Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 5 Noiembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea.

    Marcu 15.33


    Lunga istorie de păcat a omului a fost comprimată în cele trei ceasuri de întuneric de la cruce. Toată mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului a căzut asupra Domnului Isus, în timp ce era atârnat între cer și pământ. El a suferit moartea și judecata pe care noi le meritam. Scriptura declară: „Pe Cel care n-a cunoscut păcatul El L-a făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5.21); „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18).

    Din punctul de vedere al lui Dumnezeu deci, istoria morală a omului și-a găsit sfârșitul josnic la cruce. Însă, în timp ce crucea reprezintă sfârșitul istoriei morale a omului, ea marchează de asemenea începutul unei noi vieți în Hristos pentru toți cei care cred. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Trebuie să existe deci o dovadă clară a existenței acestei noi creații în Hristos. Acesta este motivul pentru care Pavel afirmă: „În ceea ce privește purtarea de mai înainte, v-ați dezbrăcat de omul vostru cel vechi, care se strică prin poftele înșelătoare; și sunteți înnoiți în duhul minții voastre; și v-ați îmbrăcat în omul cel nou, care este creat după Dumnezeu în dreptate și în sfințenia adevărului” (Efeseni 4.22-24).

    Evident că, dacă Dumnezeu este ca să mântuiască pe cineva, aceasta nu poate fi decât potrivit cu harul și cu îndurarea Sa suverană, pe baza morții lui Hristos pe cruce. Trebuie să venim la Dumnezeu prin Hristos, mărturisind falimentul nostru spiritual și moral, apucând îndurarea pe care El ne-o acordă și primindu-L pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.

    R. A. Barnett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”.

    Matei 17.5


    Cum gândește Dumnezeu despre Isus Hristos?

    Dumnezeu Tatăl ne spune ce înseamnă Domnul Isus pentru El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”. Cu aceste cuvinte, Tatăl ne îndreaptă privirile spre Hristos. Să privim la Acela care umple inima Tatălui și Se bucură de toată plăcerea Sa. Cu ce scop? Ca și noi să fim umpluți de Hristos și să ne bucurăm de El!

    Dumnezeu ne-a dat Biblia, ca să ni-L prezinte pe Fiul Său. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu ne arată gloria Domnului Isus. Persoane ca Isaac sau Iosif sunt imagini despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Jertfele din cartea Levitic ne îndreaptă privirile spre lucrarea Sa de la cruce. Ele descriu diferite aspecte ale morții Sale și ne descoperă o plinătate de glorii.

    Cât de prețios devine Domnul Isus pentru inimile noastre, când Îl privim în Cuvântul lui Dumnezeu! Este imposibil să ne preocupăm cu Hristos fără să fim atrași de gloria Sa. Astfel, El devine tot mai mare pentru noi, iar inimile noastre vor fi tot mai mult umplute de El.

    Dumnezeu ne invită să avem comuniune cu Sine și dorește să împărtășim cu El prețuirea pe care o avem pentru Domnul Isus și să vorbim cu El despre gloria Acestuia.

    Glorie-Ți dăm, azi și în slavă-Ți cântăm.

    Glorie-n veci numai Ție!

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 28.1-21 · 1 Timotei 4.1-5


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREDINCIOȘIA (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:23)

    Credincioșia poate transforma orice fel de muncă într-una de o importanță vitală. Să ne gândim cât suntem de responsabili în lucrurile mici – și să luăm ca exemplu un timbru poștal. Fără el, plicul nu poate pleca. Doar așa, scrisoarea ajunge acolo unde este trimisă. Trebuie să fie bine lipit, ca să reziste până când scrisoarea ajunge și își împlinește sarcina. Persoana care face această muncă nu are impresia că este o sarcină prea mică. Nu toți ne-am născut cu aceleași talente; unii dintre noi sunt mai dotați în anumite domenii decât alții.

    Fiecare dintre noi ne-am născut cu aceeași responsabilitate: să ne folosim abilitățile la capacitate maximă! Mai mult de atât, nu putem face – și nici Dumnezeu, Cel care ni le-a dat, nu Se așteaptă la mai mult! Acum 200 de ani, când s-a înființat Marina Statelor Unite, oficialii s-au gândit serios la un motto potrivit. În cele din urmă au ales expresia latinească semper fidelis, expresie care este acum întipărită în mintea fiecărui militar din Marină. Ce înseamnă motto-ul acesta? „Mereu credincios!” Ambele cuvinte sunt importante, dar primul mi se pare cel mai important: „mereu”. De ce? Pentru că un militar al acestor trupe nu-și permite să fie credincios numai când este confortabil sau convenabil, doar când are chef sau când lucrul acesta îl face fericit. Semper fidelis înseamnă că trebuie să fii mereu credincios, indiferent de cost.

    Dumnezeu dorește să poată spune despre tine același lucru care se spune și despre El: „credincioşia Ta este atât de mare!” Deci, fie că ești șef, angajat, tată sau mamă, soț sau soție, membru al unei biserici, preot sau militar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fii mereu credincios!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Petru 1:1-12


    Domnul îi spusese ucenicului Său, Petru, chiar înainte de a fi fost negat de el: „După ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Este lucrarea pe care o împlineşte apostolul prin această epistolă. El ne aduce aminte de privilegiile noastre fără seamăn: mântuirea sufletului (v. 9) şi o moştenire cerească la adăpost de orice atingere (v. 4). Dumnezeu păzeşte moştenirea pentru moştenitori, iar pe moştenitori îi păzeşte pentru moştenire. Şi ei, chiar în prezent, pot gusta mai înainte „o bucurie de nespus şi strălucită”, izvorâtă: din speranţa vie pe care o au într–o Persoană vie ~ Isus înviat (v. 3); din credinţă (v. 5, 7); din dragostea pentru Cel pe care răscumpăraţii încă nu L–au văzut, dar pe care inima lor Îl cunoaşte bine (v. 8). Şi cu cât iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom simţi că nu–L iubim îndeajuns.

    Tocmai datorită valorii pe care Dumnezeu o recunoaşte credinţei, El Se angajează s–o cureţe în cuptorul încercării. Dar ni se dă asigurarea că El face aceasta numai „dacă trebuie” (v. 6).

    Acestea sunt, dragi prieteni, realităţile fericite cu privire la noi, pe care profeţii le–au căutat şi cercetat cu grijă (v 10, 11) şi pe care îngerii doresc să le privească de aproape (v. 12). Putem noi, care luăm parte la lucrurile administrate de ei, să fim singurii care nu se interesează de ele?

  • 5 Noiembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, când a venit ceasul al șaselea, s-a făcut întuneric peste toată țara, până la ceasul al nouălea.

    Marcu 15.33


    Lunga istorie de păcat a omului a fost comprimată în cele trei ceasuri de întuneric de la cruce. Toată mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului a căzut asupra Domnului Isus, în timp ce era atârnat între cer și pământ. El a suferit moartea și judecata pe care noi le meritam. Scriptura declară: „Pe Cel care n-a cunoscut păcatul El L-a făcut păcat pentru noi” (2 Corinteni 5.21); „Hristos a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepți, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3.18).

    Din punctul de vedere al lui Dumnezeu deci, istoria morală a omului și-a găsit sfârșitul josnic la cruce. Însă, în timp ce crucea reprezintă sfârșitul istoriei morale a omului, ea marchează de asemenea începutul unei noi vieți în Hristos pentru toți cei care cred. „Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi” (2 Corinteni 5.17). Trebuie să existe deci o dovadă clară a existenței acestei noi creații în Hristos. Acesta este motivul pentru care Pavel afirmă: „În ceea ce privește purtarea de mai înainte, v-ați dezbrăcat de omul vostru cel vechi, care se strică prin poftele înșelătoare; și sunteți înnoiți în duhul minții voastre; și v-ați îmbrăcat în omul cel nou, care este creat după Dumnezeu în dreptate și în sfințenia adevărului” (Efeseni 4.22-24).

    Evident că, dacă Dumnezeu este ca să mântuiască pe cineva, aceasta nu poate fi decât potrivit cu harul și cu îndurarea Sa suverană, pe baza morții lui Hristos pe cruce. Trebuie să venim la Dumnezeu prin Hristos, mărturisind falimentul nostru spiritual și moral, apucând îndurarea pe care El ne-o acordă și primindu-L pe Isus Hristos ca Domn și Mântuitor.

    R. A. Barnett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”.

    Matei 17.5


    Cum gândește Dumnezeu despre Isus Hristos?

    Dumnezeu Tatăl ne spune ce înseamnă Domnul Isus pentru El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc desfătarea”. Cu aceste cuvinte, Tatăl ne îndreaptă privirile spre Hristos. Să privim la Acela care umple inima Tatălui și Se bucură de toată plăcerea Sa. Cu ce scop? Ca și noi să fim umpluți de Hristos și să ne bucurăm de El!

    Dumnezeu ne-a dat Biblia, ca să ni-L prezinte pe Fiul Său. Atât în Vechiul, cât și în Noul Testament, Dumnezeu ne arată gloria Domnului Isus. Persoane ca Isaac sau Iosif sunt imagini despre Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Jertfele din cartea Levitic ne îndreaptă privirile spre lucrarea Sa de la cruce. Ele descriu diferite aspecte ale morții Sale și ne descoperă o plinătate de glorii.

    Cât de prețios devine Domnul Isus pentru inimile noastre, când Îl privim în Cuvântul lui Dumnezeu! Este imposibil să ne preocupăm cu Hristos fără să fim atrași de gloria Sa. Astfel, El devine tot mai mare pentru noi, iar inimile noastre vor fi tot mai mult umplute de El.

    Dumnezeu ne invită să avem comuniune cu Sine și dorește să împărtășim cu El prețuirea pe care o avem pentru Domnul Isus și să vorbim cu El despre gloria Acestuia.

    Glorie-Ți dăm, azi și în slavă-Ți cântăm.

    Glorie-n veci numai Ție!

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 28.1-21 · 1 Timotei 4.1-5


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREDINCIOȘIA (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Credincioşia Ta este atât de mare!” (Plângerile lui Ieremia 3:23)

    Credincioșia poate transforma orice fel de muncă într-una de o importanță vitală. Să ne gândim cât suntem de responsabili în lucrurile mici – și să luăm ca exemplu un timbru poștal. Fără el, plicul nu poate pleca. Doar așa, scrisoarea ajunge acolo unde este trimisă. Trebuie să fie bine lipit, ca să reziste până când scrisoarea ajunge și își împlinește sarcina. Persoana care face această muncă nu are impresia că este o sarcină prea mică. Nu toți ne-am născut cu aceleași talente; unii dintre noi sunt mai dotați în anumite domenii decât alții.

    Fiecare dintre noi ne-am născut cu aceeași responsabilitate: să ne folosim abilitățile la capacitate maximă! Mai mult de atât, nu putem face – și nici Dumnezeu, Cel care ni le-a dat, nu Se așteaptă la mai mult! Acum 200 de ani, când s-a înființat Marina Statelor Unite, oficialii s-au gândit serios la un motto potrivit. În cele din urmă au ales expresia latinească semper fidelis, expresie care este acum întipărită în mintea fiecărui militar din Marină. Ce înseamnă motto-ul acesta? „Mereu credincios!” Ambele cuvinte sunt importante, dar primul mi se pare cel mai important: „mereu”. De ce? Pentru că un militar al acestor trupe nu-și permite să fie credincios numai când este confortabil sau convenabil, doar când are chef sau când lucrul acesta îl face fericit. Semper fidelis înseamnă că trebuie să fii mereu credincios, indiferent de cost.

    Dumnezeu dorește să poată spune despre tine același lucru care se spune și despre El: „credincioşia Ta este atât de mare!” Deci, fie că ești șef, angajat, tată sau mamă, soț sau soție, membru al unei biserici, preot sau militar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: fii mereu credincios!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Petru 1:1-12


    Domnul îi spusese ucenicului Său, Petru, chiar înainte de a fi fost negat de el: „După ce te vei întoarce, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22.32). Este lucrarea pe care o împlineşte apostolul prin această epistolă. El ne aduce aminte de privilegiile noastre fără seamăn: mântuirea sufletului (v. 9) şi o moştenire cerească la adăpost de orice atingere (v. 4). Dumnezeu păzeşte moştenirea pentru moştenitori, iar pe moştenitori îi păzeşte pentru moştenire. Şi ei, chiar în prezent, pot gusta mai înainte „o bucurie de nespus şi strălucită”, izvorâtă: din speranţa vie pe care o au într–o Persoană vie ~ Isus înviat (v. 3); din credinţă (v. 5, 7); din dragostea pentru Cel pe care răscumpăraţii încă nu L–au văzut, dar pe care inima lor Îl cunoaşte bine (v. 8). Şi cu cât iubim mai mult pe Domnul, cu atât mai mult vom simţi că nu–L iubim îndeajuns.

    Tocmai datorită valorii pe care Dumnezeu o recunoaşte credinţei, El Se angajează s–o cureţe în cuptorul încercării. Dar ni se dă asigurarea că El face aceasta numai „dacă trebuie” (v. 6).

    Acestea sunt, dragi prieteni, realităţile fericite cu privire la noi, pe care profeţii le–au căutat şi cercetat cu grijă (v 10, 11) şi pe care îngerii doresc să le privească de aproape (v. 12). Putem noi, care luăm parte la lucrurile administrate de ei, să fim singurii care nu se interesează de ele?

  • 4 Noiembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Moise a pornit pe Israel de la Marea Roșie și au ieșit în pustia Șur. Și trei zile au umblat prin pustie și n-au găsit apă.

    Exod 15.22


    Atunci când ajungem să experimentăm pustia, suntem puși la încercare cu privire la măsura noastră de cunoaștere a lui Dumnezeu și a inimii noastre. Există o prospețime și o revărsare de bucurie la începutul vieții noastre creștine, care foarte curând pălesc la contactul cu arșița pustiei; și atunci, dacă nu există o cunoaștere adâncă a ceea ce este Dumnezeu pentru noi, vom ceda și, în inimile noastre, ne vom „întoarce din nou în Egipt”. Disciplina din pustie este necesară nu pentru a ne furniza dreptul de intrare în Canaan, ci pentru a ne familiariza cu Dumnezeu și cu propriile noastre inimi; pentru a ne face capabili să cunoaștem tot mai mult relația noastră cu Dumnezeu și pentru a ne mări capacitatea de savurare a țării Canaanului, atunci când ajungem în ea (vedeți Deuteronom 8.2-5).

    Prospețimea și frăgezimea primăverii au farmecul lor, care va trece odată cu arșița verii. După aceea însă, chiar această arșiță, care înlătură trăsăturile minunate ale primăverii, produce fructele zemoase și dulci ale toamnei. Așa se întâmplă și în viața creștină, căci, așa cum știm, există o analogie deopotrivă și izbitoare și instructivă între principiile care reglementează împărăția naturii și cele care reglementează împărăția harului, de vreme ce mâna aceluiași Dumnezeu lucrează în ambele.

    Sunt trei poziții distincte în care îl putem privi pe Israel, anume în Egipt, în pustie și în țara Canaan. În toate aceste trei poziții, israeliții sunt „imagini” pentru noi, cu diferența că noi suntem în toate aceste trei poziții în același timp. Așa ceva poate părea paradoxal, însă este o afirmație adevărată. În fapt, ne aflăm în Egipt, înconjurați de lucrurile naturale, care sunt cu totul adaptate inimii naturale. Însă, întrucât am fost chemați prin harul lui Dumnezeu la părtășia cu Fiul Său Isus Hristos, atunci poziția noastră, potrivit afecțiunilor și dorințelor naturii noi, este în afara a tot ceea ce aparține Egiptului (care reprezintă lumea în starea ei naturală), iar acest lucru ne face să gustăm din experiențele pustiei sau, altfel spus, ne așază, din punct de vedere al experienței, în pustie. Natura divină tânjește după o ordine diferită de lucruri, după o atmosferă mai pură decât cea care ne înconjoară și, în felul acesta, ne face să simțim că Egiptul este o pustie morală.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar ei nu cunosc gândurile Domnului, nu-I înțeleg planurile.

    Mica 4.12


    Îl cunoaștem pe Dumnezeu?

    Stăm cu toții în jurul mesei, dar domnește o atmosferă tensionată. Cu puțin timp înainte de a ne pune la masă, a trebuit să-l mustru pe fiul nostru. Acum el este supărat și nemulțumit.

    Aplecat peste farfuria sa, băiatul mă întreabă: „Poți, te rog, să-mi dai coșul cu pâine?”. Îi întind imediat coșul, dar el nu observă. După trei secunde repetă întrebarea. Îi spun prietenos că acesta este chiar lângă el. Abia atunci își ridică ochii din farfurie și vede privirea mea binevoitoare și coșul cu pâine. Imediat observă că m-a apreciat greșit. Tatăl său nu avea nimic împotriva lui!

    În felul acesta se comportă și oamenii în relația lor cu Dumnezeu. Pentru că știu că El condamnă viața lor păcătoasă, consideră că Dumnezeu este împotriva lor. Dacă pe lângă aceasta nu primesc nici răspunsurile dorite la rugăciunile lor, sunt încurajați în părerea lor greșită despre Dumnezeu.

    Cât timp privim doar la noi, nu-L cunoaștem cu adevărat pe Dumnezeu. Doar prin citirea Bibliei privim în sus spre Dumnezeu și observăm că El ne dorește numai binele. „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde” (Ieremia 29.11). Pentru că ne iubește, Dumnezeu L-a dat pe Fiul Său pentru noi. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16). Isus Hristos a murit la cruce, pentru ca relația noastră cu Dumnezeu – care a fost distrusă prin păcatele noastre – să fie refăcută. Ce mare har!

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 27.1-34 · 1 Timotei 3.8-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREDINCIOȘIA (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari…” (Luca 16:10)

    Pastorul John Merritt scria: „Am întrebat-o pe frumoasa mea soție dacă s-a căsătorit cu mine pentru înfățișarea mea. Ea mi-a răspuns: „Nu, m-am căsătorit cu tine pentru inteligența și credincioșia ta; pentru mine, acestea sunt ceea ce contează!” Cu adevărat, ceea ce contează în viață este credincioșia în lucrurile mărunte; așa debutează, crește și se maturizează sentimentul responsabilității. Poetul american Longfellow a scris: „Majoritatea oamenilor ar avea succes în lucrurile cele mai mărunte, dacă nu ar fi măcinați de ambiții așa de mari!” Uneori credem că suntem prea mari pentru lucruri mici; preferăm să perseverăm în ceea ce noi credem că sunt lucruri mai mari și mai importante.

    Dar iată care este perspectiva Domnului Isus: „Cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari, şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari. Deci, dacă n-aţi fost credincioşi în bogăţiile nedrepte, cine vă va încredinţa adevăratele bogăţii? Şi dacă n-aţi fost credincioşi în lucrul altuia, cine vă va da ce este al vostru?” (Luca 16:10-12). Dacă vrei să ai succes la locul de muncă, vino la timp la serviciu, folosește bine timpul, și stai până termini ce ai de făcut; când vezi un lucru ce trebuie făcut, fă-l – chiar dacă nu e în fișa postului. Muncește cinstit pentru un ban cinstit; ia-ți pauza de prânz cuvenită, nu una de trei ore; raportează cheltuielile conform cu realitatea; susține echipa în care lucrezi, și susține reputația companiei, dar cu toate acestea, dacă există o problemă reală în acest domeniu, nu ezita s-o spui.

    Cu alte cuvinte, fii credincios la locul de muncă, așa după cum ne îndeamnă Biblia: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!…” (Eclesiastul 9:10). O astfel de credincioșie Îl onorează pe Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iacov 5:7-20


    Toamna este anotimpul aratului. Opt până la zece luni se vor scurge ~ în care se succed frigul şi căldura, ploaia şi soarele ~ până să se coacă un nou seceriş. Câtă răbdare îi trebuie agricultorului! Ca şi el, să avem şi noi răbdare, pentru că „venirea Domnului este aproape” (v. 8). Să ne folosim deopotrivă resursele: în momentele de bucurie, cântările; în încercare (ca în orice vreme) rugăciunea fierbinte a credinţei. Facem noi uneori experienţa că ea „poate mult” (Ioan 9.31b)?

    Versetele 14-16, care în creştinătate sunt folosite pentru a justifica tot felul de practici, îşi păstrează valoarea deplină dacă sunt îndeplinite toate condiţiile menţionate. Oricum, un creştin dependent se va simţi rareori liber să ceară vindecarea; mai curând, împreună cu cei din apropierea lui, se va ruga să poată accepta liniştit voia lui Dumnezeu.

    Sfârşitul epistolei pune accent pe ajutorul frăţesc în dragoste: mărturisirea reciprocă a greşelilor, rugăciunea unul pentru altul, grija faţă de cei lipsiţi. Învăţătura ocupă puţin loc în această epistolă. Din contră, punerea în practică a creştinismului nostru este prezentată pe larg. Să ne ajute Dumnezeu să fim, în adevăr, nu ascultători uituci, ci împlinitori (cap. 1.25).

  • 3 Noiembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și a fost așa: în zilele când judecau judecătorii a fost o foamete în țară. Și un om din Betleemul lui Iuda s-a dus să locuiască temporar în câmpiile Moabului, el și soția sa și cei doi fii ai săi.

    Rut 1.1


    N-am experimentat noi asemenea situații? N-am fost niciodată în condiția ca, deși prezenți în Betleem, „casa pâinii”, să ne găsim totuși flămânzi, lipsiți de hrană? Ce avem de făcut atunci? Desigur, o asemenea situație nu este normală, să rămâi flămând în timp ce ești adunat în jurul Persoanei Domnului Isus! Ne-am întors oare către Domnul, ca să găsim pricina acestei stări? Dacă am făcut-o, cu siguranță că El ne-a spus. Poate că inima mea s-a întors de la El și nu-și găsește plăcerea în pâinea cerească pe care o dă El. Sau poate că, împreună, ca ceată de credincioși, ne-am statornicit laolaltă, însă fără El, și de aceea El a „zdrobit toiagul pâinii noastre”. Sau poate că am lucrat ca și Elimelec care, în ciuda frumosului său nume („Dumnezeul meu este împărat”), și-a ales propria lui cale și a părăsit „casa pâinii”, ajungând să cunoască foametea. Elimelec nu întreabă de ce a venit foametea. Când Dumnezeu trimite încercarea peste el, el nu întreabă care este voia lui Dumnezeu, ci se uită după un loc unde să găsească hrană.

    Este posibil să dăm o mărturie frumoasă că Isus este Domnul nostru sau că suntem adunați pentru Numele Domnului Isus (luându-ne locul într-o asemenea strângere laolaltă și lăudându-ne sau chiar îngâmfându-ne puțin cu aceasta). Ei bine, când mărturisim că suntem adunați în jurul Domnului Isus, arătăm că El are locul cel mai de cinste, că El este singura autoritate pentru noi, că El este Cel care are ceva de zis, nu noi. Dar este cu adevărat așa? Îl recunoaștem practic pe El în strângerea noastră laolaltă, în viața adunării (ca și în aspectele vieții noastre practice), pe El ca Domn? Îl întrebăm: «Doamne, ce vrei să fac?». Facem noi numai ce ne cere El? Să știm bine că Dumnezeu caută adevăr și sinceritate în inimă.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci prin har sunteți mântuiți, prin credință. Și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu: nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.

    Efeseni 2.8,9


    Cain a făcut această greșeală

    Mulți oameni consideră că, dacă fac fapte bune, pot fi mântuiți și primiți de Dumnezeu. Această părere este foarte răspândită și totuși ea este greșită.

    Chiar și Cain a făcut această greșeală. El s-a străduit ca și agricultor să-I aducă lui Dumnezeu o jertfă din roadele recoltate. Dumnezeu însă nu a primit această jertfă, pentru că era lucrarea voinței proprii a unui păcătos (Geneza 4.3-5).

    La fel stau lucrurile și astăzi. Mulți oameni se străduiesc să împlinească cerințele religiei lor și speră că Dumnezeu va fi mulțumit cu eforturile lor. Dumnezeu însă nu poate primi nimic de la oameni păcătoși. Toate faptele lor bune sunt fără valoare înaintea Lui, deoarece poartă parafa păcatului.

    Dacă citim Biblia, observăm că Dumnezeu nu ne cere fapte bune, ci o credință simplă, sinceră în Domnul Isus. Ceea ce ne spune El este foarte ușor de înțeles:

    Toți oamenii au păcătuit și nu ajung la slava lui Dumnezeu (Romani 3.23). Nici faptele bune nu pot schimba adevărul acestor cuvinte.

    Pe cel care Îl primește prin credință pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, Dumnezeu îl declară drept (Romani 3.24-26).

    Noi nu putem contribui cu nimic la mântuirea noastră. Numai credința în jertfa Domnului Isus ne mântuiește!

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 26.1-32 · 1 Timotei 3.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREDINCIOȘIA (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Încolo, ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” (1 Corinteni 4:2)

    Credincioșie înseamnă să depui 100% efort în 100% din timp! Revista americană „Insight” a publicat odată un articol, semnat Gary Sheer, cu titlul: „Lupta pentru perfecțiune… sau nimic!” Articolul prezenta niște date alarmante! Se spunea că dacă 99,9% ar fi suficient, 103.260 declarații de venit ar fi procesate incorect în anul acela; 22.000 de cecuri ar fi deduse din conturile bancare greșite, în următoarele 6 minute; 12 nou-născuți ar fi încredințați altor părinți, și nu adevăraților părinți, în fiecare zi; 2 aterizări de avioane de pe aeroportul internațional O’Hare ar fi nesigure, în fiecare zi; 18.322 de plicuri de corespondență ar fi direcționate greșit în următoarea oră; 291 operațiuni de pace ar fi efectuate greșit anul acela; 880.000 de carduri de credit, aflate în circulație, ar avea informații incorecte despre titulari pe benzile lor magnetice; s-ar da 20.000 de rețete medicale incorecte în următoarele 12 luni, și s-ar efectua 107 proceduri medicale greșite până la sfârșitul unei zilei. Aceste statistici au menirea de a ne trezi la realitate – mai ales că e posibil să fii una dintre persoanele afectate!

    Iată concluzia: doar o dăruire deplină îți va dovedi credincioșia în orice situație. Tot ce este sub acest nivel nu va fi suficient, ci va reflecta eșecul tău de a fi pe deplin credincios și responsabil. De aceea Biblia ne spune: „Ce se cere de la ispravnici este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.” Cu Dumnezeu, credincioșia nu este doar un concept sau o sugestie; este o poruncă realizabilă pentru toți cei care Îl slujesc – deci, și pentru tine!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iacov 4:13-17; 5:1-6


    Cei care fac planuri (v. 13‑15; Isaia 56.12b) şi cei care strâng bunuri pământeşti (cap. 5.1-6) sunt adesea aceleaşi persoane (Luca 12.18,19). Şi una şi alta sunt străine de viaţa de credinţă. A dispune de viitor înseamnă a pune voinţa proprie în locul celei a lui Dumnezeu; şi este chiar necredinţă, arătând neîncredere în venirea apropiată a Domnului.

    Cât despre bogăţii, este un lucru şocant să le strângi în „vremurile din urmă”. Riscurile ce ameninţă bogăţiile pe pământ: degradarea, furtul, devalorizarea demonstrează că acestea sunt bogăţii trecătoare, aur şi argint ruginit (vezi Psalmul 52.7). De aceea, Domnul recomandă: „Faceţi–vă pungi care nu se învechesc, o comoară care nu piere, în ceruri, unde hoţul nu se apropie, nici molia nu strică” (Luca 12.33). Abundenţa de bunuri materiale duce la împietrirea inimii: Faţă de Dumnezeu, pentru că atunci pierdem uşor sentimentul dependenţei de El şi uităm adevăratele nevoi, care sunt cele ale sufletului (Apocalipsa 3.17). Şi faţă de aproapele, pentru că ne este greu să ne punem în locul celor cărora le lipsesc cele necesare (Proverbe 18.23).

  • 2 Noiembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul și Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după marea Sa îndurare, ne-a născut din nou pentru o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți, pentru o moștenire nestricăcioasă și neîntinată și care nu se veștejește, păstrată în ceruri pentru voi, care sunteți păziți prin puterea lui Dumnezeu.

    1 Petru 1.3-5


    Schimbarea lucrată în creștinii cărora li se adresa apostolul nu avea altă cauză decât îndurarea lui Dumnezeu Tatăl. Ei erau regenerați, născuți din nou. Nu era nicidecum vorba de o ameliorare a vechii lor stări în carne, ci de o natură complet nouă, care le fusese transmisă de Dumnezeu Însuși. În versetul 23 din acest capitol vedem care era agentul prin care le fusese transmisă această nouă viață: „Cuvântul viu al lui Dumnezeu, care rămâne pentru totdeauna”. Cât de importantă este stăruința asupra acestui Cuvânt în vremea de acum, când Satan își intensifică lucrarea distructivă în lume, prin negarea valorii nepieritoare a Cuvântului pentru suflete! Așa cum am spus, această naștere din nou nu avea altă cauză decât „marea Sa îndurare”, iar scopul acesteia era acela de a le aduce „o speranță vie, prin învierea lui Isus Hristos dintre morți”; observați însă că ea nu le aducea nimic pământesc. Prin credință, acești creștini nu intrau în posesia vreunui lucru care ține de acest pământ.

    Alta va fi situația credincioșilor evrei în zilele profetice, dar atunci, ca și în prezent, speranța evreiască nu va fi vie. Ea ține și va continua să țină de lucrurile actuale și pământești, care îl înconjoară pe credincios și care vor fi distruse în final. Speranța creștină aparține unei vieți și unei zone cu totul noi. Ea este atașată lucrurilor cerești și în acestea erau introduși creștinii ieșiți din iudaism, „prin învierea lui Isus Hristos dintre morți”. Speranța lor era cerească; moștenirea lor nu mai avea nimic de-a face cu posesiunea unor avantaje pământești, stricăcioase, ci era o moștenire în întregime cerească. Ea nu se putea întina și nu se putea veșteji.

    Mai mult, creștinul nu o poate pierde; ea este păstrată de Dumnezeu Însuși în ceruri pentru noi. Poate veți spune: «Acest lucru este adevărat, dar poate că eu nu voi fi păstrat pentru a intra în acea moștenire». Dimpotrivă! Dacă moștenirea îmi este păstrată, eu sunt păstrat pentru a o lua în stăpânire mai târziu.

    H. Rossier


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    „Nu te teme, căci cei care sunt cu noi sunt mai mulți decât cei care sunt cu ei.” Elisei s-a rugat și a zis: „Doamne, Te rog deschide-i ochii să vadă”. Și Domnul a deschis ochii slujitorului, care a văzut; și iată, muntele era plin de cai și de care de foc împrejurul lui Elisei.

    2 Împărați 6.16,17


    Protecție invizibilă

    John a fost trezit într-o dimineață de o bătaie puternică în fereastră. A descoperit în dormitorul său un fluture, care zbura încoace și încolo de-a lungul ferestrei. Afară, o vrabie lovea insistent în geam, încercând parcă să prindă fluturele. Insecta nu vedea geamul, dar vedea vrabia și se simțea amenințată. De aceea bătea din aripi cu înfricoșare. Nici vrabia nu vedea geamul, dar zărea fluturele și se arunca mereu asupra prăzii. Însă nu o putea prinde. Geamul subțire și transparent îl proteja pe fluture tot așa de mult de vrabie, ca și cum ar fi fost la o distanță de mulți kilometri față de ea.

    Toți cei care Îl cunoaștem pe Domnul Isus ca Mântuitorul nostru avem în El protecție deplină și siguranță desăvârșită. În toate pericolele vieții, Domnul Isus stă lângă noi, ocrotindu-ne și păzindu-ne. Noi nu-L vedem, dar El ne vede și El ne protejează. În versetele de astăzi citim despre un tânăr care era foarte îngrijorat în necazul lui. El privea cu teamă la mulțimile de cai și la carele de luptă. El vedea numai oștirile care înconjurau cetatea Dotan. Putem să înțelegem cât de înspăimântat era. Dar ce bine că profetul Elisei se afla lângă acel tânăr! Elisei a rămas foarte liniștit. El nu se uita la dușmani, pentru că se știa ocrotit de Dumnezeu. Elisei l-a încurajat pe tânăr și i-a spus: „Nu te teme, căci cei care sunt cu noi sunt mai mulți decât cei care sunt cu ei”.

    Ce încurajatoare este această promisiune!

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 25.1-31 · 1 Timotei 2.8-15


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DUMNEZEU ÎȚI POARTĂ DE GRIJĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Tu îmi întinzi masa…” (Psalmul 23:5)

    Când stai la masă și ai în fața ta o mâncare gustoasă, oprește-te și gândește-te la oamenii care au făcut lucrul acesta posibil. Cineva a cultivat legumele sau a crescut animalele; compania de procesare a alimentelor le-a pregătit și le-a împachetat; compania de transport le-a transportat; supermarketul le-a vândut; apoi cineva a plătit prețul ca să le cumpere, să le gătească și să le așeze înaintea ta ca să mănânci. Sunt multe componente în acest ansamblu, dar principalul element de legătură este Dumnezeu. El a creat solul, semințele și animalele. Fără El, ai suferi de foame. De aceea, de fiecare dată când te apropii de masă, este foarte bine să Îi mulțumești pentru mâncare. Când cineva îți oferă o mâncare pe gustul tău, bunul simț îți pretinde să-i spui politicos: „mulțumesc”. Dar iată o notificare din cer: „Tot ce ai, a venit de la Mine! Semnat: Dumnezeu.” (vezi Iacov 1:17).

    Poate te gândești: „Dar eu am muncit din greu pentru ce am!” Atunci trebuie să fii lăudat pentru etica muncii tale și pentru strădania ta. Dar nu aici se termină povestea; iată continuarea: „Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii…” (1 Timotei 6:17-18).

    Când Dumnezeu îți spune să fii „darnic, gata să simți împreună cu alții”, El dorește următorul lucru de la tine: așa cum El ți-a furnizat toate binecuvântările, tot la fel să faci și tu altora!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iacov 4:1-12


    O ceartă între copii ai lui Dumnezeu arată negreşit că voinţa fiecăruia dintre ei nu a fost zdrobită. Domnul ne arată că aceasta este încă un obstacol care împiedică rugăciunile noastre să fie ascultate (citiţi Marcu 1.25). Pot fi două motive pentru care nu primim răspuns. Primul este că nu cerem, deoarece „oricine cere, capătă” (Matei 7.8). Al doilea, pentru că cerem rău. Aici nu este vorba de forma stângace a rugăciunilor noastre (oricum, „nu ştim ce să cerem aşa cum ar trebui” Romani 8.26), ci de scopul lor. Avem în vedere gloria Domnului, sau satisfacerea poftelor? Aceste două principii nu se pot împăca.

    Iubind lumea, trădăm cauza Dumnezeului nostru, pentru că lumea I-a declarat război, răstignindu-L pe Fiul Lui, iar neutralitatea este imposibilă (Matei 12.30).

    Invidia şi pofta sunt lucrurile cu care ne atrage lumea, dar Dumnezeu ne dă infinit mai mult decât ne poate oferi lumea: un har mai mare (v. 6; Matei 13.12). Fie ca aceia care au învăţat de la Mântuitorul blândeţea şi smerenia (Matei 11.29) să poată gusta acest har. Dar, pentru a experimenta virtuţile harului, trebuie mai întâi să fi ajuns conştient de propria mizerie (v. 8, 9; comp. cu Ioel 2.12,13).

  • 1 Noiembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Fraților, chiar dacă va fi căzut un om în vreo greșeală, voi, cei spirituali, îndreptați pe unul ca acesta cu duhul blândeții.

    Galateni 6.1


    Când vorbim despre felul în care trebuie exercitată disciplina, trebuie să ne amintim cine suntem noi înșine. Ea este un lucru nespus de solemn. Când mă gândesc că sunt doar un sărman păcătos mântuit prin har, că sunt acceptat înaintea lui Dumnezeu doar pentru că sunt în Hristos Isus, că în mine însumi sunt un netrebnic, este desigur un lucru înfiorător să iau disciplina în propriile mele mâini. Primul meu gând va fi: „Cine altul decât Dumnezeu poate să judece?”.

    Mă aflu ca un neînsemnat în mijlocul unor persoane iubite de Domnul, pe care trebuie să le socotesc mai presus de mine însumi, fiind conștient de propria mea păcătoșenie și nimicnicie înaintea Domnului. Cum să mai vorbesc de exercitarea disciplinei? – acesta este într-adevăr un gând foarte solemn și copleșitor. Doar un singur lucru mă poate scoate din acest simțământ al incapacității mele: posibilitatea de a privi disciplina ca pe un privilegiu al dragostei. Când dragostea este într-adevăr la lucru, singura ei grijă este să-și atingă scopul. Privind la dragostea care era în Domnul Isus, vedem că, indiferent ce Îi stătea în cale, El mergea mai departe. Umplerea cu dragostea Lui este singurul lucru care poate în mod corect să ușureze simțământul unei poziții cu totul false în exercitarea disciplinei. Din clipa în care terenul dragostei este părăsit, disciplina devine o monstruozitate; și dorința de a face disciplină în alt fel decât pe principiul dragostei dovedește o stare spirituală cu totul rea. Nu este de ajuns a acționa cu dreptate, trebuie ca ea să fie pusă în lucrare prin dragoste – dragoste activă, care să păzească cu orice preț binecuvântarea sfințeniei în adunare. Nu este nicidecum o poziție de superioritate în carne (Matei 23.8-11). Disciplina ca din partea unui „stăpân” este cu totul nepotrivită. Deși conduși de dragoste în dorința de a menține dreptatea și împinși de o gelozie sfântă care ne face să veghem unii asupra altora, totuși trebuie să fim conștienți permanent că, în ultimă instanță, dacă fratele „stă în picioare sau cade este treaba Stăpânului său” (Romani 14.14). Doar dragostea trebuie să ne călăuzească în această lucrare.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Dumnezeu i-a zis: „Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul; și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?”.

    Luca 12.20


    Moartea ignorată

    Cu puțin timp înainte de moartea sa, Steve Jobs i-a arătat unui alt geniu al computerului planurile pentru iahtul său de lux. Amândoi știau că Jobs nu va călca niciodată pe acel iaht. Și totuși, așa cum avea să recunoască colegul lui Jobs sincer mai târziu, cei doi discutaseră de parcă n-ar exista moartea.

    Mulți oameni îndepărtează din conștiința lor gândul la moarte și trăiesc ca și cum ea nu va veni niciodată. Și aceasta se întâmplă chiar și atunci când moartea este iminentă. Desigur, putem alunga gândul la moarte din conștiință, dar nu din viață.

    Și, pentru că moartea este inevitabilă, fiecare om ar trebui să găsească un răspuns la întrebarea: Ce înseamnă moartea pentru mine? Sunt gata să mor și să mă întâlnesc cu Dumnezeu? M-am pregătit pentru eternitate în acest timp pe care îl am la dispoziție?

    În fiecare zi, aproximativ un sfert de milion de oameni își dau ultima suflare. Câți dintre ei vor merge în Paradis? Și câți în iad?

    De aceea, noi, cei credincioși, suntem îndemnați:

    „Salvează pe cei târâți la moarte și nu te depărta de cei ce sunt aproape să fie înjunghiați” (Proverbe 24.11).

    „Noi deci suntem trimiși împuterniciți pentru Hristos; și, ca și cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, pentru Hristos: Împăcați-vă cu Dumnezeu!” (2 Corinteni 5.20).

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 24.1-31 · 1 Timotei 2.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREDINCIOȘIA (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?” (Proverbele 20:6)

    Un proaspăt angajat și-a întrebat un coleg de muncă: „De cât timp muncești pentru compania aceasta?” El a răspuns: „De când m-a amenințat șeful că mă concediază!”

    Lăsând gluma la o parte, angajatorii dau năvală să găsească muncitori care sunt credincioși și responsabili.

    Cetățenii tânjesc după politicieni care își duc la îndeplinire toate promisiunile din campania electorală.

    La ceremonia de nuntă, mirii sunt îndemnați să fie credincioși jurămintelor pe care și le fac unul altuia.

    Adevărul este că fără credincioșie, influența ta va fi limitată, sau ștearsă… Fără credincioșie, totalitatea celorlalte talente minunate pe care le ai se diluează. Credincioșia transformă banalul în miraculos și persoanele obișnuite în oameni de succes. Înțeleptul rege Solomon a pus această întrebare, care ar trebui să ne cerceteze sufletele: „Mulţi oameni îşi trâmbiţează bunătatea; dar cine poate găsi un om credincios?”

    Lumea își dorește oameni care să fie credincioși. În Parcul Național Yellowstone, sunt peste 300 de gheizere (aproximativ jumătate din gheizerele cunoscute în lume). Dar dintre toate, unul se remarcă. Nu este cel mai mare și apele sale nu ating cea mai mare înălțime, dar este unul dintre cele mai spectaculoase izvoare termale din lume și cel mai popular. Și popularitatea sa se datorează unui singur lucru – erupe cu regularitate. Oamenii înfruntă soarele fierbinte și așteaptă să-l vadă, deoarece el aruncă în aer de la 14.000 la 32.000 litri de apă clocotită la înălțimi de cel puțin 30 m., uneori depășind chiar 50 m. – după un orar precis! Aproape că ți-ai putea regla ceasul după el. Este motivul pentru care gheizerul acesta poartă numele Bătrânul Credincios.

    Ce putem noi învăța de-aici? Oamenii sunt atrași de credincioșie, și-ar trebui să fie atrași de loialitatea noastră. Dumnezeu este glorificat prin credincioșia noastră. Așadar, în tot ceea ce faci – dovedește credincioșie!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iacov 3:1-18


    După cum credinţa, dacă există, se manifestă în mod necesar prin lucrări, tot aşa întinarea se exteriorizează, mai devreme sau mai târziu, prin cuvinte. Orice maşină cu aburi are o supapă prin care suprapresiunea răbufneşte irezistibil. Dacă lăsăm să crească această „Presiune” fără s-o judecăm, ea se va trăda inevitabil prin cuvinte pe care nu le vom putea stăpâni. Astfel Domnul ne face să constatăm necurăţia buzelor noastre (Isaia 6.5) şi ne arată sursa interioară: prisosul inimii (Matei 12.34; 15.19; Proverbe 10.20). Prin judecata de sine însă, ne invită să despărţim „ce este de preţ de ce este fără preţ”, pentru a fi precum gura Lui (Ieremia 15.19).

    Există înţelepciune şi înţelepciune. Cea de sus, ca orice dar desăvârşit, coboară de la Tatăl luminilor (cap. 1.17). Trăsăturile ei ne vor face s‑o recunoaştem: este mereu curată, fără voinţă proprie, activă în bine.

    Ar trebui să recitim aceste versete ori de câte ori suntem pe cale să ne întrebuinţăm rău limba: pentru ceartă, minciună (v. 14), vorbire de rău (cap. 4.11), lăudăroşenie (cap. 4.16), cârtire (cap. 5.9), jurăminte sau vorbe uşuratice (cap. 5.12; Efeseni 4.29; 5.4). Cu alte cuvinte, de cât de multe ori pe zi!

  • 31 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și filistenii s-au luptat și Israel a fost bătut; și a fugit fiecare la cortul său.

    1 Samuel 4.10


    Ce trebuie să facă poporul lui Dumnezeu atunci când este învins? Acțiunile și atitudinea poporului Israel în acest capitol ne oferă câteva răspunsuri la această întrebare.

    Citim că aproximativ patru mii de israeliți căzuseră în lupta contra filistenilor, iar conducătorii s-au întrebat între ei care să fie cauza. Au început bine, prin faptul că au recunoscut mâna Domnului în înfrângerea lor, însă nu s-au îndreptat către remediul potrivit. În loc să se smerească înaintea lui Dumnezeu, să-și mărturisească păcatele și să caute restabilire, ei au ales o manifestare a puterii religioase: „Să luăm din Șilo chivotul legământului Domnului” (versetul 3). Ei au tratat chivotul ca pe o amuletă, care să-i ajute în necaz. Erau preocupați cu problema lor imediată, nu cu gloria lui Dumnezeu. Gândurile lor erau la biruință și la folosul personal, nu la pocăință și la sfințenia vieții. Toate acestea sună foarte actual.

    Mai rău, „Hofni și Fineas erau acolo, cu chivotul legământului lui Dumnezeu” (versetul 4). Acești oameni nelegiuiți erau păzitorii a ceea ce reprezenta prezența lui Dumnezeu în mijlocul lui Israel. Ce imagine: vrăjmașii lui Dumnezeu aflați într-un loc spiritual proeminent! Este la fel cu seminarele de astăzi, unde teologi agnostici studiază despre Mântuitorul pe care Îl disprețuiesc, despre doctrine pe care le tăgăduiesc și despre Biblia pe care o defăimează.

    Israeliții au făcut ce și-au propus și, la început, lucrurile păreau să meargă bine: „Când a venit chivotul legământului Domnului în tabără, tot Israelul a strigat cu strigăt mare, de a răsunat pământul” (versetul 5). Filistenii au auzit și ei despre acest lucru și, după un moment de panică, s-au îmbărbătat și i-au pricinuit lui Israel o înfrângere drastică. Treizeci de mii de ostași au murit, chivotul a fost capturat, iar Hofni și Fineas au fost omorâți. Dumnezeu nu va tolera niciodată ușurătatea în lucrurile spirituale.

    G. W. Steidl


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vegheați deci, căci nu știți ziua, nici ceasul.

    Matei 25.13


    Să facem repede ordine

    Ce ordine am mai face în casă dacă ni s-ar anunța vizita președintelui țării!

    Chiar și atunci când îi așteptăm în vizită pe cei dragi din familie, soția preferă să verifice de două ori că totul este cu adevărat curat și ordonat.

    Tot așa, așteptarea Domnului Isus ne determină să facem constant ordine în viața noastră și să ne despărțim de lucruri sau obiceiuri care Lui nu-I plac.

    Dacă am ști momentul exact al venirii Sale, așteptarea ar deveni nesemnificativă și lucrurile ar rămâne „în dezordine” mult timp.

    Dacă se anunță o vizită peste cinci zile, ne gândim adesea că vom avea suficient timp cu o zi înainte să facem ordine și toate pregătirile necesare.

    Dar aceasta nu este atitudinea pe care ar trebui să o avem ca și oameni credincioși.

    Însuși Domnul Isus spune: „Eu vin curând” (Apocalipsa 22.20). Venirea Sa poate avea loc astăzi!

    Fie ca această conștientizare a întoarcerii iminente a Domnului să aibă o influență sfințitoare asupra vieților noastre!

    „Iată, Eu vin curând și răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după cum este fapta lui” (Apocalipsa 22.12).

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 23.1-32 · 1 Timotei 1.18-20


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CREȘTI TU SPIRITUAL? | Fundația S.E.E.R. România

    „Să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:15)

    Creșterea spirituală nu are loc în mod automat. Tu trebuie să-ți dorești să crești, să te hotărăști să crești și să-ți găsești plăcerea în creșterea spirituală. „Dar viața este așa de grea, și mă copleșește!”, spui tu. Mulți au avut o viață mai grea decât a ta și au ajuns la maturitate spirituală… așa cum mulți au dus-o mai bine decât tine și au rămas blocați la stadiul de copilași în credință! S-a întâmplat așa pentru că s-au îndoit de abilitatea lor de a crește, s-au lăsat purtați de curenți, ori au amânat creșterea, gândindu-se: „Voi reveni la ea când se schimbă lucrurile!” Dar lucrurile nu se întâmplă niciodată așa. Creșterea începe odată cu luarea unei decizii. Biblia spune: „Isus… a văzut pe un om, numit Matei, şezând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după Mine.” Omul acela s-a sculat şi a mers după El.” (Matei 9:9).

    Matei nu a înțeles toate implicațiile deciziei sale; el s-a hotărât pur și simplu să-L urmeze pe Isus. E tot ce-ți trebuie și ție pentru a te urni din loc: o decizie. Nimic nu-ți modelează viața ca deciziile pe care le iei! Dacă vrei să știi ce va fi cu tine peste 20 sau 30 de ani, analizează angajamentele și prioritățile care îți stăpânesc viața. La nivelul angajamentelor, majoritatea dintre noi pierdem binecuvântarea lui Dumnezeu. Pentru că ne este teamă să ne luăm vreun angajament, facem promisiuni cu jumătate de inimă, pentru multe lucruri, și ajungem să fim frustrați pentru că am făcut alegerile greșite. Și când ne luăm angajamente greșite, viața noastră va fi plină de regrete.

    Fiecare alegere are consecințe – așa că, alege înțelept! Asemănarea cu Hristos este rezultatul alegerilor după voia lui Hristos, apoi dependența de El ne ajută să putem împlini acele alegeri! Și El ne va ajuta (conform Efeseni 4:24) „să ne îmbrăcăm în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iacov 2:14-26


    Unii au crezut că este o contradicţie între învăţătura lui Iacov şi cea a lui Pavel (de exemplu în Romani 4). În realitate, fiecare prezintă aspecte diferite ale adevărului. Pavel demonstrează că, pentru ca cineva să fie îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu, este suficientă credinţa, iar Iacov explică că, pentru a fi îndreptăţit în ochii oamenilor, sunt necesare fapte (v. 24; 1 Ioan 3.10). Nu rădăcina, ci rodul ne permite să apreciem calitatea unui pom (Luca 6.43,44). Credinţa lăuntrică nu se poate arăta oamenilor decât prin fapte. Eu nu văd curentul electric, dar funcţionarea unei lămpi sau a unui motor îmi permite să afirm prezenţa lui într–un fir conductor. Credinţa este un principiu activ (v. 22), o energie internă care mişcă angrenajele inimii. Pavel şi Iacov îşi ilustrează învăţătura prin acelaşi exemplu: cel al lui Avraam, la care se adaugă aici exemplul Rahavei. După morala omenească, primul este un tată criminal, iar cea de–a doua o persoană cu o purtare rea, care–şi trădează poporul. Dar faptele lor nu sunt altceva decât manifestările cele mai înalte ale consecinţei credinţei lor; aceasta i–a determinat să facă cele mai mari sacrificii pentru Dumnezeu.

    Prietene, poate că într–o zi ai spus că ai credinţă. Ai arătat tu aceasta?

  • 30 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Sunt convins că nici moarte, nici viață, nici îngeri, nici stăpâniri, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puteri, nici înălțime, nici adâncime, nici o altă creatură nu va putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.

    Romani 8.38,39


    Apostolul ne oferă trei dovezi cu privire la faptul că Dumnezeu este într-adevăr pentru noi. Prima este dăruirea Fiului Său, a doua, faptul că Dumnezeu Însuși ne îndreptățește, iar cea de-a treia, că nimic nu ne va putea despărți de dragostea Sa. În prima dovadă iese în evidență dragostea lui Dumnezeu față de noi. Aceasta este izvorul tuturor celorlalte. Nu toți credincioșii pot înțelege aceasta. Mulți văd în Dumnezeu mai degrabă un Judecător drept, cu toate că știu că, prin lucrarea lui Hristos, mânia Lui a fost îndepărtată; totuși Îl privesc ca stând, rece și sever, pe tronul Său de judecată. Ei nu au certitudinea că Dumnezeu este dragoste și, în consecință, că este izvorul și temelia mântuirii noastre; ei văd în Dumnezeu doar sfințenie, iar în Hristos, doar dragoste.

    Dar – lăudat să fie Dumnezeu! – nu dreptatea domnește astăzi. Ea va domni odată, când va veni ziua judecății, iar atunci va fi vai de toți cei care vor avea de-a face cu ea – nu dreptatea, ci harul domnește prin dreptate (Romani 5.21). Este deosebit de important pentru pacea inimilor noastre să înțelegem foarte clar acest punct și să avem astfel gânduri corecte despre Dumnezeu. Desigur, este adevărat că Hristos a făcut tot ce era necesar pentru a satisface dreptatea lui Dumnezeu, dar este tot atât de adevărat că dragostea lui Dumnezeu L-a rânduit pe „Mielul” pentru a sta pentru noi la spărtură. Aveam nevoie de dreptatea lui Dumnezeu pentru a putea sta înaintea Lui, dar dragostea Sa a lucrat prin Hristos pentru a o câștiga pentru noi. „Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, nesocotindu-le greșelile.” Și, deoarece El L-a făcut pe Hristos păcat pentru noi, noi am devenit dreptate a lui Dumnezeu în El (2 Corinteni 5.19,21). Credința și speranța noastră se bazează pe Însuși Dumnezeu (vedeți 1 Petru 1.21). Pe baza dreptății veșnice, neschimbate, a lui Dumnezeu, știm că El este pentru noi, potrivit dragostei Sale nesfârșite. Acum putem să ne sprijinim cu toată încrederea pe faptul că El ne va da împreună cu Hristos orice lucru bun, iar la sfârșit ne va dărui chiar gloria.

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    La asfințitul soarelui, toți cei care aveau bolnavi cu felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare dintre ei și-i vindeca.

    Luca 4.40


    Mântuitorul ne ajută și pe noi astăzi

    Când Isus Hristos a trăit pe pământ, i-a ajutat pe oameni vindecând bolnavii, eliberându-i pe cei posedați de demoni și înviind morții. Isus n-a respins pe nimeni care căuta la El vindecare.

    Poate ne-am dori să fi trăit și noi în acel timp. Ne-am fi dus la Mântuitorul cu boala noastră și El ne-ar fi făcut sănătoși. Dar astăzi, El nu mai este pe pământ. După moartea și învierea Lui, S-a înălțat la cer. Totuși, El ne oferă de acolo ajutorul Său. El nu ne promite vindecarea de orice boală și de orice neputință trupească, ci dorește să ne dea iertarea păcatelor și viața veșnică.

    Pe vremea Domnului Isus, au fost vindecați numai oamenii care veneau la Isus Hristos și apelau la ajutorul Său. Odată a fost înconjurat de mulți oameni, care Îl vedeau și Îl ascultau, dar toți aceia n-au simțit puterea vindecătoare. Numai o femeie bolnavă a atins prin credință haina Lui și s-a vindecat (Luca 8.43-48).

    Așa este și astăzi. Mulți oameni se numesc creștini, dar n-au nicio relație de credință cu Isus Hristos. De aceea ei nu simt eliberarea de povara păcatelor lor. Numai când Îl „atingem” prin credință, ca acea femeie, adică numai când venim înaintea Lui în rugăciune și Îi cerem ajutorul pentru problema păcatelor noastre, atunci primim iertarea și viața nouă.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 22.1-19 · 1 Timotei 1.12-17


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU ÎL REPREZINȚI PE TATĂL CERESC | Fundația S.E.E.R. România

    „Tatăl său l-a văzut și i s-a făcut milă de el…” (Luca 15:20)

    Când tatăl fiului risipitor l-a văzut pe acesta, Biblia spune că „i s-a făcut milă de el.” Pastorul Jack Graham scria: „Acesta nu era un tată care abia aștepta să-l pedepsească pe fiul său cel păcătos, pierdut și fără valoare. Dimpotrivă, era un tată iubitor, grijuliu, care abia aștepta să-l îmbrățișeze și să-i ureze bun venit. El a alergat pe drum ca să-l întâmpine. Ceea ce vedem în această pildă este imaginea dragostei pe care o are Tatăl ceresc pentru noi, o dragoste plină de nerăbdare, entuziastă, caldă și abundentă!” Max Lucado parafrazează: „Această povestire ne prezintă un tată bogat și un fiu îndărătnic, care-și ia toată moștenirea cu el la Las Vegas și o risipește pe jocuri de noroc și femei… Lefter și prea mândru să se întoarcă acasă, se angajează grăjdar la hipodrom. Când realizează că mănâncă din cucuruzul cailor, își dă seama că „i-a ajuns cuțitul la os”. Pleacă, iar pe drum își repetă discursul de pocăință. Dar „când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el”. Ne-am aștepta la brațe încrucișate, sprâncene încruntate, un strâns de mână reținut, și o predică severă.

    În schimb, tatăl spune slugilor: „Aduceţi repede haina cea mai bună… un inel… şi încălţăminte… Aduceţi viţelul cel îngrăşat…” (Luca 15:22-23). Inelul simboliza delegarea autorității. Cel care-l purta ducea afacerea mai departe, în numele celui care i-a dat-o. Tu, i-ai fi dat fiului risipitor împuternicire peste lucrurile tale? I-ai fi încredințat cardurile tale bancare? Dar asta a făcut Dumnezeu când ai venit la El! Ți-a dat autoritate să desfășori activități în Numele Său. Când rostești adevărul, tu ești ambasadorul Său (vezi 2 Corinteni 5:20). Când administrezi finanțele pe care El ți le dă, ești managerul Său! Când proclami iertarea, ești preotul Său! El ți-a dat privilegiul de a face pentru alții ce face El pentru tine.

    Nu refuza și nu bloca încurajarea oamenilor! Rostește cuvinte care-i întăresc pe ceilalți. De ce? Pentru că tu Îl reprezinți pe Tatăl tău ceresc!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iacov 2:1-13


    Suntem influenţaţi mai mult decât credem de falsa scară de valori de care se foloseşte lumea, precum averea, rangul social. Până şi un Samuel avea nevoie să înveţe că: „omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16.7b).

    Ştiţi până unde a ajuns lumea „privind după înfăţişare”? Până într-acolo încât a dispreţuit şi a respins pe Fiul lui Dumnezeu, pentru că venise ca sărac pe pământ (2 Corinteni 8.9). Şi astăzi, frumosul nume al lui Hristos, cu care sunt numiţi creştinii, este obiectul batjocorii şi al hulelor. Aceia care-l poartă, aceşti săraci pe care lumea îi dispreţuieşte, sunt numiţi de Domnul moştenitori ai împărăţiei (v. 5; Matei 5.3). Lor li se impune deci legea imperială, adică cea a împăratului (v. 8). A nu împlini porunca dragostei înseamnă a încălca toată legea, aşa cum pentru a rupe un lanţ este suficient să fie ruptă o singură verigă. Astfel, noi suntem toţi vinovaţi, convinşi de păcat. Dumnezeu însă a găsit o glorie mai mare în îndurare decât în judecată. Această îndurare ne plasează definitiv sub o cu totul altă „lege”: cea a libertăţii. Libertatea unei firi noi, care-şi găseşte plăcerea în ascultarea de Dumnezeu (1 Petru 2.16).

  • 28 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cetățenia noastră este în ceruri, de unde Îl și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre în asemănare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrării puterii pe care o are, de a-Și supune chiar toate lucrurile.

    Filipeni 3.20,21


    Hristos, Mântuitorul nostru (7) – Așteptându-L pe El

    Aceste versete arată către viitor. Domnul Isus va veni să ne ia! Încă de pe acum, orice credincios poate spune că cetățenia lui este în ceruri. Noi aparținem cerului. Domnul Isus le-a spus ucenicilor să se bucure fiindcă numele lor sunt scrise în cer (Luca 10.20).

    Suntem însă în așteptarea zilei când Domnul va veni. El va veni din cer ca Mântuitor. Am văzut deja că El este Mântuitorul lumii, la dispoziția tuturor. Dar acum El va veni ca Mântuitor pentru sfinții Săi, ca să includă în lucrarea de mântuire și trupurile noastre. În timp ce duhurile și sufletele noastre au fost deja atinse de puterea Sa, trupurile noastre sunt încă trupuri ale „smereniei”. Mulți dintre sfinții Săi se luptă cu slăbiciuni fizice, mentale sau emoționale, cu boala și cu suferința în trup. Trupurile noastre sunt încă veriga de legătură cu creația căzută. Când va veni, El îi va învia pe sfinții adormiți și îi va schimba pe cei găsiți în viață, astfel încât trupurile noastre să fie făcute asemenea trupului Său de glorie. Slăbiciunea, boala și istovirea nu vor mai exista: „După cum am purtat chipul celui din țărână, vom purta și chipul Celui ceresc” (1 Corinteni 15.49).

    Să remarcăm că puterea pe care El o va folosi pentru a ne schimba este aceeași cu puterea pe care o va folosi pentru a-Și supune toate lucrurile. Puterea pe care o va folosi pentru supunerea națiunilor în viitor, pentru distrugerea Fiarei și a profetului mincinos (Apocalipsa 19.20), pentru distrugerea împăratului din nord (Daniel 8.25; 11.45) și a lui Gog (Ezechiel 38.21) va fi pusă mai întâi la lucru pentru binecuvântarea sfinților Săi.

    K. Quartell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Pe când vorbeau ei și se întrebau, Isus Însuși S-a apropiat și mergea împreună cu ei.

    Luca 24.15


    Isus Hristos nu ne părăsește

    Doi ucenici călătoreau de la Ierusalim la Emaus. Erau deprimați și dezamăgiți, deoarece speranța lor a fost spulberată. Se așteptau ca Isus Hristos să elibereze poporul Israel de sub ocupația romană și apoi ei să aibă parte de binecuvântările Împărăției Sale. Dar așteptarea lor nu s-a împlinit, pentru că liderii iudeilor L-au răstignit pe Isus.

    Mântuitorul a înviat după trei zile de la moartea Sa pe cruce, i-a văzut pe ucenicii Săi abătuți și a mers după ei. El Însuși a avut grijă de ei și le-a încurajat inimile descurajate.

    Ați fost și dumneavoastră dezamăgit? Sunteți deprimat, pentru că viața dumneavoastră nu se desfășoară așa cum vă doriți? Atunci nu uitați că Domnul Isus vă vede și vine la dumneavoastră să vă încurajeze.

    El vă promite: „Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnicia și al cărui Nume este sfânt: Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie; dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite și să reînsuflețesc inimile zdrobite” (Isaia 57.15).

    Așa cum un păstor are grijă de oile sale, tot așa Isus Hristos are grijă de dumneavoastră personal: „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi pansa pe cea rănită și voi întări pe cea bolnavă” (Ezechiel 34.16).

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 21.1-13 · 1 Timotei 1.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PACEA ÎȚI VA PĂZI INIMA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Pacea lui Dumnezeu… vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:7)

    Oamenii înțelepți nu iau niciodată decizii importante când se află într-un dezechilibru emoțional. Când prorocul Ilie a aflat că regina Izabela îl urmărește, a fost gata să renunțe la rolul său, la chemarea sa, și-și dorea să moară. Așa că Dumnezeu i-a dat 40 de zile de odihnă, rugăciune și refacere, înainte de a se hotărî ce urmează să facă. Acum, prorocul era gata să ia o decizie pe baza credinței sale în Dumnezeu, și nu pe baza fricii sale de Izabela. Iar decizia sa a fost diferită, după cele 40 de zile de odihnă, față de cea pe care ar fi luat-o înainte să se odihnească.

    Probabil că știi și tu cazuri de oameni care au luat decizii teribile când au fost secătuiți, obosiți, descurajați și plini de teamă, decizii pe care altfel nu le-ar fi luat. În general, nu vei alege cursul corect de acțiune când ești într-o stare de spirit greșită. Când ai de luat o hotărâre importantă, uneori cel mai înțelept lucru pe care-l poți face este să aștepți până ești odihnit. O minte neliniștită într-un trup epuizat poate duce la decizii cumplite.

    Biblia ne dă acest îndemn: „Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în Hristos Isus.” (Filipeni 4:6-7). Să ne uităm cu atenție la lucrurile care ne oferă „pacea lui Dumnezeu.”

    Ele „ne păzesc” mintea. De ce anume, ne-o păzesc? De reacțiile impulsive, de comportamentul egoist și de acțiuni răutăcioase! Pacea lui Dumnezeu ne va ajuta să nu avem un comportament care duce mai degrabă la pierdere decât la câștig, și la regret mai mult decât la bucurie… Așadar, astăzi, caută pacea lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Iacov 1:1-12


    Iacov se adresează fraţilor lui, creştini ieşiţi din iudaism, care nu au abandonat încă toate legăturile. Îi invită să privească încercarea ca o bucurie perfectă: două cuvinte care la prima vedere nu se potrivesc împreună. Totuşi, printre creştinii evrei, unii realizaseră aceasta (Evrei 10.34). Şi această experienţă se alătură declaraţiei lui Pavel: „Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce (cultivă) răbdare” (Romani 5.3; comp. cu Coloseni 1.11). Altă contradicţie aparentă este că, în timp ce răbdarea implică aşteptarea a ceea ce nu ai, Iacov adaugă: „neducând lipsă de nimic” (v. 4). Ceea ce vă poate lipsi cu adevărat nu sunt bunurile pământeşti, ci înţelepciunea. Atunci s-o cerem Domnului, cum a făcut tânărul Solomon (1 Împăraţi 3.9).

    Chiar dacă este sărac, un creştin nu duce lipsă de nimic, pentru că Îl are pe Isus. Şi bogatul se poate bucura în smerenie în comuniune cu Cel care S-a făcut nimic şi S-a coborât până la moartea de cruce. Să-i invidiem pe cei care vor trece ca floarea ierbii? Să avem în vedere cununa vieţii. Aceasta îi va răsplăti pe cei care vor fi îndurat încercarea cu răbdare, altfel spus, a celor care-L iubesc pe Domnul (v. 12).

  • 27 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cei care-L caută pe Domnul Îl vor lăuda.

    Psalmul 22.26


    Când Roboam a devenit împărat în locul tatălui său Solomon (1 Împărați 12), el a preferat sfatul celor tineri care crescuseră împreună cu el, nu pe al bătrânilor care fuseseră sfătuitorii tatălui său. Chiar de la început avem o dovadă despre caracterul său, iar consecința a fost divizarea împărăției. El a început să strângă o armată, crezând că poate aduce înapoi prin forță împărăția din nord. Când Dumnezeu i-a trimis un mesaj prin Șemaia, care i-a spus că divizarea era de la Dumnezeu, Roboam a ascultat și s-a întors. Deși ascultarea lui în acest caz este vrednică de lăudat, ceea ce-i lipsea în primul rând lui Roboam era dorința de a-L căuta pe Domnul. Dumnezeu a trebuit să intervină și să-l trimită pe Șemaia. Cuvântul lui Dumnezeu ne spune la sfârșitul vieții lui Roboam care a fost greșeala care l-a caracterizat în mod general: „El a făcut rău, pentru că nu și-a îndreptat inima să-L caute pe Domnul” (2 Cronici 12.14).

    În contrast, nepotul său Asa a avut inima îndreptată în mod potrivit (2 Cronici 14.2-5). El nu numai că l-a învățat pe popor să asculte, însă ceea ce se spune la început este că l-a învățat să-L caute pe Domnul.

    Înaintea lui Dumnezeu nu poți pretinde că ești ceea ce nu ești sau că faci ceea ce nu faci. Uneori, copiii își ascultă părinții din simțământul datoriei mai degrabă decât din cel al dragostei, iar dacă se pricep să facă acest lucru, părinții ar putea să nu vadă diferența. Dumnezeu însă vede inima și cunoaște fiecare motivație a noastră (1 Samuel 16.7).

    Ascultarea noastră față de Domnul nu trebuie să fie doar din datorie, nici datorită răsplătirii, ci datorită faptului că ne pasă de lucrurile Lui și că-L iubim – aceasta înseamnă să-L căutăm. Făcând așa, vom fi plini de bucurie în umblarea noastră cu Dumnezeu, iar gândurile noastre cu privire la El vor fi prețioase. Cei care-L caută pe Domnul nu vor fi niciodată dezamăgiți.

    E. Clermont


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați …, ci cu sângele scump al lui Hristos.

    1 Petru 1.18,19


    Predicase în tunel

    Într-o noapte, doi soldați stăteau de pază într-o galerie de tuneluri dintr-un puternic sistem de apărare. Unul dintre ei găsise, prin credința în Isus Hristos, pacea cu Dumnezeu. Celălalt era preocupat cu întrebări referitoare la credință, dar avea multe temeri și îndoieli. El se rugase de multe ori lui Dumnezeu și își mărturisise înaintea Lui vina. Își dorea atât de mult iertarea și siguranța mântuirii! În liniștea nopții fusese copleșit de gândul cu privire la păcatele sale. Deodată a auzit cuvintele: „… sângele scump al lui Hristos”. Nu-și putea da seama de unde venea sunetul. Răsuna ca un glas din cer! Imediat a înțeles că acesta este răspunsul care îi alungă teama și neliniștea!

    Dar cine rostise aceste cuvinte vindecătoare? – Celălalt soldat de pază, un om credincios, tocmai cugetase la harul lui Dumnezeu și la moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu. Isus Hristos Și-a dat sângele pentru ispășirea păcatelor lui! A fost întrerupt brusc din cugetarea sa când s-a trezit deodată cu ofițerul înaintea lui și acela i-a cerut parola. Fără să vrea a rostit cuvintele: „… sângele scump al lui Hristos”.

    Soldatul a observat imediat greșeala și s-a corectat. Dar cuvintele lui au răsunat ca un ecou prin pereții tunelului și au ajuns la colegul său, aducându-i aceluia siguranța iertării păcatelor și pace pentru inima lui.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 19.1-20.8 · Psalmul 89.39-52


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SPUNE ADEVĂRUL! | Fundația S.E.E.R. România

    „Credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Efeseni 4:15)

    Cineva a spus: „Este greu să confrunți o persoană; e mai ușor să rămâi indiferent, să vă acuzați unul pe altul când nu sunteți de acord și să dai bir cu fugiții la primul semn de necaz. Dar Biblia spune: „Un răspuns bun este ca un sărut pe buze” (Proverbele 24:26); un astfel de răspuns aprofundează relațiile și face ca părtășia să fie deschisă și autentică, eliberându-ne ca să putem spune adevărul în dragoste!” Așa că, gata cu neadevărurile sau cu prefăcătoria! Spune adevărul, fratelui tău în Hristos! Nu uita că Biblia ne spune: „lăsaţi-vă de minciună: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul”, pentru că suntem mădulare unii altora.” (Efeseni 4:25) Autoarea Annette Smith a scris: „Subiectele delicate sunt greu de abordat chiar și între prieteni apropiați.

    Cu toate acestea, relațiile implică persoane cu slăbiciuni care păcătuiesc și dau de necazuri. Prietenii trebuie să poată conta unii pe alții, nu doar pentru distracție și afirmare, ci și pentru învățare și mustrare. Dedicarea noastră într-o relație ne dă dreptul să spunem adevărul când un prieten trebuie să fie corectat, tocmai pentru că-l iubim și-l prețuim. Adevărata prietenie vine la pachet cu responsabilitatea și bucuria. A evita să spui adevărul, despre o situație dureroasă, periculoasă sau care nu este după voia lui Dumnezeu, înseamnă a dezonora prietenia și prietenul.

    Când ni s-a făcut parte de binecuvântarea de a avea prieteni, trebuie să îi iubim până acolo încât să fim dispuși să experimentăm suferința, respingerea și chiar mânia. Până la urmă, adevărul vindecă! Dar înainte de a rezolva o situație dificilă, dacă există cumva vreo urmă de neprihănire proprie sau chiar și cea mai măruntă dorință de răzbunare, atunci mai bine să tăcem! Când discutăm subiecte delicate, sinceritatea trebuie să fie însoțită de motive curate, pline de dragoste.” Biblia ne învață ca, fiind „credincioşi adevărului, în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” Dacă vorbele tale nu sunt scăldate în dragoste, ele vor răni, nu vor vindeca. Așadar, spune adevărul în dragoste!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 13:17-25


    Am avut conducători credincioşi. Să le cinstim memoria, să le imităm credinţa şi să le citim scrierile (v. 7). Dumnezeu însă ne dă şi astăzi conducători (v. 17, 24). Care este datoria noastră faţă de ei? Să-i ascultăm, să ne rugăm pentru ei (v. 18), să facem în aşa fel încât să-şi poată împlini slujba cu bucurie ei veghează pentru propriile noastre suflete.

    Şi în aceeaşi măsură să primim cuvintele de îndemn când ne sunt adresate de ei (v. 22). Totuşi, niciun lucrător al Domnului nu trebuie să ne facă să-L pierdem din vedere pe marele Păstor al oilor. Numai El Şi-a dat viaţa pentru ele şi acum le duce cu El „afară din tabăra” religiei omeneşti (Exod 33.7). De atunci, toţi creştinii constituie o singură turmă, având drept cap un singur Păstor (Ioan 10.4,16).

    Unul după altul, elementele iudaismului au fost înlocuite de-a lungul epistolei cu glorioasele adevăruri creştine. Toate aceste adevăruri sunt rezumate în Isus Hristos. Şi în final, Dumnezeu Îşi împlineşte lucrarea în noi (v. 21): ne eliberează de orice legătură, ne dezbracă de orice formă, pentru a ne lega de Fiul Său înviat şi glorificat. În aşteptarea apropiatei Lui apariţii, această epistolă să ne înveţe de acum ca, prin credinţă, să ne aţintim privirile spre El (cap. 12.2).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne