Mana Zilnica

Categorie: Samanta Buna

  • 13 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Trage-mă! Să alergăm după tine!

    Vino repede, preaiubitul meu!

    Cântarea Cântărilor 1.4; 8.14


    Suntem atrași de Persoana lui Hristos? Fie că privim la măreția lucrării Sale de la cruce, fie că citim despre mulțimea de oameni vindecați în timpul lucrării Sale pe pământ, trebuie să ne fixăm privirile asupra Aceluia prin care au fost făcute toate aceste lucruri. Când cineva se parfumează, nu o face pentru a atrage atenția și simțămintele către acel parfum, ci către propria sa persoană. Tot așa, să nu încetăm să-I mulțumim Domnului pentru iertarea de păcate și pentru speranța gloriei, însă, în tot acest timp, El Însuși să fie Obiectul inimii noastre. Da, ne bucurăm nespus de mântuirea mare pe care o avem, însă, făcând acest lucru, Îl preamărim pe Mântuitorul – pe Cel care ne-a iubit și care S-a dat pe Sine pentru noi (Galateni 2.20).

    Când Domnul Isus a stat la masă cu ucenicii Săi, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, a frânt-o și le-a dat-o zicând: „Acesta este trupul Meu, care este [dat] pentru voi; să faceți aceasta spre amintirea Mea”. La fel, după cină, a luat paharul și a spus: „Acest pahar este noul legământ în sângele Meu; să faceți aceasta, ori de câte ori îl beți, spre amintirea Mea” (1 Corinteni 11.23-25). Această Cină sfântă nu este doar un ritual, ci menirea ei este de a atrage atenția noastră asupra Persoanei Sale, făcându-ne astfel să ne închinăm. Doar în măsura în care inimile noastre se preocupă cu El putem aprecia cu adevărat ceea ce El a făcut pentru noi.

    Pe măsură ce-L contemplăm ne vom simți din ce în ce mai mult atrași de El, iar afecțiunile noastre se vor concentra asupra Lui. Acest lucru va face ca inimile noastre să exclame, precum Sulamita către preaiubitul ei: „Vino repede!”, fiindcă ea tânjea după El.

    „Da, vino, Doamne Isuse!” (Apocalipsa 22.20).

    E. Clermont


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Isus] … le-a explicat în toate Scripturile, lucrurile cu privire la El.

    Luca 24.27


    Profeții împlinite în Isus Hristos (2)

    Minunile Sale

    Profeție: „Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor; atunci șchiopul va sări ca un cerb și limba mutului va cânta” (Isaia 35.5,6).

    Împlinire: „Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii sunt curățiți, surzii aud” (Matei 11.5).

     

    Isus este trădat de un prieten

    Profeție: „Nu un vrăjmaș mă batjocorește …, ci tu, un om deopotrivă cu mine, tu, cel mai aproape al meu și prietenul meu!” (Psalmul 55.12,13).

    Împlinire: „Iuda … le dăduse semnul acesta: «Pe care-L voi săruta eu, Acela este; să puneți mâna pe El!»” (Matei 26.47,48).

     

    Prețul cu care a fost prețuit Isus

    Profeție: „Și Mi-au cântărit, ca plată, treizeci de arginți «… prețul acesta scump, cu care M-au prețuit!»” (Zaharia 11.12,13).

    Împlinire: „[Iuda] le-a zis: «Ce vreți să-mi dați, și-L voi da în mâinile voastre?». Ei i-au cântărit treizeci de arginți” (Matei 26.15).

    Citirea Bibliei: Iosua 13.15-33 · 1 Corinteni 11.17-34


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!…” (Psalmul 40:8)


    Astăzi vom vorbi despre modul în care putem înțelege voia lui Dumnezeu prin darul care „ne-a fost dat” fiecăruia în parte. Biblia spune: „avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6). Care este principalul tău dar? S-ar putea să spui: „Nu cred că am vreun dar.” Nimeni nu s-a născut fără vreun talent! Tot la fel, când ai fost născut din nou, ai primit cel puțin un dar duhovnicesc. Poate darul tău a rămas nedescoperit, nedezvoltat, nefolosit, folosit prea puțin sau chiar folosit greșit… dar tu ai un dar!

    Ai auzit vreodată zicala: „Nu există nimic atât de puternic ca o idee căreia i-a sosit ceasul!”?! Când aduci laolaltă oportunitatea, darul și timpul potrivit, rezultatele te pot lăsa efectiv fără cuvinte. Până acum, poate ți s-a părut că îți trăiești viața doar pentru a supraviețui, dar la un moment dat – într-o criză, într-o situație, cu o ocazie când se deschide o ușă – tu-ți vei descoperi abilități care au fost latente în tine ani de zile.

    Poate chiar astăzi, acum trăiești cu impresia că te afli într-o situație fără ieșire… Dar Dumnezeu este un Dumnezeu care pregătește mijlocul de a ieși din ea (vezi 1 Corinteni 10:13). Daniel, Șadrac, Meșac și Abed-Nego erau niște tineri iudei duși robi în Babilon. Dacă tu crezi că ești într-o situație fără ieșire, ce să mai spui despre situația lor, prin comparație? Biblia ne spune că: „Dumnezeu a dat acestor patru tineri ştiinţă şi pricepere pentru tot felul de scrieri, şi înţelepciune… În toate lucrurile care cereau înţelepciune şi pricepere, şi despre care îi întreba împăratul, îi găsea de zece ori mai destoinici decât toţi vrăjitorii şi cititorii în stele, care erau în toată împărăţia lui.” (Daniel 1:17, 20).

    Să însemne asta că tu poți sta degeaba, așteptând ca succesul să-ți cadă în poală? Nu, deoarece zicala „șansa bate la ușă” de fapt nu este adevărată. Oportunitățile îi așteaptă pe cei ce deschid ușa și ies în căutarea lor! Fă-o și tu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 3:13-21


    Această nouă rugăciune a apostolului este adresată „Tatălui Domnului nostru Isus Hristos” (v. 14; comp. cu cap. 1.16,17). Fie ca Acela „care poate să facă nespus mai mult decât toate câte cerem sau gândim” (v. 20) să ne răspundă fiecăruia dintre noi! Să ne dea să înţelegem câte ceva din gloria Lui, în toate sensurile de nemăsurat şi veşnică! Dar, oricât de măreţe ar fi perspectivele acestei glorii, ele nu fixează şi nu reţin afecţiunile noastre. De aceea apostolul adaugă fără tranziţie: „şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos” (v. 19). Închipuiţi–vă că eu aş fi dus dintr-o dată în palatul unui rege; aş fi acolo, fără–ndoială, orbit şi dezorientat. Dacă însă îl regăsesc în acel loc pe cel mai bun prieten al meu şi descopăr că el este chiar regele, imediat mă voi simţi fericit şi în largul meu. Astfel este cu gloria: este cea a lui Isus pe care Îl iubim.

    Împreună cu apostolul, să cerem ca Duhul Lui să ne întărească „omul dinăuntru”. Dacă Hristos locuieşte în noi (v. 17), nimic mai puţin decât „toată plinătatea lui Dumnezeu” ne va umple (v. 19; Coloseni 2.9,10) şi, odată cu ea, puterea, dragostea, credinţa, înţelepciunea. Dragi prieteni, Tatăl ne-a făcut nouă loc în casa Lui (cap. 1 şi 2). Noi I-am făcut loc lui Isus în inima noastră?

  • 12 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tată, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu să fie și ei cu Mine unde sunt Eu, ca să privească gloria Mea pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru că M-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.

    Ioan 17.24


    Când S-a aflat aici, El a dorit să fie cunoscut de către ucenicii Săi, să fie descoperit lor, în câteva din gloriile Sale ascunse, așa păcătoși cum erau ei. De asemenea El S-a bucurat ori de câte ori a putut să-Și comunice harul acolo unde a găsit credință. Credința care se baza pe El fără rezervă, credința care apela la El fără ceremonie, credința care putea da la o parte aparenta neglijare sau respingere, a fost prețuită de El. Păcătosul care se alipea de El în ciuda disprețului lumii, sau care se încredea numai și numai în El, fără aportul sau încurajarea altora, a fost în totul bine primit de El. Sufletul care cerea cu îndrăzneală prezența Lui, sau care căuta părtășia cu El, sau care stătea la picioarele ori la pieptul Lui, acela putea obține de la El ceea ce dorea sau, precum Avraam mijlocitorul, Îl putea avea cu sine cât de mult timp voia.

    El a dorit uniunea cu aleșii Săi, o uniune permanentă, deplină și personală, fiind gata să împartă cu ei numele Său de la Tatăl, poziția de dragoste în care Se afla și slava al cărei moștenitor era.

    A căutat simpatie, a tânjit după tovărășie în bucuriile și în necazurile Sale. Iar noi nu putem nicidecum să cântărim dezamăgirile inimii Lui, când a căutat aceste lucruri și nu le-a găsit; a fost mai greu, cu mult mai greu, decât atunci când El Și-a revendicat împărăția, așa cum am văzut deja, și nu a primit-o. „Așa, n-ați fost în stare un singur ceas să vegheați împreună cu Mine?”, a fost glasul unei inimi însingurate.

    Mai mult decât atât, El a plănuit, atunci când S-a aflat aici, să împartă tronul cu poporul Său. Nu voia să fie singur. Dorea să împartă onorurile și stăpânirile cu aleșii Săi, tot așa cum voia ca ei, în simpatie, să înțeleagă și să împartă împreună cu El bucuriile și durerile Lui.

    J. G. Bellett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri.

    1 Timotei 2.1


    Dumnezeu ascultă rugăciunile părinților credincioși!

    Parcă și acum o văd pe mama în fața mea cum îmi spunea: „Cinstește-l pe tatăl tău și pe mama ta!”. Furios, am strigat atunci: „Mereu aud același și același lucru! Dacă nu încetează această predică, dispar de aici și nu mă mai întorc niciodată acasă”. Mama a tăcut un timp, după aceea a spus încet: „Obligația mea este să-ți amintesc de Cuvântul lui Dumnezeu”.

    După câteva săptămâni am părăsit casa părintească. Am fost pe drumuri mulți ani, mă mutam dintr-un oraș în altul, trăiam când dintr-o activitate, când din alta și am cunoscut aproape toate porturile continentului nostru. Câte nu s-au întâmplat în acest timp! Spargeri, furturi, înșelăciuni – nu cred că îmi mai pot aminti fiecare nedreptate, fiecare păcat pe care l-am făcut.

    În urma unor „acțiuni” eram lovit, dar „aveam noroc” și scăpam cu bine. Într-o zi însă am ajuns la spital. Viața mea atârna doar de un fir de păr și doctorul mi-a spus deschis că starea mea este foarte îngrijorătoare. În această incertitudine, în această așteptare obositoare, cuprins când de îndoială, când de speranță, m-am gândit mereu că părinții mei se rugau pentru mine. Nu mă îndoiam deloc de acest lucru, ci eram foarte convins. În sfârșit, harul lui Dumnezeu m-a condus, prin rugăciunile părinților mei, la căință și mi-a permis să primesc mântuirea în Hristos Isus.

    Cât de fericiți au fost părinții mei când am mers acasă și le-am spus că acum sunt mântuit! Mama m-a luat în brațe și mi-a spus: „Am știut că Domnul Isus va asculta rugăciunile noastre”.

    Citirea Bibliei: Iosua 13.1-14 · 1 Corinteni 11.1-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu…” (Efeseni 6:6)


    Spuneam că poți înțelege voia lui Dumnezeu prin duhul tău… și poți s-o înțelegi și cu inima. Pentru ce anume ai „tragere de inimă” sau ce te pasionează? Ca iudeu, apostolul Pavel dorea cu ardoare să-și evanghelizeze poporul. El spune: „dorinţa inimii mele şi rugăciunea mea către Dumnezeu pentru israeliţi este să fie mântuiţi. Le mărturisesc că ei au râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere: pentru că, întrucât n-au cunoscut neprihănirea pe care o dă Dumnezeu, au căutat să-şi pună înainte o neprihănire a lor înşişi, şi nu s-au supus astfel neprihănirii pe care o dă Dumnezeu.” (Romani 10:1-4).

    S-ar putea să pui următoarea întrebare: „Trebuie să fiu implicat în lucrarea lui Dumnezeu, pentru a cunoaște și pentru a face voia Lui?” Nu. Nelson Mandela își dorea atât de mult să-și elibereze poporul de răul apartheidului, încât a fost dispus să petreacă douăzeci și șapte de ani în închisoare pentru a-și vedea visul cu ochii. Când inima ta începe să se întrebe: „Ce pot face ca să schimb această situație?”, înseamnă că descoperi voia lui Dumnezeu pentru tine. Cei care au făcut din această lume un loc mai bun, toți și-au pus această întrebare.

    Thomas Edison a răspuns la ea oferind lumii becul electric. Henry Ford a răspuns la ea dăruind lumii automobilul. Maica Tereza a răspuns la ea dăruind dragoste și demnitate celor uitați de soartă și celor aflați pe moarte, din India. Neemia a plâns pentru ruinele Ierusalimului, după care a reconstruit zidurile. Pe tine, ce te mișcă? Ce este în inima ta? E posibil, și mă rog, ca în timp ce răspunzi la această întrebare, să descoperi voia lui Dumnezeu pentru viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 3:1-12


    Acest capitol este constituit sub forma unei paranteze, ca pentru a scoate mai bine în evidenţă taina, „acum descoperita”, care formează subiectul său (v. 3, 9), cea a lui Hristos şi a Adunării. Istoria omului este împărţită în perioade numite „veacuri” (1.21; 2.7; 3.9) sau uneori dispensaţii, economii pe parcursul cărora Dumnezeu Se descoperă sub un anumit nume unor anumite categorii de persoane. În cursul dispensaţiei harului, a noastră, caracterizată prin prezenţa Duhului Sfânt pe pământ, Dumnezeu Se descoperă ca Tată şi cheamă un popor ceresc.

    Dacă înţelepciunea divină poate fi contemplată în creaţie (Psalmul 104.24; Proverbe 3.19), cu cât mai mult străluceşte ea în planurile de neclintit ale lui Dumnezeu, având în vedere gloria şi bucuria eternă a Fiului Său Preaiubit! Această înţelepciune „atât de felurită” s-a manifestat într-un mod suveran şi cu totul nou „prin Adunare”. Îngerii o admiră; naţiunile primesc „evanghelia (vestea cea bună)” (v. 8). Iar lui Pavel i-a fost dată, printr-o chemare deosebită, această descoperire a cărei măreţie îl umileşte în propriii ochi (v. 8). El era împuternicit să facă cunoscut tuturor bogăţiile harului (cap. 1.7; 2.7) şi gloriei divine (cap. 1.18; 3.16). Ca unii care suntem privilegiaţii acestor „bogăţii de nepătruns”, să le preţuim mai mult decât orice.

  • 11 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă, într-adevăr, suferim împreună cu El, ca să fim și glorificați împreună cu El.

    Romani 8.17


    Domnul și Mântuitorul nostru a fost în lume, chiar și înainte de a merge la cruce, „un om al durerilor și obișnuit cu suferința”. O lume a păcatului și a morții, a suferințelor și a lacrimilor, unde domnesc gândirea și principiile cărnii, nu putea să fie pentru natura Sa sfântă și pentru inima Sa iubitoare decât un izvor necurmat de durere și de tristețe. El a pășit prin ea singur, ca un străin solitar, pe care atât de des nici ucenicii nu L-au înțeles și L-au rănit în profunzimea sentimentelor Sale prin egoismul, necredința și neînțelegerea lor. Ceea ce a auzit și a văzut a produs suferință urechii și ochiului Său, I-a rănit inima și a trezit în același timp compasiunea Sa profundă. Față de aceasta, El nu a găsit pentru Sine niciun pic de înțelegere, de compasiune, niciun mângâietor. Pentru dragostea Sa a cules ură, pentru ajutorul Său, nemulțumire, pentru bunătatea Sa, batjocuri și insulte.

    Așa și omul duhovnicesc: în drumul său prin această lume, el simte lucrurile așa cum le-a simțit Hristos, chiar dacă, bineînțeles, nu cu aceeași intensitate. Și natura sa stă în contrast cu toate cele din jurul său, și nici nu poate fi altfel: suferă acolo unde a suferit și Hristos; este împovărat, suferă cu Hristos. Dragostea sa pentru Dumnezeu și oameni, dorința sa după curăție și sfințenie, dorința sa de a da cinste Numelui și drepturilor lui Dumnezeu și Unsului Său, tot ceea ce locuiește în el ca părtaș al naturii divine va fi un izvor de suferință. Urmările păcatului care-l înconjoară, legate cu necredința, indiferența și încăpățânarea oamenilor, îi produc suferință; fiecare necinstire a lui Hristos, fiecare cuvânt urât, necurat sau batjocoritor îl dor. Chiar și tâlharul de pe cruce l-a mustrat pe tovarășul său care-L batjocorea pe Domnul; aceasta îl durea. Dar, Dumnezeu fie lăudat, nu va fi așa pentru totdeauna! Tocmai această părtășie la suferințele lui Hristos ne garantează că acolo sus vom fi părtași slavei Sale. În curând, toți cei care aici suferă împreună cu El vor fi acolo glorificați împreună cu El. Cine nu suferă cu El, într-o oarecare măsură, fie aceasta pentru zile sau chiar numai pentru câteva ore (ca tâlharul), dovedește prin acest lucru că nu este născut din Dumnezeu, că nu este creștin. Căci cum ar putea lucra Duhul lui Hristos ca să-i înnoiască inima, dacă nu i-ar înnoi și felul de gândire care era și în Hristos?

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Făcându-ne cunoscută taina voii Sale … pentru administrarea plinătății timpurilor, spre a uni în Hristos toate lucrurile care sunt în ceruri și lucrurile care sunt pe pământ.

    Efeseni 1.9,10


    Domnia lui Hristos

    Este voia lui Dumnezeu ca, într-o zi, toate lucrurile din ceruri și de pe pământ să fie reunite sub o singură guvernare perfectă. Pentru aceasta, este nevoie de un Conducător drept. Acesta este Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, care aici, pe pământ, a îndeplinit toate lucrările care I-au fost încredințate de Dumnezeu. Credincioșia Sa în slujirea lui Dumnezeu a fost unică.

    În versetul de astăzi citim că Isus Hristos va domni la „plinătatea timpurilor”, adică în Împărăția păcii de o mie de ani cu care se vor încheia diferitele epoci ale pământului. Dar, mai întâi, Hristos îi va lua la Sine, în cer, pe credincioși, după care pământul va fi curățit prin judecăți de tot răul. Apoi totul va fi sub binecuvântarea domniei lui Hristos. Acea perioadă va fi caracterizată de câteva aspecte:

    Nu răul, ci binele va avea prioritate.

    Creația va fi eliberată de urmările păcatului, cum sunt boala și moartea.

    Tot pământul va înflori, chiar și pustia.

    Hristos va domni împreună cu ai Săi.

    Sub domnia lui Hristos, toți iudeii vor locui în țara Israel.

    Dumnezeu va fi onorat de toate popoarele.

    Adevărul că Hristos va fi Cap peste toate este acum o taină pentru lume. Pentru credincioși însă este o certitudine de care se bucură.

    Citirea Bibliei: Iosua 12.1-24 · 1 Corinteni 10.23-33


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Învaţă-mă să fac voia Ta, căci Tu eşti Dumnezeul meu…” (Psalmul 143:10)


    În următoarele zile, vom medita la voia lui Dumnezeu și ne vom uita la câteva elemente care să ne ajute s-o înțelegem. Ei bine, putem înțelege voia lui Dumnezeu prin cugetul nostru, care este un fel de sol al Lui în noi. Duhul nostru născut din nou și revitalizat de Hristos este acea parte a ființei noastre care este capabilă să creeze o conexiune cu Dumnezeu, și să-I răspundă. Când Îl primim pe Hristos, Duhul Sfânt Se unește cu duhul nostru într-un fel pe care nu-l putem înțelege pe deplin (vezi 1 Ioan 4:13).

    Biblia spune: „Omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul” (1 Corinteni 2:14-15).

    S-ar putea să cunoști ceva în duhul tău fără să înțelegi lucrul acela în mintea ta. Ți se pare ciudat? N-ar trebui să fie, deoarece Biblia spune că „voi aţi primit ungerea din partea Celui Sfânt, şi ştiţi orice lucru.” (1 Ioan 2:20). Uneori îți sare în ochi un verset de pe pagina pe care o citești din Biblie, și „știi” clar că prin acel verset Dumnezeu îți vorbește și te călăuzește. S-ar putea să nu aibă nicio semnificație pentru mintea ta, dar în duhul tău rezonează ca și cum ar fi cert și adevărat. Noi folosim anumite cuvinte pentru a descrie această experiență, cum ar fi „călăuzire” sau „îndemn.”

    Este posibil să înțelegi lucrurile greșit și să faci o greșeală? Da! Și cei mai maturi creștini greșesc. Dumnezeu a vorbit de patru ori profetului Samuel, când acesta era tânăr, înainte ca el să Îi recunoască glasul. La fel cum faci exerciții fizice pentru a-ți întări trupul, tot la fel trebuie să-ți exersezi și duhul pentru a-l face mai ager și mai sensibil față de Dumnezeu. Biblia ne spune că „hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Evrei 5:14). Așadar, tu poți înțelege voia lui Dumnezeu prin duhul tău!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 2:11-22


    Comparativ cu poporul iudeu, soarta naţiunilor era nespus de mizerabilă. Ele nu aveau niciun drept la promisiunile făcute de Domnul lui Avraam şi descendenţilor lui (Romani 9.4). Şi noi facem parte dintre aceşti străini. Într–adevăr, să ne aducem aminte (v. 11) de această tristă vreme când eram fără Hristos, în consecinţă fără speranţă şi fără Dumnezeu în lume. Astfel, tot ceea ce posedăm acum în El va fi cu atât mai de preţ pentru noi. Avem cu Dumnezeu mai mult decât un legământ: o pace gratuită (Romani 5.1), garantată prin prezenţa Domnului Isus din cer. „Pentru că El este pacea noastră” (v. 14). El de asemenea este Cel care a făcut–o (v. 15b) şi a plătit pentru ea preţul în întregime. În sfârşit, El este şi Cel care a vestit–o (v. 17). Nu dorea să lase în seama nimănui grija de a le–o transmite ucenicilor Săi dragi în seara învierii Sale: „Pace vouă”, le spune El (Ioan 20.21; Isaia 52.7). Şi adaugă: „Vă trimit şi Eu pe voi”. Noi, care am auzit şi am crezut această veste bună a evangheliei, suntem responsabili, la rândul nostru, să o facem cunoscut altora.

    Sfârşitul capitolului ne arată Adunarea lui Dumnezeu ca o clădire în construcţie (vezi Fapte 2.47), întemeiată pe Hristos, piatra din capul unghiului, pentru a fi locuinţa Lui aici, jos, în Duh.

  • 10 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și folositoare pentru învățătură, pentru mustrare, pentru îndreptare, pentru instruire în dreptate.

    2 Timotei 3.16


    Să luăm un exemplu. Un tată scrie o scrisoare fiului său aflat într-o țară îndepărtată – o scrisoare plină de afecțiunea și de tandrețea inimii sale de tată. El îi scrie fiului său despre planurile și despre intențiile sale, despre tot ceea ce știe că l-ar interesa pe fiul său – despre tot ceea ce dragostea sa de tată poate așterne pe hârtie. Fiul merge la oficiul poștal pentru a întreba dacă i-a sosit vreo scrisoare de la tatăl lui. Oficiantul îi spune că nu există nicio scrisoare; că tatăl său nu i-a scris și că nici nu-i poate scrie – că nu-i poate comunica gândurile sale și că ar fi o nebunie să creadă altfel. Un alt oficiant își face apariția și îi spune: «Da, există o scrisoare pentru tine din partea tatălui tău, însă tu nu poți să o înțelegi; ea îți este cu totul nefolositoare, ba încă îți poate fi dăunătoare, fiindcă nu o poți înțelege corect. Trebuie să lași scrisoarea la noi, iar noi îți vom explica acele pasaje care credem că îți pot fi de folos». Primul oficiant reprezintă raționalismul; cel de-al doilea, superstiția. Amândoi vor să-l lipsească pe fiu de scrisoarea tatălui – de comunicările prețioase venite din partea unei inimi de părinte. Dar care va fi răspunsul fiului pentru acești oficianți netrebnici? El i-ar spune primului: «Tatăl meu îmi poate comunica gândurile sale prin scrisori și știu că a făcut acest lucru». Celui de-al doilea i-ar spune: «Știu că tatăl meu mă poate face să-i înțeleg gândurile mai bine decât o puteți face voi». Apoi s-ar adresa ambilor și, cu o îndrăzneală și cu o hotărâre de nestrămutat, ar spune: «Dați-mi imediat scrisoarea tatălui meu. Ea îmi este adresată mie și nimeni nu are dreptul să mă lipsească de ea».

    Astfel ar trebui să trateze creștinul adevărat obrăznicia raționalismului și ignoranța superstiției – cei doi agenți speciali ai diavolului, prin care el acționează astăzi pentru a înlătura Cuvântul prețios al lui Dumnezeu. „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu” și „toate lucrurile care au fost scrise mai înainte au fost scrise pentru învățătura noastră”. Minunate cuvinte, care pot constitui un răspuns magnific pentru toți vrăjmașii revelației prețioase și fără seamăn a lui Dumnezeu, fie ei raționaliști sau ritualiști!

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Iată, acestea le face Dumnezeu, de două ori, de trei ori, omului, ca să-i ridice sufletul din groapă, ca să-l lumineze cu lumina celor vii.

    Iov 33.29,30


    De două ori cartonaș galben, apoi cartonaș roșu

    Un fost fotbalist povestea: „Fotbalul era viața mea și țineam cu toată pasiunea la minge. Pentru fotbal, am uitat de soție și de copii. Atenționările nu mi-au fost de niciun folos. Dumnezeu mi-a arătat de două ori «cartonașul galben». El m-a avertizat mai întâi printr-un accident, apoi prin moartea părinților mei. La mormântul mamei mele mi-am adus aminte de cuvintele ei: «Băiete, nu vrei să vii la Domnul Isus? Nu vrei să-I predai Lui viața ta?» Am plâns, dar pasiunea a fost mai puternică.

    Apoi Dumnezeu mi-a arătat «cartonașul roșu». Trei inflamații grave în corpul meu m-au dus la marginea mormântului. În timp ce eram în spital, am sperat să vină în vizită colegii de sport. Dar nu s-a arătat niciunul. În schimb, Dumnezeu mi-a trimis la patul de boală oameni credincioși, care mi-au arătat starea mea pierdută. În inima mea se dădea o luptă puternică. Doream să câștig eu, dar a trebuit să recunosc că pierdusem! Bucuria pentru fotbal a pălit când m-am gândit la veșnicie. Unde o voi petrece?

    Am început să citesc Biblia. După o discuție lungă cu un credincios, am luat decizia și mi-am deschis inima pentru Isus Hristos și L-am primit ca Mântuitor al meu personal. El mi-a iertat toate păcatele și mi-a dăruit o viață nouă”.

    Citirea Bibliei: Iosua 11.10-23 · 1 Corinteni 10.14-22


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    „ÎN HRISTOS” NU EXISTĂ CONDAMNARE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Căci vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine…” (Ioan 14:30)


    Biblia ne spune (Apocalipsa 12:10-11) că „pârâșul fraţilor noştri… a fost aruncat jos. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor…” Satan este „pârâșul”. Ce dovezi are împotriva noastră? Păcatul! Și Satan face asta nu din cauză că Dumnezeu nu vrea să ne ierte păcatul, ci pentru că noi refuzăm să-l recunoaștem și să ne pocăim de el, și îi dăm astfel ocazia să ne condamne. Acum înțelegi de ce te simți atât de prost când ai un păcat nemărturisit… Făcând lucrul acesta, îi oferi lui Satan putere asupra ta. Să observăm că Domnul Isus ne-a atenționat: „vine stăpânitorul lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.” Deci, Satan nu a putut indica nici măcar un păcat în viața lui Hristos; de aceea nu a avut nicio putere asupra Lui. Și iată vestea bună: dacă și când ești „în Hristos”, Satan își pierde puterea de a te condamna.

    Biblia spune: „Acum, deci, nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.” (Romani 8:1).

    Vei mai păcătui din când în când? Da, dar când te pocăiești, Dumnezeu te va curăța, va lucra în tine și îți va da izbândă. Și câtă vreme ești poziționat în siguranță „în Hristos” (Cel în care nu este păcat), condamnarea lui Satan nu are niciun efect, iar tu vei trăi cu bucuria de a ști că ești deplin acceptat de Dumnezeu.

    Așadar, când Satan îți șoptește: „Ai păcătuit, deci nu mai ești un creștin!”, nu-l crede! Câtă vreme rămâi „în Hristos”, ești un creștin în construcție. Și când știi asta, când te comporți și trăiești în consecință, Satan pierde o armă puternică!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 2:1-10


    În puţine cuvinte, versetele 1-3 zugrăvesc tragica noastră condiţie de odinioară. Copii ai mâniei, umblam în acelaşi timp potrivit lumii, potrivit căpeteniei acesteia şi potrivit poftelor noastre vinovate. Dumnezeu însă a intervenit (v. 4). „Dragostea Lui mare” s-a ridicat mai sus de această mizerie. El i-a adus la viaţă pe cei morţi. I-a înviat. Încă şi mai mult, i-a făcut să şadă în chiar cerul Său, în acelaşi loc unde este aşezat Hristos (v. 6; cap. 1.20). Sunt doar două poziţii: „mort în păcate” sau „aşezat în locurile cereşti”; nu există poziţie intermediară. Fiecăruia îi revine să ştie care este a lui.

    Versetele 8-10 atestă inutilitatea lucrărilor noastre pentru mântuire şi deplina valoare a celei a lui Dumnezeu: „suntem lucrarea Sa”. Dar faptul de a fi aşezaţi în locurile cereşti ne scuteşte de orice activitate pe pământ? Dimpotrivă! Mântuiţi prin har, am fost creaţi din nou (vezi cap. 4.24), aşa cum o unealtă este prelucrată în vederea unei întrebuinţări precise: pentru lucrările bune pe care acest Dumnezeu al bunătăţii (v. 7) le–a hotărât mai înainte pe calea noastră (Psalmii 100.3; 119.73). Aceasta nu pentru că El ar avea nevoie de lucrarea noastră, ci pentru că doreşte devotamentul nostru. De asemeni, să nu existe dimineaţă în care să nu-I cerem: „Doamne, arată-mi ceea ce Tu Însuţi ai pregătit pentru mine astăzi. Şi acordă-mi să le împlinesc cu ajutorul Tău” (Evrei 13.21).

  • 9 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu cunoști? N-ai auzit că Dumnezeul cel etern, Domnul, Creatorul marginilor pământului, nu obosește, nici nu-Și poate pierde puterea? Priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.

    Isaia 40.28


    Ce descriere minunată a Dumnezeului nostru! Trebuie să recunoaștem că știm foarte puțin despre El, iar ceea ce știm sunt noțiuni disparate, lucru facilitat de împrejurările prin care trecem. Putem ști și înțelege că Dumnezeu este dragoste, însă când ni se întâmplă lucruri rele, din cauză că trăim într-o lume afectată de păcat, începem să credem că Dumnezeu ne-a abandonat, sau ne întrebăm de ce a îngăduit El astfel de lucruri, ori de ce nu le-a oprit. Este ușor pentru noi să selectăm anumite caracteristici ale lui Dumnezeu, care să servească scopurilor noastre la un moment dat.

    Aceste caracteristici ale Lui sunt numite atribute. Un atribut al lui Dumnezeu este acel lucru care este adevărat despre El și pe care El ni l-a revelat în Cuvântul Său. Există atribute ale lui Dumnezeu care nu pot fi împărtășite, adică atribute care Îi aparțin în exclusivitate Lui. Există de asemenea atribute ale Lui care pot fi împărtășite de noi, adică acele atribute pe care El dorește să le vadă manifestate și în viețile noastre. Cred că atributele lui Dumnezeu nu pot fi numărate, fiindcă El este infinit. Să privim însă la câteva dintre ele, așa cum ni le prezintă Isaia 40.

    El Își este cu totul suficient (versetele 12-14), adică nu are nevoie de nimeni și de nimic care să-L ajute. Este de asemenea atotputernic (versetul 12), atotcunoscător (versetele 13, 14 și 28). Este drept (versetul 14), este perfect de înțelept (versetul 14), este suveran (versetele 15-17), având totul sub control, fără ca nimic să-L poată lua prin surprindere, și este incomparabil (versetul 18), fiindcă nimic și nimeni nu se poate compara cu El.

    T. Hadley, Sr.


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Întreabă … păsările cerului, și îți vor spune … Cine nu vede în toate acestea dovada că mâna Domnului a făcut asemenea lucruri?

    Iov 12.7,9


    Rândunica arctică

    Această pasăre zboară până la 500 de kilometri pe zi, 39.000 de kilometri pe călătorie, 80.000 de kilometri pe an și până la 2,4 milioane de kilometri în toată viața ei. În lunile iunie și iulie, pasărea rămâne în regiunile arctice, unde are la dispoziție opt săptămâni pentru a se împerechea, a cloci și a-și crește puii. Apoi începe călătoria cu o escală în Atlanticul de Nord, unde timp de patru săptămâni își reîncarcă forțele. După aceea își continuă zborul spre Antarctica. Acolo iernează din noiembrie până în aprilie și se întărește pentru zborul de întoarcere. – Astfel, ea călătorește de la un pol la altul de două ori pe an, fiind cea mai lungă călătorie anuală a unei păsări de la cuibul în care a apărut până la cuibul de iernare.

    Una dintre cele mai uimitoare abilități ale păsărilor migratoare este capacitatea lor de a se orienta și de a naviga. Ele își găsesc drumul înapoi la locurile de cuibărit! Păsările migratoare se pot orienta în funcție de câmpul magnetic al Pământului, precum și de poziția soarelui și a stelelor. Ele nu învață acest lucru prin încercări și nici din propriile erori. Oamenii de știință spun că „migrația pe distanțe lungi se bazează în primul rând pe programe ereditare de timp și de direcție”.

    Dumnezeu a înzestrat materialul genetic al primei rândunici arctice cu toate informațiile importante pentru supraviețuirea acestei mici păsări.

    Citirea Bibliei: Iosua 11.1-9 · 1 Corinteni 10.1-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU CE FACI CU ISUS? | Fundația S.E.E.R. România

    „Dar ce să fac cu Isus, care se numește Hristos?…” (Matei 27:22)


    Când vine vorba despre Domnul Isus, avem la dispoziție trei opțiuni; să vedem care sunt acestea:

    1) Să-L respingem – asta au făcut fariseii. „Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Isus, care Se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit” i-au răspuns cu toţii.” (Matei 27:22). De ce? Pentru că harul și puterea Lui demascau lipsa acestora în dreptul lor. Adevărul Său le-a demascat păcatul. Și când nu-ți place mesajul, respingi mesagerul!

    2) Să-L evităm – asta a făcut soția lui Pilat. Biblia spune că: „nevastă-sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” (Matei 27:19). De ce Îl evită oamenii pe Isus? Pentru că El ne obligă să avem o reacție în inima noastră. El ne cheamă să alegem între viața trăită pentru noi înșine și viața trăită pentru El. Marii preoți au spus despre El că: „Întărâtă norodul” (Luca 23:5). Și aveau dreptate! Înainte ca Domnul Isus să te scape, El te întărâtă – iar unii dintre noi (cei mai mulți!) nu doresc să fie deranjați.

    3) Să-L acceptăm – asta a făcut apostolul Pavel. El spune: „Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.” (Galateni 2:20). Pilat a încercat să se spele pe mâini de toată situația și să evite să ia o decizie cu privire la Isus. Asta însă nu se poate! Domnul Isus a spus: „Cine nu este cu Mine, este împotriva Mea…” (Matei 12:30).

    Așadar, dacă nu L-ai primit pe Hristos ca Mântuitor al tău, : „Ce să fac cu Isus?” este întrebarea la care trebuie să răspunzi și tu, astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 1:15-23


    În rugăciunea adresată către „Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos” (v. 17), apostolul cere pentru sfinţi ca ei să ştie mai întâi care este poziţia lor (v. 18) şi apoi care este puterea care îi introduce în această poziţie (v. 19, 20).

    „Plinătatea binecuvântării noastre decurge din faptul că suntem binecuvântaţi împreună cu Hristos. Asociaţi în ruină cu primul Adam, noi suntem acum asociaţi în glorie cu Cel de‑al doilea Om; ca atare, El nu posedă nimic în care noi să nu fim introduşi, semn al dragostei desăvârşite: gloria (Ioan 17.22), bucuria (Ioan 15.11), pacea (Ioan 14.27), dragostea Tatălui (Ioan 17.26). El nu-Şi va lua moştenirea fără cei împreună‑moştenitori cu El. Pavel nu cere ca sfinţii să aibă parte de aceste lucruri ~ căci ele le aparţin deja ~ ci să se bucure de ele.” (J.N.D.).

    Şi, să fim atenţi, ochii inimilor noastre sunt cei care trebuie să se deschidă asupra acestor realităţi glorioase. Dragostea este adevărata cheie a priceperii (Luca 24.31). Limpezindu-ni-se afecţiunile, Duhul ne face să-L contemplăm pe Hristos, Omul înviat îmbrăcat cu putere şi cu glorie, potrivit Psalmului 8. Trupul Lui, Adunarea, Îl completează ca Om. El este „Capul” glorios în cer. Biserica este „plinătatea Celui care umple totul în toţi” (v. 23).

  • 8 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Azaria, preotul, a intrat după el, și cu el optzeci de bărbați viteji, preoți ai Domnului … și i-au zis: „Nu este pentru tine, Ozia, să arzi tămâie înaintea Domnului … Ieși din locașul sfânt, pentru că ai păcătuit”. … Și Ozia s-a mâniat … Și, pe când se mânia pe preoți, a izbucnit lepra pe fruntea lui.

    2 Cronici 26.17-19


    Lecții din viața lui Ozia (4) – Greșeala de a nu ne păstra locul

    Este foarte interesant și totodată surprinzător să citim că Ozia „a făcut ce era drept în ochii Domnului, după toate câte făcuse Amația, tatăl său” (2 Cronici 26.4). Deși Amația a făcut un lucru foarte rău și foarte prostesc atunci când s-a abătut de la Domnul ca să slujească idolilor, totuși, cu excepția acestei greșeli enorme, ni se spune că el a făcut ce era drept. La fel au stat lucrurile cu Ozia, care este comparat cu tatăl său. El a făcut ce era drept, însă a comis și el o greșeală imensă. Amândoi s-au mâniat atunci când au fost mustrați și amândoi au fost îndepărtați de la domnie, din cauza greșelii lor. Ozia trebuie să fi avut o părere foarte înaltă despre sine, dacă a continuat pe un astfel de drum, chiar și după ce a fost mustrat de optzeci și unu de preoți. Când s-a mâniat, Dumnezeu l-a lovit cu lepră, pentru a arăta cât de gravă era greșeala sa. Doar Unul avea să fie și Împărat și Preot, iar acesta era Fiul lui Dumnezeu Însuși, Domnul Isus Hristos.

    Prin harul mântuitor divin, manifestat prin Hristos, am fost făcuți împărați și preoți pentru Dumnezeu. Însă, deși acest lucru este o continuă sursă de bucurie și de recunoștință, trebuie totuși să ne amintim de întrebările pe care Pavel le-a pus corintenilor: „Pentru că cine te face deosebit? Și ce lucru ai tu, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai și primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?” (1 Corinteni 4.7). Tot ceea ce avem am primit în dar de la Dumnezeu. Când pierdem acest adevăr din vedere, devenim mândri, iar „mândria merge înaintea pieirii” (Proverbe 16.18). Ozia a devenit mare în ochii săi, iar acest lucru l-a condus la o purtare nepotrivită cu poziția pe care o avea. Să fim recunoscători pentru toate lucrurile pe care Dumnezeu ni le dă și să umblăm smeriți și în ascultare de El. Astfel ne vom păstra locul care ni se cuvine înaintea Sa.

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vă spun: „Iubiți pe vrăjmașii voștri … și rugați-vă pentru cei care vă insultă și vă prigonesc”.

    Matei 5.44


    Ultima rugăciune

    Spre sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, un om credincios se deplasa cu bicicleta pe un câmp ocupat de armata germană din regiunea Argenton-sur-Creuse din Franța, pentru a se întâlni cu familia sa. Într-un sat a fost oprit și arestat de soldați germani. Cu o seară înainte fusese ucis acolo un soldat german.

    Drept urmare, ocupanții au decis represalii dure: primele zece persoane care vor trece prin sat vor fi arestate, apoi urma să fie așezate una lângă cealaltă în fața unui zid și să fie executate.

    Biciclistul credincios se afla printre cei sortiți morții. El a cerut permisiunea de a spune o rugăciune înainte de executare. Ofițerul german a fost de acord și a cerut să i se traducă rugăciunea. Creștinul s-a rugat cu voce tare pentru prizonierii care urmau să-și piardă viața; s-a rugat pentru soldații care urmau să execute comanda; și, în cele din urmă, s-a rugat pentru ofițerul care avea să dea ordinul. Rugăciunea s-a terminat. Pentru o clipă a domnit liniștea. Apoi ofițerul a ordonat echipei de executare să lase jos armele și să părăsească zona.

    Ce răspuns minunat la rugăciunea din inimă a unui credincios care a avut încredere în Dumnezeu! Și ce ocazie pentru toți cei implicați de a cunoaște măreția și bunătatea lui Dumnezeu!

    „Cheamă-Mă în ziua necazului, și Eu te voi scăpa, iar tu Mă vei preamări” (Psalmul 50.15).

    Citirea Bibliei: Iosua 10.28-43 · 1 Corinteni 9.16-27


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FACI TU VOIA LUI DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine face voia lui Dumnezeu, rămâne în veac.” (1 Ioan 2:17)


    Lucrul care ar trebui să conteze cel mai mult pentru tine este să faci voia lui Dumnezeu. Iată și de ce: voia lui Dumnezeu este singurul lucru care rămâne pentru totdeauna. Dumnezeu are un plan pentru viața ta și acel plan constituie „voia” Sa pentru tine. Deci, cum poți cunoaște care este voia Sa? Încearcă să-ți imaginezi următoarele lucruri:

    1) Fotografiile de tip polaroid; ți le mai amintești? Făceai poza și o primeai pe loc. La început, nu era clară, așa că trebuia să aștepți un minut sau două. Și pe măsură ce așteptai, poza devenea tot mai clară. Tot așa e și voia lui Dumnezeu. Biblia spune: „Cărarea celor neprihăniţi este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni. Fiule, ia aminte la cuvintele mele, pleacă-ţi urechea la vorbele mele! Să nu se depărteze cuvintele acestea de ochii tăi, păstrează-le în fundul inimii tale! Căci ele sunt viaţă pentru cei ce le găsesc, şi sănătate pentru tot trupul lor.” (Proverbele 4:18-22).

    2) Un pergament. Dacă Dumnezeu ți-ar arăta întreaga Sa voie pentru viața ta, deodată, ai fi copleșit. Când desfaci un sul de pergament vechi, el îți dezvăluie conținutul său puțin câte puțin. Și la fel face și Dumnezeu: El îți descoperă voia Sa pe măsură ce te maturizezi și devii capabil să-i faci față. Și pentru că e voia lui Dumnezeu, ai nevoie de puterea lui Dumnezeu ca s-o împlinești. De asemenea, ai nevoie de siguranța prezenței Sale în viața ta. Și El îți promite lucrul acesta prin Cuvântul Său, care (în Filipeni 1:6) ne încredinţează „că Acela care a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” Amin!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 1:1-14


    Epistola către Efeseni îl priveşte pe creştin în poziţia sa cerească.

    Cerul nu este numai un loc de şedere în viitor pentru copilul lui Dumnezeu; el are chiar de acum în cer locuinţa sa în Hristos. Unui cap de familie care lucrează în altă parte decât acolo unde domiciliază nici nu-i trece prin minte să-şi confunde locuinţa cu uzina sau cu biroul. A fi absent din casă nu-l împiedică nicidecum să aibă în aceasta un „acasă”, loc al afecţiunilor şi al intereselor sale, loc în care se află tot ce posedă el.

    Astfel este cerul pentru cel răscumpărat: locul familiar unde se află deopotrivă comoara sa şi inima sa (Luca 12.34), pentru că Mântuitorul lui este acolo. Hristos este în cer şi noi suntem în Hristos. Acest dublu fapt ne asigură dreptul de acces la binecuvântările înalte şi preţioase care sunt ale Lui. Tot ceea ce-L priveşte pe Cel Preaiubit îi priveşte cu aceleaşi drepturi şi pe cei care sunt făcuţi plăcuţi în El (v. 6). De aceea apostolul desfăşoară ansamblul planului lui Dumnezeu în Hristos (sursă a oricărei binecuvântări) în această lungă frază (v. 3‑14), care nu suportă nicio tăietură, pentru că totul este menţinut şi legat de gândul lui Dumnezeu.

    În acelaşi fel, ceea ce El a făcut pentru noi este inseparabil de ceea ce El a făcut pentru Hristos şi trebuie să contribuie în final „spre lauda gloriei Sale” (v. 12) şi „spre lauda gloriei harului Său” (v. 6).

  • 7 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Luați seama însă ca nu cumva această libertate a voastră să fie un prilej de poticnire pentru cei slabi. Pentru că, dacă te va vedea cineva pe tine, care ai cunoștință, stând la masă într-un templu de idoli, conștiința lui, fiind slabă, nu va fi încurajată să mănânce cele jertfite idolului? Și cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoștința ta. Și astfel, păcătuind împotriva fraților și rănind conștiința lor slabă, păcătuiți împotriva lui Hristos.

    1 Corinteni 8.9-12


    „Și cel slab, fratele pentru care a murit Hristos, va pieri prin cunoștința ta.” Există pericolul ca prin libertatea mea de a mânca orice să-l fac pe fratele meu să păcătuiască împotriva conștiinței sale. Nu este vorba că Domnul nu-l poate păzi pe fratele meu, ci este vorba de consecințele actului meu.

    Avem un adevăr asemănător în Romani 8.13: „Dacă trăiți potrivit firii păcătoase, veți muri”. Adică acesta este sfârșitul trăirii potrivit firii păcătoase. Moartea este judecata lui Dumnezeu. Dacă un om trăiește în astfel de lucruri, va muri. Dumnezeu a arătat că sfârșitul anumitor lucruri este moartea; iar eu atrag pe fratele meu în astfel de lucruri, deși Dumnezeu nu-l va lăsa acolo; totuși, prin acțiunea mea, eu îl conduc pe fratele meu la ceea ce ar putea să-l facă să piară.

    Același lucru îl găsim în Romani 14.15: „Nu-l nimici, prin mâncarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos”. Să-l nimicesc pe fratele meu prin libertatea mea de a mânca – ce lucru grav! Odată ce văd că sfârșitul acestor lucruri este moartea și eu totuși îl fac pe fratele meu să înfăptuiască astfel de lucruri, atunci eu îl nimicesc pe fratele meu, deși Dumnezeu lucrează față de el chiar în ciuda felului meu de a mă purta.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru.

    Psalmul 62.8


    Cum arată inima ta?

    Dumnezeu cunoaște secretele inimii tale. Cu El poți vorbi despre tot ceea ce te preocupă:

    Poate te simți singur, pentru că nimeni nu te înțelege și nimeni nu se preocupă cu problemele tale. Atunci varsă-ți inima înaintea lui Dumnezeu! El te înțelege pe tine și situația ta. El te iubește și dorește să devii copilul Său, prin credința în Isus Hristos.

    Poate te simți vinovat și încerci să scapi de vină, însă nu reușești. Te sfătuiesc să-ți mărturisești păcatele înaintea lui Dumnezeu! Roagă-te Lui și spune-I Lui fără ezitare și fără frică tot ceea ce ai făcut greșit. Apoi inima ta va fi inundată de o bucurie deplină, pentru că Dumnezeu îți iartă toată vina.

    Poate îți dorești să ai o viață împlinită. Ai încercat multe lucruri, dar n-ai găsit adevărata fericire. Fiul lui Dumnezeu îți face acum o ofertă: El dorește să-ți dăruiască o viață nouă, împlinită. Apuc-o! Predă-te Lui cu toată ființa ta și vei gusta cât de fericit poți fi cu Isus!

    Poate inima ta este cuprinsă de îndoială. Te întrebi dacă Biblia este adevărată, dacă Dumnezeu există. Dacă ești în această situație, roagă-te lui Dumnezeu și spune-I îndoielile tale. El îți va da un răspuns prin Cuvântul Său și îți va arăta că El este Dumnezeul Atotputernic în care îți poți pune toată încrederea.

    Citirea Bibliei: Iosua 10.12-27 · 1 Corinteni 9.1-15

    <

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU-ȚI PIERDE TIMPUL CU „BISERICUȚELE”! | Fundația S.E.E.R. România

    „Toţi sunteţi una în Hristos Isus.” (Galateni 3:28)


    „Bisericuțele” sunt grupuri restrânse de oameni, uniți între ei prin scopuri și preocupări comune, dar neziditoare. O „bisericuță” ia ființă excluzând pe câte unii. Dar și tu suferi când ești exclus, nu-i așa? Psalmistul David a experimentat și el această suferință: „Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea și care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea” (Psalmul 41:9).

    „Bisericuțele” sunt formate din oameni slabi, cărora le este teamă să fie diferiți. Ei cred că atâta vreme cât sunt și alții care gândesc la fel ca ei, nu trebuie să se schimbe. Poate că firea omenească tânjește după acest fel de gândire, însă e un lucru periculos. „Bisericuțele” la locul de muncă pot crea disensiuni și pot duce la o atmosferă neplăcută pentru ceilalți. Oamenii nu mai sunt priviți ca persoane, ci ca „adepții lui cutare” sau „din tagma lui cutare”. Astfel de grupuri nu devin altceva decât centre de bârfă, de înjunghiere pe la spate, de comploturi și puciuri, de relații ilicite, și de orice neregulă pe care ne-o putem imagina că oamenii o pot crea. Satan ne ispitește cu minciuna „bisericuțelor” ca să ne împiedice să ne descoperim darurile și scopurile individuale, și să facem voia lui Dumnezeu.

    Dacă faci parte dintr-o „bisericuță”, eliberează-te cât de repede poți! Respinge presiunea de a te conforma ideologiei unui astfel de grup. Această mentalitate te poate face să săvârșești lucruri de care nu te-ai fi crezut în stare – fie că e vorba de scăderea standardelor, de spirit de turmă sau de muțenie când grupul critică pe cineva. Poate îți va fi frică să nu fii demascat de anumiți membri ai grupului, dacă ești de partea binelui. „Bisericuțele” de acest gen facilitează rasismul, misoginismul, discriminarea celor vârstnici, și comportamentele dăunătoare asociate cu acestea. Ele își câștigă forța din excluderea celor ce sunt diferiți. Și indiferent cum privești lucrurile, este vorba de prejudecăți!

    Tu ești un copil al lui Dumnezeu – la fel cum sunt colegii tăi și alți membri ai bisericii – deci trebuie să-i tratezi corespunzător pe toți. De acord?!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 6:1-18


    Acest capitol 6 ne învaţă cum să ne purtăm: faţă de un frate căzut ~ fără a pierde din vedere responsabilitatea pe care o avem cu privire la el (v. 1); faţă de cei care sunt copleşiţi de poveri (v. 2); faţă de cei „din casa credinţei” şi faţă de toţi, făcând bine (v. 10). În prezent, noi semănăm, în vederea secerişului „la timpul potrivit”. Şi un principiu este evident: recolta va fi, inevitabil, de aceeaşi natură cu sămânţa. Numai un nebun s-ar putea aştepta să culeagă grâu dintr-un loc în care a plantat scaieţi. Carnea generează întotdeauna corupţie, în timp ce roada Duhului germinează pentru viaţa veşnică (v. 8; cap. 5.22; comp. cu Osea 8.7; 10.13). De aceea acum trebuie făcută alegerea; mai târziu regretele vor fi zadarnice.

    Creştinul a fost deja declarat mort faţă de lege (cap. 2.19) şi mort faţă de carne (cap. 5.24). Aici el este recunoscut ca mort faţă de lume şi reciproc (v. 14). De acum încolo, lumea nu mai are drepturi asupra mea mai mult decât am eu asupra ei. Între ea şi mine se ridică o barieră de netrecut, şi aceasta este „crucea Domnului nostru Isus Hristos”, eliberarea mea şi gloria mea. De o parte, „o nouă creaţie”, de cealaltă, „nu este ceva”, Dumnezeu nu recunoaşte nimic acolo (v. 15). De am putea fi şi noi de acord cu El, atât în principiu, cât şi în practică!

  • 5 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Voi deci, preaiubiților, cunoscând dinainte aceste lucruri, păziți-vă ca nu cumva, fiind abătuți de rătăcirea celor nelegiuiți, să cădeți din statornicia voastră, ci creșteți în har și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

    2 Petru 3.17,18


    Patru îndemnuri către „cei preaiubiți” (4) – Păziți-vă!

    Petru își continuă îndemnurile practice, în lumina subiectului venirii Domnului și al distrugerii lumii prezente. „Voi deci, preaiubiților, cunoscând dinainte aceste lucruri” – minunat gând, anume că noi, creștinii, cunoaștem toate aceste lucruri mai dinainte. Scopul profeției nu este acela de a ne satisface curiozitatea cu privire la evenimentele viitoare. Profeția ne este dată, așa cum spune Petru în această epistolă, ca „lumină care strălucește într-un loc întunecos” (2 Petru 1.19). Ea trebuie să fie o lumină pentru calea noastră prin această lume nelegiuită, lumină care să ne umple inimile cu speranța „Stelei de dimineață” și care să ne dea puterea pentru a ne îndrepta umblarea, dacă este nevoie.

    Dumnezeu nu-i ține pe cei preaiubiți ai Săi în ignoranță cu privire la scopurile Sale, ci le descoperă pe deplin intențiile Sale: „Domnul Dumnezeu nu va face nimic fără să descopere taina Sa slujitorilor Săi, profeții” (Amos 3.7; vedeți și Geneza 18.27 și Ioan 15.15). Noi vedem mai dinainte.

    Tocmai fiindcă vedem mai dinainte, avem nevoie să fim atenți. Există pericole peste tot: lumea, carnea, diavolul. Petru i-a atenționat pe cei preaiubiți să nu-și piardă tăria. El însuși știa ce înseamnă să cazi atunci când nu veghezi. Câtă nevoie avem de dependență de harul Domnului și de o totală neîncredere în noi înșine! Petru ne avertizează cu privire la influența corupătoare a celor nelegiuiți: „Ca nu cumva, fiind abătuți de rătăcirea celor nelegiuiți, să cădeți din statornicia voastră”. În aceste zile, când nelegiuirea crește tot mai mult, avem nevoie de statornicie, care este rezultatul creșterii în har.

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Toți cei care aveau bolnavi cu felurite boli îi aduceau la El. El Își punea mâinile peste fiecare din ei și-i vindeca.

    Luca 4.40


    S-a bucurat că a fost bolnav

    Un chinez a venit la farmacia unei baze misionare din Henan și a cerut un medicament pentru dureri de stomac. Medicul misionar l-a examinat pe bărbat și apoi l-a întrebat ce medicamente a luat până în acel moment. Nu puțin a fost uimit când a auzit răspunsul: un medic chinez îi recomandase să ia în fiecare dimineață o jumătate de cană de gresie răzuită. Timp de doi ani urmase acest sfat, înghițind nu mai puțin de șaizeci de kilograme de nisip. Dar, pentru că nu a observat nicio îmbunătățire, a trebuit să ia crustă de ciment în fiecare zi timp de o jumătate de an. Era oare de mirare că durerile sale de stomac se întețiseră?

    După o scurtă perioadă de timp în care bolnavul a fost tratat și îngrijit competent și cu toată dragostea în baza misionară, starea lui s-a îmbunătățit. Medicul nu a omis să-L scoată în evidență pe marele Doctor, cel mai bun Doctor de care au nevoie atât de urgent toți oamenii. Chinezul a vrut să audă mai multe despre Domnul Isus și a primit Noul Testament, pe care l-a citit cu sârguință.

    Într-o zi, când și-a luat rămas bun de la baza misionară și i-a mulțumit doctorului misiunii, a spus: „Doctore, mă bucur că am fost bolnav”. — „De ce?”, l-a întrebat doctorul. „O”, a explicat chinezul, „dacă nu aș fi fost bolnav, nu aș fi auzit niciodată vestea bună din această Carte”.

    Citirea Bibliei: Iosua 9.17-27 · 1 Corinteni 8.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PRINCIPII DE VIAȚĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Planurile omului harnic nu duc decât la belşug…” (Proverbele 21:5)


    Oamenii care își stabilesc scopuri realizează mult mai multe lucruri în viață decât oamenii cu aceeași educație și capacități, care nu o fac. Având acestea în minte, aplică următoarele opt principii în viața ta.

    1) Hotărăște ce-ți dorești. Însă mai întâi, consultă-L pe Dumnezeu. De ce? Pentru că Biblia ne spune că: „Omul face multe planuri în inima lui, dar hotărârea Domnului, aceea se împlineşte” (Proverbele 19:21).

    2) Gândește cu creionul în mână. Când îți scrii scopurile pe hârtie, ai un sentiment al permanenței și în plus, lucrul acesta îți dă energie. Iar în Biblie citim că: „Planurile omului harnic nu duc decât la belșug.” Obiectivele ezitante nu te vor duce acolo unde vrei să ajungi.

    3) Stabilește un termen limită. Fără un început și un final clar, este ușor să amâni, și deci nu vei ajunge nicăieri.

    4) Fă-ți o listă cu ceea ce ai de făcut. Ține-o la vedere tot timpul; lucrul acesta îți va aminti de traseul pe care trebuie să-l parcurgi.

    5) Convertește-ți lista într-un plan. Hotărăște ce trebuie să faci mai întâi și ce poți face mai târziu. Un plan organizat e întotdeauna mai bun decât să încerci să păstrezi totul în capul tău.

    6) Treci numaidecât la fapte. Biblia ne sfătuiește să luăm seama și să umblăm „cu băgare de seamă, nu ca nişte neînţelepţi, ci ca nişte înţelepţi. Răscumpăraţi vremea…” (Efeseni 5:15-16). Un plan mediocru care este aplicat câștigă în fața unui plan strălucit dar rămas doar pe hârtie.

    7) Fă în fiecare zi ceva care să te pună în mișcare. Fă-ți un orar. De exemplu: citește sistematic din Biblie, sună un anumit număr de clienți sau angajează-te într-o activitate caritabilă o anumită perioadă de timp.

    8) Stabilește-ți un scop personal căruia să-ți dedici viața. Și în urmărirea lui nu pierde niciodată din vedere Psalmul 90:12: „Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!” Amin!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 5:1-15


    Omul a considerat dintotdeauna libertatea ca fiind bunul cel mai de preţ. Unde însă o poate gusta cu adevărat? Sărman sclav al propriilor patimi, el se naşte şi moare cu lanţuri ţintuite de inimă. Numai Isus Hristos îl poate elibera (v. 1; Ioan 8.36). Se pune atunci o altă întrebare: în ce fel va face uz răscumpăratul Domnului de libertatea sa? Se va supune el de bunăvoie jugului riguros al legii? (v. 1). Ar fi o atitudine la fel de neobişnuită ca cea a unui ocnaş eliberat care şi–ar exprima dorinţa de a se întoarce la ocnă! Se va folosi el atunci de aceasta ca de „un prilej pentru carne” (v. 13)? Ar însemna atunci că parcurge calea inversă a tesalonicenilor, trecând de la slujirea lui Dumnezeu înapoi sub tirania idolilor lumii (cap. 4.8,9; Luca 11.26; 1 Tesaloniceni 1.9). Nu, această libertate, atât de scump plătită de Mântuitorul său la cruce, creştinul o va folosi în slujirea aproapelui! Şi astfel, în final, el va împlini legea, de vreme ce aceasta se rezumă printr–o singură expresie (v. 14) sau, mai degrabă, printr–un singur cuvânt: iubire. „Cine iubeşte pe altul a împlinit legea” (Romani 13.8,9). El împlineşte astfel porunca Domnului Isus, a Cărui cea din urmă şi cea mai scumpă dorinţă este să ne iubim unii pe alţii cum ne–a iubit El (Ioan 13.34; 15.12,17).

  • 4 August 2023

     

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta.

    Psalmul 40.8


    Binecuvântatul nostru Domn a avut voia lui Dumnezeu ca singură motivație pentru orice acțiune a Sa. N-a existat nimic în El care să trebuiască să fie înfrânat de către autoritatea lui Dumnezeu. Voia Sa fost perfectă și fiecare mișcare a Lui a fost – în mod necesar, datorită naturii Lui perfecte – în linia voii divine: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38).

    Ce-ar fi putut să-I facă Satan unui astfel de Om? Absolut nimic! A încercat să-L distragă de la calea ascultării și din poziția de dependență, însă totul a fost în zadar. „Dacă ești Fiu al lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini” (Matei 4.3). Cu siguranță că Dumnezeu I-ar da Fiului Său pâine. Fără îndoială, însă Omul perfect refuză să facă pâini pentru El Însuși. Nu avea nicio poruncă pentru aceasta, deci nu avea nicio motivație pentru a acționa. „Este scris: «Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»” (versetul 4). Nimic nu L-a putut distrage de la calea simplei ascultări. „Este scris”, a constituit răspunsul Său invariabil. Nu dorea și nu putea acționa fără o motivație, iar singura Sa motivație era voia lui Dumnezeu. „Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, și legea Ta este înăuntrul inimii Mele.”

    Așa a fost ascultarea lui Isus Hristos, o ascultare perfectă, de la început și până la sfârșit. Iar El a fost nu doar perfect ascultător, ci și perfect dependent. Deși era Dumnezeu peste toate, binecuvântat în veci, totuși, luându-Și locul de Om în această lume, El a trăit o viață de dependență perfectă față de Dumnezeu și a putut spune: „Din pântece Ți-am fost dat Ție” (Psalmul 22.10). El S-a bazat pe deplin și încontinuu, de la iesle și până la cruce, pe Dumnezeul Său, iar după ce Și-a sfârșit lucrarea, Și-a încredințat duhul în mâinile Tatălui. Ascultarea și dependența Lui au fost perfecte întotdeauna.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ca niște prunci născuți de curând, să doriți din tot sufletul laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire.

    1 Petru 2.2


    Hrană sănătoasă

    Astăzi, medicii și farmaciștii ne recomandă o hrană sănătoasă, echilibrată. Sloganul este: Nu prea mult și nu prea gras.

    Ceea ce se recomandă pentru hrana trupului se recomandă și pentru hrana sufletului. Dacă dorim ca sufletul nostru să rămână sănătos, trebuie să-l hrănim sănătos și să evităm tot ceea ce i-ar putea dăuna. Știm, desigur, că nu toată literatura este benefică pentru sănătatea noastră spirituală. Totuși, tocmai în acest punct nu suntem prea critici.

    Din experiența proprie pot să spun că cea mai sănătoasă hrană pentru suflet este Biblia. Indiferent unde o deschid, toate textele mi se adresează și mă îmbărbătează, dar de asemenea mă mustră și mă corectează. Pot spune și eu ca profetul Ieremia: „Când am primit cuvintele Tale, le-am înghițit; cuvintele Tale au fost bucuria și plăcerea inimii mele” (Ieremia 15.16).

    Apostolul Pavel l-a îndemnat pe colaboratorul său Timotei: „Să ai un model al cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, împreună cu credința și cu dragostea în Hristos Isus” (2 Timotei 1.13).

    Fiecare nou împărat din Israel trebuia să-și facă o copie a legii lui Moise și porunca era: „S-o citească în toate zilele vieții lui, ca să învețe să se teamă de Domnul Dumnezeul lui, să păzească și să împlinească toate cuvintele din legea aceasta și toate rânduielile acestea” (Deuteronom 17.19).

    Citirea Bibliei: Iosua 9.1-16 · 1 Corinteni 7.25-40

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ETAPA ȘI LOCUL ÎN CARE TE GĂSEȘTI | Fundația S.E.E.R. România

    „Vă scriu, copilaşilor…” (1 Ioan 2:12)


    Apostolul Ioan spune: „Vă scriu, copilaşilor, fiindcă păcatele vă sunt iertate pentru Numele Lui.” (1 Ioan 2:12). Când ești născut din nou, singurul lucru sigur pe care îl știi este că păcatele tale sunt iertate și ești împăcat cu Dumnezeu. Dar tu mai ai de învățat încă multe lucruri. Termenul grecesc pentru „copilași” se referă la copiii care încep să umble. Până reușesc, ei au nevoie de cineva care să-i ridice și să-i încurajeze, spunându-le că vor putea învăța să umble chiar dacă acum cad, și că vor avea parte de susținerea familiei în acest proces. La fel este și în plan spiritual. Doar că în copilăria spirituală, este esențial să înțelegem diferența dintre etapa creșterii tale și poziția ta în relație cu Dumnezeu. Nu le amesteca!

    Credința în lucrarea încheiată a lui Hristos te împacă cu Dumnezeu și te face un copil al Său acceptat pe deplin și răscumpărat pe deplin. Dacă uiți lucrul acesta, de fiecare dată când cazi, diavolul te va face să te îndoiești de mântuirea ta.

    Când păcătuiești, nu înseamnă că împăcarea ta cu Dumnezeu se schimbă, ci că etapa creșterii tale spirituale are nevoie de îmbunătățiri. Iertarea pe care o primești când ești „născut din nou” este un act juridic, făcându-te un membru cu drepturi depline în familia lui Dumnezeu. Dar iertarea pe care o primești zi de zi este un act relațional. De exemplu, când introduci numere greșite în calculator, ce faci? Le ștergi, nu-i așa?

    Există un buton care-ți permite să corectezi sau să ștergi greșeala, și s-o iei de la capăt… Asta face sângele lui Hristos! Pocăința te ajută să anulezi păcatul și să primești iertarea lui Dumnezeu, pentru ca harul Său să poată curge în continuare. Și când curge harul, urmează creșterea. Așa că, lucrează și azi la îmbunătățirea creșterii tale spirituale!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 4:19-31


    Apostolul este plin de nelinişte şi de nedumerire. Lucrarea lui răbdătoare să fie oare în zadar? (v. 11). Se vede astfel nevoit să reia împreună cu galatenii cunoştinţele elementare ale evangheliei. Să profităm şi noi de aceasta, pentru a le învăţa odată cu ei. Pentru că, dacă Pavel regreta că nu îi putea învăţa pe copiii lui spirituali pe viu, fiind de faţă, cu glasul său în auzul lor (v. 20), noi nu regretăm, pentru că înţelegem motivul: Dumnezeu voia să ne dea această scrisoare.

    Totuşi ~ veţi spune ~ pentru noi nu mai este câtuşi de puţin actual pericolul de a ne reaşeza sub lege. Înseamnă că nu ne cunoaştem bine! De fiecare dată când ne complacem cu purtarea noastră şi avem impresia că Dumnezeu ne datorează ceva, aceasta înseamnă ~ nici mai mult nici mai puţin ~ legalism. De fiecare dată când adoptăm o soluţie fără a conta pe Domnul, de fiecare dată când ne comparăm cu alţii în avantajul nostru, noi manifestăm acest spirit de proprie îndreptăţire, vrăjmaş declarat al harului (comp. cu v. 29). Pentru a ilustra această vrăjmăşie, Pavel îi evocă pe cei doi fii ai lui Avraam. Isaac, fiul promisiunii, este singurul care poate moşteni promisiunea. Ismael, copil după carne, ieşit din roaba Agar, nu are niciun drept la bogăţiile şi binecuvântările tatălui. Aparţinem noi toţi Ierusalimului de sus? Suntem noi, împreună cu Avraam, cu Isaac şi cu Iacov, „împreună–moştenitori ai aceleiaşi promisiuni”: Cetatea cerească (v. 26; Evrei 11.9,10,16)?

  • 3 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Aceasta este dragostea lui Dumnezeu: să ținem poruncile Lui. Și poruncile Lui nu sunt grele, pentru că tot ce este născut din Dumnezeu învinge lumea; și aceasta este victoria care a învins lumea: credința noastră.

    1 Ioan 5.3,4


    Afirmația că-L iubim pe Dumnezeu, în timp ce ignorăm voia Sa exprimată în mod clar, nu este altceva decât ipocrizie. Dragostea de Dumnezeu nu este doar dragostea pentru Dumnezeu, ci dragostea lui Dumnezeu care pătrunde în inimă și produce un răspuns pe măsură. Prin urmare, dragostea pentru Dumnezeu este dovedită prin păzirea poruncilor Lui, iar dragostea admite pe deplin că aceste porunci nu sunt grele.

    Dacă cineva Îl slujește pe Dumnezeu doar pentru plată, cu siguranță simte că este o slujire grea și apăsătoare, însă slujirea cu o inimă plină de dragoste nu cunoaște resentimente. Slujitorul care l-a acuzat pe stăpânul său că este un om aspru era de fapt el însuși aspru și rece, un om care nu făcuse nimic pentru stăpânul său (Luca 19.20-26). El nu a ascultat, pentru că a presupus, în mod fals și cu cinism, că stăpânul său are același caracter ca al lui, pe când, în realitate, stăpânul său era caracterizat de dragoste și de har.

    Dragostea este însuși spiritul biruinței, iar sufletul născut din Dumnezeu dispune de energia binecuvântată a dragostei divine pure, care îndepărtează toate barierele din această lume. Această dragoste nu este înfrântă de obstacolele pe care o lume necredincioasă le ridică pentru a descuraja credința. Orice credincios, în principiu, este un biruitor. Prin urmare, trebuie să fim biruitori și în practică. Credința este biruința care învinge lumea și nenumăratele ei ispite. De vreme ce avem credință, să o folosim ca atare. Dacă necredința spune că dificultățile de pe calea credinței sunt prea mari, credința răspunde în mod simplu: «Eu Îl cred pe Dumnezeu».

    În felul acesta, credința și dragostea merg mână în mână – ele formează împreună izvorul bucuriei și al puterii. Această credință nu este un lucru misterios sau greu de realizat, pe care doar anumiți creștini o pot avea. Cel care crede în Isus, Fiul lui Dumnezeu, biruie lumea.

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Evanghelia] este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede.

    Căci pe când eram noi încă fără putere, Hristos, la timpul cuvenit, a murit pentru cei nelegiuiți.

    Romani 1.16; Romani 5.6


    Întoarcerea la Dumnezeu

    Paul Deussen (1845-1919), filosof și ideolog german, a spus odată: „Forța care ar putea să oprească rotația planetei noastre sau să o arunce pe orbita opusă ar trebui să fie numită o uriașă forță cosmică. Și totuși, ea este mică în comparație cu forța care ar fi necesară pentru a ne opri pe noi, oamenii, din rotația noastră egoistă și pentru a ne arunca pe orbita opusă…”.

    Biblia spune despre gândurile omului că se învârt în mod egoist în jurul propriului eu și că omul s-a distanțat de Dumnezeu. Prin urmare, Cuvântul lui Dumnezeu subliniază nevoia de pocăință. Dar omul este neputincios și incapabil să-și schimbe direcția vieții. Puterea pentru o întoarcere radicală poate veni numai de la Dumnezeu. De aceea, El L-a trimis pe Fiul Său pe pământ și Hristos a murit pentru cei nelegiuiți.

    Dumnezeu ne cheamă astăzi să ne întoarcem la El, însă nu ne spune că ar trebui să ne îmbunătățim sau să ascultăm și mai bine de poruncile Lui. Nu, ci El ne spune că trebuie să ne recunoaștem slăbiciunea și să ne mărturisim egoismul și întreaga noastră vină. Apoi El ne îndreaptă privirea spre Isus Hristos și jertfa Lui, prin care s-au împlinit toate cerințele drepte ale lui Dumnezeu. Pentru toți cei care se bazează, prin credință, pe lucrarea lui Isus, evanghelia se dovedește a fi puterea lui Dumnezeu pentru mântuire și pentru o viață complet nouă.

    Citirea Bibliei: Iosua 8.24-35 · 1 Corinteni 7.10-24


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    COMUNICAREA CU SOȚUL SAU SOȚIA | Fundația S.E.E.R. România

    „Și mă rog ca dragostea voastră să crească tot mai mult în cunoştinţă şi orice pricepere…” (Filipeni 1:9)


    Ai observat că atunci când i-ai făcut curte soției tale, puteai vorbi cu ea fără efort ore în șir, dar după ce te-ai căsătorit lucrurile s-au schimbat?! Și dacă nu lucrezi la acest aspect, conversația poate deveni superficială și chiar să conducă la neînțelegeri. Biblia ne avertizează că orice om ar trebui „să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire și zăbavnic la mânie” (Iacov 1:19). Există o artă a comunicării pe care o poți deprinde ținând cont de următoarele sfaturi:

    1) Caută ocazii de a vă face complimente unul altuia. Poate crezi că soțul sau soția ta este minunat(ă), dar el/ea are nevoie să te audă spunând mai des lucrul acesta. Se spune că sunt necesare douăsprezece complimente pentru a neutraliza efectul unei critici, așadar, când viața îl/o doboară pe soțul sau pe soția ta, ridică-l/o!

    2) Nu încerca să-ți schimbi soțul sau soția bătându-l/o la cap. Întrebări precum: „De ce nu poți să…?” sau „De ce întotdeauna…?” pot suna mai mult a întrebări de părinte decât de partener de viață. Spune-i soțului tău sau soției tale o dată – nu de o mie de ori! – ce te deranjează. Și înainte să-ți deschizi gura, întreabă-te: „Aș spune asta unui prieten drag?” Dacă nu, n-o spune!

    3) O căsnicie reușită nu va experimenta acel sentiment de vid interior. De aceea comunicarea eficientă este atât de necesară. O abordare de genul: „Dragă, putem discuta câteva clipe?” sună mai puțin amenințător decât acel anunț de rău augur: „Trebuie să stăm de vorbă!” Oamenii nu pot suporta prea multă „presiune sufletească”. Faptul că-i presezi nu face decât să producă rezultate greșite. Dacă soțul sau soția ta este indiferent față de o problemă, discut-o cu un prieten sau cu un consilier de încredere. Apoi oferă-i soției sau soțului o versiune condensată, mai puțin emoțională.

    4) Lasă-ți soțul sau soția să-și exprime punctul de vedere. Când ți se vorbește despre lucruri care nu te interesează, adu-ți aminte de versetul: „Supuneţi-vă unii altora” (Efeseni 5:21). Uneori acest lucru înseamnă și să întrebi: „Despre ce ai vrea să discutăm?” Dacă vrei să ai o căsnicie bună, folosește aceste patru îndemnuri în fiecare zi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Galateni 4:1-13


    Astfel Dumnezeu dăduse cu totul altceva decât legea: promisiuni necondiţionate. Ele proveneau din dragostea Sa şi din bucuria Sa de a binecuvânta, atât naţiunile, cât şi pe iudei. A dispreţui un asemenea dar însemna a dispreţui dragostea Lui. Pretenţia, de exemplu, de a plăti pentru un cadou pe care l–am primit este o ofensă adusă donatorului. Cât de întristată este inima lui Dumnezeu la vederea atâtor creştini care uită de libertatea Duhului, pentru a o înlocui cu biete practici plictisitoare! Ce dovedeşte aceasta? Că aceşti copii ai lui Dumnezeu Îl cunosc atât de greşit pe Tatăl lor ceresc. Este de înţeles că un necredincios se mulţumeşte cu „cunoştinţele elementare slabe şi sărace”, pentru că nu are altele mai bune. „Dar acum ~ ne spune versetul 9 ~ după ce L–aţi cunoscut pe Dumnezeu” şi fiind cunoscuţi de El (1 Corinteni 8.3), să nu ne mai lăsăm robiţi şi să nu tolerăm nimic care-I aduce Lui indignare. Să avem încredere deplină în dragostea Lui.

    În versetul 12, apostolul îşi întrerupe expunerea, pentru a vorbi inimii galatenilor săi preaiubiţi. El ştie să le aducă aminte de bunăvoinţa şi de dăruirea lor pentru el. Vai, afecţiunile pe care absenţa le răceşte sunt afecţiuni slabe. Convingerile care–şi pierd înfiriparea atât de repede după plecarea slujitorului lui Dumnezeu sunt convingeri slabe. Cum este dragostea noastră creştină? Şi cum este credinţa noastră?

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne