Mana Zilnica

Categorie: Domnul Este Aproape

  • 26 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și Domnul a vorbit lui Moise, zicând: „Vorbește lui Aaron și spune-i: Când vei aprinde candelele, cele șapte candele să lumineze în partea dinainte a sfeșnicului”.

    Numeri 8.1,2


    Oriunde a strălucit, în pustia lumii acesteia, lumina Duhului – adevărata lumină a sanctuarului – ținta acestei lumini a fost să glorifice Numele lui Isus. Orice a fost făcut, spus sau scris, prin Duhul, a avut scopul de a-L glorifica pe Cel Binecuvântat. Iar noi putem afirma, cu toată siguranța, că orice lucru care nu a avut în vedere această țintă nu este de la Duhul Sfânt, indiferent ce lucrare ar fi aceasta. Poate fi făcută o lucrare foarte mare, care, în aparență, să aibă rezultate notabile, o mulțime de lucruri care au drept scop să atragă atenția oamenilor, să stârnească aplauze, și totuși să nu conțină nici măcar o rază de lumină venită de la sfeșnicul de aur. De ce se pot întâmpla toate acestea? Pentru că totul este făcut cu scopul de a atrage atenția asupra lucrării sau asupra celor angajați în ea. Este înălțat omul, cu faptele și cu spusele lui, în loc să fie înălțat Hristos. Lumina nu a fost produsă de untdelemnul care a trecut prin mâinile marelui preot; și, în consecință, este o lumină falsă. Nu este o lumină care să „lumineze în partea dinainte a sfeșnicului”, ci în partea dinainte a numelui sau a faptelor unui biet muritor.

    Aceste lecții sunt foarte solemne și cer cea mai profundă atenție din partea noastră. Este un pericol foarte mare când un om (sau lucrarea lui) devine proeminent. Satan are de câștigat când atenția este atrasă de vreun lucru sau de vreo persoană în afara Domnului Isus. O lucrare poate fi începută în cea mai mare simplitate, dar, din cauza lipsei de veghere sfântă și de spiritualitate a lucrătorului, se poate întâmpla ca el însuși sau lucrarea sa să atragă atenția generală, iar el să cadă în cursa diavolului. Marele scop al lui Satan și ținta lui neîncetată este să-L dezonoreze pe Domnul Isus; iar dacă el poate face aceasta prin ceea ce pare a fi slujire creștină, a câștigat o mare victorie pentru un timp. El nu are obiecții față de o lucrare, ca atare, atât timp cât el poate detașa acea lucrare de Numele Domnului Isus.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus.

    Romani 3.24


    Aici este urciorul pentru lapte

    În secolul al XIX-lea, în multe orașe era mare sărăcie. Mulți copii sufereau de foame și trebuiau să cerșească pentru a supraviețui. Într-o seară, o fetiță sărăcăcios îmbrăcată s-a strecurat într-o sală unde se vestea evanghelia. Nimeni nu a observat-o, cu excepția predicatorului. Fetița s-a așezat pe o bancă lângă ușă și a ascultat cu atenție când predicatorul a citit versetul: „Voi, toți cei însetați, veniți la ape, și cel care nu are bani să vină, să cumpere și să mănânce. Veniți și cumpărați vin și lapte, fără bani și fără plată!” (Isaia 55.1).

    Imediat după predică, fetița a părăsit sala. Predicatorul a fost dezamăgit, deoarece nu a putut să vorbească cu ea, dar mai târziu, în timp ce se afla pe stradă, cineva l-a tras de mânecă. Era chiar acea fetiță. „Vă rog, domnule, dați-mi ceva pentru mama mea bolnavă!”, a cerut ea. El a întrebat-o: „Ce vrei să-ți dau?”. — „Doar niște lapte. Eu nu am bani, dar ați spus: Veniți, cumpărați fără bani. Am adus aici și un urcior pentru lapte.”

    Fetița s-a bazat pe promisiunea din Biblie, deși aceasta are o semnificație spirituală. Dar Dumnezeu a răspuns credinței ei într-un mod foarte practic. Predicatorul a însoțit fetița acasă și a găsit-o pe mamă foarte bolnavă. El le-a oferit lapte și mâncare, a adus însă și un medic. Apoi li L-a prezentat pe Mântuitorul Isus Hristos, prin care este îndreptățit fără plată oricine crede în El.

    Să-L luăm pe Dumnezeu pe cuvânt și să venim la El! Atunci vom primi ceea ce El vrea să ne dea gratis!

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 18.1-17 · Psalmul 89.29-38


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GRIJILE TALE SUNT PREOCUPĂRILE LUI DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre…” (1 Petru 5:7)

    Doug Coldiron, un iubitor de animale și un om al rugăciunii, scria: „Sunt șofer de tir și cățelușa mea, un Jack Russell Terrier, pe care o cheamă Dee Dee mă însoțește forțat în călătoriile mele. Într-o zi făceam niște lecții de dresaj, pe undeva pe lângă Atlanta, când ceva i-a atras privirea și a țâșnit în pădure. Am luat la picior toată zona strigând-o pe nume. Am alertat ceilalți șoferi de tir și am căutat-o până s-a făcut întuneric, beznă. Nimic. În cele din urmă, ceilalți colegi au plecat; dar careva dintre ei a zis: „Mă voi ruga pentru tine!” Nu eram sigur că Dumnezeu ascultă o rugăciune de felul acesta. Cu toate că eu mă rugam deja de câteva ore. În dimineața următoare, trebuia să pornesc la drum și când mi-am deschis laptopul, pagina de Facebook era plină de postări: „Ne rugăm pentru tine.” „Rezistă.” „Încrede-te în Dumnezeu.” M-am simțit mângâiat; iată câți alții, în afară de mine, erau preocupați de câinele meu. Ce bine ar fi dacă m-aș putea întoarce în Atlanta în curând! M-am gândit să mă rog și am spus: „Doamne, dă-mi o misiune în Atlanta… ACUM!” Știam că poate dura săptămâni, dar când am intrat pe site-ul companiei, unde lucram, ca să verific destinația următoarei mele curse – era Atlanta! Se poate ca rugăciunea să dea rezultate și-n lucruri de felul acesta? Da! În dimineața următoare, m-a trezit telefonul. Era Russ, responsabilul cu întreținerea. „Ți-am văzut câinele în drumul meu spre serviciu.” Nu-mi venea să cred ce aud. Trebuia să ajung în Atlanta! Chiar Russ m-a dus cu mașina până în locul unde o văzuse pe Dee Dee. După ce am căutat-o mai multe ore, am văzut-o stând în pragul unei case. Am chemat-o, iar ea s-a repezit spre mine… și când am luat-o în brațe, am rostit un: „Mulțumesc, Doamne!”

    Biblia spune: „aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El Însuşi îngrijeşte de voi!” (1 Petru 5:7)

    Coldiron adaugă: „Un lucru pe care îl știu cu siguranță de-acum este că nu suntem niciodată singuri, iar Dumnezeu răspunde la rugăciuni întotdeauna!” Așadar, dacă ai o îngrijorare, de orice fel, adu-o înaintea lui Dumnezeu – care poartă de grijă!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 13:1-16


    Dragostea frăţească se poate manifesta sub multe forme: ospitalitatea, care este în folosul celui care o practică (v. 2), simpatia care se identifică cu cei care suferă (v. 3; cap. 10.34), binefacerea, în care nu numai cei ajutaţi, ci Însuşi Dumnezeu găseşte plăcere (v. 16).

    Avariţia are de asemenea multe feţe. Putem iubi banul pe care-l avem, dar şi pe acela pe care dorim să-l avem. Să ştim să ne mulţumim cu ceea ce avem în prezent. Iar pentru nevoile sau pericolele de mâine, să ştim să ne bizuim „plini de încredere” pe credincioşia Domnului (v. 6; Matei 6.31-34). Cel care este ajutorul nostru nu Se va schimba. „Tu eşti Acelaşi”, proclama versetul 12 din capitolul 1. Acum, versetul 8 completează prin această afirmaţie de o deschidere de nemăsurat: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”. Dacă El este de ajuns, atunci diferitele „învăţături străine” (v. 9) nu vor avea nicio atracţie pentru noi şi vom fi gata să ieşim din tabăra religioasă formalistă (comp. cu Exod 33.7), pentru a merge numai spre Isus, în locul unde El a promis că va fi. El a oferit sacrificiul suprem. Privilegiul nostru este de a-I oferi în schimb lui Dumnezeu nu numai duminicile, ci neîncetat o jertfă de laudă, acest rod al buzelor care se coace mai întâi în inimile noastre (Psalmul 45.1).

  • 25 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și tot Iuda și Ierusalimul l-au jelit pe Iosia. Și Ieremia a plâns pentru Iosia.

    2 Cronici 35.24,25


    Ieremia și Iosia au fost contemporani și, probabil, au fost apropiați ca vârstă. Domnul l-a chemat pe Ieremia ca profet când acesta era încă foarte tânăr. În același an, Iosia, care a devenit împărat la vârsta de opt ani, domnise vreme de treisprezece ani și avea deci douăzeci și unu de ani (Ieremia 1.2-8; 2 Cronici 34.1). Deși nu știm precis care era vârsta lui Ieremia, putem totuși presupune că vârsta lui era și ea undeva între douăzeci și treizeci de ani.

    Există un lucru mișcător legat de acest amănunt. Iosia fusese credincios de când era mic, Îl căutase pe Domnul și curățise țara de idoli. La vârsta de douăzeci și șase de ani, el a poruncit ca templul să fie reparat, ceea ce a condus la descoperirea cărții legii și, în cele din urmă, la cea mai mare sărbătoare de Paște celebrată vreodată (2 Cronici 35.18). În timpul acestei treziri însă, Ieremia rostea cuvinte de judecată și chema poporul la pocăință. El și-a descris mai târziu slujirea în felul acesta: „Eu v-am vorbit sculându-mă de dimineață și vorbind” (Ieremia 25.3).

    Poate fi dificil să rămânem pe calea pe care Dumnezeu ne-a trasat-o. Ieremia însuși a dorit să transmită un altfel de mesaj, iar o dată chiar a încercat să nu mai vorbească, însă n-a reușit (Ieremia 20.7-9). A fost îndurerat în timp ce a vorbit, însă și-a continuat slujirea. După ce el și Iosia au trecut de treizeci de ani, ceva s-a întâmplat. Inima lui Iosia s-a îngâmfat, se pare, și el a intervenit într-un conflict care nu era al lui. A atacat armata egipteană, ignorând glasul lui Dumnezeu, și a murit în luptă (2 Cronici 35.20-24). Prin contrast, slujirea tristă, însă plină de credincioșie, a lui Ieremia a continuat pentru mai mult de treizeci de ani.

    Lecția pentru noi este că anii de devotament care au rămas în urmă nu creează garanții spirituale că nu vom greși. La fel ca Ieremia, să rămânem pe calea trasată nouă – chiar dacă pare lipsită de bucurii – fiindcă Domnul rămâne alături de noi!

    S. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Alege deci viața, ca să trăiești.

    Deuteronom 30.19


    De ce trebuie să mi se întâmple mie așa ceva?

    Ai rostit și tu vreodată această întrebare? Poate are loc un accident, poate apare o boală, poate ai un eșec la locul de muncă și te întrebi: „De ce tocmai eu?”. La această întrebare este un răspuns: Pentru că Dumnezeu dorește să-ți vorbească. Probabil, această lovitură puternică este singura posibilitate care să-ți atragă atenția. Prin aceasta, Dumnezeu dorește să obțină trei lucruri în viața ta:

    Să-ți arate că ai nevoie de ajutor.

    Să te facă să înțelegi că nu te poți ajuta singur.

    Să te îndrepți spre El și să-I ceri Lui ajutorul și salvarea.

    Dumnezeu dorește nu doar să-ți arate o cale de ieșire din dificultatea actuală în care te găsești. De fapt, problema este vina ta înaintea lui Dumnezeu. Dacă vei muri fără iertarea păcatelor tale, vei fi veșnic pierdut.

    Ca să aducă o soluție la această problemă, Dumnezeu L-a trimis în lume pe Fiul Său Isus Hristos. Mântuitorul a murit pe cruce pentru păcătoși ca tine și ca mine, pentru ca vina noastră să fie ștearsă din fața lui Dumnezeu. A treia zi după moartea Sa, El a înviat. Acum trăiește și așteaptă să vii la El și să crezi în El. Vorbește în rugăciune cu Isus Hristos și mărturisește-I toate păcatele tale. El te iartă! Astfel, problema vinei tale este rezolvată și ai în Domnul Isus un ajutor puternic, care stă alături de tine în toate situațiile vieții.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 17.1-27 · Psalmul 89.20-28


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCEPE ZIUA CU DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Doamne, auzi-mi glasul, dimineaţa…” (Psalmul 5:3)

    Dezvoltă-ți obiceiul de a începe fiecare zi cu Dumnezeu. Când vei face lucrul acesta, vei avea o sursă de putere din care te poți alimenta pe parcursul întregii zile. Psihologii spun că e nevoie de trei săptămâni ca să te familiarizezi cu un nou obicei și de încă trei săptămâni ca să prindă rădăcină. Asta înseamnă că trebuie să treci de bariera celor șase săptămâni. Așadar, dacă vrei să-ți începi fiecare zi cu Dumnezeu, fă următoarele lucruri:

    1) Ia o hotărâre fermă! Dacă începi cu inima împărțită, pe jumătate convins, nu vei reuși niciodată. Biblia spune: „îndemnaţi-vă unii pe alţii în fiecare zi” (Evrei 3:13). Încearcă să dai socoteală cuiva dacă crezi că acest lucru te-ar ajuta. Roagă acea persoană să te încurajeze și să-ți amintească de promisiunea pe care I-ai făcut-o lui Dumnezeu.

    2) Nu admite nicio excepție! Obiceiul este ca un ghem de sfoară: de fiecare dată când îl scapi, sfoara se desface. Așadar, nu lăsa să se strecoare gândul: „Fac o excepție, doar de data aceasta…” Orice împrejurare în care cedezi îți slăbește voința și te face să pierzi teren.

    3) Folosește fiecare ocazie ca să pui în aplicare noul obicei! Chiar și atunci când nu simți vreun îndemn de a citi Biblia și de a te ruga, fă-o! Nu aștepta; folosește acel moment pentru a fixa obiceiul. Și, știi ceva? Nu te îmbolnăvești și nici nu-ți face vreun rău „exagerând” cu noul obicei, atunci când ești la început!

    4) Încrede-te în puterea lui Dumnezeu! Tu ești într-o luptă spirituală, pe care o poți câștiga numai cu ajutorul lui Dumnezeu. Fii dependent de ajutorul Lui în dezvoltarea obiceiului tău spre slava Sa. Scrie următoarele cuvinte pe o hârtie, trece-ți numele la sfârșit și păstreaz-o mereu la îndemână: „Doamne, mă angajez să încep fiecare zi cu Tine, indiferent cu ce cost. Și depind de Tine și de ajutorul Tău constant!” Cu siguranță, El va răspunde unui astfel de angajament!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 12:18-29


    Aici este prezentat încă un contrast între ceea ce oferea legea şi ceea ce posedă de acum creştinul în Hristos. În locul Sinaiului îngrozitor, Dumnezeu va da harul în Sion în timpul domniei viitoare a lui Mesia (Psalmul 2.6). Copilul lui Dumnezeu vine deja spre binecuvântări de un ordin şi mai înalt. El este invitat să escaladeze versanţii acestui munte al harului, să intre prin credinţă în „cetatea Dumnezeului celui viu”, Ierusalimul ceresc (v. 22), şi să-i salute pe locuitorii ei. El întâlneşte miriadele de îngeri, apoi adunarea întâilo-‑născuţi, adică Biserica. În vârf este Însuşi Dumnezeu, „Judecătorul tuturor”, însă care îl primeşte ca un răscumpărat al Fiului Său. Coborând la poale, la temelia divină a tuturor acestor glorii, el găseşte „duhurile celor neprihăniţi făcuţi desăvârşiţi” (v. 23) ale celor din capitolul 11 şi pe Isus, Mijlocitorul unui nou legământ, pecetluit cu propriul Lui sânge.

    „Acolo-i casa mea”, spune o cântare. Dacă toate lucrurile schimbătoare vor trece curând, eu voi căpăta o împărăţie neclătinată; numele meu este scris în ceruri (Luca 10.20). Şi acelaşi har îmi dă acces acolo şi îmi permite să slujesc acestui Dumnezeu sfânt, nu în felul în care mi-ar place mie, ci cum îi este plăcut Lui. Respectul şi teama de a nu-I plăcea Lui mă vor ţine pe calea voii Sale!

  • 24 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cel care nu are acestea este orb, cu vederea scurtă, și a uitat curățirea de vechile lui păcate. De aceea, cu atât mai mult, fraților, străduiți-vă să întăriți chemarea voastră și alegerea voastră, pentru că, făcând acestea, nu veți cădea niciodată; pentru că astfel vi se va da din belșug intrarea în Împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos.

    2 Petru 1.9-11


    Dacă aceste lucruri (2 Petru 1.5-7) nu se găsesc în sufletul nostru, cât de jalnică va fi starea noastră morală: orbi, incapabili să deosebim lucrurile cerești, trecând printr-un deșert moral, uitând că am beneficiat cândva, prin har, de curățirea păcatelor! Într-o astfel de situație trebuie cu atât mai mult să ne străduim să întărim ceea ce stă la baza întregii noastre fericiri: chemarea noastră și alegerea noastră (conform cu 1 Petru 1.2). Iar acestea nu ne-au venit oare doar prin harul lui Dumnezeu, care n-a căutat decât în dragostea Lui un motiv pentru a ne câștiga pentru Sine? Din momentul în care am adăugat, unul după altul, lucrurile menționate în versetele 5-8, chemarea noastră și alegerea noastră dobândesc o cu totul altă valoare; ele devin o bază solidă și neclintită pentru sufletele noastre. Făcând aceste lucruri, adică adăugându-le unul după altul, nu vom eșua niciodată, adică vom fi întotdeauna scutiți de cădere.

    Astfel ni „se va da din belșug intrarea în Împărăția eternă a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”. Această împărăție eternă aparține tuturor celor chemați și tuturor celor aleși. Ea nu le va fi niciodată închisă. Dar câte deosebiri sunt între cei care au parte de ea! Unii părăsesc această lume îndoindu-se că această „împărăție eternă” le va fi vreodată deschisă. Ei au trăit pentru a se bucura de lume și de lucrurile pământești. Să părăsești toate aceste lucruri ca să intri unde? Speranța lor nu s-a legat niciodată de locul de dincolo. Necredința lor, îndoielile și neliniștile lor vor schimba oare ceva din planul lui Dumnezeu cu privire la ei? Cu siguranță că nu; dar ușa nu le este larg deschisă; dimpotrivă, pe aceștia îi poți auzi mereu spunând: „Cerul este de plumb pentru mine, fără nicio rază de lumină”. Această stare sufletească este mult mai frecventă decât ne putem închipui. Sunt relativ rare cazurile în care creștinii părăsesc această lume fără să fi căutat sau dorit nimic din ea, pentru a merge în împărăția eternă, în care vor avea o intrare din belșug, când vor trece prin porțile ei!

    H. Rossier


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Adevărata Lumină era aceea care, venind în lume, luminează pe orice om.

    Ioan 1.9


    În lumina lui Dumnezeu

    Se întunecase deja când o tânără i-a dus vecinei o vază cu ​​flori de ziua ei de naștere. Dorea să pună discret cadoul în fața ușii și să plece din nou acasă. Dar în colțul casei era un detector de mișcare și, brusc, o lampă puternică a luminat totul. Apoi ușa s-a deschis și vecina i s-a adresat cu cuvinte prietenoase.

    Ceea ce i s-a întâmplat ei i se întâmplă, în sens figurat, fiecărui om care ajunge în contact cu Isus Hristos. Acel om este pus în lumina divină.

    Așa a fost când Mântuitorul a trăit pe pământ. Oricine intra în contact cu El era cercetat de lumina divină și aceasta descoperea tot ce era în viața sa.

    Așa este și astăzi, când un om citește Biblia și Îl cunoaște astfel pe Domnul Isus. Întreaga sa viață este luminată și deodată observă cum gândește Dumnezeu despre comportamentul său. Ceea ce omul respectiv a considerat a fi o greșeală măruntă este, în lumina curată a lui Dumnezeu, un păcat.

    Dumnezeu nu a schimbat de-a lungul timpului etalonul despre bine și rău, însă El oferă tuturor oamenilor harul Său. Dacă ne recunoaștem sincer vina, El ne iartă, ne curăță de toate nedreptățile și astfel putem să rămânem nestingheriți în lumina divină.

    „Dar cine lucrează după adevăr vine la lumină, pentru ca faptele să-i fie arătate, întrucât sunt făcute în Dumnezeu” (Ioan 3.21).

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 16.23-43 · Psalmul 89.11-19


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    BINECUVÂNTATA NĂDEJDE | Fundația S.E.E.R. România

    „Aşteptând fericita noastră nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Hristos.” (Tit 2:13)

    Credința în a doua venire a lui Hristos și în biruința finală, este ceea ce ne susține în aceste zile în care unii dintre conducătorii noștri naționali sunt o dezamăgire, banii se devalorizează și războaiele care au loc pe mai multe continente odată sunt devastatoare. Așadar, nu lăsa ca moderatorii emisiunilor de la televizor să se joace cu fricile tale, doar ca să le crească audiența.

    Domnul Isus a zis: „Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru.” (Matei 24:42).

    Amiralul James Stockdale a petrecut opt ani infernali, ca prizonier de război într-un lagăr din Vietnam. Ce l-a făcut să reziste? El a spus: „Nu mi-am pierdut niciodată credința că totul se va termina. Nu m-am îndoit niciodată că nu voi ieși, că nu voi fi triumfător la sfârșit, și că nu voi transforma această experiență în evenimentul definitoriu al vieții mele, pe care, privind în urmă, nu l-aș da pe nimic în lume!”

    Când a fost întrebat „Cine nu a supraviețuit?” Stockdale a răspuns: „O, cei care au zis „Până la Crăciun vom scăpa.” Și Crăciunul a venit și a plecat. Apoi ei au spus: „Până la Paști vom scăpa.” Și Paștele a venit și a plecat. Și apoi Ziua Recunoștinței și apoi a venit iar Crăciunul. Și au murit de inimă rea!” Curajul necesar pentru a rezista între cele două extreme, necazul actual și triumful final, se află în cuvintele acestui verset: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Cel care ți-a dat suflare ți-a garantat un final glorios, și tu trebuie să te bazezi pe asta, în fiecare zi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 12:4-17


    Un copil este supus în familia lui educaţiei părinţilor. Aceasta îl va face să verse câteva lacrimi, dar, ajuns mare, va fi un lucru pentru care el le va putea mulţumi părinţilor. Dacă suntem fii şi fiice ale lui Dumnezeu, este imposibil să nu avem de-a face cu disciplina Lui (v. 8), pentru că Dumnezeul sfânt doreşte să-Şi formeze copiii după imaginea Lui (v. 10). Totuşi, această disciplină ne-ar putea conduce la două reacţii opuse:

    Mai întâi s-o dispreţuim, nesocotind-o; dar trebuie să fim „exersaţi de ea”, adică să ne judecăm înaintea Domnului, cercetând pentru ce motiv ne–a trimis El această încercare (Iov 5.17).

    Celălalt pericol este ca noi să pierdem curajul (v. 5; Efeseni 3.13). Să ne amintim atunci de numele dat credinciosului sub disciplină: „acela pe care-l iubeşte Domnul” (v. 6). Să urmărim pacea cu toţi, însă fără ca aceasta să fie în dauna sfinţeniei (v. 14). Să nu uităm că noi înşine suntem obiecte ale harului şi să alungăm din inimile noastre rădăcinile de amărăciune (literal: germenii de otravă).

    La început ascunse, acestea se vor manifesta, mai devreme sau mai târziu, dacă nu sunt imediat judecate (Deuteronom 29.18).

    Esau, care n-a putut fi numit în capitolul precedent alături de membrii familiei lui, este pomenit aici spre ruşinea lui veşnică. Fie ca niciunul dintre noi să nu-i semene!

  • 23 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și am văzut cerul deschis: și iată un cal alb și Cel care ședea pe el este numit Credincios și Adevărat.

    Apocalipsa 19.11


    Cerul deschis (4) – Isus, Împăratul împăraților și Domnul domnilor

    Cerul L-a primit pe Domnul Isus Hristos (Fapte 3.21). Într-un anumit sens, El este ascuns acolo de privirile omului, însă, bineînțeles, nu și de cele ale credinței: „Pentru că umblăm prin credință, nu prin vedere” (2 Corinteni 5.7).

    În viitor însă, la un moment cunoscut doar de Dumnezeu Tatăl, Hristos Se va arăta lumii (Fapte 1.7,11; Matei 24.36,44). Lumea nu-L va aștepta, iar El va veni „ca un hoț în noapte” (1 Tesaloniceni 5.1,2). Aceasta este exact ceea ce avem în Apocalipsa 19, doar că acolo lucrurile sunt privite din perspectiva cerului. «El vine să judece și să facă război împotriva oamenilor disprețuitori, care resping autoritatea Lui și asupresc pământul» (J. N. Darby).

    Înainte de aceasta, Hristos va fi venit pentru noi, la răpire; după aceea ne vom arăta împreună cu El în glorie, așa cum vedem clar în Apocalipsa 19.14: „Și oștirile din cer Îl urmau pe cai albi, îmbrăcate în in subțire, alb și curat” (vedeți și Coloseni 3.4). Cerul va fi deschis pentru a-L arăta pe Împăratul împăraților și Domnul domnilor. El va fi Centrul și Obiectul cerului și al pământului.

    Lucrul nespus de minunat însă este că noi, Adunarea, vom fi arătați ca identificați cu El la venirea Sa. El va fi „glorificat în sfinții Săi” (2 Tesaloniceni 1.10). Când El Se va arăta în glorie, ne vom arăta și noi împreună cu El (Coloseni 3.4), iar lumea ne va vedea în aceeași glorie cu a Lui (Ioan 17.22,23).

    Mai există o menționare a cerului deschis atunci când citim despre „o ușă deschisă în cer” (Apocalipsa 4.1). Aceasta însă a fost o viziune. Când Ioan a auzit chemarea „Suie-te aici”, aceasta a constituit o imagine a răpirii. Ușa este deschisă pentru a ne permite să privim în cer. Binecuvântată speranță! În Apocalipsa 19 însă, noi vom veni din cerul deschis împreună cu Domnul.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu … poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască.

    Fapte 17.30


    Să nu uităm!

    Să nu uităm că există un Dumnezeu. El este un Dumnezeu al dragostei, dar și un Judecător drept, în fața Căruia va trebui să dăm curând socoteală de viața noastră.

    Să nu uităm că suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu. Toți oamenii au păcătuit și nu-I sunt plăcuți lui Dumnezeu (Romani 3.22,23).

    Să nu uităm că moartea este inevitabilă. În afara poverii păcatelor noastre, dacă ele nu ne-au fost iertate, nu putem lua nimic cu noi. După moarte urmează judecata divină (Evrei 9.27).

    Să nu uităm că Dumnezeu poruncește acum tuturor oamenilor să se pocăiască. Acest lucru trebuie să-l facem astăzi. Mâine s-ar putea să fie prea târziu.

    Să nu uităm că, mai presus de toate, Dumnezeu ne iubește și că L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru păcatele noastre pe cruce. El ne iubește așa cum suntem, oricât de mare este vina noastră și oricât de mult ne-am împotrivit față de harul Său.

    Să nu uităm deci să acceptăm mântuirea în Isus Hristos. Două lucruri se cer din partea noastră pentru a fi mântuiți și pentru a deveni astfel copii ai lui Dumnezeu: să ne recunoaștem vina și să credem în Isus Hristos și în lucrarea Sa pe cruce.

    Să nu uităm, ca oameni mântuiți, să-I mulțumim lui Dumnezeu, să ne închinăm înaintea Lui și să le spunem oamenilor din jurul nostru despre Mântuitorul și Domnul nostru.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 16.7-22 · Psalmul 89.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SFATURI PENTRU CĂSNICIA TA | Fundația S.E.E.R. România

    „Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi trage ruşinea.” (Proverbele 18:13)

    Cineva a spus: „A te căsători este ca și cum ai cumpăra ceva ce ai admirat multă vreme într-o vitrină. Îți place, iei… dar când ajungi acasă, constați că nu se potrivește cu nimic!” Biblia ne dă un îndemn profund și esențial pentru zidirea unei căsnicii fericite: „să aveţi aceleaşi simţăminte unii faţă de alţii.” (Romani 15:5) Iar asta înseamnă că trebuie să ții cont și de următoarele:

    1) Să fii mereu cu mintea deschisă. Biblia ne avertizează că: „Cine răspunde fără să fi ascultat face o prostie şi îşi trage ruşinea.” Așadar, nu da un răspuns câtă vreme soțul sau soția ta încă vorbește. Și nu fi niciodată prea înțepenit pe poziția ta, încât să nu fii dispus să iei în considerare și punctul de vedere al celuilalt. Ascultarea înseamnă să te conectezi și să conștientizezi argumentele pe care le aduce celălalt în discuție. Biblia ne îndeamnă să nu facem „nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuşi. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci şi la foloasele altora.” (Filipeni 2:3-4)

    2) Învață să râzi! „O inimă veselă înseninează faţa, dar, când inima este tristă, duhul este mâhnit.” (Proverbele 15:13). Când treci prin probleme financiare, probleme familiale, boală sau epuizare, zâmbetul poate ușura tensiunea și te poate ajuta să recapeți o perspectivă corectă.

    3) Scoate cuvântul „divorț” din vocabularul tău. Deși Biblia admite despărțirea în anumite circumstanțe, acest cuvânt nu a făcut niciodată parte din planul lui Dumnezeu. Așa cum a spus un cuplu care a trecut peste problemele maritale: „Ne bucurăm că nu am renunțat în anii dificili. Am rezistat suficient de mult ca să ne dăm seama că lucrurile se pot într-adevăr îmbunătăți cu timpul!” Când îți iei angajamentul de-a lucra la zidirea relației tale de căsnicie, indiferent cum se rezolvă lucrurile în final, nu vei regreta niciodată eforturile pe care le-ai făcut!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 11:32-40; 12:1-3


    Începând cu versetul 32 ne aflăm în ţara Canaan. Şi îi găsim acolo pe judecători, pe împăraţi, pe profeţi, un mare nor de martori care ne înconjoară, care au fost înaintea noastră şi care ne aşteaptă pentru a intra în posesia lucrurilor promise (v. 39, 40). Traversând timpurile cele mai întunecate, flacăra credinţei, trecută din mână în mână, nu se stinge niciodată. Numai Dumnezeu cunoaşte lista acestor martiri uitaţi şi o ţine la zi.

    „Fiecare are propria lui pagină în volumul credincioşiei” (T.A.P.). Armata credinţei numără cercetaşi (cap. 11), un Comandant renumit (cap. 12); noi suntem ariergarda. Acum este rândul nostru să ne angajăm în această „cursă-ştafetă”. Ce ne trebuie ca să alergăm bine? Să nu fim încărcaţi, nici împiedicaţi. Să începem prin a ne debarasa de orice povară sau bagaj inutil. Să aruncăm de asemenea păcatul, această plasă care ne împiedică atât de uşor! Dar aceasta nu este totul. Trebuie ca un obiect, ca un magnet irezistibil, să ne atragă înainte. Să ne aţintim ochii asupra lui Isus, Călăuza şi Modelul vieţii de credinţă, Căpetenia şi Împlinitorul ei. Şi El a avut un obiect înaintea Lui, mai puternic decât crucea, decât ruşinea, decât toată suferinţa. Aceasta era „plinătatea bucuriei” care trebuia să încununeze viaţa omului credinţei, potrivit Psalmului 16 (v. 11).

  • 22 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea, după cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume, și prin păcat moartea, și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toți au păcătuit.

    Romani 5.12


    Ciuma bubonică, Ebola, SARS și, mai recent, virusul Covid-19 au curmat nenumărate vieți de-a lungul anilor. Totuși, aceste boli au afectat doar un procent din populația totală a lumii. Există însă o altă boală, mai rea decât toate celelalte luate împreună, fiindcă ea afectează fiecare persoană de pe acest pământ. Iar ea aduce moartea. Nu poate fi identificată într-un laborator, nici nu poate fi văzută la microscop și nu există niciun remediu pe pământ pentru ea. Biblia este singura sursă sigură de informații cu privire la această boală, pe care a identificat-o, a descris-o și pentru care a prescris un remediu. Boala este numită păcat. Ea a pornit de la un singur om, de la Adam. Prin neascultarea lui, păcatul a pătruns în lume, iar Biblia ne spune că, în consecință, toți oamenii se află sub condamnare.

    Dumnezeu a prescris însă un remediu venit printr-un alt Om. Ioan Botezătorul a dat mărturie despre El, atunci când a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan 1.29). Hristos a murit pentru păcatele noastre pe cruce, iar sângele Său a fost vărsat; și acest sânge este cel care ne curățește de orice păcat (1 Ioan 1.7). Trebuie însă ca toți să ia pentru ei acest remediu – „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața eternă. Căci Dumnezeu nu L-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Cine crede în El nu este judecat” (Ioan 3.16-18). Această boală va fi pentru totdeauna eradicată din lume atunci când Dumnezeu va introduce cerul nou și pământul nou, în care dreptatea va locui (vedeți 2 Petru 3.13).

    R. A. Barnett


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și în mijlocul scaunului de domnie și al celor patru făpturi vii și în mijlocul bătrânilor, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat.

    Apocalipsa 5.6


    Isus în mijloc

    În viziunea sa, Ioan a văzut un Miel ce părea înjunghiat. Este vorba despre Isus Hristos, care a suferit și a murit pe crucea de la Golgota ca Mielul lui Dumnezeu. Acolo a împlinit lucrarea de mântuire cu efecte veșnice. După trei zile, El a înviat victorios. Domnul Isus va purta însă pentru totdeauna semnele morții Sale pe cruce. De aceea, în Apocalipsa 5, este prezentat ca un Miel ce părea înjunghiat. Unde L-a văzut Ioan pe acest Miel?

    În mijlocul „scaunului de domnie” și al celor „patru făpturi vii”. După împlinirea lucrării, Isus Hristos stă în centrul autorității și al puterii lui Dumnezeu (reprezentate de scaunul de domnie, de tron). În curând, El va fi punctul central al acțiunii lui Dumnezeu în guvernare și în judecată (reprezentate de cele patru făpturi vii).

    În mijlocul „bătrânilor”. Aceștia îi reprezintă pe cei mântuiți începând de la Adam până la răpire, care vor sta în cer înaintea tronului lui Dumnezeu. Astfel, Domnul Isus va fi punctul central al tuturor credincioșilor cerești. Ei Îl vor înconjura și Îi vor aduce adorare.

    Isus Hristos dorește să fie deja astăzi punctul central al celor mântuiți. Când ne strângem pentru Numele Său, El este prezent acolo și ne îndreaptă privirea credinței spre Sine. Fie că suntem preocupați cu viața, cu moartea, cu învierea Lui sau cu locul Său la dreapta lui Dumnezeu, gloria Sa ne va umple mereu inimile și ne va conduce spre adorare.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 15.25-16.6 · Psalmul 88.11-18


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SFATURI DESPRE CURTARE | Fundația S.E.E.R. România

    „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” (Amos 3:3)

    Nu există niciun test definitoriu care să poată prezice cum va decurge o relație după perioada de curtare, dar iată cinci întrebări pe care trebuie să ți le pui întotdeauna:

    1) Care este prima mea impresie despre această persoană? De exemplu, e bine să știi ce fel de prieteni are, la ce evenimente participă, ce fel de caracter are… Consumă alcool? Astfel de informații te vor scuti de multe dureri de cap, pe parcurs. Și pentru că nu este corect să critici o carte după copertă, tot la fel, până nu ajungi să cunoști acea persoană, fii atent la aceste gânduri pe care le-ai putea lua în considerare.

    2) Cât de bine o cunosc? Nu-i așa că este mai înțelept să intri într-o relație de prietenie cu o persoană pe care o cunoști, decât cu una despre care nu știi nimic?

    3) Este o persoană bună cu ceilalți? Nimic nu este mai rău decât un bărbat care se laudă cu cuceririle sale anterioare sau o femeie care critică mereu fostul prieten. Ai avea încredere într-o astfel de persoană când te gândești la reputația ta și la inima ta?

    4) Împărtășim aceleași valori? Biblia spune: „Merg oare doi oameni împreună fără să fie învoiţi?” E adevărat că polii opuși se atrag, dar nu este o regulă sănătoasă atunci când vorbim despre valori. Trebuie să știi dacă persoana cu care te întâlnești este un creștin dedicat care își pune în aplicare convingerile. Care îi sunt standardele în privința banilor, moralității și filmelor?

    5) Pot avea încredere că-și va ține promisiunea? În relațiile anterioare avea obiceiul să dea speranțe false, să înșele sau să rămână fidel? Este un lucru cert faptul că acela care-și încalcă promisiunea va deveni o persoană care frânge inimi. Dacă te afli într-o relație de prietenie, astăzi, iată un sfat sănătos din Scriptură (Proverbele 3:6): „Recunoaşte-L (pe Dumnezeu) în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 11:17-31


    Jertfirea lui Isaac dovedeşte că Avraam credea în înviere (comp. cu Romani 4.17) şi că-L iubea pe Dumnezeu mai mult decât pe unicul lui fiu. Lunga istorie a lui Iacov este relatată prin toiagul lui, rând pe rând instrument de păstor, sprijin al călătorului, al şchiopului şi în final al adoratorului (v. 21). Despre Isaac am putea gândi că discernământul lui a fost prea târziu, iar despre Iosif, că ar fi fost mult mai multe lucruri de spus despre el decât această simplă cerere legată de osemintele lui. Fiecare însă dintre aceşti patriarhi îşi proclamă într-un mod propriu siguranţa în lucrurile viitoare pe care le aşteptau. Moise refuză, alege, socoteşte, pentru că priveşte spre răsplătire (vezi cap. 10.35). Părăseşte, nu se teme, rămâne neclintit, pentru că Îl vede pe Cel care este nevăzut.

    Credinţa este singura piatră de încercare care permite aprecierea justei valori şi durata relativă a oricărui lucru. În acelaşi timp, este energia lăuntrică prin care pot fi învinse atâtea piedici ~ mânia lui Faraon, Marea Roşie, Ierihonul ~ dar şi pofte: plăcerile păcatului sau bogăţiile Egiptului. Da, credinţa este energică şi îndrăzneaţă. Iar dacă exemplul lui Moise ne-ar părea prea înalt, să fim încurajaţi de cel al Rahavei. Oricare ar fi împrejurările, Dumnezeu aşteaptă un rod vizibil al credinţei noastre.

  • 21 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dacă ești Tu Fiul lui Dumnezeu, spune ca pietrele acestea să se facă pâini.

    Matei 4.3


    De ce nu? El era Fiul lui Dumnezeu și era înfometat. Cu siguranță că ar fi fost un prilej potrivit pentru a-Și dovedi misiunea divină și, de asemenea, pentru a-Și satisface o cerință naturală a trupului. Nu putea El oare să preschimbe pietrele în pâini? Această ispită constituie ceea ce am putea numi tentația naturală. Cea de-a doua (cel puțin în Evanghelia lui Luca, a celui care a fost inspirat să prezinte ispitirile în ordinea lor morală, indiferent dacă se mai păstra sau nu ordinea lor cronologică) a fost tentația lumească – oferirea tuturor împărățiilor lumii, cu condiția ca Hristos să Se închine diavolului. Cea de-a treia (privită în Luca, fiindcă Matei păstrează aici ordinea simplă a evenimentelor și arată că, din punct de vedere cronologic, era a doua) a fost tentația spirituală, numită așa nu din pricina templului și a streașinei lui, ci pentru că în ea s-a făcut uz de Cuvântul lui Dumnezeu. Însă în toate acestea, Sfântul lui Dumnezeu l-a biruit pe Satan prin același Cuvânt, folosit în ascultare.

    Domnul Se opune în totul ispitei de a face pâine din pietre. Era sugestia diavolului de a face așa ceva, nu un cuvânt al lui Dumnezeu, care el însuși, nu pâinea, este adevărata hrană pentru viața celui credincios. Cu o perfecțiune de nezdruncinat, Hristos trăiește ca Om prin cuvântul divin, El, Fiul lui Dumnezeu pe pământ. Se închină Domnului Dumnezeului Său și numai Lui Îi slujește, ca Fiu al Omului; ca Mesia, El Se încrede în Iahve, fără să-L ispitească așa cum a făcut poporul din vechime, în pustie. Remarcați aici, în această împrejurare, o trăsătură care-L distinge pe Hristos de alții care par să se apropie de El, cel puțin în ce privește circumstanțele. Moise și Ilie au postit și ei patruzeci de zile. Însă Moise era în prezența lui Dumnezeu, susținut de El în tot acest timp, iar Ilie fusese în chip miraculos hrănit de un înger înainte de a intra într-o perioadă similară de abstinență. Nu așa au stat însă lucrurile cu Domnul Isus, care a fost în prezența lui Satan, spre deosebire de Moise, și fără să beneficieze de vreun mijloc prealabil de subzistență, cum a beneficiat Ilie.

    W. Kelly


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Eu sunt Ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit … Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să distrugă.

    Ioan 10.9,10


    Omul în cușcă – leul liber

    În grădina zoologică a unui oraș californian s-a petrecut un eveniment deosebit. Un angajat nu a închis ușa cuștii unui leu, iar acesta a evadat. O panică groaznică i-a cuprins pe vizitatori, care alergau în toate părțile. Un tânăr, care se afla în apropierea cuștii, era în cel mai mare pericol. Cu prezență de spirit, a găsit o cale de salvare: a sărit el în cușcă și a închis ușa de fier. Acum era în siguranță.

    Nu sunt oare mulți oameni într-o astfel de situație periculoasă? În orice clipă, situația noastră se poate schimba. Dar ușa, în spatele căreia ne putem pune în siguranță, stă deschisă în fața noastră. În versetul citat, Domnul Isus nu spune: Eu sunt o ușă, ca și cum ar exista mai multe uși spre Dumnezeu și spre cer pentru noi, oamenii pierduți. El spune foarte clar: Eu sunt Ușa. Așa cum există un singur Dumnezeu, există o singură ușă și o singură cale spre El. Domnul Isus este „Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însuși ca preț de răscumpărare pentru toți” (1 Timotei 2.5,6). Această ușă este deschisă pentru oricine își recunoaște starea sa. În fața ușii este moartea, în spatele ei este viața.

    L-ați cunoscut personal pe Domnul Isus și ați venit la El cu păcatele voastre? Ați exclamat ca acel vameș din Luca 18: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!”?

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 15.1-24 · Psalmul 88.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DRAGOSTEA – TEMELIA RELAȚIILOR SĂNĂTOASE | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii…” (1 Tesaloniceni 3:12)

    Una dintre cele mai profitabile companii de telefonie din America a creat o reclamă TV folosind sloganul: „Mă auzi acum?” În reclamă apare un bărbat care vorbește la telefon, dar persoana de la capătul celălalt nu îl poate auzi. Așa că el întreabă în mod repetat: „Mă auzi acum?” Reclama a fost concepută ca să arate că această companie de telefonie transmite un semnal de înaltă calitate și convorbirile nu se întrerup.

    Ce putem învăța de-aici? Când convorbirea ta cu oamenii se întrerupe, tu simți lucrul acesta. Și care este reacția ta imediată? Supărare? Frustrare? Mânie? În cartea sa „Toți comunicăm, dar puțini stabilim și relații”, John C. Maxwell scrie: „Când interacționez cu oamenii, știu că am stabilit o relație atunci când am depus un efort în plus – oamenii își dau mai mult silința; fac aprecieri nesolicitate – spun lucruri pozitive; au o deschidere spontană – dau dovadă de încredere; se observă mai multă comunicare – se exprimă cu mai multă ușurință; vorbesc despre experiențe plăcute – le place ceea ce fac; stabilesc legături emoționale; au energie pozitivă – „bateriile” lor emoționale se încarcă atunci când sunt împreună; manifestă o dragoste necondiționată – acceptă fără rezerve. De fiecare dacă când interacționez cu oamenii și văd dovezi ale acestor semnale, știu că stabilesc relații.

    Am învățat ce înseamnă să stabilești relații și îmi dau seama când reușesc. Tu cum te descurci la capitolul acesta? Când interacționezi unu-la-unu cu o persoană importantă din viața ta, primești aceste semnale? Chiar dacă în momentul de față nu ești foarte priceput să stabilești relații, poți învăța cum s-o faci și să devii tot mai priceput mâine!” Dar mai întâi, trebuie să-ți pese cu adevărat de persoana cu care dorești să stabilești o relație. De aceea apostolul Pavel scrie: „Domnul să vă facă să creşteţi tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii.” Amin!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 11:8-16


    Încă o dată în Biblie, Avraam şi ai lui sunt aleşi de Dumnezeu pentru a ne învăţa ce este credinţa. „Avraam, când a fost chemat, a ascultat”. Când asculţi de cineva fără a-i cunoaşte intenţiile înseamnă că ai încredere deplină în el. Atunci când Dumnezeu porunceşte, credinţa ştie să meargă (v. 8) şi, de asemenea, ştie să locuiască (v. 9). Patriarhului i s-a întâmplat să locuiască în Haran, când el trebuia să meargă până în Canaan (Fapte 7.4) şi, de asemenea, i s-a întâmplat să meargă în Egipt, când ar fi trebuit să locuiască în ţară (Geneza 12.10). Aici însă, Dumnezeu găseşte plăcerea să acopere paşii greşiţi, aşa cum şi trece sub tăcere râsul Sarei, tristul sfârşit al istoriei lui Isaac şi tristul început al celei a lui Iacov; El reţine din viaţa alor Săi numai ceea ce-L glorifică şi singură credinţa Îl poate glorifica.

    În principiu nu este posibil să ai în acelaşi timp două patrii. Promisiunea unei cetăţi cereşti făcuse din Avraam şi din ai lui nişte străini pe pământ, lucru pe care ei nu s-au temut să-l proclame (v. 13; Geneza 23.4) şi pe care l-au şi arătat în mod clar locuind în corturi (2 Corinteni 4.18; 5.1). Pentru că lor nu le-a fost ruşine de Dumnezeul lor, de aceea nici Lui nu-i este ruşine de ei. El Îşi revendică acest nume de Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov. Poate fiecare dintre noi să-L numească „Dumnezeul meu”?

  • 20 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Voi ați fost chemați la libertate, fraților; numai nu folosiți libertatea ca un prilej pentru carne, ci slujiți unii altora prin dragoste.

    Galateni 5.13


    Libertatea și dragostea merg împreună. Libertatea nu este adevărată dacă nu oferă ocazia manifestării spontane a dragostei. Libertatea este sfera de viață în care creștinul este introdus – libertatea de robia păcatului, de robia legii și de robia voinței proprii; libertate, de fapt, pentru a-L onora pe Dumnezeu. Exercitarea voinței proprii înseamnă robie, nu libertate. Diavolul, bineînțeles, caută să schimbe libertatea noastră în desfrânare, făcând din ea o permisiune pentru îngăduirea cărnii. Nu avem nicio scuză dacă suntem înșelați de el. Esența însăși a creștinismului este libertatea care ne aduce într-o totală dependență și supunere față de Dumnezeu. Aceasta este libertatea Duhului. Cât de dezonorant este deci să folosim această libertate ca un prilej pentru manifestarea cărnii! Cât de josnic este să ne folosim în mod nelegiuit de bunătatea lui Dumnezeu!

    „Hristos este sfârșit al legii, spre dreptate, pentru oricine crede” (Romani 10.4). Adevăratul caracter al copilului lui Dumnezeu este simplu și direct. Nu sunt impuse asupra lui scheme complexe de practică, nici ritualuri și ceremonii ale legii, precum în Vechiul Testament. De fapt, Romani 13.9 ne spune că toată legea este cuprinsă într-o singură expresie: „Să-l iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți”. Acest lucru merge cu siguranță până la rădăcina problemei și dă o lovitură de moarte egoismului, care reprezintă motivația invariabilă a omului legalist. Cu cât cineva este mai legalist, cu atât va ignora mai mult cerințele legii. Doar cunoașterea lui Hristos oferă adevărata libertate a dragostei. „Spun dar: umblați în Duh și nicidecum nu veți împlini pofta cărnii … Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub lege … Dacă trăim în Duh, în Duh să și umblăm” (Galateni 5.16,18,25).

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci nu este nicio deosebire între iudeu și grec; căci același Domn al tuturor este bogat față de toți cei care Îl cheamă.

    Romani 10.12


    Pentru toți

    Dumnezeu nu face nicio deosebire, ci oferă tuturor harul Său:

    Bogații nu sunt privilegiați față de cei săraci, pentru că cei bogați nu-și pot cumpăra mântuirea cu bani. Prețul a fost plătit. Isus Hristos S-a jertfit la cruce, pentru ca păcătoșii, fie bogați, fie săraci, să fie îndreptățiți fără plată prin credința în El.

    Cei cumsecade nu au parte de un tratament preferențial. Comportamentul lor bun nu-i duce în niciun caz în cer. Ei depind, la fel ca toți păcătoșii, de harul lui Dumnezeu și de lucrarea de mântuire a Domnului Isus.

    Dumnezeu nu preferă un anumit popor. Fie că sunt europeni, africani sau asiatici, toți sunt bineveniți la El, dacă își mărturisesc păcatele și cred în Isus Hristos.

    Nici studiile nu sunt un avantaj. Învățatului Nicodim, Fiul lui Dumnezeu i-a spus: „Dacă cineva nu este născut din apă și din Duh, nu poate să intre în împărăția lui Dumnezeu” (Ioan 3.5).

    Dumnezeu nu-i avantajează pe adulți față de copii. Mântuitorul a spus în mod explicit: „Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți, căci împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei” (Marcu 10.14).

    Aceste deosebiri nu au nicio importanță când este vorba despre întoarcerea la Dumnezeu și nu vor avea nici în cer. Acolo vor fi numai oameni salvați prin sângele Domnului Isus.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 14.1-17 · Psalmul 87.1-7


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    GESTIONAREA SCHIMBĂRILOR DE LA LOCUL DE MUNCĂ | Fundația S.E.E.R. România

    „Toate îşi au vremea lor…” (Eclesiastul 3:1)

    Când apare vreo schimbare la locul de muncă, ne simțim adesea amenințați. Suntem obișnuiți cu personalitățile colegilor și ale șefilor și vrem să-și păstreze locul, să rămână la fel și să nu ceară de la noi nimic altceva decât ce le-am dat până acum. Din dorința de a avea stabilitate, securitate și predictibilitate, nu reușim să ne pregătim pentru instabilitate, nesiguranță și neprevăzut. Ce ironic!

    Dacă am fi dispuși să ne adaptăm așteptările și să fim mai realiști, nu am fi atât de traumatizați când apar schimbări. Lucrurile se pot schimba peste noapte. Poate fi vorba despre pierderea unui părinte, a unui loc de muncă sau a sănătății. Putem spune că schimbarea este singura constantă din viață! Și ea are potențialul fie să te ducă spre lucruri mai bune, fie să te aplatizeze ca un tăvălug…

    Alegerea îți aparține! Biblia ne spune că: „Toate îşi au vremea lor.” Adevărul este că Dumnezeu este singura ta ancoră sigură în viață, deci dacă ești înțelept, vei zidi o relație puternică cu El. La urma urmelor, El nu te va lăsa să depinzi de altceva decât de El. Iar istoria lui Ilie prorocul poate fi un exemplu pentru noi: „Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara şi bea apă din pârâu. Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.” (1 Împărați 17:6-7). Probabil că Ilie o fi intrat în panică, dar nu și Dumnezeu! „Cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.” (1 Împărați 17:8-9).

    Să reținem ce a folosit Dumnezeu pentru a-i purta de grijă lui Ilie: corbi, un pârâu și o văduvă săracă. Uimitor, nu-i așa? Așadar, bucură-te de locul tău de muncă, excelează, dar fii dependent numai de Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 10:32-39; 11:1-7


    Creştinii iudei acceptaseră, şi încă cu bucurie, să le fie luate bunurile pământeşti (comp. cu Matei 5.12). Care era secretul lor? Credinţa, care-şi însuşea bunuri mai de preţ, care nu puteau fi atinse de prigonitori. Credinţa însă este necesară nu numai în zilele rele, nici numai imediat după întoarcerea la Dumnezeu. Ea este principiul vital al celui drept. Ea dă prezent viitorului şi vizibil invizibilului. Cel care nu o are nu poate persevera. Se retrage, şi Dumnezeu nu găseşte plăcere în el (v. 38; 4.2; 1 Corinteni 10.5). Fără credinţă, repetă capitolul 11.6, este imposibil să-I placi Lui. Iar acum Dumnezeu ne prezintă pe câţiva dintre aceia în care Şi-a găsit plăcerea (Psalmul 16.3).

    În capitolul 11, diferite aspecte ale vieţii de credinţă sunt ilustrate prin martori din Vechiul Testament. În Abel vedem cum această credinţă şi-a însuşit răscumpărarea prin oferirea unei jertfe plăcute lui Dumnezeu. În Enoh, credinţa merge spre ţinta cerească. În Noe, ea condamnă lumea şi vesteşte dreptatea divină. Astfel, credinţa caracterizează întreaga viaţă creştină. Şi, ajunşi la ultimii paşi ai acestui drum al credinţei, nu este momentul să abandonăm încrederea. „Pentru că încă puţin, foarte puţin, şi Cel care vine va veni” (v. 37). Aceasta ne este de ajuns. Isus este „Cel care vine”; noi suntem „cei care–L aşteptăm” (cap. 9.28).

  • 18 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Isus deci, cu șase zile înainte de Paști, a venit la Betania, unde era Lazăr cel mort, pe care îl înviase Isus dintre morți. I-au pregătit deci o cină acolo.

    Ioan 12.1,2


    Cu șase zile înaintea Paștelui, Isus a venit la Betania. Acesta era, am putea spune, unicul loc de pe pământ care Îi era drag inimii lui Hristos. Acesta era „satul Mariei”, o credincioasă mult apreciată de Hristos. Era locul în care se manifestase gloria Sa, cu ocazia învierii lui Lazăr. În acest loc „I-au pregătit o cină” și, din Evanghelia după Luca, aflăm că acela a fost locul unde, cu ocazia înălțării, „Și-a ridicat mâinile și i-a binecuvântat” (Luca 24.50).

    Nu s-a întâmplat des ca cineva să pregătească o masă pentru Hristos în această lume. Oamenii au fost, în anumite ocazii, bucuroși să primească vreo binecuvântare de la El; însă cât de rar s-au gândit să-I ofere ceva Celui care le oferea binecuvântări! În zilele de început ale slujirii Lui, Levi, într-adevăr, „I-a făcut un ospăț mare în casa lui” și a invitat „o mare mulțime” de păcătoși, pentru a lua masa cu El (Luca 5.29). Acum, după mult timp, la sfârșitul zilelor Sale pe pământ, Îi este pregătită o cină la care El S-a așezat în mijlocul credincioșilor Săi.

    Cât de mare a fost ospățul pe care Hristos a venit să-l dea în această lume plină de nevoi! El a venit să-L facă cunoscut pe Tatăl (Ioan 1.18); să aducă bucurie (Ioan 2.10,11); să ne vorbească despre lucrurile cerești (Ioan 3.12); să ne conducă inimile în scenele bucuriei veșnice (Ioan 4.14); să ne scoată din moarte și să ne conducă la viață (Ioan 5.21,24); să ne elibereze de nevoi (Ioan 6.35); să ne dea Duhul Sfânt (Ioan 7.39) și să ne conducă în binecuvântările creștine (Ioan 10). În toate aceste căi binecuvântate, El S-a manifestat ca Dăruitor; dar acum, la sfârșit, în casa din Betania, El este un Primitor. Acum, la final, a venit momentul în care câteva inimi devotate dau un ospăț pentru Cel care făcuse un ospăț întregii lumi – „I-au pregătit deci o cină”.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Nu vă înșelați: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit”. Ce seamănă omul, aceea va și secera.

    Galateni 6.7


    Răsplata batjocoritorilor

    Cu mulți ani în urmă, în Germania, un muncitor necredincios s-a urcat pe o mașină și de acolo a ținut un discurs împotriva credinței. Spunând cuvinte necuviincioase la adresa lui Dumnezeu, și-a ridicat furios mâna, ca un fel de amenințare la adresa lui Dumnezeu. Dar mâna ridicată a atins un cablu electric și batjocoritorul a fost carbonizat într-o clipă.

    Despre astfel de batjocoritori, Biblia spune: „Cel rău, cu o înfățișare îngâmfată, nu-L caută. Toate gândurile lui sunt: «Nu există Dumnezeu!»” (Psalmul 10.4). Însă în dreptatea divină, Dumnezeu „dă omului după faptele lui, face să găsească fiecare răsplata după căile lui” (Iov 34.11). Ce absurdă este această luptă a necredinței batjocoritorilor! Dacă în mintea lor întunecată de diavolul nu există Dumnezeu, de ce se luptă împotriva Lui? Tocmai această împotrivire față de Dumnezeu arată existența lui Dumnezeu. Va veni o zi când Dumnezeu va scoate la lumină toate gândurile ascunse ale oamenilor și El va răsplăti fiecăruia după faptele sale. De aceea „nu vă înșelați: «Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit». Ce seamănă omul, aceea va și secera”.

    „Pedepsele sunt pregătite pentru batjocoritori și loviturile pentru spatele nebunilor” (Proverbe 19.29). Ce grave cuvinte de atenționare! Să luăm seama! Dumnezeu este Cel care cercetează inima omului. Nimic nu poate fi ascuns de privirea Celui care cercetează gândurile și intențiile inimii. În fața lui Dumnezeu nu putem ascunde răul din inimile noastre.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 12.19-40 · Psalmul 86.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ANTRENAMENT PENTRU LUCRURI MAI BUNE | Fundația S.E.E.R. România

    „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele… celor ce sunt chemați după planul Său.” (Romani 8:28)

    Când Iosif a fost aruncat în închisoare, cu siguranță nu s-a gândit și i-ar fi fost greu să creadă că acest drum îl va conduce spre împlinirea visului său… dar așa s-a întâmplat! Dumnezeu a avut un plan pentru viața lui, și El are un plan și pentru viața ta! Poate activitatea ta actuală este numai un antrenament pentru ce ți-a pregătit Dumnezeu cu adevărat. Poate nu azi sau mâine, dar dacă rămâi credincios, va veni o vreme când te vei uita în urmă și vei înțelege cum ți-a călăuzit Dumnezeu pașii (vezi Psalmul 37:23). Refuză să îmbrățișezi ideea că ești o victimă, deoarece acest lucru îți va fura sentimentul bucuriei. Locul tău de muncă, în ciuda greutăților, ar fi fost un vis pentru înaintașii tăi. Nu te-ai rugat tu pentru el? Și acum, te plângi?!

    Oricât ți-ar fi de greu să accepți, ești aici dintr-un motiv, și pentru o vreme… Așadar, indiferent în ce etapă a vieții te afli astăzi, studiază, aprofundează materia, dă-ți testele, termină-ți școala, fă-ți meseria… și îndreaptă-te spre etapa următoare pregătită de Dumnezeu. Există anumite calități pe care trebuie să le iei cu tine de la locul de muncă actual la următorul, lucruri precum formarea competențelor și dezvoltarea caracterului.

    Poate va trebui să dezvolți abilități de utilizare a computerului, ori de social media – plus răbdarea și mulțumirea.

    Poate va trebui să înveți să gestionezi un birou – dar și propriile stări de spirit. Când ești călăuzit de Dumnezeu, nicio o experiență nu este irosită, pentru că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” (Romani 8:28) Dumnezeu știe ce face, așa că încrede-te în El; El folosește fiecare experiență pentru a-Și împlini voia și pentru a ne da bucurie!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 10:1-18


    Necesitatea de a repeta mereu jertfele vechiului legământ arăta că ele erau ineficiente. La drept vorbind, ele constituiau numai un act de comemorare a păcatului (v. 3). Dreptatea lui Dumnezeu nu era satisfăcută şi cu atât mai mult El nu–Şi putea găsi plăcerea acolo. Atunci S-a prezentat Cineva care a preluat cauza noastră. Numai Isus era Obiectul în care Tatăl Îşi putea găsi toată plăcerea şi numai El putea fi jertfa plăcută şi sfântă, adusă o dată pentru totdeauna.

    În vreme ce preoţii de pe pământ erau mereu în picioare, pentru că ei nu-şi terminau niciodată slujba, Hristos S-a aşezat, dovadă a faptului că lucrarea s-a încheiat. Şi Cel care „S-a aşezat pentru totdeauna” ne-a „făcut desăvârşiţi pentru totdeauna” (v. 12, 14). Da, perfecţi, aşa ne vede Dumnezeu, păcatele noastre fiind spălate. Şi aceasta nu în viitor, ci este un fapt împlinit şi definitiv. Dar să nu uităm că lucrarea făcută pentru noi este însoţită şi de o lucrare actuală în noi.

    Domnul doreşte să pună dragostea şi poruncile Lui în inima fiecăruia dintre noi (comp. v. 16 şi cap. 8.10). Dacă I-a spus Tatălui, când a venit în lume: „Este desfătarea Mea, Dumnezeul Meu, să fac plăcerea Ta, şi legea Ta este în lăuntrul inimii Mele” (v. 7, 9; Psalmul 40.6-8), cum să nu dorească El ca toţi ai Lui să-I semene?

  • 17 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Așa zice Domnul: Să nu se laude înțeleptul cu înțelepciunea lui și să nu se laude cel puternic cu puterea lui; să nu se laude bogatul cu bogăția lui; ci cel care se laudă, să se laude cu aceasta: că înțelege și că Mă cunoaște, că Eu sunt Domnul, care fac îndurare, judecată și dreptate pe pământ, pentru că în acestea Îmi găsesc plăcerea, zice Domnul.

    Ieremia 9.23,24


    Ieremia a trăit într-un timp asemănător cu al nostru: nelegiuirea și religia falsă domneau peste tot, iar necinstea, corupția morală și lepădarea Cuvântului lui Dumnezeu erau evidente. Miezul problemei ne este descris în capitolul 9. Versetele de la început zugrăvesc o stare deloc plăcută. Ieremia menționează adulteri, înșelători, limbi mincinoase și lipsa oricărei dorințe după adevăr (versetele 2 și 3). Problema reală însă este menționată la sfârșitul versetului 3 și, din nou, în versetul 6: „Ei nu Mă cunosc” și „ei refuză să Mă cunoască”. Lucrurile nu stau altfel astăzi. Oamenii din vremea lui Ieremia și din vremea noastră doresc să-L scoată pe Domnul complet din viețile lor.

    Vedem ce urmărește lumea și cu ce se laudă ea. Versetul 23 ne arată că lumea urmărește cu aviditate înțelepciunea omenească, puterea omenească și bogățiile omenești. Aceasta este ideea lumii cu privire la succes, însă căile ei sunt cu adevărat căi deșarte, iar cei care merg pe ele își risipesc viața.

    Lipsește totuși un lucru, pe care îl vedem introdus prin cuvântul „ci”, la începutul versetului 24. El stă în contrast cu sistemul lumii în care trăim. De unde vine adevărata înțelepciune și de unde adevărata putere? Care sunt adevăratele bogății după care ar trebui să umblăm în viața aceasta? Proverbe 1.7 ne spune: „Temerea de Domnul este începutul cunoștinței; nebunii disprețuiesc înțelepciunea și îndrumarea”. Această atitudine lipsește în lumea în care trăim, însă fie ca ea să se găsească în fiecare dintre noi astăzi, pe măsură ce căutăm să-L cunoaștem și să-L urmăm pe Domnul!

    T. Hadley, Sr.


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți.

    2 Corinteni 8.9


    Suntem îmbogățiți în Isus Hristos

    Cu o avere privată estimată la douăzeci de miliarde de dolari, sultanul Hassanal Bolkiah este considerat al doilea cel mai bogat monarh și unul dintre cei mai bogați oameni din lume. În calitate de șef de stat al statului Brunei, pe insula Borneo, sultanul locuiește în cel mai mare palat din lume, cu 1.800 de camere și o suprafață de 200.000 de metri pătrați.

    Sultanul deține numeroase proprietăți în întreaga lume, dintre care câteva în Anglia. Odată a cumpărat o casă în Surrey fără să o vadă. La cel dintâi drum spre această proprietate, el trebuia să se țină după o mașină care avea să-l ducă la destinație. Dar sultanul s-a pierdut după puțin timp de mașina care îi servea drept ghid și a rătăcit timp de două ore și jumătate fără succes. Atunci a ajuns la concluzia că nu merită să dețină o casă atât de greu de găsit și a vândut-o fără să mai stea pe gânduri.

    Fiul lui Dumnezeu avea la dispoziție o bogăție incomensurabilă și veșnică, în gloria cerului. El însă a devenit de bunăvoie sărac, pentru a ne putea salva pe noi din sărăcia noastră spirituală. Isus Hristos, mânat de dragoste și de har nemărginit, a luat asupra Sa cea mai mare sărăcie atunci când a devenit Om și a murit pe cruce pentru noi.

    Pe baza jertfei Sale ispășitoare de pe cruce, Fiul lui Dumnezeu vrea să împartă cu noi bogățiile Sale în gloria cerului. Acum, fiecare este chemat să revendice pentru sine această bogăție, întorcându-se la Dumnezeu și crezând în Isus Hristos.

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 12.1-18 · Psalmul 85.1-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ ZIDIM RELAȚII SĂNĂTOASE | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul… tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.” (Psalmul 147:2-3)

    Dacă ești în procesul de recuperare după o relație eșuată, faci o greșeală dacă te grăbești să te implici în alta. De ce? Deoarece oamenii răniți fac alegeri nesănătoase. Unele răni se vindecă mai greu decât altele, dar întotdeauna te poți încrede în această promisiune: Domnul „tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile.”

    Tot ce îți cere Dumnezeu este să Îi acorzi toată încrederea ta. Începe prin a pune timp deoparte ca să cercetezi Cuvântul Său, și să descoperi care este planul Său pentru tine. Opinia Sa este singura temelie pe care trebuie să-ți zidești propria valoare. Dacă un Dumnezeu perfect, care îți cunoaște deplin luptele și slăbiciunile, te poate iubi, mesajul este următorul: nu mai fi atât de tensionat! Poți iubi sau poți fi iubit din nou doar în măsura în care te iubești și tu pe tine însuți! Data viitoare asigură-te că alegerile tale nu se bazează pe nevoia sau pe teama ta de a nu fi singur.

    Ai grijă: când nu pui preț pe tine, atragi persoane care nu vor pune nici ele preț pe tine, persoane care se vor folosi de tine pentru propriul lor interes. Tu meriți ceva mai bun, așa că păstrează-te pentru asta. Practic, îi înveți pe ceilalți cum să se poarte cu tine, prin felul în care te tratezi tu însuți. Și pe măsură ce ajungi la desăvârșire spirituală și emoțională, vei începe să vezi cât de nesănătoase au fost anumite alegeri pe care le-ai făcut în trecut. Dacă unii te părăsesc, asta e! Uneori, trebuie să renunți la puțin pentru a avea mai mult. Dumnezeul care a zis: „nu este bine ca omul să fie singur” sigur are în plan relații noi pentru tine. Însă El așteaptă până când valorile tale și imaginea ta de sine sunt în acord cu valorile și percepția Sa.

    Așa că, ia-o ușor și treptat! Și nu uita să te bucuri, zilele tale cele mai bune urmează să vină!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 9:16-28


    Fără vărsare de sânge nu este iertare (v. 22; citiţi şi Levitic 17.11). Ceea ce proclamă fiecare jertfă a vechiului legământ şi ceea ce Abel înţelesese prin credinţă (cap. 11.4) este confirmat aici în modul cel mai categoric. Pentru că „plata păcatului este moartea” (Romani 6.23) şi sângele vărsat pe pământ este dovada că această plată a fost achitată (Deuteronom 12.23,24)!

    Sângele lui Hristos a fost vărsat „pentru mulţi, spre iertarea păcatelor” (Matei 26.28). Cine sunt aceşti mulţi? Toţi cei care cred! Sângele scump al lui Isus, necontenit sub privirea lui Dumnezeu, îi pune la adăpost de mânia Lui. Pentru că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată”.

    Nu li se va mai da o a doua existenţă. Cu aceasta nu se termină însă totul, şi moartea este ceva neînsemnat pe lângă ceea ce urmează. Ce urmează după moarte? Un cuvânt groaznic este suficient să ne dezvăluie: „după aceea judecata” (2 Timotei 4.1; Apocalipsa 20.12). Omul fără Dumnezeu are înaintea lui aceste două realităţi cumplite: moartea şi judecata. Răscumpăratul însă are două certitudini fericite: iertarea tuturor păcatelor lui şi venirea Domnului pentru eliberarea sa finală (v. 28). Să dea Dumnezeu ca fiecare dintre cititorii noştri să facă parte dintre „cei care–L aşteaptă”!

  • 16 Octombrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând la dreapta lui Dumnezeu!

    Fapte 7.56


    Cerul deschis (3) – Isus, Fiul Omului, la dreapta lui Dumnezeu

    De fiecare dată când cerul este deschis, Domnul Isus este Obiectul contemplării, fie că Se află pe pământ, fie că Se află în cer. În textul de astăzi, cerul este deschis, însă El este în cer, așa că acum devine Obiectul pământului în cer. «Isus nu are un obiect, ci El este Obiectul cerului atunci când acesta se deschide; cel credincios are un Obiect, iar acesta este Isus Însuși în cer, atunci când cerul se deschide» (J. N. Darby).

    Martirajul lui Ștefan a fost un punct de cotitură în istoria poporului Israel. Ei nu numai că L-au lepădat și răstignit pe Domnul gloriei, care venise la ei în har, ci acum îl lepădau și-l omorau pe cel care era un martor al gloriei cerești a lui Hristos. Cei care l-au omorât cu pietre pe primul martir creștin și-au pus hainele la picioarele unui tânăr – Saul din Tars. Dumnezeu Își îndreptase ochiul asupra aceluia care, nu peste mult timp, avea să devină martorul proeminent al evangheliei slavei lui Hristos.

    Ștefan este o imagine a credinciosului pe pământ, plin de Duhul Sfânt și contemplându-L pe Hristos în slavă. Aceasta este poziția prezentă a oricărui credincios: având cerul deschis înaintea ochilor credinței, fiind plin de Duhul Sfânt și privind „gloria Domnului”, el este transformat după chipul lui Hristos (2 Corinteni 3.18). Ștefan a purtat acest chip al lui Hristos în Fapte 7, atunci când s-a rugat: „Doamne, nu le ține în seamă păcatul acesta”, după modelul cuvintelor pe care Stăpânul său le-a spus pe cruce: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23.34). Și, la fel ca Hristos, care a fost lepădat și răstignit, Ștefan este și el lepădat și omorât.

    Ștefan, „fiind plin de Duhul Sfânt, a privit spre cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7.55). Acest privilegiu îi aparține fiecărui credincios – cerul este acum deschis și Omul din glorie este Obiectul inimilor noastre.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mântuiți-vă din mijlocul acestei generații stricate.

    Fapte 2.40


    Să răspundem la chemarea lui Dumnezeu

    Trei alpiniști au fost surprinși în munți de o furtună mare. În plus, ploaia nu mai contenea. Bărbații erau epuizați. Din fericire, au găsit adăpost de vânt și de ploaie în crăpătura unei stânci. Între timp s-a lăsat noaptea, dar niciunul nu a putut dormi. Dimineața, vremea s-a înrăutățit. O coborâre pe acea vreme era cu totul exclusă. A venit a doua noapte! Deodată au auzit pe cineva strigând din depărtare: „Unde sunteți? Răspundeți! Vă căutăm!”.

    Entuziasmați, au părăsit refugiul, fără să dea atenție ploii care le biciuia fața. O echipă de salvare din vale venise să îi caute! Bărbații au strigat: „Suntem aici!”. Dar strigătele lor s-au stins în furtună. Atunci au dat foc unei pături și au fluturat-o înainte și înapoi. Imediat după aceea au auzit vestea cea bună: „Vă vedem. Stați liniștiți! Venim!”. După câteva ore, bărbații au fost salvați.

    Prin Fiul Său Isus Hristos, care a devenit Om și a murit pe cruce pentru noi, Dumnezeu vrea să ne salveze și să ne dea viața veșnică. De aceea, Dumnezeu permite ca vestea cea bună despre Mântuitorul să fie și astăzi propovăduită tuturor oamenilor.

    Pentru a putea fi găsiți și salvați, trebuie să răspundem. Să ieșim din ascunzătoarea propriei noastre siguranțe, a fricii și a necredinței, și să răspundem la chemarea lui Dumnezeu! Să ne lăsăm salvați până nu este prea târziu!

    Citirea Bibliei: 1 Cronici 11.1-47 · Psalmul 84.1-12


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    FĂ FAȚĂ ISPITEI, DUPĂ MODELUL LUI HRISTOS (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El, până la o vreme.” (Luca 4:13)

    Când e vorba despre ispitire, trebuie să reținem și următoarele lucruri:

    1) Ispita vine atunci când ești singur și nu ai niciun sprijin. Noi știm că lupul caută oaia care se abate de la siguranța turmei, și tot la fel face și Satan când neglijezi părtășia creștină și te rupi de ceilalți credincioși. S-ar putea să spui: „Dar Îl am pe Domnul totdeauna cu mine!” Da, dar iată un alt fel în care Biblia ne învață să învingem ispita: „Dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.” (Eclesiastul 4:12). Noi suntem născuți din nou și puși în trupul lui Hristos pentru a merge în această călătorie alături de alții. Apostolul Pavel scria: „Trupul nu este un singur mădular, ci mai multe. Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.” (1 Corinteni 12:14, 21). Umblarea alături de alți credincioși îți întărește protecția împotriva atacurilor lui Satan.

    2) Cea mai puternică armă împotriva ispitei este cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu. Domnul Isus a respins atacurile lui Satan citând versete din Sfânta Scriptură. Satan își pierde puterea când este confruntat de un credincios care cunoaște Cuvântul lui Dumnezeu și care declară: „Este scris!” Tu trebuie să acționezi, dar rostirea adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu îl face pe diavol să se retragă. Când s-a apropiat Satan, Isus nu S-a dus să caute o Biblie, ci a citat Cuvântul – pe care îl știa pe de rost! Tu, cum stai în această privință: ai Cuvântul în memorie? Apostolul Ioan spune: „V-am scris, tinerilor, fiindcă sunteţi tari şi Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în voi şi aţi biruit pe cel rău.” (1 Ioan 2:14).

    Acesta este și pentru tine, și pentru noi – azi – secretul biruinței!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Evrei 9:1-15


    Capitolele 35-40 din Exod relatează cum a fost construit cortul. Leviticul dă instrucţiuni cu privire la jertfe (cap. 1‑7), apoi cu privire la preoţi (cap. 8-10). Toate aceste rânduieli pentru o închinare pământească îşi demonstraseră însă în mod tragic neputinţa. Cortul era despărţit de o perdea de netrecut. Preotul, fiind păcătos, era obligat să aducă jertfe pentru el însuşi (v. 7; cap. 5.3), jertfirea berbecilor şi a viţeilor „neputând să desăvârşească, în ceea ce priveşte conştiinţa, pe cel care slujeşte” (v. 9).

    Atunci Dumnezeu ne vorbeşte de un cort ceresc „mai mare şi mai desăvârşit, ~ adică nu din această creaţie” (v. 11; cap. 8.2). Dar la ce ar fi fost bun acest cort fără un preot capabil să slujească în el? Şi la ce ne-ar folosi un preot (cap. 5‑8), dacă jertfa n-ar fi de asemeni excepţională? (cap. 9 şi 10).

    Pentru siguranţa noastră deplină, Isus este în acelaşi timp şi una şi alta. Ca Jertfă, El ne dă pacea conştiinţei; ca Preot, ne asigură pacea inimii şi ne păstrează în comuniune cu Dumnezeu. Sub vechiul legământ, totul era nesigur şi condiţionat. Acum însă, totul este veşnic: răscumpărarea (v. 12b; 5.9) şi, tot astfel, moştenirea (v. 15b). Nimic nu va putea să ni le răpească, nici să ni le pună în discuţie.

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne