Oamenii se prăbușesc adesea și sunt epuizați după mari biruințe. Predicatorii, de exemplu, pot fi predispuși la ispită după ce au rostit o predică bună!

    3) Ispita vine pe fondul oboselii. Patruzeci de zile fără mâncare L-au adus pe Domnul Isus la epuizare fizică. Când resursele tale fizice și spirituale s-au terminat, ești o țintă a atacului. Lipsa somnului, alimentația nesănătoasă, faptul că slăbești în credință, că nu citești Biblia, anxietatea și descurajarea pot deschide ușa ispitei. Când te simți căzut, vederea ți se încețoșează, discernământul este atenuat, ascuțimea spirituală scade și nu ești în gardă la atacurile și planurile diavolului. Biblia spune (1 Petru 5:8): „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.”

    Așadar, ia exemplu de la Domnul Isus!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 8:1-13


    Vechiul legământ de pe Sinai fusese rupt odinioară, din vina lui Israel. Un nou legământ, vestit în Ieremia 31.31, va fi încheiat cu acest popor. Odată făcută dovada că omul este incapabil să–şi respecte angajamentul faţă de Dumnezeu, acest nou legământ nu–şi va mai impune să îndeplinească vreo condiţie (Romani 11.27). Singurul temei va fi sângele lui Hristos, numit „sângele legământului celui nou” (Matei 26.28). El va fi caracterizat de patru aspecte:

    1. Poruncile Domnului vor fi înscrise în inimi, adică vor face apel la dragoste.

    2. Israel îşi va regăsi relaţia de popor al Domnului (v. 10; Zaharia 8.8).

    3. Cunoaşterea Domnului va fi comună pentru toţi (v. 11; Isaia 54.13).

    4. Dumnezeu nu-Şi va mai aminti de păcatele lor, nici de nelegiuirile lor (v. 12).

    Creştinii pe care ea îi cuprinde nu sunt sub un legământ (este oare nevoie de un contract între un tată şi copiii lui?). Ei însă se bucură deja – şi mai mult decât atât ~ de toate binecuvântările promise lui Israel. Cuvântul divin este sădit în ei (comp. cu 2 Corinteni 3.3). Ei sunt acum copii ai lui Dumnezeu. Ei Îl cunosc pe Domnul prin Duhul Sfânt care locuieşte în ei. Au asigurarea că păcatele lor sunt şterse pentru totdeauna.

    Cititorule, sunt aceste privilegii şi ale tale?

  • 14 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Lameh a trăit o sută optzeci și doi de ani și a născut un fiu. Și i-a pus numele Noe, spunând: „Acesta ne va mângâia în lucrul nostru și în truda mâinilor noastre, din cauza pământului pe care l-a blestemat Domnul”.

    Noe umbla cu Dumnezeu.

    Geneza 5.28,29; 6.9


    Lameh, tatăl lui Noe, a simțit povara și efectul păcatului care intrase în lume. Dumnezeu îi spusese lui Adam: „Blestemat este pământul din cauza ta; cu trudă vei mânca din el în toate zilele vieții tale” (Geneza 3.17). „Nu numai atât, ci și noi înșine, care avem cele dintâi roade ale Duhului, și noi înșine suspinăm în sinea noastră, așteptând înfierea, răscumpărarea trupului nostru” (Romani 8.23). Fiind în aceste trupuri, experimentăm durerea, suferința și întristarea; de asemenea, experimentăm ocara pentru cauza lui Hristos. Totuși, vom fi schimbați și vom primi un trup asemenea trupului glorificat al lui Hristos. Aceasta este cu adevărat o nădejde fericită, o perspectivă glorioasă, a cărei umbră în Vechiul Testament a fost Enoh. Exemplul său totodată ne încurajează să umblăm cu Dumnezeu în timp ce așteptăm să fim răpiți, pentru a fi cu Hristos în glorie.

    Lameh a avut însă parte și de mângâiere. El a fost contemporan cu Enoh cam o sută de ani, iar Noe s-a născut la optzeci și doi de ani după ce Enoh a fost luat la cer. Este de asemenea interesant să vedem că Lameh a fost contemporan cu Adam cam o sută cincizeci de ani și că a murit chiar înainte de potop. Vedem deci cum viețile patriarhilor s-au suprapus, astfel că oamenilor le-a fost dată o mărturie clară cu privire la Dumnezeul viu și adevărat, pentru ca ei să fie fără scuză.

    Noe a văzut nelegiuirea din jurul lui, însă a găsit secretul puterii de a o învinge. Noe a umblat cu Dumnezeu, care a dat mărturie despre el că era drept și integru în mijlocul generației sale. Da, Noe a umblat cu Dumnezeu! Să umblăm și noi în căile lui Dumnezeu și să aducem bucurie inimii Lui!

    J. Redekop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul este bun față de toți și îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui.

    Psalmul 145.9


    Nu știau ce le pregătise bunătatea lui Dumnezeu

    Dumnezeu „este bun față de toți”. El este „bun” și binefăcător (Psalmul 119.68). El vrea binele tuturor! Niciun om, fie că este credincios, fie că este necredincios, nu este exclus. Mai mult, „îndurările Lui se întind peste toate lucrările Lui”. Dragostea și îndurarea sunt motivele acțiunii Sale!

    Când Naomi s-a întors la Betleem, ea a spus: „Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune”. Dar ea nu a știut că Dumnezeu dorea să-i mai dăruiască un „fiu” prin Rut și Boaz (Rut 1.20; 4.14-17).

    Când Iacov, la cea de-a doua călătorie a fiilor săi spre Egipt, a trebuit să-l lase și pe Beniamin să plece cu ei în Egipt, a spus: „Iar eu, dacă trebuie să fiu lipsit de copii, voi fi lipsit!”. Dar el nu știa că Dumnezeu îi va da înapoi nu doar pe Beniamin și pe Simeon, ci și pe Iosif, fiul crezut mort (Geneza 43.14).

    Când Lazăr a murit și se afla de patru zile în mormânt, iar Domnul a poruncit să se îndepărteze piatra, Marta a spus: „Doamne, miroase greu”. Dar ea nu știa că Domnul dorea să-l învieze pe fratele ei (Ioan 11.39).

    Dumnezeu este bun și față de aceia care Îl resping, căci El are „o îndelungă răbdare …, dorește ca niciunul să nu piară, ci ca toți să vină la pocăință”. Bunătatea Sa îi îndeamnă pe oameni „la pocăință” (2 Petru 3.9; Romani 2.4).

    „Tu ești bun, Doamne, gata să ierți și plin de îndurare cu toți cei care Te cheamă” (Psalmul 86.5).

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 9.1-44 · Psalmul 83.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FEREȘTE-TE DE ATITUDINEA ELITISTĂ! (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Smeriţi-vă… sub mâna tare a lui Dumnezeu pentru ca… El să vă înalţe.” (1 Petru 5:6)

    Ți s-a întâmplat vreodată să desconsideri pe cineva pentru că nu împărtășea aceleași idei ca tine, sau nu deținea aceeași poziție de care te bucuri tu în viață? Te consideri superior față de ceilalți în mai toate aspectele vieții tale? Crezi cumva că, dacă faci parte dintr-o anumită biserică, ești într-o clasă specială de oameni? Te face fizicul tău atletic să te simți superior față de majoritatea oamenilor, care sunt supraponderali? Dacă ești o persoană renumită în comunitatea ta, ai o atitudine de superioritate? Crezi cumva că ar trebui să fii condus spre rândurile din față la întrunirile publice?

    Dacă toate acestea, sau chiar una dintre ele, reflectă realitatea în ce te privește, e timpul să-ți supui atitudinea Duhului Sfânt. Însă, când vorbim despre elitism, mai există o față a monedei. E posibil să etichetezi o persoană sau un grup, drept elitist, prin simplul fapt că se bucură de un anumit privilegiu care pe tine te intimidează din cauza stimei tale de sine scăzută, sau pentru a încerca să-ți îmbunătățești imaginea în ochii celorlalți.

    Politicienii fac asta. Un candidat își poate acuza adversarul de elitism prin faptul că are acces la averea familiei, că deține o diplomă emisă de o universitate prestigioasă, pentru că are un profil înalt sau prieteni influenți. Prin urmare, acela își acuză și el contra-candidatul că e populist, că se adresează muncitorilor sau că este nesincer când susține că este un tip obișnuit și cu picioarele pe pământ. La o analiză finală, nu ce faci, ci ce crezi stabilește dacă ai o atitudine elitistă sau nu.

    Atenție: este foarte ușor să detectezi mândria la alții, dar greu s-o vezi în tine însuți. De aceea apostolul Petru scrie: „Smeriţi-vă dar sub mâna tare a lui Dumnezeu, pentru ca, la vremea Lui, El să vă înalţe.” (1 Petru 5:6) Așa să ne ajute Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 7:18-28


    Înainte de a fi fost înălţat mai sus de ceruri, Isus nu putea fi pentru noi Mare Preot. Pentru a ne putea reprezenta înaintea lui Dumnezeu, trebuia mai întâi să Se dea pe Sine Însuşi pentru noi, deoarece, înainte de orice, noi avem nevoie de un Răscumpărător. Dar acum, Mântuitorul sufletelor noastre este şi Acela care ne mântuieşte în toate, adică Acela care are grijă de noi până când vom intra în gloria Lui. El fiind veşnic viu, avem siguranţa că nicio clipă nu ne va lăsa. Într-adevăr, un asemenea Mare Preot ne trebuia. Perfecţiunea Lui morală este exprimată în toate modurile, iar poziţia Lui înaintea lui Dumnezeu, în glorie, ne face să strigăm: „Vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa Unsului Tău!” (Psalmul 84.9).

    Curând nu vom mai avea nevoie de mijlocirea Lui. Aceasta va lua sfârşit atunci când toţi răscumpăraţii îşi vor fi încheiat călătoria. Atunci de ce se repetă: „Tu eşti preot pentru eternitate?” (cap. 5.6; 6.20; 7.17,21). Pentru că preotul este şi acela care dă tonul laudei. Ce slujbă veşnică, pentru care scumpul nostru Mântuitor nu va mai fi singur să o împlinească! El o va împlini împreună cu cei pe care i-a mântuit deplin şi care vor fi pentru totdeauna asociaţi cu El în glorie (cap. 2.12).

  • 13 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deoarece copiii sunt părtași sângelui și cărnii, tot așa și El a luat parte la ele, pentru ca, prin moarte, să-l nimicească pe cel care are puterea morții.

    Evrei 2.14


    Era nevoie ca El să devină Om, pentru ca astfel, prin moartea Sa, să-L proslăvească pe Dumnezeu, să nimicească puterea lui Satan și să facă ispășire. Însă nu a fost nicidecum nevoie ca El să poarte în Persoana Lui vreun cât de mic indiciu al căderii. Mai mult, era esențial ca El să nu fie astfel întinat. Dacă de la un administrator se cere să fie credincios, de la o jertfă se așteaptă la fel de mult să fie pură și fără pată pentru altarul lui Dumnezeu. Mielul lui Dumnezeu trebuia să fie lipsit de cea mai neînsemnată dovadă a necurăției. Și așa a fost pe deplin Hristos, în toate privințele. Alte locuri din Scriptură dovedesc acest lucru în mod amplu și detaliat și confirmă în totul ceea ce ni se spune atât de clar în Epistola către Evrei, anume că El a luat parte la carne și sânge, fără ca acestea să fie în legătură cu vreun element, cât de mic, al naturii căzute. În ce privește tendința sau chiar putința de a păcătui, este tăcere absolută, ba, mai mult, vom vedea că astfel de gânduri sunt dinainte înlăturate cu cea mai mare grijă.

    În Evanghelii (unde relatările istorice – tocmai fiindcă sunt inspirate – sunt complete cu privire la Persoana lui Hristos, în special în Luca, unde El este în mod deosebit prezentat ca Om) găsim cea mai completă evidență a lucrurilor despre care discutăm. „Și, răspunzând, îngerul i-a zis [Mariei]: «Duhul Sfânt va veni peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri, de aceea și Cel Sfânt care Se va naște Se va chema Fiul lui Dumnezeu»” (Luca 1.35).

    Prin urmare, este evident că, deși născut cu adevărat dintr-o femeie, deși derivându-Și natura umană din mama Sa Maria, a existat o intervenție divină care L-a deosebit complet pe binecuvântatul nostru Domn de toți ceilalți oameni, încă de la naștere. Ceea ce catolicii au decretat în mod fals despre Maria este cu totul valabil despre Isus: El, nu ea, a fost imaculat în natura Lui umană și aceasta prin energia Duhului Sfânt, rezultatul puterii umbritoare a Celui Preaînalt. În consecință, titlul de „Cel Sfânt” a putut fi descrierea Lui încă de la început.

    W. Kelly


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeul tău!

    Amos 4.12


    Pregătește-te pentru întâlnirea cu Dumnezeu

    Așteptam în fața cabinetului medical pe cineva care intrase la medic. Ploua încontinuu. Puținii oameni care ieșiseră din casă străbăteau străzile grăbiți. Nu după mult timp, în fața cabinetului a ajuns o femeie în vârstă. Era ora 18:00. Avea programare la ora 19:30, dar, pentru că nu știa unde se află cabinetul și pentru că ploua, ea plecase mai devreme de acasă. Câtă prudență și atenție arăta această femeie față de o programare la medic!

    M-am gândit atunci la oamenii care se îndreaptă cu pași grăbiți spre veșnicie, pentru că, fără să vrem, cu fiecare zi ne apropiem tot mai mult de clipa trecerii din această viață. Se preocupă ei în egală măsură de întâlnirea cu Dumnezeu, care este inevitabilă? Își iau timpul necesar pentru a se pregăti, pentru a fi, la timp, gata de a sta față în față cu Dumnezeu?

    Cât de solemn este acest gând! Și totuși, mulți spun că mai au timp pentru aceste lucruri și că se vor pregăti la pensie, când vor fi mai liberi! Dar mulți dintre semenii noștri au plecat cu mult mai devreme din viață decât ne-am fi așteptat! Nimeni nu-și cunoaște lungimea firului vieții. Ieșim din casă și nu știm dacă ne mai întoarcem sănătoși. Fiecare zi este un har pe care Dumnezeu ni-l îngăduie în viața noastră, ca să ne pregătim mai mult pentru veșnicie. Rugați-vă chiar acum: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”. Citiți Biblia! Vorbiți cu persoane despre care știți că au primit mântuirea. Dumnezeu nu va respinge nicio inimă sinceră și căutătoare după adevăr.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 8.1-40 · Psalmul 82.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FEREȘTE-TE DE ATITUDINEA ELITISTĂ! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt…” (1 Corinteni 15:10)

    Când desconsideri pe cineva pentru că nu aparține rasei tale, denominației, genului sau grupului social din care faci tu parte, manifești o atitudine elitistă. Elitismul își are originea în mândrie, și știm că Dumnezeu „stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi.” (Iacov 4:6) Iată două exemple biblice de atitudini elitiste:

    1) Când Dumnezeu a turnat Duhul Său cel Sfânt peste cei 70 de bătrâni care conduceau Israelul, ei toți au profețit. Doi dintre ei nu au fost de față când s-a întâmplat lucrul acesta pentru că „rămăseseră în tabără.” Iosua i-a văzut prorocind și i-a zis lui Moise să-i oprească; Moise i-a răspuns: „Eşti gelos pentru mine? Să dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului să fie alcătuit din proroci şi Domnul să-Şi pună Duhul Lui peste ei!” (Numeri 11:28-29). Iosua credea că numai un anume grup era calificat.

    2) În evanghelia după Marcu, în capitolul 9 versetul 39 citim: „Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.” „Nu-l opriţi”, a răspuns Isus, „căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.” Dacă-i excluzi pe ceilalți sau te simți superior față de ei, în orice aspect al vieții, citește din nou cuvintele scrise de apostolul Pavel: „Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ba încă am lucrat mai mult decât toţi, totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.”

    Așadar, să nu uiți că doar prin „harul lui Dumnezeu” ești ceea ce ești!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 7:1-17


    Autorul epistolei avea multe lucruri de spus cu privire la Melhisedec (capitolele 5, 10, 11). Acest personaj misterios traversează istoria lui Avraam (Geneza 14), acţionând ca mijlocitor, binecuvântându-l pe Avraam din partea Dumnezeului Preaînalt şi apoi binecuvântându-L pe acest Dumnezeu Preaînalt în numele patriarhului. Tot ce priveşte însă persoana şi originile lui Melhisedec este lăsat în umbră. Şi înţelegem de ce. Pentru că Duhul lui Dumnezeu nu este interesat aici de om, ci de slujba lui. Împărat şi preot, Melhisedec este un „tip” al Domnului Isus când El va domni în dreptate şi va fi preot pe tronul Său. Preoţia „după rânduiala lui Melhisedec” (v. 11) este în toate privinţele superioară celei a lui Aaron.

    1. Titularul acesteia este mai mare decât Avraam, de vreme ce patriarhul i-a dat zeciuială şi a fost binecuvântat de el.

    2. Fiind anterioară istoriei lui Israel, ea se exercită nu numai în beneficiul acestui popor, ci pentru orice credincios.

    3. Ea este, de asemenea, netransmisibilă, pentru că Acela care are misiunea aceasta este veşnic viu (Romani 8.34).

    Multe persoane din creştinătate cred că este necesar să recurgă la intermediari, preoţi sau „sfinţi”. Această epistolă ne învaţă că Dumnezeu ne–a dat un singur Mare Preot sau Mijlocitor, perfect şi suficient pentru eternitate (cap. 10.21,22).

  • 12 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Le-a ridicat pe David ca împărat … Din sămânța acestui om, Dumnezeu, potrivit promisiunii, a adus lui Israel un Mântuitor, pe Isus.

    Fapte 13.22,23


    Hristos, Mântuitorul nostru (5) – Împlinirea promisiunii

    De ce a fost David numit om după inima lui Dumnezeu, om care avea să facă voia Lui câtă vreme știm că David a păcătuit, și încă grav? Totuși, nu a fost el numit om după inima lui Dumnezeu tocmai pentru că a fost o imagine a Domnului nostru Isus Hristos? David a manifestat câteva trăsături ale omului plăcut lui Dumnezeu, însă, în Sămânța lui, care este Domnul Isus, vedem tot ceea ce Îi este plăcut lui Dumnezeu. Tot ceea ce Domnul nostru binecuvântat a făcut a fost potrivit cu inima Tatălui Său; iar El a împlinit toată voia lui Dumnezeu: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38).

    Pavel le poate spune acestor iudei că Dumnezeu a trimis acest Mântuitor la ei potrivit cu promisiunea Sa. În 2 Samuel 7 și în 1 Cronici 17 citim că Domnul i-a promis lui David că-i va da o Sămânță care să șadă pe tronul său. Cuvintele „Eu îi voi fi tată și el Îmi va fi fiu” (2 Samuel 7.14; 1 Cronici 17.13) sunt citate în Epistola către Evrei (1.5) și sunt aplicate Domnului Isus. În 2 Samuel, care prezintă responsabilitatea omului, vedem posibilitatea falimentului și a disciplinării, care, așa cum știm, au fost partea împăraților care au șezut pe tronul lui David. Totuși, în 1 Cronici, care pune accentul pe scopul, pe harul și pe lucrarea suverană a lui Dumnezeu, nu se menționează falimentul. Aici este în mod special avut în vedere Domnul Isus, Fiul lui David. „Îi voi întări tronul pentru totdeauna” (1 Cronici 17.12). Știm că, la prima Sa venire, Domnul a fost respins de iudei: „Nu vrem ca Omul acesta să împărățească peste noi” (Luca 19.14). În curând însă, El va sta pe tronul Său pământesc de glorie și va domni ca Fiu al lui David peste tot Israelul, căci Dumnezeul nostru Își ține promisiunile!

    K. Quartell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cine crede în Fiul are viața veșnică.

    Ioan 3.36


    Salvează-mă, Doamne!

    „Dumneavoastră spuneți că mântuirea sufletului poate fi obținută cu ușurință!”, i-a spus un bărbat unui predicator după ce acesta vestise evanghelia. „Mai spuneți că într-o clipă poți fi mântuit. Și totuși la mine au fost necesari treisprezece ani. Mă întreb de ce m-a lăsat Dumnezeu să aștept atât de mult timp pentru ceva ce ar fi putut să-mi dea imediat.”

    Bărbatul i-a povestit predicatorului că de la vârsta de șaisprezece ani se rugase și postise, încercând să ducă o viața de credință, și făcuse multe binefaceri pentru a obține favoarea lui Dumnezeu. „Nimic nu a ajutat; toate acestea nu mi-au adus pacea interioară. Într-o seară n-am mai rostit rugăciunile frumoase pe care le cunoșteam, ci m-am rugat simplu: «Doamne, nu știu ce trebuie să fac. Salvează-mă, Te rog, în seara aceasta! Altfel sunt pierdut!». Atunci am primit certitudinea că Isus a devenit Mântuitorul meu. Atunci mi s-a împlinit dorința pe care o aveam de treisprezece ani!”

    „Da”, i-a confirmat predicatorul, „dumneavoastră ați fost mântuit când ați recunoscut că sunteți pierdut și când ați căutat adăpost la Hristos. Pentru aceasta nu ar fi fost necesari treisprezece ani. Hristos este singura Cale spre Dumnezeu; faptele bune vin după aceea, din puterea pe care ne-o dă El”.

    „Prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni” (Efeseni 2.8,9).

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 7.1-40 · Psalmul 81.9-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FEREȘTE-TE DE ATITUDINEA ELITISTĂ! (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine…” (Romani 12:3)

    Apostolul Pavel scrie: „Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora. Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat, cine are darul prorociei să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.” (Romani 12:3-6). Cu alte cuvinte, apostolul ne învață acest principiu important: „Să nu aveți o atitudine elitistă!” Dacă ești elitist, trebuie să fii conștient de adevărul că fiecare avantaj sau beneficiu pe care îl ai este un dar de la Dumnezeu, „căci… ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit?” (vezi 1 Corinteni 4:7).

    Oricare ar fi lucrul pe care ți l-a dat Dumnezeu sau pe care l-a îngăduit să-l realizezi, nu trebuie să fie folosit niciodată pentru înălțare personală. Dacă ai impresia că le-ai realizat pe fiecare dintre ele prin forțe proprii, citește următoarele versete din Scriptură (Filipeni 2:3-9) și pune-le la inimă: „Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora. Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat Numele care este mai presus de orice nume…”

    În concluzie, ferește-te de atitudinea elitistă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 6:1-20


    Într–adevăr, să înaintăm spiritual înspre starea de adult! Să nu ne mulţumim, ca aceşti creştini ieşiţi din iudaism, cu cunoaşterea câtorva adevăruri elementare. Isus doreşte să fie pentru noi mai mult decât un Mântuitor de lucrări moarte: vrea să fie un Domn, un Exemplu, un Prieten suprem.

    Versetele 4-6 sunt adesea folosite de diavol pentru a-i tulbura pe copiii lui Dumnezeu. Dar, de fapt, aici nu este vorba de ei, ci de aceia care poartă doar numele de creştin. În starea morală descrisă astfel, zadarnic am căuta viaţa divină transmisă sufletului unui adevărat credincios. Dar, vai, este posibil să trăieşti în mijlocul privilegiilor creştinismului, fără a fi fost cu adevărat convertit! Aceasta era valabil pentru unii iudei şi aceasta poate fi valabil astăzi pentru unii copii cu părinţi creştini. Cât despre credincioşii adevăraţi, ei nu-şi pot pierde mântuirea. Sunt însă mereu în pericol să fie neglijenţi. Alături de lucrările dragostei, pe care Dumnezeu nu le uită, nu trebuie neglijate credinţa şi speranţa (v. 10, 11, 12). Ele sunt hrănite de promisiuni divine. Creştinul îşi cunoaşte portul încă invizibil; înspre acolo a aruncat el ancora. Oricât de agitată ar fi marea acestei lumi, credinţa este „parâma” care-l leagă din nou, ferm, pe răscumpărat, de locul ceresc şi neschimbat, unde se află Obiectul speranţei lui.

  • 11 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    „Da, Eu vin curând!” Amin! Vino, Doamne Isuse!

    Apocalipsa 22.20


    Să remarcăm faptul că Domnul Însuși este Cel care vorbește aici; nu este nici măcar un apostol care să transmită mesajul Său, ci cuvintele sunt ale Lui – „Voi veni din nou”, spune El în Ioan 14.3, și „Eu vin curând!”, spune El în Apocalipsa. Acestea sunt cele din urmă cuvinte ale Lui pentru noi. Dacă înțelegem bine faptul că ele sunt cuvintele Lui către cei pe care îi iubește, vom începe să le apreciem tot mai mult în inimile noastre.

    Dați-mi voie să folosesc un exemplu. O mamă trebuie să-și lase copiii singuri acasă pentru o vreme. Luându-și rămas-bun, ea le spune: «Mă întorc curând», iar dacă are prilejul să le trimită un mesaj, subiectul lui este: «Ne vedem în curând». Dacă le scrie o scrisoare, prin care să le dea instrucțiuni cu privire la felul în care trebuie să se poarte în absența ei, aceasta va fi însoțită de cuvintele: «Eu vin curând». De ce? Fiindcă ea știe că există o mare dorință în acele inimi micuțe, iar ele nu vor fi satisfăcute până nu o vor vedea din nou. De asemenea, ea știe că niciun alt cuvânt pe care li l-ar putea scrie n-ar fi atât de apreciat ca acestea. Dar mai există un motiv încă și mai adânc. Copiii sunt în inima ei, iar ea tânjește după ei; și nimic nu ar putea s-o mulțumească, decât să-i aibă la sine din nou. De asemenea, nimic n-ar putea-o împiedica să se grăbească spre ei, de îndată ce treaba pe care o are de făcut va fi încheiată; ea nu va zăbovi niciun moment după aceea. La fel stau lucrurile și cu Domnul. În inima Lui este gândul de a veni „curând” și nu va zăbovi niciun moment mai mult decât este necesar (Evrei 10.37).

    Înțelegem noi acest lucru? Dacă încă ne-am păstrat dragostea dintâi, vom înțelege și vom prețui aceste ultime cuvinte ale Lui către noi, iar răspunsul inimilor noastre va fi mereu: „Vino, Doamne Isuse!”.

    J. T. Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El [Dumnezeu] ne-a eliberat de sub puterea întunericului și ne-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Lui.

    Coloseni 1.13


    Există și puteri bune

    Durerile de spate încep adesea ușor, dar după aceea devin chinuitoare. Și acest tânăr era afectat de ele. La început a încercat cu sport și cu gimnastică. Apoi cu analgezice și cu vizite la medici. Totuși nu s-a găsit nicio soluție simplă la problema lui. Un terapeut i-a recomandat tehnici de relaxare orientale. Și pe acestea le-a încercat.

    În timpul meditațiilor de la orele de Yoga a simțit că puteri întunecate încercau să ajungă la sufletul său. Până atunci nu se ocupase niciodată cu întrebări referitoare la credință. Dar aceste noi impresii l-au pus pe gânduri: „Dacă simt atât de clar că există puteri întunecate, rele, atunci trebuie să existe și puteri bune! Și pe acestea vreau să le cunosc”.

    Din fericire, nu le-a căutat în magia „albă”, în care acționează aceleași puteri rele, ci și-a procurat o Biblie și a început să o citească. Avea puține cunoștințe despre Dumnezeu. Citind Biblia, L-a cunoscut tot mai bine pe Dumnezeu. A înțeles că Dumnezeu este dragoste și lumină, dar că el este departe de Dumnezeu. Citind mai departe, a găsit calea spre Dumnezeu. A înțeles că Isus Hristos a murit pentru el personal și și-a mărturisit înaintea lui Dumnezeu păcatele.

    Atunci a început o viață nouă pentru el. În fiecare zi citea Biblia și era atent la ceea ce îi spunea Dumnezeu prin ea. A alungat puterile întunecate din viața lui, pentru că găsise ceva mult mai bun.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 6.54-81 · Psalmul 81.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU FI FARISEIC! | Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni… ” (Luca 18:11)

    Doctorul Luca scrie în Evanghelia sa despre „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu şi altul, vameş. Fariseul stătea în picioare şi a început să se roage în sine astfel: ‘Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.’ Vameşul stătea departe şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept şi zicea: ‘Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!’ Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă va fi smerit şi oricine se smereşte va fi înălţat.” (Luca 18:10-14).

    Lecția pe care o învățăm din această pildă este că Dumnezeu are o toleranță mai mare față de un păcătos sincer, decât față de un creștin fariseic. Când fariseul se felicita pentru păcate pe care nu le-a comis – înșelătorie, adulter etc. – el s-a făcut vinovat de păcatul mândriei spirituale. Întrebare: Ce trăsătură de caracter reprezintă pentru tine o sursă de mândrie? Îi cântărești pe ceilalți prin prisma realizărilor tale și le oferi punctajul corespunzător?

    Singura faptă care ne face acceptabili înaintea lui Dumnezeu are la bază lucrarea lui Hristos de la cruce. De unde știm? Din Biblie: „Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:21). Neprihănirea care ne mântuie ne-a fost atribuită – și nu am câștigat-o! Așadar, nu fi fariseic!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 5:1-14


    Ce contrast între Fiul Sfânt al lui Dumnezeu şi preotul luat dintre oameni, care era nevoit să fie indulgent, din cauza propriei neputinţe!

    Un alt contrast apare în versetul 8. În ceea ce ne priveşte, avem nevoie să învăţăm ascultarea, deoarece, în mod natural, suntem neascultători. Fiul lui Dumnezeu a trebuit s-o înveţe pentru un cu totul alt motiv: fiind Creator suveran, El n-a fost supus nimănui. Ascultarea era pentru El un lucru în întregime nou. Astfel, El este Exemplul care se impune tuturor celor care‑L ascultă (v. 9). Cine este, într-o colectivitate, şeful care are cea mai mare autoritate?

    Acela care a început el însuşi să execute, în cele mai dificile condiţii, misiunile pe care apoi le trasează subordonaţilor lui.

    Să învăţăm ascultarea în şcoala Domnului Isus. Dar ce fel de elevi suntem noi? Nu merităm noi adesea mustrarea din versetul 11: „greoi la auzire”? Aici Cuvântul lui Dumnezeu nu mai este, ca în capitolul 4, sabia care judecă intenţiile inimii, ci hrana tare care-l întăreşte pe copilul lui Dumnezeu şi-l face capabil să deosebească el însuşi binele de rău. Astfel este marele progres al creştinului: el devine din ce în ce mai sensibil faţă de ce Îi este plăcut Domnului şi faţă de ce Îi este neplăcut.

  • 10 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pe aceia pe care i-a cunoscut dinainte i-a și rânduit dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel Întâi-născut între mulți frați. Iar pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceștia i-a și chemat și i-a și îndreptățit; iar pe cei pe care i-a îndreptățit, pe aceștia i-a și glorificat.

    Romani 8.29,30


    În acest lanț minunat de gânduri și căi ale lui Dumnezeu, care ajunge din veșnicie în veșnicie, legând planul divin cu glorificarea noastră în Casa Tatălui, harul divin strălucește într-o lumină incomparabilă. Este singurul loc din Epistola către Romani care vorbește despre planul lui Dumnezeu din veșnicie, dar aplicațiile sale sunt uimitoare, iar acum înțelegem pe deplin strigătul autorului: „Ce vom spune deci față de aceste lucruri?”.

    Conținutul celor două versete citate mai sus ne arată că lucrarea lui Dumnezeu față de cei chemați de El nu încetează niciodată. Începe în veșnicie și se încheie în veșnicie. Pe cei pe care i-a rânduit mai dinainte, pe aceștia i-a și chemat, iar pe cei pe care i-a chemat, pe aceștia i-a și îndreptățit și … i-a rânduit să fie asemenea chipului Fiului Său – pe aceștia, și nu pe alții, dar pe aceștia fără excepție. Harul Său nu se va odihni până când scopul dragostei Sale nu va fi atins, până când nu-i va vedea pe toți cei chemați stând înaintea Lui în glorie – „asemenea chipului Fiului Său”.

    Ochiul lui Dumnezeu se odihnește cu plăcere asupra Omului de la dreapta Sa, asupra Fiului Omului tronând acolo sus în slava învierii, și tocmai pentru această glorie ne-a rânduit mai dinainte. Cei pe care I i-a dat din lume vor primi aceeași glorie. Încă de acum, de pe pământ, în duh, conform cu credincioșia fiecăruia, putem să ne asemănăm, mai mult sau mai puțin, cu Hristos; dar, ca fii ai învierii și ca fii ai lui Dumnezeu, trebuie să stăm înaintea ochiului Tatălui în trupuri asemenea cu trupul de slavă al Fiului Preaiubit. Chiar dacă legătura noastră cu El este cea mai strânsă legătură posibilă, totuși vom privi întotdeauna spre El cu respect, cu adorare și, cu o bucurie profundă, Îl vom numi Domn, pentru că doar El este vrednic să primească cinste și slavă și binecuvântare.

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și aceasta, fiindcă știți în ce timp ne aflăm; este ceasul să vă treziți din somn … Noaptea este foarte înaintată, se apropie ziua.

    Romani 13.11,12


    Cineva bate la ușă

    Din vremuri de demult, când mai erau percepute taxele de drumuri și de poduri, se știe următoarea întâmplare: Un bătrân perceptor de taxe vamale locuia într-o căsuță lângă un pod. Noaptea obișnuia să coboare bariera și se culca în apropiere de ușa de la intrare.

    Într-o seară, un călător a bătut la ușă dorind să fie lăsat să treacă peste pod. „Vin!”, a răspuns bătrânul. Deoarece nu se mișca nimeni, călătorul a bătut din nou. Iarăși același răspuns: „Vin!”. Dar vameșul tot nu s-a arătat.

    În cele din urmă, călătorul și-a pierdut răbdarea. A împins ușa căsuței și a strigat: „Cum este posibil ca de un sfert de oră să răspundeți «Vin» și totuși să nu veniți?”. Bătrânul s-a ridicat repede și și-a cerut scuze: „Sunt atât de obișnuit să aud bătăile la ușă, încât deseori chiar răspund în somn: «Vin!»”.

    Duminică de duminică, în multe predici, sună chemarea lui Dumnezeu care li se adresează oamenilor prin evanghelie: Vino, împacă-te cu Dumnezeu! Vino, acceptă iertarea Lui!

    „Veniți la Mine toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă” (Matei 11.28).

    Mulți oameni fac la fel ca acest vameș din poveste: dintr-un impuls de moment spun „vin” – dar cad imediat în starea de somnolență și nu iau în serios invitația Domnului.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 6.1-53 · Psalmul 80.9-19


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima…” (Psalmul 19:8)

    În Biblie găsim scris (Psalmul 19:7-8,10-14): „Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii… Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare. Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc! Păzeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!”

    Această rugăciune ne arată că psalmistul considera meditația o necesitate a vieții sale spirituale. Și dacă lucrul acesta a fost adevărat pentru el în vremurile acelea, cu atât mai vitală este pentru noi astăzi! Noi trebuie să ne scufundăm mintea, zi de zi, în apele Cuvântului lui Dumnezeu pentru ca gândurile și vorbele noastre să Îi fie plăcute Lui. Folosește-ți timpul – începutul zilei, pauza de cafea, masa de prânz, drumul spre casă, ori minutele dinainte de a adormi – ca să cugeți la adevărul Cuvântului lui Dumnezeu. Cele mai mari schimbări din viața ta vor apărea prin procesul meditării la Sfintele Scripturi – când lași Cuvântul lui Dumnezeu să se infiltreze sau să se infuzeze și să-ți învioreze mintea și viața. Dacă-mi permiteți să folosesc termeni din fotografie, citirea de calitate a Bibliei nu înseamnă „instantanee”, ci „expuneri prelungite”. Așadar, cugetă la Scripturi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 4:8-16


    Până să intrăm în odihna divină, pentru noi, copiii lui Dumnezeu, este timpul oboselii legate de umblare, de slujire şi de luptă. Dar nu suntem lăsaţi fără resurse. Dintre trei pe care le menţionează acest capitol, cea dintâi este Cuvântul lui Dumnezeu. Astăzi noi auzim vocea Lui Acest Cuvânt veghează asupra stării noastre lăuntrice. Fiind viu, el ne aduce viaţa; fiind lucrător, îşi face lucrarea în noi (Efeseni 6.17 ni-l prezintă, dimpotrivă, ca armă de atac). Fiind pătrunzător: să ne lăsăm cercetaţi de el!

    Alături de păcat însă, pe care Cuvântul îl scoate în evidenţă şi îl condamnă, în noi se află slăbiciuni şi infirmităţi. Pentru acestea, Dumnezeu a prevăzut alte două resurse. El ne-a dat un Mare Preot Suveran, plin de înţelegere şi de simpatie. Ca Om pe pământ, Hristos a cunoscut toate formele de suferinţă omenească, pentru a putea, la momentul potrivit, să-Şi folosească toate formele dragostei Lui în favoarea răscumpăraţilor Lui cei slabi. În al doilea rând, El ne-a deschis acces la scaunul de har. Suntem invitaţi să ne apropiem prin rugăciune, cu atât mai multă libertate şi încredere, cu cât acolo Îl întâlnim pe preaiubitul Mântuitor. Acolo, şi numai acolo, căutăm noi oare ajutor? (Psalmul 60.11).

  • 9 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De acum veți vedea cerul deschis și pe îngerii lui Dumnezeu urcând și coborând peste Fiul Omului.

    Ioan 1.51


    Cerul deschis (2) – Fiul Omului, Obiect al slujirii îngerilor

    Această mărturie cu privire la cerul deschis este dată de Însuși Domnul Isus și din nou El, Fiul Omului, este Obiectul cerului deschis. Afirmația Domnului aici vine către Natanael, „un israelit în care nu este deloc viclenie” (versetul 47).

    În acest pasaj din Ioan 1, Natanael reprezintă rămășița iudaică din viitor, care Se va întoarce la Hristos. El Îl mărturisește pe Domnul exclamând: „Rabi, Tu ești Fiul lui Dumnezeu! Tu ești Împăratul lui Israel!” (versetul 49). Aceste cuvinte erau foarte adevărate; Natanael a făcut această mărturisire în duhul Psalmului 2.6,7, un important psalm mesianic. În acest psalm minunat citim cuvinte profetice cu privire la Împăratul lui Dumnezeu, pe care El L-a așezat în Sion, iar acest Împărat avea să fie Fiul Său, care va moșteni națiunile. Natanael a crezut că Isus din Nazaret era împlinirea acestor cuvinte și L-a mărturisit astfel.

    Totuși, Hristos i-a vorbit lui Natanael despre ceva încă și mai măreț – despre „lucruri mai mari decât acestea” (versetul 50), adică mai minunate decât faptul că El era Mesia pentru iudei și pentru pământ. Fiul Omului avea să fie, de atunci încolo, Obiectul cerului. Fiul Omului avea să domnească peste cer și peste pământ, nu doar peste Israel. Chiar acum El „este la dreapta lui Dumnezeu, fiindu-I supuși îngeri și autorități și puteri” (1 Petru 3.22; de asemenea Efeseni 1.20,21; Matei 28.18).

    Bineînțeles, acest lucru nu poate fi văzut acum decât prin credință. În Mileniu totul va fi revelat, iar Fiul Omului va fi marele Administrator al binecuvântării în întregul univers și Obiect al slujirii îngerilor. Împărăția va fi sub conducerea Sa, nu a îngerilor (Evrei 2.5). Cât de mult tânjește și suspină lumea, chiar dacă nu conștient, după acea zi!

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Învață pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze și, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.

    Proverbe 22.6


    O investiție importantă

    Un proverb chinezesc spune: „Dacă viziunea ta este pentru un an, seamănă grâu. Dacă este pentru zece ani, plantează copaci. Dacă este pentru o viață, atunci investește în oameni”.

    Ce înseamnă pentru noi „a investi”? Unii se gândesc la afacerile lor, alții la recoltele lor. Dar o investiție importantă constă în educația copiilor. Mulți părinți nu-și fac timp să stea de vorbă cu copiii lor, să se roage cu ei, să le povestească, în funcție de vârstă, anumite istorioare biblice, să le explice pe înțelesul lor lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu. Unii părinți lasă educația copiilor lor în seama străzii, a televizorului și a altor „sfătuitori” moderni. Nu degeaba mulți copii, când ajung la vârsta adolescenței sau a majoratului, eșuează, pentru că nu au avut o bază solidă, un fundament pe care să-și clădească viața spirituală.

    În vechime, evreii aveau porunca să-și educe copiii în Legea Domnului. Apostolul Pavel este și el beneficiarul unei asemenea investiții. Încă de copil a fost dus și educat la Ierusalim, în școala lui Gamaliel, probabil unul dintre cei mai învățați oameni ai acelor timpuri, din Israel. La maturitate, Dumnezeu S-a folosit de Pavel și de educația lui, bineînțeles, după o convertire adevărată, care a produs schimbarea în viața lui.

    Să ne lăsăm atenționați și învățați de astfel de exemple biblice și să acționăm, ca părinți responsabili, investind în copiii noștri pentru o viață dedicată lui Dumnezeu!

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 5.1-26 · Psalmul 80.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” (Psalmul 119:97)

    Meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu este diferită de meditarea pe care o știm din societate.

    Meditația, așa cum se învață în filozofiile orientale, ne spune să ne golim cu totul mintea, de orice gând. Este exact opusul a ceea ce spune Sfânta Scriptură! Meditarea biblică presupune să ne umplem mintea cu adevărul pe care ni l-a revelat Dumnezeu.

    David a fost rege; imaginează-ți presiunile și problemele, cerințele și deciziile cu care se confrunta el, zi de zi. Cu toate acestea, a lăsat scris: „Cât de mult iubesc Legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea.” Ai observat cât timp pierdem făcând mecanic lucruri așa de firești, cum ar fi: butonarea telefonului sau a televizorului, statul la coadă sau parcurgerea drumului spre sau de la serviciu? În orașele mari, îți trebuie cel puțin o oră să ajungi la serviciu și la fel de mult timp să te întorci acasă. Asta înseamnă 10 ore pe săptămână. 40 de ore pe lună. 480 de ore pe an. Este o cantitate extraordinară de timp!

    Întrebarea care se ridică de aici este ce faci cu mintea ta, în acest timp? Conduci, gândindu-te la lucruri nesemnificative? Sau asculți radioul, un CD sau muzică pe telefon? Sau te enervezi pe fiecare șofer cu care ai de-a face în trafic? Dar acesta este un timp așa de potrivit și de prețios, ca să-ți pui mintea în mișcare… o ocazie să crești spiritual și mental!

    Ceea ce face exercițiul fizic pentru trupul tău, face meditația pentru sufletul tău. Meditarea la care ne îndeamnă Biblia este ca o rumegare spirituală. Ea pătrunde în urechile noastre, ne schimbă gândurile, ne hrănește sufletele, ne antrenează conștiința și ne activează ascultarea. Biblia ne spune să medităm la Dumnezeu, la bunătatea Lui, la lucrările Lui, la minunile Lui și la isprăvile Sale (vezi Psalmul 77).

    Pe peretele unui birou era un afiș pe care scria: „Tu nu ești ceea ce crezi că ești. Dar ceea ce crezi – aceea ești!” Dacă vrei ca viața ta să fie altfel, începe să gândești diferit; meditează la Cuvântul lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 3:16-19; 4:1-7


    Odihna lui Dumnezeu în cea de-a şaptea zi, după lucrarea din creaţie, a fost curând tulburată de păcatul omului. Şi, de atunci „până astăzi”, lucrarea Tatălui şi cea a Fiului nu au încetat în vederea răscumpărării (Ioan 5.17). Învăţăm însă de aici că:

    1. Dumnezeu are întotdeauna în vedere odihna Lui.

    2. Aceasta este în viitor şi nu trebuie confundată cu restabilirea poporului în Canaan sub Iosua. Israel se va bucura de odihnă pe pământ în timpul mileniului, iar Biserica va gusta odihna în gloria cerească.

    3. Dacă Dumnezeu doreşte să împărtăşească odihna cu creatura Lui, nu toţi vor intra în odihnă, deoarece, ca odinioară în pustie, necredinţa (cap. 3.19) şi neascultarea (cap. 4.6b) închid accesul către promisiune.

    De altfel, Ioan 3.36 ne arată că acela care nu ascultă se confundă cu cel care nu crede. Pentru că, a face lucrarea lui Dumnezeu înseamnă a crede în Acela pe care L–a trimis El (Ioan 6.29). În mod regretabil, cu Israel a fost cum este şi cu mulţimile astăzi: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, nefiind amestecat cu credinţă” (v. 2; citiţi Romani 10.17).

    Astfel, ascultarea de Domnul ne permite să intrăm acum în lucrarea harului Său şi, de asemenea, ne pregăteşte să împărtăşim mâine odihna dragostei Lui (Ţefania 3.17).

  • 8 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și viața veșnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, și pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

    Ioan 17.3


    Prin această viață eu sunt în stare să-L cunosc pe Tatăl. Îl cunoaște Domnul Isus pe Tatăl? Cu siguranță! Dacă Domnul Isus este viața mea, atunci și eu Îl cunosc pe Tatăl, sunt în stare să-I cunosc gândurile și, în felul acesta, am părtășie cu El. Eu am aceleași sentimente, aceleași obiective pentru inima mea, aceleași interese ca și Tatăl și Fiul. Iar când Tatăl ne spune: «Dacă vreți să-Mi aduceți ceva, atunci Eu vreau să vă spun ce Îmi este întotdeauna plăcut», El ne arată de fapt ce înseamnă părtășia, căci Tatăl ne spune ce Îi este plăcut, ce Îi înveselește inima.

    Nu este o realitate minunată faptul că Dumnezeu Își deschide inima față de noi și ne lasă să vedem ce Îl preocupă? Ce îndurare că El vorbește cu noi și ne spune gândurile Sale cele mai tainice, întreaga slavă a Persoanei Domnului Isus, care umple pentru veșnicie inima Sa cu plăcere, mai ales acum, după ce El a înfăptuit această lucrare minunată! Deci, dacă există în inima noastră dorința să-I aducem ceva lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu Își deschide inima și ne spune ce a văzut El la Domnul Isus și ne arată această slavă, așa ca și noi să ne putem umple inimile cu ce ne spune El: «Priviți-L! Admirați-I toată slava și apoi aduceți-Mi ce ați văzut la El; căci aceasta este întotdeauna plăcut pentru Mine». Cu tot respectul, putem spune că Dumnezeu ne roagă: «Veniți să vorbim împreună despre El, să-L privim împreună! Priviți-L și vedeți frumusețea Lui! Priviți-L în toată slava Sa, nu în primul rând ca jertfă pentru păcat – și cât de importantă este și aceasta! – ci ca jertfă de ardere-de-tot, ceea ce este în mod deosebit plăcut pentru Mine! Priviți-L astfel și aduceți-Mi jertfa aceasta! Primesc jertfa din mâna voastră și putem să vorbim despre ea. Voi puteți să-Mi spuneți ce ați văzut la El, iar Eu vă voi arăta ceea ce Eu am văzut la El».

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    L-au răstignit și împreună cu El alți doi: unul de o parte și altul de alta, iar Isus la mijloc.

    Ioan 19.18


    Isus a murit pe cruce

    În afara cetății Ierusalim au fost înălțate trei cruci. La dreapta și la stânga celei din mijloc, doi tâlhari își primeau pedeapsa cu moartea pentru faptele lor rele. Dar în mijloc era răstignit Isus, care nu cu mult timp înainte tocmai fusese declarat nevinovat de către judecător. De ce trebuia totuși să moară? La această întrebare sunt două răspunsuri:

    Pentru că oamenii sunt răi. Oamenii n-au vrut să aibă nimic de-a face cu Isus Hristos, Cel drept. Ei L-au urât pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că viața Sa exemplară îi acuza, iar prin cuvintele Sale au fost convinși de starea lor rea. De aceea L-au răstignit.

    Pentru că Dumnezeu este bun. Dumnezeu a permis ca Fiul Său să fie răstignit, pentru că ne iubește. Dumnezeu a vrut ca Mântuitorul să-Și dea viața la cruce pentru oamenii pierduți. Astfel s-a creat posibilitatea prin care păcătoșii să fie mântuiți.

    Ceea ce s-a petrecut în urmă cu două mii de ani pe dealul Golgota ne privește și pe noi astăzi. Dacă nu suntem într-o relație bună cu Dumnezeu, avem aceeași gândire ca oamenii de odinioară. Inima noastră este rea și stricată; de aceea nu dorim să avem de-a face cu Isus Hristos.

    Totuși, Dumnezeu ne iubește și ne îndreaptă privirile spre jertfa Fiului Său. Acesta a murit pe cruce și a făcut pentru noi un pod spre Dumnezeu. Cine își recunoaște păcatele și crede în lucrarea de mântuire a Domnului Isus scapă de pedeapsă și este împăcat cu Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 4.1-43 · Psalmul 79.8-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cartea aceasta… să nu se depărteze de gura ta, cugetă asupra ei zi şi noapte…” (Iosua 1:8)

    Meditarea la Cuvântul lui Dumnezeu a scăzut în topul preferințelor.

    De ce?

    Pentru că trăim într-o societate a lucrurilor și a satisfacției „instant”, și a îngrijorărilor. Suntem bombardați cu atâtea chestii prin intermediul televizorului, telefoanelor mobile, platformelor digitale de tot felul, aplicațiilor multimedia, internetului, linkurilor prin satelit, știrilor prin cablu, podcasturilor ș.a.m.d, încât abia dacă avem răgaz să reacționăm – cu atât mai puțin să reflectăm.

    Dar dragi creștini, să fim serioși! Nu putem „descărca” maturitatea spirituală apăsând câteva butoane ale unei tastaturi! De aceea Sfânta Scriptură vorbește atât de des despre meditație. Dumnezeu, autorul Bibliei, i-a dat lui Iosua formula pentru a izbândi în carieră și pentru a prospera în orice lucru pe care va pune mâna: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea, căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.” (Iosua 1:8). Să reținem cuvintele „vei izbândi”… Pentru a izbândi în viață, trebuie să faci ceva…

    Ce anume? Să meditezi la Cuvântul lui Dumnezeu! Cât de des? „Zi și noapte”! Tu n-ai cum să fii mai ocupat decât generalul Iosua. Dacă-ți lipsește ceva, pentru a medita, este inima, nu timpul. Așadar, la ce fragment din Biblie ai meditat în această dimineață, când ți-ai început ziua? Sau în timp ce mergeai la serviciu, sau întorcându-te spre casă? Sau… când a fost ultima oară când ai reflectat în mod conștient la vreun adevăr sau principiu biblic? Dacă nu reușești să-ți amintești, începe să faci schimbări – chiar acum! Apostolul Pavel i-a spus lui Timotei: „Pune-ţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1 Timotei 4:15). Iar această poruncă este valabilă și astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 3:1-15


    Epistola către Evrei a fost numită „epistola cerurilor deschise”. Şi pe Cine contemplăm noi în aceste ceruri? Pe Isus, deopotrivă Apostol (adică purtător de cuvânt al lui Dumnezeu către oameni) şi Mare Preot (purtătorul de cuvânt al oamenilor înaintea lui Dumnezeu). Scriindu–le creştinilor evrei, autorul, apelând la istoria lor, a dorit să arate cum Isus reuneşte în Persoana Lui şi depăşeşte gloriile pe care le venerau iudeii: cele ale lui Moise (cap. 3), ale lui Iosua (cap. 4) şi ale lui Aaron (cap. 5)

    Dar nu putem învăţa să–L cunoaştem pe Domnul fără ca, prin contrast, să descoperim perversitatea inimii fireşti. Dumnezeu o numeşte „inimă rea şi necredincioasă” (v. 12), amintindu-ne că aceasta este la originea tuturor nenorocirilor noastre. „Ei totdeauna se rătăcesc în inima lor”, declară versetul 10 (comp. cu Marcu 7.21). De aceea, oricine aude vocea Domnului (şi cine va îndrăzni să spună că n-a auzit-o niciodată?) este invitat solemn, în trei rânduri, să nu–şi împietrească inima (v. 7, 15; cap. 4.7).

    În general, noi limităm acest îndemn la evanghelia crucii. Dar noi, care suntem creştini, nu avem în fiecare zi ocazia de a auzi vocea Domnului în Cuvântul Lui? Să fim păziţi de orice formă de împietrire, oricare ar fi astăzi cerinţele Domnului faţă de noi!

  • 7 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și fariseii și unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El; și, văzându-i pe unii dintre ucenicii Săi mâncând pâine cu mâinile necurate, adică nespălate, îi condamnau … El, răspunzând, le-a spus: „Bine a profețit Isaia despre voi, fățarnicilor”.

    Ei L-au dus deci pe Isus de la Caiafa în pretoriu; și era dis-de-dimineață. Și ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se întineze, ci să poată mânca paștele.

    Marcu 7.1,2,6; Ioan 18.28


    Cu o altă ocazie, Domnul spusese că fariseii stăteau pe scaunul lui Moise, aceasta însemnând că ei se plasaseră pe poziția de a-i învăța pe cei din popor care era voia lui Dumnezeu pentru ei. Domnul însă i-a condamnat pentru faptul că puseseră tradițiile lor mai presus de poruncile lui Dumnezeu. El a afirmat că „nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să-l poată întina; ci acelea care ies din el sunt cele care-l întinează pe om” (Marcu 7.15). Iudeii au și în ziua de azi multe reguli și tradiții ceremoniale, cu privire la spălări și la alte detalii de felul acestora, toate mergând cu mult mai departe decât poruncile lui Dumnezeu.

    Când privim la scena din Ioan citată mai sus vedem o ipocrizie dintre cele mai cumplite. După ce Îi înscenaseră Domnului un proces în care-L judecaseră pe nedrept, cele mai înalte autorități religioase iudaice Îl aduc din palatul marelui preot la sala de judecată a guvernatorului roman, Pilat. Ei refuză să intre în pretoriu, fiindcă, potrivit cu tradițiile lor, acest lucru i-ar fi întinat și n-ar mai fi putut mânca Paștele. Doreau ca guvernatorul roman să-L răstignească pe Isus, care mărturisise sub jurământ că era Fiul lui Dumnezeu – o mărturisire întru totul adevărată. Ei au adus acuzații mincinoase împotriva Lui, căutând să-L omoare, însă nu voiau să pună piciorul în sala de judecată; doreau ca Isus să fie omorât, iar ei să rămână curați și neîntinați, ca să poată mânca Paștele.

    Ce fățărnicie! Ce nelegiuire a preoților și a învățătorilor legii, care ar fi trebuit să pledeze pentru îndurare față de cei acuzați! Oare noi cum ne-am fi comportat?

    E. P. Vedder, Jr.


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el și a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!”.

    Ioan 1.29


    Mielul lui Dumnezeu

    Păcatul a pătruns în grădina Eden, afectând întreaga creație, și l-a îndepărtat pe om de Dumnezeu. Păcatul însă nu a reușit să distrugă planul lui Dumnezeu pentru creația Sa. Răspunsul final al lui Dumnezeu la această problemă este Isus Hristos, „Mielul lui Dumnezeu”.

    „Iată Mielul lui Dumnezeu …” – În Vechiul Testament găsim multe dovezi simbolice cu privire la Hristos, Mielul lui Dumnezeu. Astfel, la ieșirea poporului Israel din Egipt, mielul pascal trebuia să fie „fără cusur” (Exod 12.5). Isus este fără cusur – fără păcat. De aceea numai El poate „să ridice păcatul lumii”. Profetul Isaia Îl descrie pe Mântuitorul suferind „ca un miel pe care-l duci la tăiere” (Isaia 53.7). De aici înțelegem că „Mielul lui Dumnezeu” a trebuit să moară, ca să aducă salvarea.

    „… care ridică păcatul lumii!” – Lucrarea de ispășire a Domnului Isus la cruce are un efect cu mult mai mare decât mielul pascal care i-a protejat pe israeliți în Egipt de judecata lui Dumnezeu și a salvat astfel poporul. Prin lucrarea de ispășire a lui Hristos, „creația va fi eliberată” și va fi readusă într-o deplină armonie cu Dumnezeu (Romani 8.21; Coloseni 1.19,20).

    Cine nu vrea să creadă în Isus Hristos nu se poate bucura de lucrarea Sa de răscumpărare. „Cine n-ascultă de Fiul nu va vedea viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el” (Ioan 3.36b). Dar toți cei care cred în Hristos și în moartea Sa de ispășire au garanția: „Cine crede în Fiul are viața veșnică” (Ioan 3.36a).

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 3.1-24 · Psalmul 79.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „…Poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo…” (Isaia 28:13)

    Astăzi vom duce puțin mai departe ideea cugetării la Cuvântul lui Dumnezeu și a filtrării sale. Dacă ești un iubitor de ceai, înlocuiește cuvântul filtrare cu infuzie. S-ar putea ca meditația de azi să te ajute și să nu te facă să te simți copleșit de gândul că nu ai timpul necesar să meditezi, sau nu ești disciplinat în această direcție. Aceasta nu este o provocare de tipul totul sau nimic. Fă pași mărunți. Dacă ai numai 10 minute, profită la maximum de fiecare clipă. Nu trebuie să citești 10 capitole din Biblie. Nu trebuie să faci o fișă de lectură pentru școală și nici nu vei primi notă la acest test. Ia aminte la acest verset și te va ajuta: „Cuvântul Domnului va fi: „Învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo…” (Isaia 28:13).

    Cuvântul lui Dumnezeu este atât de bogat în adevăr, încât poți lua o frază sau o idee și s-o lași să se infiltreze și să infuzeze în mintea ta, fie că ai 10 minute, fie că ai două ore la dispoziție. În loc să te uiți la televizor sau să-ți verifici mereu mesajele primite pe telefon, mai bine stai, bea o cafea sau un ceai, și îngăduie Duhului Sfânt care locuiește în tine să interpreteze, să lărgească și să îmbogățească Cuvântul lui Dumnezeu, pe măsură ce îl derulezi în mintea ta. Gândește-te la el în timp ce te afli la volan, sau în pauzele de cafea. Vor fi zile când vei avea impresia că ai câștigat potul cel mare pe plan spiritual; în altele, ți se va părea că n-ai adăugat mai nimic la cunoașterea de bază a Bibliei. Perseverența este cheia. Fă lucrul acesta timp de un an și vei avea 365 de perspective biblice la care să te întorci mereu – iar acest fapt îți poate schimba viața în bine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 2:10-18


    Se cuvenea pentru Dumnezeu să consume prin suferinţe pe „Căpetenia mântuirii noastre” (v. 10). De altfel, Isaia a spus: „Domnului I-a plăcut să-L zdrobească; L-a supus suferinţei” (cap. 53.10). Şi cu ce scop? Ca să aducă mulţi fii la glorie. „Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi”, adaugă de asemeni profetul. Aceşti copii, pe care Dumnezeu I-a dat lui Hristos ca tovarăşi în glorie, sunt răscumpăraţii Lui dragi. „Lui nu-I este ruşine să–i numească fraţi” (v. 11). Dar, pentru a putea lua în mâini cauza lor, El a trebuit mai întâi să fie făcut asemenea lor, să fi devenit Om adevărat (v. 14). Şi capitolul nostru ne oferă mai multe motive nepreţuite pentru acest secret:

    Isus a venit în natura noastră pentru a-L glorifica pe Dumnezeu, reîncepând istoria noastră, şi pentru a–I permite să realizeze planurile cu privire la om.

    El a luat un trup pentru a putea muri şi astfel pentru a repurta victoria asupra prinţului morţii în propria sa întăritură.

    În sfârşit, Isus S-a îmbrăcat în firea noastră omenească pentru a intra deplin în durerile noastre şi pentru a le înţelege cu o inimă de Om. Propria Lui experienţă de suferinţă Îi permite să simpatizeze deplin cu încercările noastre, ca Preot credincios şi îndurător. Ce mângâiere pentru toţi cei necăjiţi!

  • 6 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Aleși după știința dinainte a lui Dumnezeu Tatăl, în sfințirea Duhului, spre ascultarea lui Isus Hristos și stropirea cu sângele Lui.

    1 Petru 1.2


    Suntem aleși spre ascultarea lui Isus și spre stropirea cu sângele Lui. Prin sfințirea Duhului, Dumnezeu ne-a pus deoparte pentru aceste două lucruri. Suntem aleși atât pentru a da expresie vieții Sale, cât și pentru a rămâne sub eficacitatea morții Sale.

    Sfințirea Duhului este o lucrare efectivă a Duhului Sfânt în noi, prin care suntem născuți din Duhul și prin care primim o viață nouă și o natură nouă. Aceasta produce o schimbare totală a tendințelor noastre, fapt care se traduce printr-o dorință de a asculta. Apostolul Pavel a putut astfel să spună chiar înainte de a avea cunoștință de eficacitatea sângelui: „Ce trebuie să fac, Doamne?”. Ascultarea de Hristos nu înseamnă că ne plasăm sub un nou regulament, în baza căruia dăm curs ascultării de Hristos, ci înseamnă faptul că suntem puși deoparte pentru a asculta cum a ascultat El. Avem o natură nouă, căreia îi place să facă voia lui Dumnezeu, precum Hristos care putea să zică: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.29).

    Sfințirea despre care se vorbește aici nu este sfințirea practică a credinciosului, care este în mod cert una relativă sau gradată, și pe care o găsim tratată în alte pasaje, ci este acea sfințire mult mai profundă, care este absolută. Este vorba de acea «lucrare efectivă a harului divin care întâi de toate separă de lume și pune deoparte pentru Dumnezeu, fie el iudeu sau păgân» (W. Kelly). Ordinea în care este prezentat adevărul arată clar că nu poate fi vorba de sfințirea practică. Astfel, în timp ce sfințirea practică are loc după îndreptățirea prin sânge, sfințirea din acest pasaj are loc înainte de a fi menționat sângele.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Doamne, ascultă-mi glasul dimineața! Dimineața eu îmi voi îndrepta rugăciunea spre Tine și voi aștepta.

    Psalmul 5.3


    Rugăciune și învățătură

    Ana era o elevă conștiincioasă. Aproape întotdeauna primea nota maximă. Într-o zi, Ana a fost întrebată de una dintre colege cum se face că își rezolvă așa de bine temele. Colega nu era prea silitoare la învățătură și adesea nu-și făcea temele. Ana a răspuns:

    — Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute. Binecuvântarea Lui este un mare ajutor pentru mine.

    — Într-adevăr? Chiar așa? Atunci mă voi ruga și eu.

    A doua zi, colega a greșit la o temă. După oră, ea a venit la Ana și i-a zis nemulțumită:

    — Eu m-am rugat și iată rezultatul: Nimic!

    — Poate n-ai învățat suficient, i-a zis Ana.

    — Învățat? Eu m-am gândit că este treaba lui Dumnezeu.

    — Trebuie și să înveți, și să te rogi, i-a zis liniștită Ana.

    Cum ar putea Dumnezeu să ne ajute și să ne binecuvânteze în lucrarea noastră, dacă noi nu luăm lucrurile în serios și suntem leneși la învățătură? Iată un exemplu și pentru cei mici, și pentru cei mari! Dumnezeu ascultă rugăciunea fiecăruia, dar și noi trebuie să ne facem partea de lucrare. A ne ruga și a învăța, a ne ruga și a lucra este partea noastră, iar Dumnezeu este Cel care dăruiește binecuvântarea Sa peste munca noastră.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 2.1-55 · Psalmul 78.65-72


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUGETĂ ȘI APROFUNDEAZĂ! (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înțelepciunea…” (Coloseni 3:16)

    A reflecta pe îndelete la Cuvântul lui Dumnezeu constituie una dintre cheile creșterii spirituale. În Psalmul 1, în versetul 2, David îl fericește pe omul care „zi şi noapte cugetă la Legea” Domnului. Dar termenul „cugetare” nu este unul pe care generația mesajelor rapide și a rețelelor de socializare să-l înțeleagă foarte bine. Când vorbim despre „a cugeta” ne închipuim poate niște călugări sobri, îmbrăcați cu robe aspre, psalmodiind îngenunchiați de când răsare soarele și până când apune. Prin urmare, ne vine s-o luăm la sănătoasa în direcție opusă. Admirăm astfel de oameni și considerăm că e nevoie de chemare divină pentru așa ceva, dar ajungem la concluzia că sigur El nu ne-a chemat și pe noi să facem asta! Sau credem că meditația este o disciplină care necesită timp neîntrerupt, adică exact ceea ce noi nu avem deloc!

    Care sunt consecințele? Trăim niște vieți ocupate, dar goale din punct de vedere spiritual. Unii dintre noi credem de fapt că meditația este un lucru bun, dar avem impresia că există prea multe alte domenii din sfera creșterii spirituale și a dezvoltării caracterului la care trebuie să lucrăm mai întâi. Care este problema? Noi nu înțelegem cu adevărat ce înseamnă să medităm pe îndelete și în liniște asupra Bibliei și nu pricepem bogăția beneficiilor pe care ni le oferă cugetarea la Scriptură!

    O linguriță de cafea instant este bună dacă dorești gustul simplu de cafea. Dar dacă îți dorești ceva mai mult – dacă vrei să te bucuri de aromele cafelei în toată bogăția ei, făcută după toate regulile artei – atunci trebuie să separi zațul de lichid, printr-o sită… Așadar, am putea parafraza versetul 2 din Psalmul 1, în felul următor: „Legea Domnului este filtru pentru viața sa, zi și noapte.” Iată de ce a spus apostolul Pavel: „Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea.” Astăzi, bucură-te de aroma Cuvântului lui Dumnezeu și experimentează-i puterea.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 2:1-9


    Pentru că „Dumnezeu ne-a vorbit în Fiul”, „de aceea ~ adaugă capitolul 2 ~ trebuie să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite”.

    Deja, pe muntele sfânt, o voce din cer îi îndemnase solemn pe cei trei ucenici să asculte, nu mai mult de Moise şi de Ilie, ci de Fiul Preaiubit. „Şi ei, ridicându-şi ochii, n-au văzut pe nimeni, decât pe Isus singur” (Matei 17.5,8). Şi noi, prin credinţă, „Îl vedem pe Isus” (v. 9).

    Capitolul 1 ni L-a prezentat potrivit titlurilor Sale divine, de Creator şi de Întâi–născut. Aici este înfăţişat ca Om glorificat şi ca Învingătorul morţii. În capitolul 1, toţi îngerii lui Dumnezeu I se închinau; aici, în capitolul 2, Isus a fost făcut mai prejos decât ei, din cauza acestei morţi căreia a trebuit să-i cunoască gustul nespus de amar (v. 9b).

    Psalmul 8 însă, citat aici, ne dezvăluie ansamblul planului lui Dumnezeu cu privire la „Omul Hristos Isus” (1 Timotei 2.5). O cunună de glorie şi de onoare Îi încununează fruntea, stăpânirea universală Îi aparţine de drept; în curând, totul se va supune legii Lui. Dar deja locul ocupat de „Căpetenia mântuirii” noastre proclamă excelenţa acestei mântuiri (v. 10). Cum vom scăpa noi dacă o neglijăm? (cap. 10.29). Să remarcăm cu atenţie: este suficient a fi neglijent, a amâna pe mai târziu. În adevăr, să ne grăbim să apucăm „o mântuire aşa de mare” (v. 3).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne