Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 5 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dumnezeul părinților noștri L-a înviat pe Isus, pe care voi L-ați omorât, atârnându-L pe lemn. Pe Acesta, Dumnezeu L-a înălțat prin dreapta Sa ca Domn și Mântuitor, ca să dea pocăință lui Israel și iertare de păcate.

    Fapte 5.30,31


    Hristos, Mântuitorul nostru (4) – Înălțat

    Aici, în Fapte 5, îi vedem pe Petru și pe ceilalți apostoli cum sunt puși în închisoare de către conducătorii religioși (versetul 18). Totuși, avem în aceasta o ilustrație a faptului că niciodată Cuvântul lui Dumnezeu nu poate fi legat. Un înger este trimis pentru a-i elibera din închisoare, iar el le spune: „Duceți-vă, și stați în templu și vorbiți poporului toate cuvintele Vieții acesteia” (versetul 20).

    Apostolii sunt apoi aduși înaintea marelui preot și a sinedriului. Petru și ceilalți apostoli îi avertizează pe acești conducători că împotrivirea lor era, în realitate, față de Dumnezeu Însuși. Ei erau vinovați de omorârea Domnului Isus, pe care Îl răstigniseră pe o cruce: „Pe El Dumnezeu L-a înălțat prin dreapta Sa”. Israel Îl lepădase pe Mesia al lor, însă Dumnezeu Îl primise. Ce lucru solemn! Petru le spune că El era înălțat pentru a fi „Domn și Mântuitor”. Chiar și atunci, înălțat ca Mântuitor, El era la dispoziția lui Israel pentru a fi chemat de ei, „ca să dea lui Israel pocăința și iertarea de păcate”. Ioel profețise despre acest lucru: „Oricine va chema numele Domnului va fi mântuit” (Ioel 2.32). În timp ce Israel aștepta eliberarea de romani, Petru le spune că Domnul este gata să-i mântuiască de păcatele lor (conform cu Matei 1.21).

    Știm că Israel, ca popor, a refuzat și această ofertă, venită din partea unui Hristos înălțat. Ce minunat însă că la noi, la cei dintre națiuni, evanghelia a venit în felul acesta (Isaia 49.6)! Noi Îl cunoaștem astăzi ca Mântuitor. Și ce mare îndurare a Dumnezeului nostru că, într-o zi viitoare, rămășița restabilită a lui Israel Îl va primi pe Mesia și va cunoaște atât iertarea de păcate, cât și eliberarea de vrăjmașii ei! Îndurarea care ne-a mântuit pe noi îi va mântui și pe ei (Romani 11.30-32).

    K. Quartell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea!

    Psalmul 119.103


    Același „tratament” îl folosea și medicul

    O doamnă care se lupta adesea cu melancolia a decis în cele din urmă să consulte un medic cunoscut. Acesta, pe lângă cunoștințe medicale, avea și abilități de comunicare cu oamenii și i-a pus o serie de întrebări, a notat răspunsurile și le-a examinat cu atenție. Și-a dat seama care era problema ei și, fără să-i prescrie ceva, s-a ridicat de la birou și i-a spus: „De acum înainte, vă rog să citiți Biblia timp de o oră în fiecare seară. După o lună, aș vrea să ne revedem”.

    „Își bate joc de mine. Nu am venit la un preot, ci la un doctor”, și-a spus femeia. – Cu toate acestea, în acea seară a luat Biblia ca să citească. „La urma urmei, nu mă costă nimic. Vreau să încerc acest «tratament».” A citit și, după un timp, a simțit nevoia să se roage. Și așa a făcut seară de seară. Încetul cu încetul, un anumit echilibru interior i-a alungat gândurile întunecate. Apoi a mers din nou la medic.

    „Se vede imediat că vă simțiți mai bine!”, a exclamat medicul. „Dar nu mă surprinde deloc. V-am prescris același «tratament» pe care îl folosesc și eu.” Apoi a luat de pe birou o Biblie uzată de mult citit și a continuat: „Vedeți această carte? O citesc în fiecare dimineață. Nu încep niciodată o consultație fără să o citesc. Ea îmi oferă stabilitate interioară. Nu-mi mulțumiți mie, mulțumiți-I lui Dumnezeu! Și, mai presus de toate, continuați acest tratament!”.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 1.1-54 · Psalmul 78.54-64


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EȘTI O PERSOANĂ CRITICĂ? | Fundația S.E.E.R. România

    „Aaron a zis: …Nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi…” (Numeri 12:11)

    Dacă trăiești cu impresia că atitudinea critică față de ceilalți este doar o exercitare a dreptului tău de liberă exprimare, și că nu e mare lucru, atunci oprește-te și gândește-te la următoarele patru lucruri:

    1) Dumnezeu a considerat că Aaron și Maria au păcătuit atunci când l-au criticat pe Moise că s-a căsătorit cu o femeie etiopiancă. El a lovit-o pe Maria cu lepră, iar Aaron a recunoscut, s-a grăbit să se pocăiască și a spus: „nu ne face să purtăm pedeapsa păcatului pe care l-am făcut ca nişte nechibzuiţi.” Da, Dumnezeu a vindecat-o pe Maria, dar după ce a fost făcută de rușine, în mod public.

    2) Atitudinea critică îți va aduce suferință pe plan relațional. Iată ce a pățit Maria: „Domnul a zis lui Moise: „Să fie închisă deci şapte zile afară din tabără, după aceea să fie primită în tabără.” (Numeri 12:14). Lepra era o boală contagioasă și cei care o aveau erau izolați de restul lumii. Din exemplul acesta putem primi o învățătură importantă. Când ajungi să fii cunoscut pentru atitudinea ta critică, oamenii se vor distanța de tine și te vor evita. E o chestiune de încredere; ei știu că dacă vei discuta cu ei despre alții, vei discuta și cu alții despre ei.

    3) Atitudinea critică zădărnicește propășirea tuturor. „Maria a fost închisă şapte zile afară din tabără. Şi poporul n-a pornit până ce n-a intrat din nou Maria în tabără.” (Numeri 12:15) Ai auzit sau ai făcut parte, vreodată, dintr-o organizație în care cineva care găsea vină tuturor a distrus eficiența și a încetinit progresul întregului grup? Asta face atitudinea critică în colectivitate, familie sau biserică!

    4) O atitudine critică rănește relația ta cu Dumnezeu. Biblia ne spune ce fel de atitudine trebuie să avem: „Doamne, cine va locui în cortul Tău? Cine va locui pe muntele Tău cel sfânt? Cel ce umblă în neprihănire, cel ce face voia lui Dumnezeu şi spune adevărul din inimă. Acela nu cleveteşte cu limba lui, nu face rău semenului său şi nu aruncă ocară asupra aproapelui său… Cel ce se poartă aşa nu se clatină niciodată.” (Psalmul 15:1-3, 5). Așa că, fii atent azi la atitudinea ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 1:1-14


    Autorul Epistolei către Evrei este probabil apostolul Pavel. El însă nu şi–a dat numele, pentru a lăsa în întregime locul Domnului Isus, marelui „Apostol al mărturisirii noastre” (cap. 3.1). După ce vorbise prin atâtea instrumente diferite, Dumnezeu a sfârşit prin a Se adresa direct lui Israel şi oamenilor prin propriul Lui Fiu (Ieremia 7.25; Marcu 12.6). El este Cuvântul, revelaţia deplină şi definitivă a lui Dumnezeu. Iar pentru a ne da o idee mai înaltă, ne învaţă Cine este acest Fiu: Moştenitorul tuturor lucrurilor, Creatorul lumilor, Strălucirea gloriei Sale şi Întipărirea fiinţei Sale, Cel care susţine toate lucrurile (Ioan 1.1,18). Iar Cel care a făcut lumile este, de asemenea, Cel a făcut curăţirea de păcate. Însă, în timp ce, pentru a crea, a fost suficient un cuvânt, pentru a face curăţirea de păcate, El a trebuit să plătească preţul suprem: propria Lui viaţă.

    Mai multe citate din psalmii pe care îi numim mesianici: Psalmul 2, 45, 102, 110, fixează înălţarea şi supremaţia Fiului lui Dumnezeu. Îngerii sunt creaturi, Isus este Creatorul; ei sunt slujitori, El este Domnul. Îngerii, în chip nevăzut, lucrează în favoarea noastră; Isus singur a înfăptuit curăţirea de păcate, de ale mele şi de ale tale. Iar ceea ce El este pune în evidenţă într-un mod incomparabil valoarea a ceea ce El a făcut.

  • 4 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin îndurarea Ta ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuința sfințeniei Tale.

    Exod 15.13


    Poporul a putut rosti aceste cuvinte, deși picioarele lor abia călcaseră marginea pustiei. Aceasta nu era expresia unei speranțe vagi, care să se bazeze pe șansa oarbă. Nu! Când sufletul este în întregime cu Dumnezeu, poate să se avânte în toată plinătatea harului Său, să se încălzească în strălucirea feței Sale și să se desfete în belșugul îndurărilor Sale și în bunătatea Sa plină de dragoste. Nu este niciun nor la orizont atunci când sufletul credinciosului, ocupându-și locul pe stânca veșnică pe care dragostea răscumpărătoare l-a așezat și l-a unit cu un Hristos înviat, caută în vistieria nelimitată a planurilor și scopurilor infinite ale lui Dumnezeu și se bazează pe strălucirea acelei glorii pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru toți aceia care și-au spălat hainele, albindu-le în sângele Mielului.

    Acesta este motivul acelor laude strălucitoare, înalte și fără pereche pe care le găsim de-a lungul Scripturii. Făptura este cu totul dată deoparte și Dumnezeu rămâne singurul Obiect al laudei. El umple întregul orizont al sufletului. Nu mai există nimic de la om – nici simțăminte de-ale sale, nici experiențe de-ale sale – de aceea fluviul laudei poate curge din belșug și neîntrerupt. Ce diferență între această stare și unele cântări pe care le auzim adesea cântate de creștini, cântări care abundă în menționarea falimentului, a slăbiciunii și a lipsurilor noastre! Realitatea este că nu vom putea niciodată să cântăm cu o adevărată inteligență și putere spirituală, cât timp privim la noi înșine. Căci, privind la noi, vom descoperi mereu ceva înăuntrul nostru care va fi o piedică în calea închinării. De fapt, mulți consideră o virtute să se afle într-o stare de continuă îndoială și ezitare; și, în consecință, cântările lor sunt potrivite cu starea lor. Astfel de persoane, oricât de sincere și de pioase ar fi, nu au pătruns niciodată, în ce privește experiența practică a sufletului, pe adevăratul teren al închinării. Astfel de creștini încă nu au terminat cu ei înșiși; nu au trecut prin Marea Roșie și, ca oameni botezați spiritual, nu și-au luat locul pe țărmul celălalt, în puterea învierii. Într-un fel sau altul, ei încă se preocupă cu ei înșiși și nu privesc eul ca fiind crucificat și înlăturat pentru totdeauna dinaintea lui Dumnezeu.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ascultați lucrul acesta, popor fără minte și fără inimă, care are ochi și nu vede, are urechi și n-aude!

    Ieremia 5.21


    Plantele care aud

    „Pot auzi plantele?” Înainte de a scutura energic din cap, vă rugăm să citiți mai departe: Oamenii de știință au dovezi solide că unele plante răspund la undele sonore într-un anumit spectru de frecvențe. Dacă se difuzează plantei sunetul unei albine în zbor sau semnale sonore cu frecvențe similare, florile produc, în câteva minute, mai mult nectar sau nectar mai concentrat. Se pare că petalele „aud” albina și cresc imediat producția de nectar.

    Faptul că plantele „aud” este o situație avantajoasă pentru ambele părți: planta își poate folosi mai bine resursele, iar albina este răsplătită cu o cantitate mai mare de nectar. Cu toate acestea, modul în care plantele și albinele au învățat să interacționeze este încă un mister.

    Deci se pare că unele plante au „urechi” și pot auzi. Dar câți oameni au urechi, mult mai perfecte și mai eficiente decât cele ale plantelor – și totuși nu aud: copiii nu aud, pentru că sunt captivați de jocurile lor; persoanele în vârstă nu aud, pentru că auzul lor s-a deteriorat; elevii nu aud, pentru că se gândesc în altă parte.

    Adesea suntem surzi atunci când Dumnezeu ne vorbește prin evenimente naturale sau prin nenorociri. El ne vorbește prin intermediul oamenilor, precum profetul Ieremia în versetul de astăzi, și prin Cuvântul Său, Biblia. Dumnezeu dorește ca oamenii să audă, să asculte și să-I deschidă ușa. Domnul Isus spune: „Iată, Eu stau la ușă și bat; dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, Eu voi intra la el, voi cina cu el și el cu Mine” (Apocalipsa 3.20).

    Citirea Bibliei: Rut 4.1-22 · Psalmul 78.34-53


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ-ȚI GESTIONEZI EMOȚIILE! | Fundația S.E.E.R. România

    „Iosif… i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.” (Geneza 50:19-21)

    Dacă ai citit istoria lui Iosif, cred că ești de acord că el ar fi avut toate motivele să fie mânios, plin de amărăciune și dornic să se răzbune, pentru felul vrednic de dispreț în care l-au tratat frații săi.

    Dar, ce a făcut el? Nu s-a umplut de furie și nu s-a răzbunat. El a ajutat Egiptul, țara robiei și întemnițării sale nedrepte, să supraviețuiască în timpul foametei. Și-a hrănit familia, când frații săi au venit să cumpere mâncare. El a ales să ierte, și astfel a fost eliberat de emoțiile negative. El a rezolvat problemele trecutului, nu a lăsat ca acestea să-i afecteze viitorul, și a rămas în voia lui Dumnezeu. Ajuns al doilea ca rang în Egipt, după Faraon, Iosif avea putere de viață și de moarte asupra celor care-l făcuseră să sufere. Cu toate acestea, el le-a zis: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi, şi anume să scape viaţa unui popor în mare număr. Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni pe voi şi pe copiii voştri.” Şi i-a mângâiat şi le-a îmbărbătat inimile.” (Geneza 50:20-21).

    Toți avem reacții emoționale în relațiile noastre, dar mânia sau dezamăgirea vor fi o problemă doar dacă ești controlat de emoții. Când mânia te face să deteriorezi lucrurile de care Dumnezeu te-a făcut responsabil, emoțiile tale sunt gestionate greșit! Când nu reușești să-ți gestionezi mânia, îi faci loc diavolului! Iar Biblia ne avertizează în privința aceasta: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.” (Efeseni 4:26-27).

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: învață să-ți gestionezi bine emoțiile!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filimon 13-25


    Onisim înseamnă „folositor”. Odinioară sclav nefolositor, de acum îşi merita numele (v. 11). În plus, devenise şi un frate credincios şi preaiubit (v. 16; Coloseni 4.9). Niciun nume nu are preţ mai mare ca acela de frate şi el se potriveşte atât stăpânului creştin (v. 7b; 20), cât şi sclavului creştin. Cât despre Pavel, el nu apelează la alte titluri decât la acelea de bătrân şi de întemniţat al lui Isus Hristos (v. 9). Dacă s-ar fi gândit numai la el însuşi, nu s-ar fi lipsit de serviciile lui Onisim. Dorea însă să-i dea ocazie: acestuia, de a da mărturie în casa în care odinioară se purtase rău, iar lui Filimon, de a constata roadele acestei convertiri şi de a „arăta dragoste” faţă de el (2 Corinteni 2.8).

    Această istorie a lui Onisim este, într–un sens, a noastră. Sclavi răzvrătiţi, noi am fost găsiţi pe drumul voinţei proprii şi am fost readuşi la Stăpânul nostru, dar nu pentru a fi în robie, ci ca aceia pe care El îi numeşte fraţii Lui preaiubiţi (comp. v. 16 cu Ioan 15.15). Iar Pavel este aici o imagine a Domnului Isus, plătind datoria noastră şi mijlocind pentru noi (v. 17‑19). Această epistolă să ne înveţe să introducem în viaţa noastră de toate zilele creştinismul practic: uitarea de sine, delicateţea, smerenia, harul, ~ pe scurt, toate multiplele manifestări ale dragostei.

  • 3 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Mulțumim lui Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, rugându-ne întotdeauna pentru voi, după ce am auzit despre credința voastră în Hristos Isus și despre dragostea pe care o aveți pentru toți sfinții, datorită speranței care vă este păstrată în ceruri.

    Coloseni 1.3-5


    Iată pentru ce mulțumește apostolul! Era o frumoasă mărturie. Hristos Isus era obiectul credinței și al încrederii lor. Privirea lor spirituală se oprea asupra Persoanei și lucrării Sale. De aici decurge în mod necesar dragostea, deoarece credința lucrează prin dragoste. Fără dragoste, credința este ca un pom fără roade. Iar această dragoste nu excludea pe nimeni; ea îi cuprindea pe „toți sfinții”, pe toți aceia care, ca și ei, fuseseră puși deoparte pentru Dumnezeu și erau părtași privilegiilor copiilor Săi. Astfel se caracterizează dragostea creștină: ea este largă, este cuprinzătoare.

    Dacă apostolul aduce mulțumiri și se roagă necurmat pentru coloseni, el o face și „datorită speranței care le este păstrată în ceruri”. Apostolul știa ce le era rezervat în ceruri, în afara sferei pământești, și se bucura de acest lucru, îndreptând și privirile lor spre această țintă cerească. Înviați cu Hristos – cu un Hristos aflat acum în ceruri – ei nu puteau avea altă speranță decât una cerească; acesta era lucrul care îi caracteriza pe ei și care trebuia să caracterizeze și umblarea lor. Nici iudaismul, cu preceptele lui, și nici filosofia, cu speculațiile ei zadarnice, nu le puteau da această speranță care să îi desprindă de pământ și să îi atașeze de cer, locul unde Se află Obiectul credinței și al dragostei. Numai evanghelia ne luminează cu această lumină cerească, deoarece ea vine de sus și într-acolo ne îndreaptă și inimile noastre.

    Colosenii, care erau în pericol să fie antrenați în practicile unei religii pământești, sunt readuși spre adevărata lor destinație prin chiar aceste cuvinte: „Speranța care vă este păstrată în ceruri”. Fie ca și noi, care suntem expuși aceluiași pericol de a ceda la provocările preocupării cu cele ale pământului, să ne amintim neîncetat de „speranța care ne este păstrată în ceruri” și care trebuie să facă din noi oameni cerești, realizând faptul că suntem înviați cu Hristos nu pentru pământ, ci pentru cer, unde se află izvorul vieții noastre.

    H. Rossier


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Luați seama ca nu cumva să refuzați să ascultați pe Cel … care vorbește din ceruri.

    Evrei 12.25


    Destinul sau providența divină?

    Călătoria de afaceri fusese minuțios planificată, totul trebuia să decurgă foarte bine. Însă, pe drumul către aeroport, mașina a avut o pană. Toți cei trei din mașină au pierdut zborul și astfel au ratat întâlnirea importantă cu un client. Primul a rămas liniștit, al doilea și-a stăpânit cu greu indignarea, în timp ce al treilea a fiert de mânie.

    Seara, cei trei au aflat uimiți știrea tragică: acel avion se prăbușise. Și nu era niciun supraviețuitor!

    Primul este un om credincios, are o familie și este tată. Cu toate că în acea dimineață nu a înțeles de ce a permis Dumnezeu acea pană, a acceptat liniștit situația. Acum știe că Dumnezeu a vrut să-l păzească pe el și pe familia lui de o nenorocire. Adânc mișcat, Îi mulțumește Tatălui său ceresc.

    Cel de-al doilea nu este credincios. Această întâmplare l-a pus însă pe gânduri. Unde ar fi fost acum, dacă ar fi prins avionul? Înțelege că există un Creator care îl iubește și care astăzi l-a ocrotit într-un mod special. Apelul de trezire al lui Dumnezeu l-a atins adânc și el se pune pe genunchi în fața acestui Dumnezeu atotputernic.

    Cel de-al treilea este ateu. De dimineață era mânios. Acum se felicită pentru norocul lui și le povestește cunoscuților săi cum a scăpat de moarte. Apelul de trezire al lui Dumnezeu a ajuns la urechile lui, dar nu l-a mișcat cu nimic.

    Recunoaștem noi oare intenția lui Dumnezeu în evenimentele care au loc în viața noastră?

    Citirea Bibliei: Rut 3.1-18 · Psalmul 78.17-33


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CINCI HOTĂRÂRI DE PUS ÎN PRACTICĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Să alergăm cu stăruinţă…” (Evrei 12:1)

    Susan Alexander Yates, autoare creștină, ne sfătuiește să luăm următoarele cinci decizii pe care să le practicăm în fiecare zi din viața noastră:

    1) Comunică Vestea Bună unei persoane care nu-L cunoaște pe Hristos. Dumnezeu ne poruncește să fim „sare și lumină” (Matei 5:13-16); lucrul acesta nu se va întâmpla dacă ne petrecem tot timpul cu persoane credincioase. Poate ți se pare înfricoșător să-i evanghelizezi pe alții, dar când îți asumi riscul, vei vedea că Dumnezeu lucrează prin tine.

    2) Fii mulțumitor! Obișnuiam să mă trezesc și să mă gândesc la toate lucrurile pe care trebuia să le fac și la persoanele care aveau nevoie de mine. Mă cuprindea depresia înainte să cobor măcar din pat! Așa că am început să meditez la trăsăturile caracterului lui Dumnezeu, gândindu-mă cât de minunat este Dumnezeu. Perspectiva mea s-a schimbat. Încearcă și tu!

    3) Petrece timp de calitate cu soțul sau cu soția ta. Mai demult aveam o bucată de pământ pe care am plantat zmeură. În primii ani am avut grijă de ea și am strâns o recoltă bogată. Apoi am devenit ocupată și zmeura a fost năpădită de buruieni. Căsnicia poate fi la fel. Devenim ocupați cu copiii, cu cariera, cu biserica… Avem impresia că vom petrece destul timp împreună când lucrurile se vor mai liniști. Problema este că viața nu se liniștește niciodată. Nu lăsa ca buruienile să-ți înece căsnicia! Tu crești viitori soți și soții, iar ei trebuie să învețe și să vadă că o căsnicie fericită se zidește în timp.

    4) Uneori, spune „nu”! Maturizarea înseamnă să amâni ceva ce ai vrea să faci, pentru a te focaliza pe ce trebuie să faci. Peste zece ani, ce crezi că va conta mai mult: că ți-ai înscris copilul la încă o activitate, sau că ai spus „nu” și ați petrecut mai mult timp împreună?

    5) Urmează-L pe Hristos cu forțe proaspete. Psalmistul David s-a rugat: „Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale” (Psalmul 51:12). Diversifică-ți programul. Alege un nou subiect de studiu biblic. Notează-ți într-un jurnal gândurile pe care le primești de la Domnul. Iar dacă te simți blazat, roagă-L pe Dumnezeu să-ți arate motivul!” Așadar, „să dăm la o parte orice piedică şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne şi să alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.” (Evrei 12:1). Așa să ne ajute Dumnezeu și azi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filimon 1-12


    În manualele şcolare, lecţiile propriu-zise sunt adesea urmate de câte un exerciţiu aplicativ. Epistola către Filimon ne face să ne gândim la aceasta. Ea nu conţine nicio revelaţie particulară, însă ne arată punerea în practică de către Pavel şi tovarăşii lui a îndemnurilor din celelalte epistole ale sale.

    „Îmbrăcaţi-vă deci, ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, smerenie”, le scria el colosenilor (cap. 3.12; comp. şi v. 5 cu Efeseni 1.15). Şi tocmai în Colose locuia Filimon, om evlavios, prieten al apostolului, bogat, pentru că avea sclavi. Unul dintre ei, Onisim, după ce fugise de la el, l–a întâlnit pe Pavel, întemniţat la Roma, şi s–a întors la Dumnezeu. Acum apostolul îl trimitea la stăpânul lui, purtând acest mesaj emoţionant. Era o acţiune contrară poruncii legii, potrivit căreia sclavul fugit nu trebuia dat înapoi stăpânului său (citiţi Deuteronom 23.15,16). Legea, în adevăr, ţinea cont de împietrirea inimii omului (comp. cu Marcu 10.5), în timp ce harul, la apostol, ţinea cont de acelaşi har care lucra şi în inima lui Filimon. Pavel cunoştea dragostea acestuia pentru toţi sfinţii (v. 5) şi dovezile pe care le dăduse (v. 7).

  • 2 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Isus, după ce a fost botezat, a ieșit îndată din apă; și, iată, cerurile I s-au deschis.

    Matei 3.16


    Cerul deschis (1) – Isus Hristos, Obiectul plăcerii cerului

    Există patru ocazii în Noul Testament în care vedem cerurile deschise (Matei 3.16; Ioan 1.51; Fapte 7.56; Apocalipsa 19.11). Fiecare dintre ele Îl are pe Domnul Isus ca Obiect special.

    Prima dintre ele, care oferă caracterul următoarelor, apare la începutul slujirii lui Hristos pe pământ. Domnul Isus a venit la Ioan pentru a fi botezat, însă Ioan căuta să-L împiedice (Matei 3.14), spunând că el ar fi trebuit să fie botezat de Hristos. Domnul însă i-a răspuns: „Lasă acum; pentru că așa se cuvine, să împlinim toată dreptatea” (versetul 15). Domnul, în har deplin, spune: „Se cuvine să împlinim”, identificându-Se astfel cu lucrarea lui Ioan. Trebuie să știm însă că El nu avea deloc nevoie să fie botezat, fiindcă nu păcatul Îl adusese acolo, ci dreptatea.

    Acesta este motivul pentru care cerul s-a deschis și pentru care auzim glasul Tatălui, exprimând plăcerea Sa supremă în Fiul Său. Fiindcă El luase această poziție de umilință, oamenii ar fi putut să-L așeze la același nivel cu cei păcătoși. Cerul însă n-a permis așa ceva, astfel că glasul divin a răsunat – Hristos era Obiectul plăcerii cerului.

    Este scris că, atunci când „Domnul a privit din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă este vreunul cu pricepere, care-L caută pe Dumnezeu”, concluzia a fost că „toți s-au abătut, toți s-au stricat; nu este niciunul care să facă binele, nici unul măcar” (Psalmul 14.2,3). Această concluzie a fost valabilă doar până când Fiul lui Dumnezeu a venit aici și a locuit printre oameni – atunci cerul s-a deschis cu plăcere deasupra unui Om.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vă îndemn deci înainte de toate să faceți cereri, rugăciuni, mijlociri, mulțumiri pentru toți oamenii. Lucrul acesta este bun și bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru.

    1 Timotei 2.1,3


    Străbunica mea

    Amintirile din copilărie despre străbunica mea sunt, din nefericire, foarte sumare. Locuința ei era mică și întunecoasă. Și-a petrecut ultimii ani ai vieții, în mare parte, lângă soba din fontă, care servea atât pentru încălzit, cât și pentru gătit.

    Îmi pot aminti însă foarte bine de fața ei prietenoasă și binevoitoare și de mâinile ei care m-au impresionat ca și copil, deoarece aveau multe riduri. În ultimii ei ani de viață, străbunica ședea adesea cu mâinile împreunate pe scaunul ei din apropierea sobei. Cât de mult au muncit, au ajutat, au atins, au cârpit, au curățat, au spălat, au mângâiat și s-au rugat aceste mâini în decursul anilor!

    În ultimul timp, lumina ochilor ei devenise atât de slabă, încât nu mai putea face mai nimic. Dar s-a rugat cu atât mai mult. Câte rugăciuni a rostit ea pentru copiii, nepoții și strănepoții ei! Și, cu siguranță, un rezultat al acestor rugăciuni este și faptul că mulți dintre urmașii ei L-au primit pe Domnul Isus Hristos ca Mântuitor al lor personal.

    Pentru mine, fața prietenoasă și mâinile cu riduri ale străbunicii mele credincioase sunt o mare încurajare, arătându-mi că o viață împreună cu Dumnezeu este plină de sens, foarte fericită și cu multe satisfacții.

    Citirea Bibliei: Rut 2.1-23 · Psalmul 78.1-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU PRIVI ÎN URMĂ! (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19)

    Revenim azi la cuvintele autoarei creștine Ellen Vaughn, care scria că – pentru ca vitalitatea noastră spirituală să abunde, noi trebuie să dăm (spuneam ieri):

    1) Greșelile pe care le-am făcut când nu eram întorși la Domnul.

    2) Rușinea noastră pentru păcatele comise, și pe care Domnul Isus a luat-o asupra Sa.

    Și continuă cu al treilea lucru pe care trebuie să-l dăm uitării: „Succesele pe care le-am avut fără Dumnezeu! Asta nu înseamnă că trebuie să ștergem cu buretele tot ce-am realizat, ci să nu ne împăunăm cu ele; să lucrăm și să trăim dând tot ce avem mai bun pentru Dumnezeu, care Se bucură când reușitele noastre sunt spre slava Sa.

    Suntem îndemnați să uităm succesul din trecut – dacă acesta ne definește identitatea sau dacă ne face să fim plini de sine, încrezuți și lăudăroși. Nu trebuie să preamărim trecutul, umflându-i succesele. În același fel, trebuie să ne asigurăm că lucrarea și harul lui Dumnezeu din viețile noastre nu sunt de domeniul trecutului! Dacă putem da exemple de credincioșie a lui Dumnezeu doar de acum cinci ani, dar nu și de săptămâna aceasta, relația noastră cu Hristos are nevoie de împrospătare!” Apostolul Pavel îi avertizează pe filipeni cu privire la cei ce își pun încrederea în lucrurile și în realizările omenești: „Dacă altul crede că se poate încrede în lucrurile pământeşti, eu şi mai mult” (Filipeni 3:4), a spus el, prezentându-și CV-ul pe care mulți din vremea lui l-ar fi invidiat. Dar el n-a rămas agățat de trecutul său, ci spune în continuare: „Dar lucrurile care pentru mine erau câştiguri le-am socotit ca o pierdere din pricina lui Hristos… fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.” (Filipeni 3:7, 13-14)

    Vestea bună este că Dumnezeu nu-ți analizează trecutul pentru a-ți determina viitorul. El spune: „Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou!” Așadar învață din trecut, dar nu te mai gândi la el; nu mai privi în urmă, ci înainte și în sus – la Hristos!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Tit 3:1-15


    Purtarea noastră faţă de autorităţi şi faţă de toţi oamenii trebuie, în mod necesar, să fie deosebită de tot ce eram „şi noi” înainte de întoarcerea la Dumnezeu. Şi această amintire a tristei noastre stări de altădată este în măsură să ne facă „plini de blândeţe faţă de toţi oamenii” (v. 2; Filipeni 4.5). Departe de a ne ridica deasupra lor, noi putem să-i invităm, prin propriul nostru exemplu, să profite de acelaşi har care ne-a regenerat pe noi (prin spălarea naşterii din nou).

    În această epistolă, faptele bune sunt menţionate de şase ori (cap. 1.16; 2.7,14; 3.1,8,14). Sub pretext că ele nu au valoare pentru mântuire (v. 5), noi riscăm să le subestimăm importanţa şi să ne despărţim de alţi creştini mai puţin instruiţi asupra altor aspecte doctrinare. Dimpotrivă, noi trebuie să fim „cei dintâi în fapte bune”, şi aceasta cu un dublu scop: întâi pentru a fi de folos oamenilor (v. 8), apoi pentru a nu fi neroditori (v. 14). Domnul are plăcere să producă roade în viaţa alor Săi şi tot El apreciază natura lor. Bună este numai lucrarea făcută pentru El. Vânzând parfumul pentru a da săracilor, Maria ar fi făcut o faptă bună înaintea ochilor lumii, dar, vărsându-l pe picioarele Domnului, a ştiut să facă o lucrare bună pentru El (Matei 26.10).

  • 1 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus deci, cu șase zile înainte de Paști, a venit la Betania, unde era Lazăr cel mort, pe care îl înviase Isus dintre morți. I-au pregătit deci o cină acolo și Marta slujea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.

    Ioan 12.1,2


    Ce scenă minunată avem aici! Dovada dragostei Domnului și a puterii Sale biruitoare asupra morții se afla acolo, în persoana lui Lazăr. Avem aici un cerc al dragostei, căci, în capitolul anterior, citim că „Isus iubea pe Marta, pe sora ei și pe Lazăr” (Ioan 11.5). Dragostea Lui era un lucru bine cunoscut, fiindcă surorile îi trimiseseră mesajul: „Cel pe care îl iubești este bolnav”. După ce l-a înviat pe Lazăr, Domnul a venit în Betania, unde I-au pregătit o cină.

    Și cum dragostea întotdeauna își găsește plăcerea să cheltuie și să se cheltuie pentru cei iubiți, I-au pregătit Domnului un ospăț, oferindu-I locul dintâi. Marta slujea, Lazăr era unul dintre cei care stăteau cu El la masă, iar Maria a adus un parfum foarte scump, pe care l-a turnat pe picioarele Lui. În felul acesta, ea și-a luat locul de închinătoare, bucurând inima Lui, peste care crucea își arunca umbra întunecoasă, iar casa a fost umplută de mireasma parfumului. Deși urât de atâția care în scurt timp aveau să-L răstignească, Domnul este iubit, adorat și onorat aici, în Betania, cu șase zile înainte de moartea Sa.

    Fie ca inimile noastre, atrase de gloria și de dragostea Lui nepieritoare, să-I pregătească și ele o cină! Uniți în duh cu toți cei care-L iubesc cu sinceritate, să ne adunăm laolaltă pentru numele Lui, recunoscând că El este singurul centru de strângere laolaltă! Să luăm cina Sa cu inimi recunoscătoare și pline de închinare și, cu speranța fericită de a fi pentru totdeauna cu El, să ne aducem aminte de El: „Fiindcă ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta vestiți moartea Domnului, până va veni El” (1 Corinteni 11.26).

    N. Anderson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Destul m-au asuprit din tinerețe, dar nu m-au biruit.

    Psalmul 129.2


    Asuprit, dar nu biruit

    Domnul Isus a fost asuprit din tinerețea Lui de oameni dușmănoși. Chiar prunc fiind, părinții Săi au fost nevoiți să fugă cu El în Egipt, pentru că împăratul Irod căuta să-L omoare. La 30 de ani, El a început să vestească în Nazaret harul lui Dumnezeu, care este pentru toți oamenii, indiferent de proveniența lor. Oamenilor din Israel nu le-a plăcut aceasta, s-au supărat și au vrut să-L arunce jos de pe munte.

    El a avut parte și de împotrivirea conducătorilor religioși ai poporului. Un exemplu îl găsim în Luca 11.53: „Cărturarii și fariseii au început să-L pună la strâmtoare”. În Psalmi citim cât de mult L-a durut această asuprire: „Mă înconjoară cu vorbe pline de ură și se războiesc fără temei cu mine” (Psalmul 109.3). „O mulțime de tauri sunt împrejurul meu, niște tauri puternici din Basan mă înconjoară. Își deschid gura împotriva mea, ca un leu care sfâșie și răcnește” (Psalmul 22.12,13).

    La sfârșit au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a-L omorî pe Domnul Isus. Pe dealul Golgota, unde El a murit pe cruce, se părea că dușmanii Săi au triumfat și L-au învins. Dar nu a fost așa. În moartea Lui, Isus Hristos a obținut cea mai mare victorie. El a nimicit moartea (2 Timotei 1.10), l-a nimicit pe diavolul care are puterea morții (Evrei 2.14) și a biruit lumea (Ioan 16.33). Acestea sunt dovedite de învierea și înălțarea Lui la cer.

    „Credem în Cel ce a înviat dintre cei morți pe Isus, Domnul nostru, care a fost dat pentru greșelile noastre și a înviat pentru îndreptățirea noastră” (Romani 4.24,25).

    Citirea Bibliei: Rut 1.1-22 · Psalmul 77.11-20


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU PRIVI ÎN URMĂ! (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou…” (Isaia 43:18-19)

    Se spune că legendarul jucător de baseball Satchel Paige ar fi rostit aceste cuvinte: „Nu te uita în urmă… S-ar putea ca ceva să te distragă!”

    Mi se par inspirate și adevărate aceste cuvinte!

    Apostolul Pavel redă aceeași idee în felul următor: „Fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, mă arunc spre ce este înainte…” (Filipeni 3:13). Iar autoarea creștină Ellen Vaughn a scris: „Pentru ca vitalitatea noastră spirituală să abunde, noi trebuie să dăm uitării:

    1) Toate greșelile pe care le-am făcut când nu eram întorși la Domnul. Firește, trebuie să ne aducem aminte de fiecare păcat, și să-l mărturisim, să ni se ierte și să-l eliminăm din viața noastră. Dar după ce le mărturisim, trebuie să le dăm uitării. Dumnezeu ne asigură că nu mai există nicio înregistrare a acelor infracțiuni. Ele sunt șterse, ca și cum nu ar fi existat niciodată. Satan va încerca să ne tulbure, ca să trăim în vinovăție și teamă. El ne va duce în încăperile întunecoase ale memoriei unde cele mai urâte păcate ale noastre se proiectează pe pereții minții noastre. Acum, trebuie să clarificăm un lucru, altfel vom rata adevărul eliberator. Să nu-ți închipui că iertarea este adevărată numai dacă experimentăm un fel de amnezie sfântă. Iertarea nu depinde de noi, ci de Dumnezeu. Iar Sfânta Scriptură ne asigură că Dumnezeu ne iartă păcatele (vezi Evrei 8:12), și tu trebuie să crezi!

    2) Trebuie să uităm rușinea noastră. Apostolul Pavel ar fi putut fi un abonat la rușine – doar fusese implicat în hărțuirea, întemnițarea, torturarea și uciderea unor ființe umane inocente. Însă harul lui Dumnezeu este mai puternic decât rușinea noastră, care și-a pierdut puterea când Domnul Isus a murit și a înviat. Putem uita rușinea noastră, căci Domnul Isus a luat-o asupra Sa. A certat-o, a bătut-o, a învins-o. Nu trebuie s-o luăm înapoi!” Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este acesta: „Nu vă mai uitaţi la cele vechi! Iată, voi face ceva nou.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Tit 2:1-15


    Alături de aceia care sunt rânduiţi „bătrâni” în adunare (cap. 1.5-9), fiecare creştin, tânăr sau vârstnic, frate sau soră, trebuie să aibă o bună mărturie (v. 2‑10). Îndemnul adresat robilor se aplică tuturor răscumpăraţilor Domnului. Puţini sunt aceia care nu au un şef peste ei şi, în orice fel, fiecare trebuia să se poată numi, ca şi Pavel, rob al lui Dumnezeu (cap. 1.1). Să fim „ornamente” care pun în valoare învăţătura dată de Învăţătorul nostru (v. 1; comp. cu 1 Împăraţi 10.4,5).

    Versetele 11 şi 12 ne înfăţişează harul lui Dumnezeu manifestându-se sub două forme: 1. aduce tuturor oamenilor o mântuire pe care n-o puteau aştepta prin ei înşişi; 2. îl instruieşte pe copilul lui Dumnezeu, învăţându-l să trăiască cumpătat în viaţa personală; drept în relaţiile cu alţii; cu evlavie în relaţiile cu Domnul. Întreaga viaţă creştină este legată de aceste trei adverbe, iar ceea ce o susţine este speranţa care umple sufletul de fericire în prezent (v. 13; cap. 1-2; 3.7).

    „Dumnezeului nostru Mântuitor, marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor Isus Hristos” (v. 10, 13; vezi şi cap. 1.3,4; 3.4,6): acest titlu, cuprins în Numele lui Isus (Dumnezeu Mântuitor) ne aminteşte că noi Îi datorăm Lui totul. Cu toate acestea, să nu uităm niciodată că El ne-a mântuit nu pentru noi înşine, ci pentru El Însuşi (v. 14).

  • 30 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Însuși Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

    Romani 8.16


    Una dintre cele mai folosite arme ale vrăjmașului sufletelor noastre este îndoiala. Diavolul este suficient de îndrăzneț să-i acuze pe cei credincioși în prezența lui Dumnezeu, de aceea el cu siguranță că-i va acuza și în conștiințele lor. Din acest motiv este important să fim bine întemeiați în adevărul pe care Biblia ni-l revelează. Păcatele noastre au fost iertate pentru totdeauna prin lucrarea de la cruce a Mântuitorului nostru. De asemenea, slăbiciunile noastre sunt întâmpinate în mod continuu de lucrarea Lui din cer, ca Mare Preot. Totuși, cel care este nesigur cu privire la valoarea acestei lucrări spune adesea: «Sper că sunt și eu un copil al lui Dumnezeu».

    Această nesiguranță nu este potrivită. Ea este rezultatul propriei noastre analize a situației. Așa cum știm, Hristos a murit și a înviat, iar Dumnezeu declară că-l îndreptățește pe cel păcătos pe baza credinței. Orice laudă cu propria noastră îndreptățire este exclusă – am fost îndreptățiți prin credință, avem pace cu Dumnezeu și ne putem lăuda în speranța pe care El a așezat-o înaintea noastră (Romani 5.1,2).

    Un aspect al lucrării Duhului lui Dumnezeu este acela de a confirma aceste adevăruri în sufletul oricărui credincios adevărat: „Însuși Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Nu este o îngâmfare să spui că știi că ești mântuit. Îl onorăm pe Dumnezeu atunci când ne bazăm pe promisiunile Lui și arătăm respect față de Duhul Sfânt atunci când credem mesajul pe care El ni-l declară.

    S. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri; … judecă gândurile și intențiile inimii.

    Evrei 4.12


    Conștiințe trezite

    În secolul al XIX-lea, câțiva oameni credincioși au trimis pliante cu conținut evanghelistic unor oameni distinși dintr-un oraș american. Unul dintre pliante purta titlul: „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeu!”.

    Acest pliant a ajuns la un bărbat cunoscut pentru viața lui ușuratică. Când a primit plicul cu pliantul, bărbatul se afla la biroul său. „Ce este aceasta?”, a strigat el când a deschis plicul. „Cine a îndrăznit să-mi trimită această scriere?” Supărat pe expeditorul necunoscut, s-a ridicat pentru a arunca plicul în foc. Dar în clipa aceea i-a venit ideea să trimită plicul unui prieten, pentru a vedea ce gândește și el despre o astfel de „glumă”. Acela a primit plicul cu o înjurătură la adresa creștinilor. În primul moment a vrut să rupă pliantul, dar ochii săi s-au oprit asupra cuvintelor: „Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeu!”. Din curiozitate a început să citească. După ce a citit pliantul, nu a mai dorit să-l rupă. Conștiința lui a fost trezită, o săgeată a lui Dumnezeu a atins sufletul său. Nu după mult timp a fost convins că este un păcătos și a căutat iertare la Mântuitorul. Apoi s-a gândit la prietenii săi atei. Pliantul a plecat spre un alt om. Și acolo chemarea lui Dumnezeu și-a atins ținta.

    Dacă pliantul ar ajunge la tine, ce vei face? Sunt două posibilități: ori să primești mesajul, ori să-l refuzi. Înțelept este să accepți chemarea lui Dumnezeu, pentru binele tău veșnic!

    Citirea Bibliei: Judecători 21.1-25 · Psalmul 77.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU, CE VEZI? (1&2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri… Aşa va fi sămânţa ta.” (Geneza 15:5)

    „Iată, voi face ceva nou… Să nu-l cunoaşteţi voi oare?…” (Isaia 43:19)

    Viziunea este capacitatea cu care ne-a înzestrat Dumnezeu de a vedea invizibilul. Fără ea, Biblia ne spune că dacă „nu este nicio descoperire dumnezeiască, poporul este fără frâu.” (Proverbele 29:18) Când Dumnezeu i-a zis lui Avraam că va fi tatăl multor neamuri, el și Sara erau bătrâni și fără copii. Din punct de vedere fizic, părea imposibil. Așa că Dumnezeu „l-a dus afară și i-a zis: „Uită-te spre cer şi numără stelele, dacă poţi să le numeri.” Şi i-a zis: „Aşa va fi sămânţa ta.” Nu a fost destul să audă ce a spus Dumnezeu, Avraam trebuia să vadă cu ochii minții. Deși promisiunea a rămas neîmplinită timp de 20 de ani, în fiecare seară când Avraam se uita spre cer, stelele îi aduceau aminte de credincioșia lui Dumnezeu. Woodrow Wilson, cel de-al 28-lea președinte al S.U.A. a spus: „Cel care nu are nicio viziune nu va împlini nicio năzuință înaltă și nici nu va întreprinde nimic măreț!” Pentru a da naștere la ceva, trebuie mai întâi să-l concepi și să-l vezi prin ochii credinței, și apoi să-i conturezi imaginea pe șevaletul minții tale. Domnul Isus a zis: „Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină; dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric.” (Matei 6:22-23). Se spune că uneori Michelangelo se uita la câte o bucată de marmură, pe care proprietarul o socotea lipsită de valoare, și spunea: „Pentru mine este neprețuită! Înăuntru stă închis un înger, și eu trebuie să-l eliberez!” Ceea ce vezi prin ochii credinței va schimba direcția în care o ia viața ta! Asemenea unui termostat, credința dictează cât de sus te ridici și cât de jos cazi. Și vestea bună este că indiferent cât de întunecate par lucrurile în exterior, astăzi Dumnezeu îți poate da o viziune proaspătă și un nou viitor!

    În viața ta, se vor manifesta acele lucruri pe care le ai mereu înaintea ochilor tăi. Apostolul Pavel spunea: „Noi… avem gândul lui Hristos.” (1 Corinteni 2:16), iar creativitatea și viziunea vin la pachet. Se spune că un orb l-a întrebat pe Sfântul Anton: „Ce poate fi mai rău decât să-ți pierzi vederea?” Anton a răspuns: „Să-ți pierzi viziunea!” Și un autor respectat adaugă: „Poate nu experimentezi binecuvântarea lui Dumnezeu pentru că viziunea ta trebuie îmbunătățită. S-ar putea să spui: „Am probleme, am datorii, nu am pe nimeni…” Nu lăsa ca această imagine să prindă rădăcini! Zugrăvește un alt tablou: încearcă să te vezi mai puternic și mai sănătos, înălțându-te tot mai mult, împlinindu-ți visele; lasă ca imaginea biruinței să preia controlul!” Înțelege miezul următoarelor adevăruri biblice: „Pot totul în Hristos” (Filipeni 4:13); „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul” (Psalmul 118:24); „noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit.” (Romani 8:37); „Dumnezeu… ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruinţă…” (2 Corinteni 2:14); „Tu binecuvântezi pe cel neprihănit, Doamne, şi-l înconjori cu bunăvoinţa Ta…” (Psalmul 5:12); „Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.” (Psalmul 23:6) În vremurile biblice, vinul era ținut în burdufuri de piele, dar pe măsură ce se învecheau, își pierdeau flexibilitatea. Vinul nou necesita întotdeauna burdufuri noi. Și la fel cum „nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi” (vezi Matei 9:17), Dumnezeu nu-ți poate da o viziune nouă până nu schimbi vechile imagini și atitudini pe care le duci cu tine în mintea ta. Dumnezeu spune: „Voi face ceva nou şi-i gata să se întâmple. Să nu-l cunoaşteţi voi oare?” El este gata să facă ceva nou în viața ta astăzi, dacă ești gata să-ți schimbi vechea gândire!



     

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Tit 1:1-16


    Regăsim în Epistola către Tit subiectele care ne–au preocupat în 1 Timotei: rânduiala în adunări, învăţătura sănătoasă, opusă celei a falşilor învăţători, roadele acesteia în purtarea celor credincioşi. Pavel i-a dat lui Tit răspunderea de a alege şi de a rândui bătrâni (la plural) în fiecare adunare (Fapte 14.23). Suntem departe de principiul atâtor Biserici în care un singur om cumulează aceste funcţii şi, de regulă, ajunge să fie depăşit de ele şi să nu le poată îndeplini. Demnitate, seriozitate, ospitalitate, stăpânire de sine ~ astfel sunt trăsăturile morale indispensabile ale unui supraveghetor.

    Nu este deloc măgulitor portretul cretanilor schiţat de propriul lor profet şi confirmat de apostol. Trăsăturile, mai mult sau mai puţin acuzate, ale omului firesc nu sunt şterse prin întoarcerea lui la Dumnezeu. Unul rămâne mai înclinat să poarte o minciună, altul spre lene sau spre mândrie. Fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie să înveţe să-şi cunoască propriile tendinţe şi, cu ajutorul Domnului, să vegheze apoi să nu le permită să se manifeste. Aşadar nesupunerea! Cea a copiilor faţă de părinţii lor (sf. v. 6) riscă să se arate mai târziu faţă de învăţătura divină (v. 10). Şi Dumnezeu nu recunoaşte lucrările celui ce nu se supune autorităţii Cuvântului Său (sf. v. 16).

  • 28 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Isus i-a spus: „L-ai și văzut, și Cel care vorbește cu tine, Acela este”.

    Ioan 9.37


    Domnul Isus i-a spus aceste cuvinte minunate omului care fusese născut orb și pe care îl vindecase. Este evident că acel om nu-L văzuse niciodată pe Domnul până acum, fiindcă fusese orb din naștere. Aceasta era prima dată când Îl întâlnea pe Domnul Isus după ce-și căpătase vederea. Totuși, Domnul îi spune: „L-ai și văzut”. Care este semnificația acestor cuvinte?

    Felul în care această afirmație este făcută este important. „L-ai și văzut” implică faptul că, mai înainte de această întâlnire, omul vindecat Îl văzuse cumva pe Domnul, chiar dacă nu cu ochii fizici. Cum s-a întâmplat acest lucru?

    Prin mărturia dată vecinilor, iudeilor și fariseilor, acest om a dovedit că putea vedea nu numai cu ochii naturali, ci și cu cei spirituali. El a văzut împotrivirea și ura oamenilor față de Cel care-l vindecase și a crescut în înțelegerea Persoanei Sale: „Un Om numit Isus” (versetul 11); „este un profet” (versetul 17); „Fiul lui Dumnezeu” (versetul 35). El a dat o mărturie din ce în ce mai clară cu privire la unicitatea Persoanei Domnului Isus în fața împotrivirii tot mai mari din partea celor din jurul său.

    Cât de bine i se potrivesc acestui om cuvintele scrise de Petru: „Pe care, fără să-L fi văzut, Îl iubiți; și, crezând în El, deși acum nu-L vedeți, vă bucurați mult, cu bucurie de nespus și glorioasă” (1 Petru 1.8)! Iată un exemplu despre cum trebuie să ne folosim ochii credinței, noi toți cei care-L iubim pe Domnul Isus!

    H. Hall


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și împăratul David s-a dus și s-a înfățișat înaintea Domnului și a zis: „Cine sunt eu, Stăpâne Doamne, și ce este casa mea, de m-ai făcut să ajung unde sunt?”.

    2 Samuel 7.18


    Cine sunt eu?

    Dacă faceți o drumeție la Guarda – un sat pitoresc din Elveția – veți da peste o pictură murală care spune: Da tuot quels chi passan chi est tü? Această întrebare în limba retoromană se traduce în limba română astfel: Dintre toți cei care trec pe aici – cine ești tu? Este o întrebare destul de personală. Cel care a scris-o pe fațada casei lui a fost curajos. Cu atât mai curajos este cel care își pune cu sinceritate această importantă întrebare. Cu cât o face mai repede, cu atât mai bine! La urma urmei, cu toții pășim pe drumul vieții. Însă cum vrem să ajungem la o anumită destinație, dacă nici măcar nu știm cine suntem?

    Împăratul David și-a pus și el această întrebare – cu aproximativ 3.000 de ani în urmă. El s-a așezat în fața lui Dumnezeu, deoarece știa că numai Creatorul său îi putea da răspunsul corect. El era gata să se privească pe sine în lumina lui Dumnezeu. Apoi a trebuit să-și dea seama că se născuse ca om păcătos și că nu putea sta în fața lui Dumnezeu cu modul său de viață.

    Dumnezeu nu doar ne arată cine suntem, ci El ne iartă, dacă venim cu pocăință înaintea Lui și credem în Fiul Său Isus Hristos. El ne dă o inimă nouă.

    Dumnezeu are de asemenea un plan pentru viața noastră. El ne încredințează lucrări care dau sens vieții noastre. El ne călăuzește pe calea Sa pentru a ne duce la destinația cerească.

    Citirea Bibliei: Judecători 19.1-30 · Psalmul 75.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂNĂTATEA UNUI GRUP MIC | Fundația S.E.E.R. România

    „Toți împreună cu o inimă și cu o gură să slăviți pe Dumnezeu…” (Romani 15:16)

    Nu toți oamenii sunt săraci din motive financiare; există o sărăcie spirituală de care suferi atunci când nu ai relații cu oamenii. Pastorul Allen White spunea: „Uneori este logic să-ți dorești ca grupul din care faci parte să rămână mic, însă trebuie să ții cont de următoarele motive:

    1) „Noi prețuim părtășia”. Dar prea multă apropiere poate face ca grupul să rămână absorbit de propriile nevoi. Motto-ul grupului devine „doar noi și atât” sau „mergem în cer doar noi.” Ceea ce a fost cândva extraordinar, poate duce la ruperea grupului. Membrii grupului se mută, membrii nu-și mai sincronizează programul, grupul începe să intre în declin cam după doi ani, și este greu să recrutezi membri noi, deoarece prea multe lucruri s-au întâmplat.

    2) „Străinii ne pot scoate din ritm.” Oamenii încep să se simtă în largul lor în tipare familiare. Se așază în același loc și fac aceleași glume, dar zona de confort poate deveni rapid o rutină. Persoanele noi „nu pricep” glumele, nu cunosc rutina, și ce e mai rău, ți-au ocupat scaunul!

    3) „Confidențialitatea este obligatorie.” De ce? Pentru că „gura slobodă face să piară mari corăbii.” Când se alătură membri noi, revizuiește regulile de bază ale grupului. Conversația ar putea decurge în felul următor: „Pentru că ni s-au alăturat câteva persoane noi, să ne oprim puțin și să revizuim regulile grupului. Noi prețuim confidențialitatea, și tot ce spunem aici, rămâne în acest loc.” Dacă sunt de acord, poți merge mai departe.

    4) „Dacă grupul devine prea mare, va trebui împărțit.” Mărimea ideală a unui grup este între 8 și 12 persoane. Atunci lucrurile merg bine. Dar cifrele nu sunt nici pe departe la fel de importante ca ceea ce se petrece în interiorul grupului. Când cifrele urcă, grija personală uneori scade.” În concluzie, gândul zilei: contribuie la sănătatea grupului din care faci parte!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Timotei 3:1-17


    Sumbrul portret moral din versetele 2-5 seamănă cu cel din Romani 1.28-32, cu această diferenţă strânsă că aici nu sunt zugrăviţi păgâni, ci oameni care-şi zic creştini. Iar ceea ce îl agravează este că forma de evlavie, ipocrizia, acoperă aceste trăsături înspăimântătoare cu o spoială înşelătoare. „Dar tu”, întrerupe din nou apostolul (v. 10, 14; 4.5). De o parte sunt aceşti oameni imorali, „întotdeauna învăţând şi neputând veni niciodată la cunoştinţa adevărului” (v. 7); de cealaltă parte se află acest tânăr slujitor al lui Dumnezeu, hrănit încă din copilărie cu „sfintele scrieri”, sub influenţa unei mame şi a unei bunici evlavioase (cap. 1.5). Ce fericiţi sunt cei care, încă de la vârstă fragedă, au fost cititori perseverenţi ai Cuvântului lui Dumnezeu! Lor, şi nouă tuturor, se adresează acest îndemn: „rămâi în cele ce ai învăţat” (v. 14).

    Versetul 16 stabileşte deplina inspiraţie a tuturor Scripturilor şi, în acelaşi timp, autoritatea lor pentru a învăţa, pentru a convinge, pentru a îndrepta şi pentru a instrui în dreptate. Cuvântul lui Dumnezeu îl hrăneşte şi îl formează pe omul lui Dumnezeu. Timotei era unul dintre aceştia, în pofida tinereţii lui (v. 17; 1 Timotei 6.11). Acest titlu de om al lui Dumnezeu este încă şi mai nobil decât cel de ostaş, de lucrător sau de rob al Domnului (cap. 2.3,15,24). Dumnezeu ne arată aici cum putem deveni astfel. De asemeni, El să ne ajute să dorim să devenim astfel!

  • 27 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cu siguranță, El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui; iar noi, noi L-am socotit pedepsit, lovit de Dumnezeu și chinuit.

    Isaia 53.4


    Nu pentru Sine Însuși a suspinat și a plâns El, ci pentru ei. Ar fi îndepărtat orice durere din inimile lor și ar fi făcut-o cu cea mai mare bucurie, însă ei n-au vrut așa ceva; au fost orbi la binecuvântare, au îmbrățișat păcatul și L-au respins pe El. Pentru ei a plâns El. Aflat în mijlocul oamenilor, El a fost Omul durerilor, din cauză că oamenii iubeau păcatul, erau înșelați de diavolul și Îl urau pe Dumnezeu. Totuși, vrăjmășia lor nu a schimbat cu nimic dragostea Lui. Cât de mult i-a iubit El!

    Până la cea din urmă clipă a lucrării Sale, El i-a slujit cu o îndurare neobosită. I-a vindecat pe cei bolnavi, I-a atins pe cei leproși cu o mână plină de compasiune și de putere, a redat vederea celor orbi și i-a eliberat pe mulți de stăpânirea cumplită a demonilor. Și să nu credem că acestea au fost doar fapte de putere, ca atunci când a creat lumile. Nu, ci El a simțit întreaga lor durere și nenorocire; în inima Sa plină de sensibilitate a purtat poverile lor; a suferit în mijlocul lor fiindcă ei sufereau; puterea a ieșit din El pentru a-i vindeca, iar duhul Său a fost apăsat de poverile pe care le-a luat de deasupra lor. În duhul Său a simțit toate aceste lucruri, fiindcă trupul Său sfânt și lipsit de păcat nu putea fi atins și nici întinat de boală.

    Însă ei au crezut, atunci când au văzut suferința Lui, că Dumnezeu era împotriva Lui, că era pedepsit și lovit de Dumnezeu. De ce era El atât de sărac, dacă Se bucura de favoarea lui Dumnezeu? De ce trebuia să suspine și să plângă? Dacă Dumnezeu Își găsea plăcerea în El, nu trebuia să fie El popular printre farisei și preoți? Așa gândeau ei și, gândind astfel, își linișteau conștiințele în timp ce-L lepădau.

    J. T. Mawson


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar cetățenia noastră este în ceruri, de unde și așteptăm ca Mântuitor pe Domnul Isus Hristos.

    Filipeni 3.20


    Cerul – locul fericirii depline

    Ieri am văzut că cine crede în Isus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare este salvat pentru cer. Deja pe pământ, acest om are parte de fericire. Deși situația vieții sale nu se schimbă, inima sa este fericită, pentru că are iertarea păcatelor sale. Cel care crede nu mai este singur, ci Îl are pe Domnul Isus alături ca ajutor puternic.

    Fericirea celor credincioși își va atinge apogeul în cer. Acolo nu va mai exista niciun păcat. Acolo totul va fi perfect pentru totdeauna. Dacă pe pământ avem de îndurat anumite suferințe, știm că în cer nu ne va mai tulbura niciodată nimic. Acolo nu ne vom mai aminti de durere, de război, de ură și de moarte. Dimpotrivă! Căci „El va șterge orice lacrimă din ochii lor. Și moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut” (Apocalipsa 21.4).

    Nici corpurile noastre nu vor mai avea de luptat cu viruși, cu infecții, cu boli de inimă sau cu probleme respiratorii. În cer nu sunt clinici și închisori. Acolo nu mai este nevoie de medici, de polițiști, de gardieni și de antreprenori de pompe funebre. Nimeni dintre cei care sunt acum în Paradis nu va dori să se întoarcă pe pământ. În cer Îl vom vedea pe Domnul Isus în care ne-am pus acum și aici încrederea. Ce viitor măreț stă înaintea noastră!

    Mai sus de zare e-o dimineață

    Mai glorioasă, fără apus,

    Sfârșită-i truda și-o altă viață

    Am pe vecie cu-al meu Isus. —V. B. Brock

    Citirea Bibliei: Judecători 18.1-31 · Psalmul 74.13-23


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎMPOTRIVEȘTE-TE DIAVOLULUI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci… împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii…” (Efeseni 6:12)

    În cartea sa clasică „War on the Saints” (Război cu sfinții) autoarea Jessie Penn-Lewis scria: „Principala condiție ca duhurile rele să lucreze în ființa umană, pe lângă păcat, este pasivitatea.” De aceea apostolul Petru ne îndeamnă: „Fiţi treji şi vegheaţi! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită.” (1 Petru 5:8). Ai văzut vreodată un leu înfometat devorându-și prada? Este imaginea care sugerează ce dorește Satan să facă cu tine. Și el se va folosi de orice, ca să reușească: plăceri, putere, presiuni, pasiuni, oameni, împrejurări…

    De aceea, apostolul Pavel ne spune să fim vigilenți „ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câştig de la noi, căci nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.” (2 Corinteni 2:11) Cum ne putem apăra? Cunoscutul scriitor creștin Neil T. Anderson spune: „Apărarea noastră împotriva atacurilor directe ale diavolului este să rostim cu voce tare adevărul lui Dumnezeu.” De ce să vorbim cu voce tare înaintea lui Satan? Pentru că Dumnezeu cunoaște gândurile și intențiile inimii tale; Satan însă, nu! (vezi Ieremia 17:9-10 și Psalmul 139:1, 23-24) Când ești în bătaia puștii lui Satan, amintește-ți versetul din Iacov 4:7: „Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.”

    Așadar, urmează acești doi pași plini de putere: Primul, vorbește cu Dumnezeu înainte ca dușmanul să se pornească la luptă. „Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi” (Psalmul 50:15). Al doilea, vorbește cu dușmanul. Vorbește scurt și cu autoritate! „În Numele sfânt al Domnului Isus, îți poruncesc să pleci de la mine, acum! Pleacă și nu te mai întoarce!” Te va asculta? Păi, dacă te-ai supus lui Dumnezeu și te-ai împotrivit lui Satan, el nu va avea alternativă. Așadar, împotrivește-te diavolului!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Timotei 2:14-26


    Când totul merge bine, astfel că lucrarea prosperă, lucrătorul n–are niciun motiv să se ruşineze înaintea oamenilor (vezi cap. 1.8,12,16b). Dimpotrivă însă, când mărturia este în ruină, ruşinea este un sentiment de care scăpăm cu greu. Dar ce contează dispreţul lumii, dacă suntem aprobaţi de Dumnezeu (v. 15; aprobat: încercat şi găsit bun)! Acest capitol ne trasează o linie de conduită care ne permite ca, în orice împrejurare, să fim siguri de această aprobare. „Acolo unde domină necredinţa şi corupţia, creştinul credincios se separă. În raporturile cu persoanele, se curăţeşte; cu poftele, fuge; cu binele, îl urmăreşte; cu credincioşii, îi caută, se alătură lor şi se închină împreună cu ei lui Dumnezeu.” (H.R.). În practică, versetele 19-22 i-au condus pe scumpii copii ai lui Dumnezeu să se retragă din diverse sisteme religioase ale creştinătăţii şi să se strângă în jurul Domnului pentru a-I aduce laudă.

    Am auzit deja un „fugi” şi un „urmăreşte” în cea dintâi epistolă (cap. 6.11). Domnul să graveze acest verset 22 în inima tuturor tinerilor credincioşi. Totodată să nu uităm că, pe cât de fermi trebuie să fim în raport cu adevărul şi cu principiile care nu admit niciun compromis, pe atât de răbdători şi de blânzi trebuie să fim în raport cu persoanele (v. 24, 25; Efeseni 4.2).

  • 26 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Într-una din zile, Elisei a trecut pe la Sunem, unde era o femeie cu vază; și ea a stăruit de el să mănânce pâine. Și a fost așa: ori de câte ori trecea el, se abătea pe acolo să mănânce pâine.

    2 Împărați 4.8


    Când profetul Elisei a trecut pe acolo, sunamita a insistat ca el să intre în casa ei și să mănânce pâine. Apoi ea a vorbit soțului ei să facă o cameră mică pentru profet și să o mobileze cu minimul necesar, ca el să aibă unde să găzduiască oricând urma să aibă drum pe acolo. Ei au făcut acest lucru, iar profetul, care a beneficiat de dragostea lor plină de ospitalitate, fiind foarte mișcat de grija pe care au avut-o față de el, a spus: „Iată, tu ai arătat pentru noi toată această grijă; ce este de făcut pentru tine?”.

    Observați simplitatea camerei de musafiri și a ospitalității sunamitei. Ea conținea doar necesarul pentru odihna fizică, pentru comuniunea spirituală și pentru reîmprospătare. Un pat pentru odihnă, o masă pentru citit sau scris, un scaun pe care să stea și un sfeșnic pentru iluminat: aceasta era toată mobila din cameră. Nu este aceasta o încurajare pentru aceia care nu au foarte mari posibilități, ca și ei să practice ospitalitatea în același fel? Nu se manifestă adesea mândria vieții, căreia îi place să afișeze lucruri scumpe față de musafiri și să se compare cu alții? Și nu tocmai faptul că nu se pot ridica deasupra altora este motivul lipsei de ospitalitate?

    Fie ca noi toți să învățăm din comportarea plină de simplitate a acestei femei cu vază din Sunem și să fim găsiți în „simplitatea față de Hristos” (2 Corinteni 11.3)! „Pentru că omul se uită la înfățișare, dar Domnul Se uită la inimă” (1 Samuel 16.7), de aceea, în ospitalitate contează bunătatea și iubirea din inimă, nu abundența și lucrurile scumpe pe care cineva poate sau nu să le pună la dispoziție. Acest lucru este subliniat prin cuvintele: „Fiți primitori de oaspeți unii față de alții, fără murmur”. Orice are cineva, fie puțin, fie mult, poate să împartă cu alții de bunăvoie. Duhul în care sunt făcute acele lucruri este mai important decât valoarea lor propriu-zisă.

    Cuvintele Domnului din Matei 10.42 exprimă foarte clar acest adevăr: „Și oricine va da de băut numai un pahar cu apă rece unuia din micuții aceștia, în numele unui ucenic, adevărat vă spun, nicidecum nu-și va pierde răsplata”. Aici ne este prezentată promisiunea sigură a răsplătirii pentru ospitalitatea arătată ca pentru Domnul, chiar și pentru dăruirea unui simplu pahar de apă.

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnul dă îndurare și slavă. … Ferice de omul care se încrede în Tine!

    Psalmul 84.11,12


    Fericire?

    Filozoful francez Jean-Jacques Rousseau a spus cândva: „Fericirea constă într-un frumușel cont bancar, într-o bucătăreasă bună și o digestie impecabilă”.

    Dacă ar fi așa, atunci oamenii bogați ar trebui să fie cei mai fericiți oameni. Însă mulți oameni înstăriți și renumiți nu știu ce să mai facă cu viața lor și recurg la droguri. Mulți oameni sunt perfect sănătoși și totuși sunt nefericiți. Cota mare de divorț ne arată că nici relațiile nu ne fac fericiți.

    Fericirea vieții nu depinde nici de bogăție, nici de sănătate, nici de iubire. Fiecare om se confruntă cu îngrijorări și probleme. Pe pământ nu vom găsi o fericire definitivă, statornică. Dar o putem găsi la Dumnezeu, pentru că El are viața noastră în mâna Sa.

    Dumnezeu dorește să ne facă fericiți. El însă cunoaște și care este problema pentru care oamenii nu sunt fericiți. Pentru a rezolva această problemă, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, Isus Hristos, pe pământ. Isus a devenit Om, dar fără păcat și a plătit cu moartea la cruce pentru vina pe care noi, oamenii, am acumulat-o înaintea lui Dumnezeu prin viața noastră păcătoasă. „Dumnezeu Își arată dragostea Sa față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8).

    Cine își recunoaște vina și crede în Domnul Isus și în lucrarea Sa de răscumpărare este mântuit și primește în dar gloria veșnică în cer. Mâine vom vedea ce reprezintă această glorie.

    Citirea Bibliei: Judecători 17.1-13 · Psalmul 74.1-12


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    LASĂ RĂZBUNAREA ÎN SEAMA LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu…” (Romani 12:19)

    Când cineva te-a rănit sau te-a trădat, este aproape imposibil să reziști pornirii de a te răzbuna, mai ales dacă ai ocazia să rezolvi acea problemă odată pentru totdeauna, iar prietenii te sfătuiesc s-o fructifici și-ți spun: „Așa e corect!” Înainte de-a lua o asemenea decizie, gândește-te la istoria din 1 Samuel 24. Regele Saul, muncit de gelozie, profita de fiecare ocazie pentru a-l amenința și persecuta pe David, succesorul rânduit de Dumnezeu la tron. Mânat de dorința de a-l ucide, Saul a luat cu el 3.000 de soldați hotărât să-l găsească și să nimicească pe David. Saul s-a oprit să se odihnească la gura unei peșteri… înăuntrul căreia se ascundeau David și oamenii săi! Aceștia i-au spus: „Acum e ocazia perfectă de a-l ucide și de a pune mâna pe tron!” Dar David nu a făcut decât să taie un colț al hainei lui Saul și să i-l arate mai târziu ca dovadă a faptului că a cruțat viața regelui. Oamenii lui David au considerat strategia sa drept ridicolă, însă David trăia după alte principii – ale Dumnezeului său! Și tot David i-a spus lui Abișai, cu altă ocazie: „Nu-l omorî! Căci cine ar putea pune mâna pe unsul Domnului şi să rămână nepedepsit?” (1 Samuel 26:9). Și Dumnezeu nu S-a răzgândit.

    Biblia ne învață să nu ne răzbunăm. Acesta este domeniul lui Dumnezeu – nu intra pe el! (vezi Romani 12:17-21). Așadar, ce trebuie să faci? Fii pregătit să acționezi împotriva instinctelor tale! Biblia spune: „Dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă-i să mănânce; dacă-i este sete, dă-i să bea… biruieşte răul prin bine.” (Romani 12:20-21) Lucrul acesta îl va schimba pe dușmanul tău? Poate da, poate nu… Dar, cu siguranță, îți va schimba ție atitudinea, și Dumnezeu te va binecuvânta pentru asta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Timotei 2:1-13


    „Întăreşte-te în har” (v. 1), îi recomandă apostolul iubitului său ucenic. El însuşi aflase acest secret din gura Domnului: „Harul Meu îţi este de ajuns; pentru că puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune” (2 Corinteni 12.9).

    Trei exemple, cel al ostaşului, al atletului şi al plugarului, ilustrează renunţarea, ascultarea şi răbdarea creştinului.

    Observăm ceea ce îl caracterizează pe un bun ostaş: nu se încarcă cu bagaje inutile; este disciplinat, cu scopul de a plăcea superiorilor; ştie că profesiunea de ostaş implică inevitabil suferinţe, pericole şi lovituri de primit, dar de asemenea ştie că acestea sunt urmate de aprecieri, de medalii şi de defilări în zilele glorioase. Acest cuvânt este sigur, toată Scriptura îl confirmă: purtarea noastră de acum îşi va regăsi eternul contrariu: astăzi suferinţe şi moartea cu Hristos; mâine viaţa împreună cu El, domnia şi gloria veşnică.

    Dragi prieteni credincioşi, Isus Hristos ne-a înrolat sub steagul Său! Într-o armată însă se pot afla dezertori, care‑şi reneagă drapelul şi comandantul (v. 12b; Iuda 4b). Există mii de modalităţi, chiar şi pe tăcute, de a ne trăda Căpetenia. Fie ca dorinţa de a avea aprobarea Lui, astăzi tăinuită, mâine afirmată, să facă din noi buni ostaşi, apţi să lupte lupta cea bună! (cap. 4.7,8; 1 Timotei 6.12).

  • 25 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar, ca să nu-i facem să se poticnească, mergi la mare și aruncă o undiță și ia primul pește care vine; și, deschizându-i gura, vei găsi un stater; ia-l și dă-li-l lor pentru Mine și pentru tine.

    Matei 17.27


    Acesta nu era birul pentru Cezar, ci taxa pentru templu. Când cei care o strângeau au insinuat că Domnul Isus n-ar fi vrut s-o plătească, Petru s-a grăbit să-i asigure că lucrurile nu stăteau așa (Matei 17.24,25), uitând că Domnul numise templul casa Tatălui Său (Ioan 2.16). Fără îndoială, el dorea să mențină onoarea Stăpânului Său, însă, fără să vrea, a vorbit despre El doar ca despre un iudeu responsabil.

    Felul în care Domnul Isus l-a corectat pe Petru ne învață cum să ne purtăm unii cu alții. În acest caz, pentru că nimeni altul nu auzise ce răspuns dăduse Petru, era nevoie de o corectare în public. Așa că Domnul l-a luat pe Petru deoparte, atunci când acesta a intrat în casă, și i-a explicat că împărații și fiii lor sunt scutiți de asemenea taxe (Matei 17.25,26). Acest lucru nu numai că l-a instruit pe Petru, ci l-a și ferit să mai spună altora ceea ce le spusese celor ce strângeau taxa, lucru care ar fi necesitat o intervenție de corectare în public.

    Dar cum rămânea cu asigurarea dată de Petru celor care strângeau taxa? Mai degrabă decât să-Și impună drepturile, Domnul Isus a dorit să nu fie o pricină de poticnire și a plătit suma pe care ucenicul său nu și-o putea permite (Matei 19.27). Însă, făcând acest lucru, El i-a arătat măreția Sa, fiindcă a folosit un pește din mare, ca Petru să obțină banii pentru plata taxei necesare pentru două persoane. Ce cuvinte simple și minunate pentru a exprima bunăvoința Domnului de a Se asocia cu noi: „Pentru Mine și pentru tine”! El are primul loc, însă ne asociază și pe noi cu Sine în ceea ce face. Tot ceea ce Petru trebuia să facă era să accepte mustrarea și să-L asculte de Domnul. Ce lecții minunate a învățat el în acea zi, cu privire la sine însuși și cu privire la Domnul! Să le învățăm și noi!

    S. Attwood


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Noi am cunoscut dragostea, prin aceea că El Și-a dat viața pentru noi.

    1 Ioan 3.16


    Mina inundată

    Modul lui de viață și cuvintele sale îl făceau să fie diferit de colegii săi de muncă din mină. Ei considerau că este prostuț și râdeau de el: „Încetează cu religia ta! Aceasta este doar pentru femeile în vârstă”, i-au spus ei.

    Când s-a produs accidentul, minerul credincios tocmai intra în puț. Deodată a auzit vuietul tot mai puternic al apei care se infiltra. Ce să facă? Era încă în coșul cu care erau transportați și, dacă ar fi mișcat de frânghie, ar fi fost tras în sus imediat. Dar atunci colegii săi ar fi pierit. Iar ei nu erau pregătiți să stea înaintea lui Dumnezeu! Jos, în mină, la locul unde ajungea coșul, stătea un tânăr muncitor necalificat. Fără să ezite, credinciosul l-a împins în coș și i-a spus: „Spune-le celor de sus că încercăm să ne salvăm în tunelul din dreapta”. Apoi a alergat la ceilalți bărbați din echipa lui, i-a avertizat de pericol și le-a cerut să-l urmeze cu cazmalele lor. Cu acestea au săpat un loc în partea superioară a tunelului, unde să se poată refugia și să aștepte ajutorul. Abia cinci zile mai târziu, echipa de salvare a reușit să ajungă la ei și să-i salveze.

    Între timp, colegii săi și-au schimbat complet atitudinea față de colegul credincios. Erau foarte impresionați de acțiunea sa altruistă și de încrederea sa în Hristos. Unul dintre ei i-a spus: „Înainte de acest eveniment, am crezut că prin credință devii un om slab. Dar, dacă citirea Bibliei poate face ca o persoană modestă și discretă să-și dea viața pentru alții, atunci trebuie să fie bună pentru noi toți. Acum vreau să am și eu credința ta”.

    Citirea Bibliei: Judecători 16.23-31 · Psalmul 73.18-28


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EXISTĂ DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?” (Romani 8:32)

    Îți place să strângi promisiuni biblice pentru vremuri tulburi? Când colecția pe care ai strâns-o nu este suficientă, cauți să mai adaugi și altele, gândindu-te: „Încă nu am găsit promisiunea potrivită”? Încrederea în promisiuni, fără înțelegerea atotsuficienței Celui care a făcut promisiunile, te poate dezamăgi. Pentru că la Dumnezeu nu este lipsă, El este tot ceea ce ai nevoie. Și El este tot ce vei avea nevoie vreodată! Biblia spune că El poate să facă „nespus mai mult decât cerem sau gândim noi” (Efeseni 3:20).

    Căutând alinare într-o perioadă grea a vieții sale, Hannah Whitall Smith (militantă și autoare metodistă de la sfârșitul sec. al XIX-lea) a vizitat un respectat învățător biblic, în speranța că va găsi un răspuns. După ce a ascultat-o cu atenție, învățătorul i-a spus: „Da, cred că tot ce mi-ai spui este adevărat, dar în ciuda tuturor acestor lucruri, există Dumnezeu!” Frustrată, Hannah a răspuns: „Cred că n-ați înțeles cât de serioase sunt greutățile mele!” „O, ba da, am înțeles, dar, așa cum îți spun, există Dumnezeu!” După mai multe discuții și vizite de felul acesta, în care tot ce auzea era același răspuns: „Există Dumnezeu!”, a răsărit lumina! Ea și-a dat seama că de fapt acesta era răspunsul de care avea nevoie: Dumnezeu și doar El era îndeajuns pentru toate nevoile ei! Dar pentru ale tale? Ea a scris apoi: „Atotsuficiența lui Dumnezeu trebuie să fie pentru noi la fel cu suficiența unei mame bune pentru copilul ei. Prezența și dragostea ei fac ca toate fricile copilului să dispară. Ea nu trebuie să promită și să explice nimic, pentru că ea singură este tot ce are nevoie copilul!”

    Toate binecuvântările lui Dumnezeu vin într-un singur pachet – El Însuși! Apostolul Pavel ne amintește că: „toate sunt ale voastre şi voi sunteţi ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 3:22-23) Deci, și tu vei primi ce ai nevoie, pentru că ești copilul răscumpărat al lui Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Timotei 1:1-18


    Atât de diferită de prima, această a doua epistolă se destăinuie cu privire la un timp de ruină în care apostolul, întemniţat, la sfârşitul alergării sale, asistă la un declin rapid al mărturiei pentru care lucrase atâta. Dumnezeu însă Se foloseşte de aceste progrese ale răului, deja vizibile în vremea apostolilor, pentru a ne da această epistolă care ne arată calea de urmat şi resursele credinţei în „timpuri grele”, care sunt cele ale noastre, astăzi (cap. 3.1).

    „Curaj” îi scrie Pavel „copilului său preaiubit” „nu te înspăimânta!”. Ceea ce posedăm noi este mai departe de cât poate să atingă vrăjmaşul şi este păzit de puterea lui Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt

    Acesta rămâne un duh de putere, de dragoste şi de chibzuinţă şi locuieşte în noi (v. 14; Ioan 14.17b). „Mântuitorul nostru Isus Hristos” nu S-a schimbat. Victoria câştigată de El asupra morţii este pentru veşnicie (v. 10). Toate punctele de sprijin exterioare s-au prăbuşit, credinţa rămânând să se bizuie numai pe Domnul (v. 12; Psalmul 62.1).

    Nu atunci când totul merge bine, ci atunci când totul merge rău este pusă la încercare credinţa fiecăruia (Filipeni 2.22). În faţa împotrivirii, mulţi l–au părăsit pe apostol (v. 15), în timp ce un frate devotat, Onisifor, îl căutase şi‑l vizitase în închisoare. El făcea parte dintre acei milostivi care vor avea parte de îndurare (v. 18; Matei 5.7 şi 25.36b).

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne