Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 23 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Petru, apostol al lui Isus Hristos, către locuitorii temporari din împrăștiere.

    1 Petru 1.1


    Faptul că apostolul se adresează vechiului popor al lui Dumnezeu ca fiind împrăștiat sau „risipit” este dovada că națiunea eșuase întru totul și că, pe moment, totul este în dezordine pe pământ. În fiecare poziție în care a fost pus de Dumnezeu, omul a eșuat și a pierdut tot ce fusese încredințat responsabilității sale. Grădina Edenului, ieșită perfect din mâinile lui Dumnezeu, a fost încredințată lui Adam pentru a o cultiva și a o păzi. El a eșuat și a fost alungat din grădină. Fiul său Cain de asemenea a fost alungat dinaintea feței lui Dumnezeu, condamnat a fi rătăcitor și fugar pe pământ (Geneza 4.12-14). Apoi lumea cea nouă i-a fost încredințată lui Noe. Și el a dat greș, iar urmașii lui au fost împărțiți și împrăștiați „pe fața întregului pământ” (Geneza 11.9). Țara Canaanului a fost dată lui Israel. Poporul însă a dat greș întru totul și a fost, la rândul său, împrăștiat printre națiuni, precum vestise Dumnezeu (Deuteronom 28.64).

    Biserica, în ce privește administrarea ei, a fost încredințată responsabilității oamenilor. Din nou omul a falimentat și, din punct de vedere exterior, biserica este divizată și împrăștiată. Totuși, deși noi am eșuat, Dumnezeu, în bunătatea Sa, poate să-i aducă pe unii pe terenul original al bisericii, dar și acolo există faliment, diviziune și ruină.

    Să avem deci grijă să nu uităm că, dacă în această lume suntem străini prin chemarea lui Dumnezeu, suntem împrăștiați din cauza falimentului nostru.

    H. Smith


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Domnilor, ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?

    Fapte 16.30


    I-a transmis prin codul Morse

    În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în Singapore, un tânăr pilot a fost capturat de japonezi și dus la închisoare. Era izolat de alți întemnițați, însă curând și-a dat seama că în celula vecină se afla un vechi camarad. Când nu era niciun paznic în apropiere, cei doi își trimiteau mesaje prin codul Morse bătând în perete.

    Într-o zi, prizonierul de alături era foarte deprimat. Tânărul pilot, un om credincios, i-a transmis următorul mesaj: Când – ești – trist – roagă-te – la – Dumnezeu. El – te – va – auzi. Celălalt a transmis: Nu – știu – cum. – Ce – ar trebui – să mă rog?

    Tânărul pilot a formulat o rugăciune simplă și a transmis-o prin codul Morse vecinului său. Apoi a continuat să-i transmită alte mesaje și i-a explicat evanghelia și calea către Dumnezeu.

    În curând a venit ziua când vecinul său a transmis mesajul: Ce – trebuie – să – fac – ca să – fiu – mântuit? Și tânărul pilot a răspuns: Crede – în – Domnul – Isus! Și camaradul din celula învecinată L-a acceptat pe Isus ca Mântuitor al său.

    „Hristos a murit pentru păcatele noastre” (1 Corinteni 15.3). Acest mesaj este predicat, scris, auzit și citit și astăzi. Căile pe care oamenii ajung la Dumnezeu pot fi diferite, uneori chiar neobișnuite, dar mesajul rămâne același.

    Citirea Bibliei: Iosua 23.1-13 · 1 Corinteni 15.35-50


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ISTORIA LUI LAZĂR ȘI ISTORIA NOASTRĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Isus… a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu…” (Ioan 11:4)


    Haideți să vedem ce putem învăța noi din istoria lui Lazăr:

    1) Dumnezeu are un plan pe care noi nu-l vedem. Oare de ce a așteptat Domnul Isus încă patru zile, după ce a auzit vestea morții lui Lazăr, până să meargă să viziteze familia? Dumnezeu așteaptă din două motive:

    a) Credința noastră să fie întărită. Domnul Isus a zis: „mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi” (Ioan 11:15). În viață, crizele vin și pleacă. Următoarea criză care va veni peste noi va fi diferită de ultima, dar lucrul care trebuie să-și păstreze puterea este credința noastră!

    b) Ca Dumnezeu să fie slăvit. Fariseii credeau că duhul omului părăsește corpul neînsuflețit după patru zile. Dacă Domnul Isus ar fi intervenit mai devreme, ei ar fi putut spune: „Nu era cu adevărat mort!” De aceea, Domnul Isus a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu.” Doar când privim în urmă, vedem înțelepciunea și voia lui Dumnezeu la lucru, în situația în care am fost.

    2) Dumnezeu ne va face să ne confruntăm cu situații pe care am încercat să le îngropăm. Domnul Isus a zis: „Daţi piatra la o parte… ” Marta, sora mortului, I-a zis: „Doamne, miroase greu, căci este mort de patru zile.” (Ioan 11:39). Noi ne rugăm să primim răspuns la o problemă vizibilă, iar Dumnezeu ne spune „să dăm piatra la o parte” și să ne ocupăm de acea problemă pe care am îngropat-o! Abia când inima noastră este împăcată cu Dumnezeu, rugăciunile noastre vor primi răspuns (vezi 1 Ioan 3:21-22).

    3) Dumnezeu ne va face un exemplu al harului Său. Să ni-l imaginăm pe Lazăr după ce a înviat: fără să spună măcar un cuvânt, viața sa dovedea tuturor că Isus este Domnul. Și același lucru poate fi adevărat și în dreptul nostru. Dumnezeu ne-a răscumpărat și ne-a adus la viață ca să fim – și azi – o mărturie a harului Său!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 2:1-11


    Pentru a găsi calea către toate inimile, pentru a „câştiga” un frate şi a linişti un conflict, nu există decât un secret: renunţarea la sine. Contemplându-L şi adorându-L pe neasemuitul nostru Model, vom putea învăţa aceasta ~ potrivit cuvintelor Sale: „oricine se înalţă (pe sine însuşi) va fi smerit (de Dumnezeu) şi cine se smereşte (el însuşi) va fi înălţat (de Dumnezeu)” (citiţi Luca 14.11 şi 18.14).

    Două istorii diametral opuse sunt rezumate în această scurtă frază: cea a primului Adam, neascultător până la moarte, căruia i-a urmat o rasă ambiţioasă şi răzvrătită; şi cea a lui Hristos Isus care, din dragoste, Şi-a dezbrăcat gloria divină şi „S-a smerit” pentru a deveni Om, „golindu-Se pe Sine Însuşi” şi coborând cum nu se poate mai jos, până la moartea de cruce. Chipul de Om, condiţia de Rob, moartea josnică a unui răufăcător, astfel sunt etapele acestei minunate căi.

    Într-adevăr, Dumnezeu, în toată dreptatea, trebuia să-L înalţe foarte sus în ceruri şi să-L onoreze cu un nume suveran. Sub acest Nume, Isus, deopotrivă atât de glorios şi de dulce, pe care El Îl primeşte pentru ascultare, slujire, suferinţă şi moarte, va fi recunoscut ca Domn şi va primi închinarea universală.

    Prietene, care este preţul acestui Nume în inima ta?

  • 22 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Creația a fost supusă deșertăciunii nu de bunăvoie, ci din cauza celui care a supus-o, în speranța că și creația însăși va fi eliberată de robia stricăciunii, pentru a se bucura de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu. Pentru că știm că toată creația suspină împreună și este împreună în dureri de naștere până acum.

    Romani 8.20-22


    Apostolul compară creația cu o femeie însărcinată, care așteaptă cu dor nașterea copilașului ei, anunțată prin dureri. Nu o poate grăbi, poate doar să plângă și să aștepte. Tot astfel face și creația: suspină și așteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Deocamdată aceștia nu se deosebesc în exterior de ceilalți oameni, căci sunt slabi, poate săraci sau poate cu defecte în trup, suferinzi și supuși morții, ca toți oamenii. Dar lucrurile nu vor rămâne așa. În curând vor fi înviați dintre morți – sau vor fi schimbați fiind încă în viață – și vor apărea în glorie ca împreună-moștenitori cu Hristos și atunci va fi eliberată și creația, pentru a se bucura de libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu. Eliberarea ei din robia stricăciunii depinde de această arătare a gloriei, când Dumnezeu va așeza toate sub domnia unui singur Cap, Hristos (Efeseni 1.10).

    Acum este timpul harului și nimeni nu poate intra în libertatea harului decât prin credință. Pe acest teren nu este posibilă nicio legătură între noi și creație, mai întâi pentru că aceasta este doar materie și deci nu are niciun fel de discernământ, apoi pentru că ea nu a ajuns în această stare din vina ei, deci nu are nevoie de iertare. Dar atunci când se va arăta libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu, atunci se vor vedea și urmările minunate ale lucrării de răscumpărare a lui Hristos asupra creației. A fost plăcerea întregii plinătăți, care locuiește în Hristos, ca „prin El să împace toate față de ea, … făcând pace prin sângele crucii Lui” (Coloseni 1.20). Lucrurile nu sunt încă împăcate, dar sângele ispășitor al lui Hristos, pe baza căruia acestea vor putea avea parte de împăcare, a curs, iar lucrarea necesară pentru aceasta este împlinită.

    R. Brockhaus


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ne-a ales în El, … ne-a rânduit mai dinainte pentru înfiere prin Isus Hristos, pentru Sine, după buna plăcere a voii Sale.

    Efeseni 1.4,5


    Nu m-a vrut nimeni

    Când am împlinit cinci ani, părinții mei s-au despărțit, iar eu am ajuns într-un cămin pentru copii.

    Într-o zi, acolo au venit în vizită un soț și o soție care doreau să adopte un copil. I-am văzut stând acolo și alegând și speram să mă ia pe mine. Îmi doream foarte mult un cămin, un tată și o mamă. Dar au luat un alt copil.

    Anii au trecut și multe cupluri au venit și au ales – numai eu am rămas. Mi-ar fi plăcut foarte mult să aparțin unei familii. Dar nimeni nu m-a vrut! Odată am întrebat-o pe îngrijitoarea noastră: „Nu mă vrea nimeni?”. Ea a dat din umeri și mi-a răspuns: „Nu știu. Poate vei fi ales într-o zi”. Dar acest lucru nu s-a întâmplat.

    Ulterior am cunoscut și alte adăposturi: internate, azile temporare, case de corecție. Acum sunt de mulți ani într-o închisoare. Aici am auzit de câtva timp pentru prima dată în viața mea despre Isus. Un predicator ne-a citit din Biblie și ne-a spus că Dumnezeu ne iubește.

    L-am acceptat pe Isus Hristos ca Salvator al meu și am început să citesc Biblia. Când am dat peste versetul care spune: „Ne-a ales în El,… ne-a rânduit mai dinainte pentru înfiere prin Isus Hristos”, întreaga mea ființă a fost cuprinsă de emoție. Dumnezeu m-a ales! El m-a primit în Fiul Său! Odinioară nu m-a vrut nimeni. Nu aparțineam nimănui, dar acum aparțin lui Dumnezeu și am la El o casă. Prin nașterea din nou sunt acum un copil al lui Dumnezeu și aparțin familiei Sale!

    Citirea Bibliei: Iosua 22.10-34 · 1 Corinteni 15.20-34


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    HRISTOS NE-A DESĂVÂRȘIT! | Fundația S.E.E.R. România

    „Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10:14)


    Cuvintele au putere. Deci, nu te subaprecia spunând: „Mereu greșesc, nu sunt bun de nimic și nu fac nimic bine.” Dacă îți tot repeți aceste cuvinte, vei face în așa fel încât lucrurile să confirme ceea ce afirmi. Un consilier spunea: „Subaprecierea propriei persoane întărește (și nu-ți corectează) imperfecțiunile, pune o atenție și o energie inutile pe tot ce este greșit (și nu pe ceea ce este bun) în tine. De ce să faci asta, când știi că singurul rezultat posibil este o perspectivă negativă, mai multe sentimente negative și mai puțină apreciere pentru darul vieții?!

    Cei ce se subapreciază constant sunt considerați niște nemulțumiți, ca să nu mai vorbim despre exemplul pe care îl dau. În viața fiecărui om există aspecte pe care ar vrea să le îmbunătățească, dar asta nu înseamnă că trebuie să ajungi la epuizare!” Biblia spune: „El a făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.” (Evrei 10:14). În legătură cu asta, Max Lucado scria: „Subliniază cuvântul „desăvârșiți”. Observi că nu spune „mai buni”. Nici „pe cale de îmbunătățire”. Nici „în ascensiune”. Nu. Dumnezeu nu îmbunătățește, El desăvârșește. El nu dezvoltă, El isprăvește.

    Îmi dau seama că într-un anume sens suntem imperfecți: încă greșim, încă ne împiedicăm, încă facem exact ce nu vrem să facem și acea parte din noi nu „este sfințită”… Dar când vorbim despre locul nostru înaintea lui Dumnezeu, suntem desăvârșiți. Când se uită la fiecare dintre noi [cei care ne-am pus nădejdea în Hristos pentru mântuirea noastră], El vede oameni care au fost făcuți desăvârșiți prin Acela care este desăvârșit – Isus Hristos.” Da, trebuie să continui să lucrezi la îmbunătățirea ta, dar nu fi prea dur; fă pauze dese și amintește-ți că omul lăuntric „se înnoiește spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut” (Coloseni 3:10).

    Așadar, Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi este aceasta: Hristos te-a desăvârșit!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 1:19-30


    Inima omului a fost în aşa fel întocmită, încât ea nu suportă să fie goală. Este încercată de o foame pe care lumea, asemenea unui vast magazin, încearcă s-o satisfacă printr-o varietate de mărfuri, dintre cele mai de dorit. Ştim însă, din experienţă, că o vitrină (cu alimente), oricât de atrăgătoare ar fi ea înainte de masă, încetează să ne mai tenteze la două ore după masă. Este o comparaţie puţin întâlnită, însă care ne ajută să reţinem că nimic nu mai poate exercita vreo atracţie pentru o inimă plină de Isus. Aşa era cu iubitul apostol: Hristos era unicul său Obiect, singura lui Raţiune de a trăi. Cine ar îndrăzni să ia pentru sine versetul 21? Şi totuşi, înaintarea creştinului constă în a-l realiza cu fiecare zi tot mai mult. Hristos îi era îndeajuns lui Pavel pentru a trăi şi pentru a muri. În faţa unei asemenea alternative, el nu ştia ce să aleagă. Murind, Îl câştiga pe Hristos; trăind, Îl slujea pe Hristos. Dragostea pentru sfinţi îl făcea să încline mai degrabă să rămână.

    Apărarea evangheliei, ca orice luptă, implică suferinţe (1 Tesaloniceni 2.2b). Acestea însă sunt un dar de har de la Domnul de aceeaşi valoare ca şi mântuirea, un privilegiu pe care El îl acordă sfinţilor (v. 29). În loc să-i plângem pe creştinii persecutaţi, n-ar trebui mai degrabă să-i invidiem? Cel puţin să ne rugăm pentru ei. Astfel vom lua parte împreună cu ei la lupta pentru adevăr.

  • 21 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru că, de la voi, Cuvântul Domnului a răsunat nu numai în Macedonia și Ahaia, ci credința voastră față de Dumnezeu s-a răspândit în orice loc, încât nu avem nevoie să vorbim ceva; pentru că ei înșiși istorisesc despre noi ce intrare am avut la voi și cum v-ați întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiți unui Dumnezeu viu și adevărat și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat dintre cei morți, pe Isus, care ne scapă de mânia care vine.

    1 Tesaloniceni 1.8-10


    Ce schimbare radicală în viața acestor tesaloniceni! Ea a fost rezultatul credinței în evanghelia pe care Pavel le-o predicase prin puterea Duhului Sfânt. Ei primiseră această evanghelie ca pe un mesaj de la Dumnezeu, așa cum și era. Atât de radicală a fost schimbarea în viețile lor, încât a avut un efect asupra tuturor celor care au văzut-o. Idolatria și imoralitatea îi caracterizaseră înainte, formând stilul lor de viață, pe care nu avuseseră de gând să-l schimbe. Totuși, puterea Cuvântului lui Dumnezeu poate aduce o schimbare completă și a adus-o în viața lor. Atât de puternic este Cuvântul Său!

    Dumnezeu este Cel care a poruncit ca lumina să strălucească în întuneric. Această lumină a strălucit în inimile lor – și acest fapt a făcut toată diferența. Întorcându-se la Dumnezeu, ei își lăsaseră idolii în urmă. Erau acum eliberați de robia păcatului și de puterea diavolului, și deveniseră slujitori ai Dumnezeului viu și adevărat. Într-adevăr, această schimbare totală a fost minunată! Acum ei Îi slujeau unui nou Stăpân.

    Și viziunea lor asupra vieții s-a schimbat dramatic. Ei nu așteptau acum ca lumea să se îmbunătățească, fiindcă știau că mânia lui Dumnezeu avea să se abată asupra ei. Privirea lor zărea mult deasupra acestor lucruri: ei Îl așteptau pe Fiul lui Dumnezeu din cer, ca să vină pentru ei. Cel care va judeca în curând această lume prin dreptate este același cu Cel care dă eliberare de judecata viitoare, luându-i pe cei ai Săi care cred în El, pentru a-i duce în casa Tatălui. Îl aștepți tu pe Fiul lui Dumnezeu din cer, „pe Isus, care ne scapă de mânia care vine”?

    J. Redekop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, știind că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.

    Coloseni 3.23,24


    Motivație pentru rutina profesională

    Ca urmare a căderii în păcat, munca zilnică ne suprasolicită. Uneori este necesară multă flexibilitate și implicare, pentru a putea rezolva toate solicitările angajatorului. Dumnezeu știe acest lucru și dorește să ne încurajeze prin versetele de astăzi să ne facem meseria cu credincioșie.

    „Orice faceți, să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni.” Fiecare muncă – fie că noi o considerăm interesantă sau plictisitoare, simplă sau dificilă – o facem în primul rând pentru Domnul Isus. Acest gând ne motivează să îndeplinim cu răbdare și cu perseverență muncile monotone și să nu mai amânăm întruna activitățile obositoare, ci să le îndeplinim la termen.

    „Veți primi de la Domnul răsplata moștenirii.” Șeful nostru probabil consideră ca de la sine înțeles implicarea noastră la locul de muncă și nu ne recompensează pe măsură. Dar Domnul ne promite o răsplată pentru îndeplinirea obligațiilor la locul de muncă. În fața scaunului de judecată al lui Hristos vom primi răsplata Sa pentru credincioșia noastră. Apoi, când Se va arăta cu noi în glorie, distincția din partea Lui va fi văzută de toată lumea.

    „Voi slujiți Domnului Hristos.” Când ne facem munca, nu suntem singuri, ci putem să o facem într-o relație activă de credință cu Domnul nostru din ceruri. Astfel vom experimenta în fiecare zi, chiar și la locul de muncă, prezența Sa și ajutorul Său.

    Citirea Bibliei: Iosua 21.27-22.9 · 1 Corinteni 15.12-19


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU TE ÎNGRIJORA – ÎNCREDE-TE ÎN DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România

    „Întăriţi-vă şi îmbărbătaţi-vă. Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi… cu noi este Domnul, Dumnezeul nostru, care ne va ajuta…” (2 Cronici 32:7-8)


    Ți-ai pierdut sentimentul păcii? Mintea ta este asediată de îngrijorare? Dacă este așa, începe prin a-ți îmbogăți mintea cu următoarele promisiuni din Sfânta Scriptură; scrie-le pe hârtie, ia-le cu tine, citește-le regulat și crede-le!

    1) „Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul. Domnul te va păzi la plecare şi la venire…” (Psalmul 121:5-8);

    2) „Cei ce cunosc Numele Tău, se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul 9:10);

    3) „Căci sunt bine încredințat că nici moartea…nici lucrurile de acum, nici cele viitoare… nici adâncimea, nicio altă făptură (Sau: zidire.) nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu…” (Romani 8:38-39);

    4) „Ei se vor război cu tine, dar nu te vor birui; căci Eu voi fi cu tine, ca să te scap şi să te izbăvesc, zice Domnul.” (Ieremia 15:20);

    5) „Vei fi plin de încredere, şi nădejdea nu-ţi va fi zadarnică. Te vei uita în jurul tău, şi vei vedea că te poţi odihni liniştit.” (Iov 11:18);

    6) „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8);

    7) „În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan 16:33);

    8) „Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi… căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu.” (2 Cronici 20:15);

    9) „Nu te teme!… Dacă vei trece prin ape… nu te vor îneca; dacă vei merge prin foc, nu te va arde, şi flacăra nu te va aprinde” (Isaia 43:1-2); 10) „Pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice Domnul… te voi scăpa… pentru că ai avut încredere în Mine, zice Domnul.” (Ieremia 39:17-18). Așadar, nu te îngrijora, încrede-te în Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Filipeni 1:1-18


    Această epistolă a fost numită cartea experienţei creştine ~ experienţă care se rezumă în câteva cuvinte: Hristos îmi este de ajuns. El este Viaţa mea (cap. 1), Modelul meu (cap. 2), Ţelul meu (cap. 3), Puterea şi Bucuria mea (cap. 4). Pavel nu vorbeşte aici ca apostol, nici ca învăţător; el nu este decât un „rob al lui Isus Hristos”. Şi cum s-ar fi putut mândri el cu un titlu mai înalt decât acela pe care l-a luat Stăpânul său? (cap. 2.7). Din fundul temniţei de la Roma, le scrie iubiţilor săi filipeni, dintre care cunoaştem pe Lidia şi pe temnicer (Fapte 16). Dragostea lui vie pentru ei se exprimă prin rugăciuni (v. 8). Remarcaţi înlănţuirea cererilor: dragoste, adevărata cunoştinţă, discernământ spiritual, umblare curată şi dreaptă, rod care rămâne (v. 9-11).

    Apoi îi încurajează cu privire la prizonieratul său. Această lovitură pe care vrăjmaşul gândea s-o dea evangheliei contribuise, din contră, la înaintarea ei. Împotrivirea făţişă, calculată să-i descurajeze pe martorii Domnului, are în general efectul de a le mări rezistenţa la agenţii distructivi.

    Care este atitudinea apostolului când află că evanghelia este uneori vestită în condiţii atât de discutabile? Nicio nelinişte sau critică! Şi nici invers, deci nicio dorinţă de a se asocia cu aceasta, ci numai o bucurie sinceră de a vedea lucrarea lui Dumnezeu împlinindu-se, oricare-ar fi fost instrumentele!

  • 20 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Hristos a fost înviat dintre morți prin gloria Tatălui.

    Romani 6.4


    Domnul Isus a plătit mai mult decât ceea ce noi Îi răpisem lui Dumnezeu, iar Dumnezeu (dacă am voie să spun așa) a primit mai mult decât cerea de la oameni. Putem înțelege acum de ce a privit Dumnezeu cu plăcere spre El. Niciodată Dumnezeu nu a privit cu mai multă plăcere spre El ca în momentele acelea în care a trebuit să-Și ascundă fața de la El, astfel că Domnul Isus a trebuit să strige: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”. Putea oare dreptatea lui Dumnezeu să-L lase în moarte pe Omul care L-a slăvit atât de mult? Nu, aceasta era imposibil! Aceeași dreptate care cerea ca El să moară sub judecata lui Dumnezeu – atunci când Domnul Isus pe cruce a luat asupra Sa păcatele mele și S-a făcut păcat pentru mine – aceeași dreptate cerea ca Dumnezeu să-L învieze din moarte și să-I dea o răsplată care era vrednică pentru un Om care a făcut lucrul acesta. Ar putea Dumnezeu primi ceva și să nu dea niciun răspuns la aceasta? Atunci El n-ar fi Dumnezeu.

    Dumnezeu, în dreptatea Sa, L-a înviat pe Domnul dintre cei morți și I-a dat un loc la dreapta Sa: „Șezi la dreapta Mea, până îi voi pune pe vrăjmașii Tăi ca așternut al picioarelor Tale!” (Psalmul 110.1; Matei 22.44). Domnul Isus a spus, de asemenea: „Dacă Dumnezeu este glorificat în El, și Dumnezeu Îl va glorifica în Sine Însuși și Îl va glorifica îndată” (Ioan 13.32). Dumnezeu a făcut acest lucru și aceasta este lucrarea pe baza căreia noi putem primi toate binecuvântările.

    Domnul Isus a fost Acela care L-a slăvit pe Dumnezeu, nu noi. El L-a descoperit pe Dumnezeu, nu noi. Însă Domnul Isus a făcut aceasta în momentele acelea în care S-a făcut una cu mine în păcatele mele, când El a purtat judecata păcatelor mele și a murit pentru mine; El a făcut această lucrare ca Locțiitor (Înlocuitor). Și astfel Dumnezeu îmi socotește mie ceea ce a făcut El. Dumnezeu L-a înviat dintre cei morți, iar Epistola către Efeseni trage concluzia că și noi am înviat împreună cu El. Dumnezeu L-a așezat la dreapta Sa, iar noi de asemenea suntem așezați în El în locurile cerești (Efeseni 2). Dumnezeu a pus toate lucrurile sub picioarele Sale și, potrivit cu Efeseni 1.10-13, noi vom domni împreună cu El în univers. Domnul Isus Însuși ne spune că Tatăl Său a devenit acum Tatăl nostru.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Când era insultat, nu răspundea cu insulte; și când suferea, nu amenința.

    1 Petru 2.23


    Profeții împlinite în Isus Hristos (3)

    Batjocorirea lui Isus

    Profeție: „Dar eu sunt vierme, nu om; sunt defăimarea oamenilor și cel disprețuit de popor. Toți cei care mă văd își bat joc de mine” (Psalmul 22.6,7).

    Împlinire: „Ostașii … au împletit o cunună de spini, pe care I-au pus-o pe cap, și I-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea Lui, își băteau joc de El și ziceau: «Plecăciune, Împăratul Iudeilor!». Și scuipau asupra Lui și luau trestia și-L băteau peste cap” (Matei 27.27-30).

     

    Strigătul Său de pe cruce

    Profeție: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Psalmul 22.1).

    Împlinire: „Isus a strigat cu glas tare: «Eloi, Eloi, lama sabactani?», care în traducere înseamnă: «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai părăsit?»” (Marcu 15.34).

     

    Moartea Sa între doi tâlhari

    Profeție: „A fost pus în numărul celor fărădelege” (Isaia 53.12).

    Împlinire: „Împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul la dreapta Lui și altul la stânga” (Marcu 15.27).

    Citirea Bibliei: Iosua 20.1-21.26 · 1 Corinteni 15.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IUBEȘTI TU CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU? | Fundația S.E.E.R. România

    „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24:35)


    Una dintre primele cărți care a ieșit de sub tipar, atunci când acesta a fost inventat, a fost Biblia. Biblia este în continuare cartea cel mai bine vândută în lume. Un autor anonim a scris: „Biblia conține spiritul și gândirea lui Dumnezeu, starea omului, calea mântuirii, soarta păcătoșilor și fericirea credincioșilor. Este lumina care te călăuzește, hrana care alimentează și mângâierea care bucură. Este harta de drum a călătorului, busola pilotului, arma soldatului și planul de joc al jucătorului. Este o mină cu filoane incredibile, și un râu al bucuriei autentice. Doctrinele sale sunt sfinte, preceptele sale sunt obligatorii, povestirile sale sunt adevărate și deciziile sale sunt imuabile.

    Hristos este subiectul său principal; binele tău este planul său, și slava lui Dumnezeu este scopul ei. Citește-o ca să fii înțelept, crede-o ca să ai siguranță, pune-o în practică și vei fi sănătos spiritual. Citește-o fără grabă, frecvent și într-o atitudine de rugăciune. Las-o să-ți umple mintea, să-ți stăpânească inima și să-ți călăuzească pașii. Ți-a fost dată pentru perioada vieții, va fi deschisă la judecată și nu va fi dată uitării niciodată. Ea implică cea mai înaltă responsabilitate, va răsplăti cea mai mare strădanie și îi va judeca pe cei care-i ignoră și-i disprețuiesc conținutul sacru.”

    Biblia este „Cuvântul Domnului care rămâne în veac” (vezi 1 Petru 1:25). Majoritatea oamenilor respectă Biblia; problema este că n-o citesc zilnic și n-o pun în practică. După ce a auzit o discuție despre diferitele versiuni și numeroasele traduceri ale Bibliei, cineva a spus: „Eu prefer traducerea mamei mele pentru că ea a transpus-o în viața de zi cu zi!” Se poate spune și despre tine lucrul acesta? Fă tot posibilul în acest sens, începând de astăzi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 6:13-24


    Pentru a rămâne neclintiţi în faţa acestor vrăjmaşi „spirituali” atât de periculoşi, armele omului sunt totalmente ineficace ~ tot atâta cât ar fi să se lupte cu pumnii împotriva tancurilor sau a proiectilelor teleghidate (vezi şi Iov 40.20). Dumnezeu însă pune la dispoziţia noastră armura Lui (comp. cu Romani 13.12). Care sunt piesele ce o compun? Adevărul ca centură: forţa care dă supunerea faţă de Cuvânt; prin el Isus a triumfat în pustie. Dreptatea ca platoşă: o purtare ireproşabilă, fără greşeală înaintea oamenilor. Evanghelia păcii drept încălţăminte: o umblare activă în pace, pregătind oamenii să primească adevărul. Credinţa drept scut: o încredere totală în ceea ce este Dumnezeu. Mântuirea drept coif: aceeaşi încredere în ceea ce a făcut Dumnezeu. Astfel îmbrăcaţi şi protejaţi, sabia Duhului şi rugăciunea ne vor permite un contraatac victorios.

    Este prea târziu să îmbrăcăm această armură completă atunci când trebuie să fim în luptă. Purtând-o „în orice timp” (v. 18), vom fi protejaţi cu siguranţă în „ziua cea rea” (v. 13). Printre rugăciunile noastre, să nu le neglijăm pe acelea care au ca subiect lucrarea Domnului. Apostolul le solicita. El era sigur că va găsi la efeseni un profund interes pentru evanghelie şi pentru Adunare. Fie ca Domnul să vadă acelaşi profund interes în fiecare dintre noi!

  • 19 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar spre acesta Mă voi uita: spre cel smerit și zdrobit în duh și care tremură la cuvântul Meu.

    Isaia 66.2


    Avem nevoie de o supunere absolută față de autoritatea Sfintei Scripturi. Aceasta înseamnă nu să deschidem Scriptura pentru a găsi acolo confirmarea pentru opiniile și pentru vederile noastre, ci să o deschidem pentru a afla gândul lui Dumnezeu cu privire la orice lucru, iar ființa noastră morală să se plece înaintea autorității divine. Aceasta este nevoia arzătoare din zilele noastre – o supunere plină de respect, în toate lucrurile, față de autoritatea supremă a Cuvântului lui Dumnezeu. Fără îndoială, vor exista măsuri diferite de înțelegere și de apreciere a Scripturii, însă cel mai important este să existe acea stare de suflet potrivită, acea atitudine de inimă exprimată prin cuvintele prețioase ale psalmistului: „Am ascuns Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta” (Psalmul 119.11).

    Aici stă marele secret al siguranței morale. Cunoașterea noastră cu privire la Scriptură poate fi foarte limitată, însă dacă respectul nostru pentru ea este profund, vom fi păziți de mii de greșeli și de mii de capcane. În plus, vom avea parte de o creștere constantă. Vom crește în cunoașterea lui Dumnezeu, a lui Hristos și a Cuvântului scris. Ne vom găsi plăcerea să sorbim din izvoarele vii și inepuizabile ale Sfintei Scripturi și, de asemenea, vom beneficia de acele pășuni verzi pe care harul infinit le-a pus la dispoziția turmei lui Hristos. În felul acesta, viața divină din noi va fi hrănită și întărită; Cuvântul lui Dumnezeu va deveni tot mai prețios pentru sufletele noastre și vom fi conduși, prin lucrarea plină de putere a Duhului Sfânt, în profunzimea, în plinătatea, în măreția și în gloria morală a Sfintei Scripturi. Vom fi eliberați complet de influențele nefaste ale sistemelor teologice – o nespus de binecuvântată eliberare, cu siguranță! Vom putea spune tuturor apărătorilor teologiei omenești că, în ciuda elementelor de adevăr pe care le au în sistemele lor, noi avem, în Cuvântul lui Dumnezeu, perfecțiunea divină. Nu adevăruri sucite și torturate, pentru a se potrivi sistemelor omului, ci adevăruri aflate în locul lor corect în cadrul revelației divine cuprinzătoare care își are centrul etern în Persoana binecuvântată a Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos!

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Căutați pe Domnul cât timp se poate găsi; chemați-L cât timp este aproape.

    Isaia 55.6


    Așa cum sunt

    O fată care avea vreo zece ani mergea prin grădină și intona un cântec. Vecinul de pe cealaltă parte a gardului a auzit limpede fiecare cuvânt:

    Așa cum sunt eu, Doamne, vin,

    Chemat de harul Tău divin;

    În sângele Tău scump vărsat,

    Mă spală de al meu păcat.

    Așa cum sunt, nu mai aștept

    Să-ncerc mereu să mă îndrept,

    În jertfa Ta mă-ncred deplin,

    Miel al lui Dumnezeu, eu vin.

    Vecinul, care fusese învățător, iar acum era la pensie, tocmai în acele zile se gândise la viața de după moarte. Prin urmare, a acordat o atenție deosebită fiecărui cuvânt al acestui cântec.

    Câteva săptămâni mai târziu, învățătorul s-a îmbolnăvit grav. Mama fetei s-a interesat de starea lui de sănătate. Cu această ocazie, învățătorul a întrebat-o dacă fiica ei i-ar putea repeta cuvintele cântecului pe care îl cântase în grădină cu ceva timp în urmă. Fata a venit și învățătorul a putut să asculte din nou cuvintele despre credință și despre speranță.

    În aceeași zi, învățătorul a înțeles și a primit în inima lui vestea bună a lui Isus Hristos. Transformarea sa interioară a fost observată și de rudele sale. Două luni mai târziu a plecat în pace acasă la Domnul.

    Citirea Bibliei: Iosua 19.1-51 · 1 Corinteni 14.26-40


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ TE DETAȘEZI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Isus le-a zis: „Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin…” (Marcu 6:31)


    Este curios și interesant faptul că generația cea mai tehnologizată din istorie este și generația care are nevoie de cele mai multe medicamente. Iar Sfânta Scriptură a prevestit lucrul acesta. Dumnezeu i-a spus lui Daniel că în zilele de pe urmă „cunoştinţa va creşte” (Daniel 12:4). Noi suntem aceia! Un cercetător afirma că ne-am antrenat creierele „să treacă rapid prin universul de mesaje și informații, căutând mici fărâme de exaltare. Noi căutăm neîncetat lucrurile de suprafață, nu săpăm niciodată prea adânc… și-apoi trecem la următoarea distracție, iar nivelul de stres crește în moduri pe care abia dacă putem să le înțelegem.”

    Întrebare: „Când a fost ultima dată când te-ai bucurat de o pauză neîntreruptă fără să te simți vinovat și neproductiv?” Sau „îți faci măcar timp să reflectezi și să-ți reîncarci bateriile?” Ca să eviți sindromul epuizării profesionale (așa-numitul burn-out), trebuie să faci următoarele:

    1) Să recunoști semnele. Dacă toată ziua intri pe rețelele de socializare și trimiți mesaje electronice și, cu toate acestea te simți în continuare singur, înseamnă că tehnologia nu te ajută, ci îți domină viața.

    2) Să faci ceva în această privință. Fă-te indisponibil o scurtă perioadă de timp și vezi ce se întâmplă. Lumea nu se va sfârși, te asigur, iar ție îți va face bine!

    3) Să înțelegi că ai de făcut o alegere. Persoanele care cred că trebuie să fie disponibile douăzeci și patru de ore pe zi își exagerează importanța sau controlul pe care ceilalți îl au asupra lor.

    4) Să stabilești limite. Las-o mai moale cu e-mailurile, mesajele de pe telefon și rețelele de socializare. Chiar ai nevoie de toate acele informații pe aceeași temă?

    5) Răspunde la e-mailuri și mesaje doar dacă este cu adevărat urgent sau important, și la ore rezonabile din zi.

    6) Stabilește-ți un orar, și respectă-l! După câteva minute de navigare pe Internet, întreabă-te: „Chiar trebuie să mă ocup cu așa ceva, acum?”

    Domnul Isus a spus: „Veniţi singuri la o parte… şi odihniţi-vă puţin.” De ce? Pentru că dacă nu te detașezi, riști să te dezintegrezi!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 6:1-12


    Să nu gândim că această epistolă, care expune adevăruri înalte şi uneori abstracte, a fost scrisă numai pentru creştinii avansaţi, pentru oamenii maturi din capitolul 4.13. Aici apostolul se adresează direct copiilor. Iar ceea ce are să le spună este foarte simplu: „Ascultaţi de părinţii voştri”; socotiţi avertismentele lor ca fiind cele ale Domnului. Această disciplină, aşa de dureroasă cum vă pare uneori, corespunde instrucţiunilor pe care părinţii voştri le-au primit cu privire la voi (v. 4).

    Cât despre robi şi stăpâni, ceea ce sunt ei îndemnaţi se aplică tuturor celor care au şefi (v. 5‑8) sau subordonaţi (v. 9). Munca noastră ne va da în orice zi ocazia de a pune aceste versete în practică, cu alte cuvinte, de a face (din inimă) voia lui Dumnezeu. Noi suntem sub ochii Lui încontinuu (v. 6). Avem însă nevoie de forţă. Unde să o găsim? În Domnul (v. 10). El singur ne va face capabili să înfruntăm periculoşii vrăjmaşi nevăzuţi, puterile spirituale ale răutăţii satanice care ne ameninţă. Pentru că Hristos este El Însuşi aşezat „în locurile cereşti, mai presus de orice stăpânire şi autoritate şi domnie”, obţinând asupra lor victoria de la cruce (cap. 1.20-22; Coloseni 2.15).

  • 18 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să fii bogat, și haine albe, ca să fii îmbrăcat și să nu se arate rușinea goliciunii tale, și alifie pentru ochi, să-ți ungi ochii, ca să vezi.

    Apocalipsa 3.18


    Aceste cuvinte au fost scrise îngerului adunării din Laodiceea. Acea adunare pretindea că era bogată, însă Domnul îi spune că era, de fapt, săracă. Prin urmare, El o sfătuiește să cumpere de la El aur curățit prin foc. Acesta poate fi cumpărat „fără bani și fără plată”, însă ea trebuia să renunțe la pretențiile de a fi bogată, pentru a putea căpăta adevăratele bogății. Aurul vorbește despre gloria lui Dumnezeu, iar faptul că era curățit prin foc arată sfințenia Sa absolută, care implică faptul că El iubește binele și urăște răul. Acest lucru trebuie să ne vorbească și nouă. Dacă nu avem astfel de bogății înseamnă că suntem cu totul săraci. Dumnezeu dorește să fim posesorii unor astfel de bogății.

    Hainele albe sunt în contrast cu zdrențele mânjite care vorbesc despre dreptatea omului (Isaia 64.6), cu care Laodiceea se mândrea. Hainele albe vorbesc despre Hristos, care este El Însuși dreptatea lui Dumnezeu – singura haină care Îl mulțumește pe Dumnezeu. Orice altceva este goliciune în ochii Lui, care va fi în cele din urmă expusă și dată de rușine.

    Alifia pentru ochi simbolizează ungerea Duhului sfânt, singura care poate îndepărta orbirea necredinței omului natural. Această alifie, bineînțeles, poate fi obținută doar prin credința adevărată în Dumnezeul etern. Toate acestea ne îndreaptă atenția către măreția lui Dumnezeu – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Tatăl este în mod special văzut în aurul curățit prin foc, Fiul este văzut în hainele albe, iar Duhul Sfânt este văzut în alifia pentru ochi. Minunate resurse!

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada.

    Isaia 1.18


    Textilele murdare devin hârtie albă

    Mai demult, îmbrăcămintea uzată era cea mai importantă materie primă pentru fabricarea hârtiei. Fabricile de hârtie cumpărau materialele necesare de la cei care strângeau zdrențe.

    Când regina Victoria a Angliei a vizitat una dintre aceste fabrici de hârtie, i s-a arătat și magazia de zdrențe. Se spune că regina a fost foarte uimită când a aflat că acele textile de atâtea culori și atât de murdare puteau fi folosite pentru a produce hârtie foarte albă. Proprietarul i-a arătat în detaliu prin ce proces urmau să treacă zdrențele în fabrica lui.

    Câteva zile mai târziu, regina a primit un pachet care conținea cea mai bună hârtie – făcută din zdrențele pe care le văzuse la fabrica de hârtie. Pe fiecare foaie era monograma reginei și o imagine a reginei în filigran.

    Transformarea textilelor murdare în hârtie albă ca zăpada are să ne spună și nouă ceva! Oamenii credincioși au trecut printr-un proces similar: Au învățat că Isus Hristos îi poate curăța, chiar dacă au fost murdari, prin păcat. Prin lucrarea de răscumpărare a Domnului Isus am fost curățați de păcatele noastre „cum e cârmâzul”, iar acum suntem „albi ca zăpada” în ochii lui Dumnezeu.

    Prin credința în Hristos suntem născuți din nou și primim în El viața veșnică (Ioan 3.7). Acum, chipul Lui este imprimat în viețile noastre – asemănător filigranului cu imaginea reginei.

    Citirea Bibliei: Iosua 18.1-28 · 1 Corinteni 14.13-25


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    VEI SCĂPA ȘI DE ACEASTĂ PROBLEMĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.” (Psalmul 16:8)


    Când în urma rugăciunii nu primești niciun răspuns, întrebarea care se ridică este: „Cum trec peste această problemă?” Biblia se ocupă de acest aspect, spunându-ne că Domnul Isus „pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, și a dispreţuit ruşinea…” (Evrei 12:2). După care adaugă următoarele: „Uitaţi-vă, dar, cu luare aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima, şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.” (Evrei 12:3) Motivul pentru care Domnul Isus a putut îndura toate acestea a fost faptul că S-a putut concentra asupra lucrurilor care aveau să se întâmple mai târziu; adică bucuria de a-I fi pe plac Tatălui, de a zidi Biserica și de a evangheliza lumea întreagă. Iată cum ne spune împăratul David că a scăpat din vremurile de necaz: „Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.” (Psalmul 16:8-9) Așa că, în loc să negi realitatea sau să încerci să treci prin ea cu inima strânsă de teamă, fă bine și înțelege că Domnul este cu tine și primește de la El puterea de care ai nevoie. E greu să înduri suferința chiar și în vremurile cele mai bune, dar când nu înțelegi de ce, poate fi frustrant. Dumnezeu nu ne oferă explicații lungi despre felul în care lucrează El; iar Dumnezeul nostru este obișnuit să creeze ființe și lucruri rostind doar o singură propoziție, Așa că, atunci când nu poți găsi un răspuns în Cuvântul Său sau prin rugăciune și prin consiliere, s-ar putea să rămâi cu întrebările. Și nu ai fi primul! Împăratul David a întrebat în mod repetat „de ce”, în psalmii săi, și cu toate acestea Dumnezeu nu S-a supărat pe el, ci l-a numit „om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” (Faptele apostolilor 13:22). Așadar, îmbărbătează-te cu asigurarea că „vei scăpa și de această problemă!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 5:22-33


    Până la capitolul 6.9, apostolul va introduce creştinismul în cercul familiei. Supunerea unei femei faţă de soţul ei, caz particular al versetului 21, este considerată astăzi, în ţările noastre, ca un principiu perimat. Dacă însă teama de Hristos este cea care constituie atmosfera unui cămin, soţul nu va impune nimic după bunul său plac, iar soţia, de partea ei, va recunoaşte că tot ceea ce el i–a cerut corespunde cu voia Domnului.

    De fapt, dragostea va şti să-i dicteze soţului atitudinea lui. Şi din nou este evocat Modelul perfect: Hristos în afecţiunile Sale divine pentru Adunare. În capitolele 1 (v. 23) şi 4 am văzut Adunarea ca Trupul Său, El fiind Capul. În capitolul 2, Biserica ne-a fost prezentată ca o clădire, în care El este piatra unghiulară. Aici, în sfârşit, ea este Soţia Lui. Cu acest titlu ea a primit, primeşte şi va primi dovezile cele mai înalte ale dragostei Sale. Ieri, Hristos S-a dat pe Sine Însuşi pentru Adunare (v. 2). Astăzi, El o înconjoară cu grija Lui, o curăţeşte, o hrăneşte, o îndrăgeşte şi o pregăteşte cu tandreţe pentru întâlnirea glorioasă (v. 26, 29; vezi cap. 4.11).

    Mâine, El Şi-o va înfăţişa, demnă de El, pentru bucuria Sa, „neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci sfântă şi fără cusur”, pentru că ea va fi îmbrăcată în propriile Sale perfecţiuni (v. 27).

  • 17 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    [Iotam] a făcut ce era drept în ochii Domnului, după toate câte făcuse Ozia, tatăl său; numai că n-a intrat în templul Domnului.

    2 Cronici 27.2


    Lecții din viața lui Iotam (1) – A urma credința înaintașilor noștri

    Când comparăm rezumatul domniei lui Iotam cu cel al domniei tatălui său, remarcăm cu ușurință o expresie importantă: „numai că”. Iotam a urmat drumul credinței pe care mersese tatăl său, însă nu orbește, ci a învățat din lucrurile bune și din lucrurile rele pe care Ozia le făcuse. Iotam a procedat într-un fel foarte inteligent: a stat, s-a gândit și a învățat din lucrurile făcute de tatăl său. Putem spune că tatăl său a avut o influență foarte importantă asupra lui și, fiindcă Iotam a fost dispus să facă ceea ce era drept, în ciuda greșelii tatălui său, el a învățat din această greșeală și a avut grijă să n-o repete. Astfel că Iotam a mers pe urmele credinței tatălui său, însă și pe cele ale păcatului acestuia.

    Și noi suntem încurajați în Noul Testament să facem la fel: „Amintiți-vă de conducătorii voștri, care v-au vorbit Cuvântul lui Dumnezeu; și, privind atent la sfârșitul purtării lor, imitați-le credința!” (Evrei 13.7). Să imităm și noi credința predecesorilor noștri! Să remarcăm însă că trebuie să imităm credința lor – nu faptele lor, nici personalitatea lor, ci credința lor, care i-a făcut să trăiască, să acționeze și să umble sub privirea lui Dumnezeu. Da, credința care le-a influențat întreaga personalitate și care le-a reînnoit mintea, pentru a umbla, a lucra și chiar pentru a muri avându-și privirile ațintite asupra lui Hristos în glorie.

    De asemenea, apostolul Pavel a scris: „Fiți imitatorii mei, cum și eu sunt al lui Hristos” (1 Corinteni 11.1). Acest îndemn este valabil și pentru noi astăzi – să fim imitatori ai predecesorilor noștri. Nimeni nu este perfect, însă credința este cea care trebuie imitată, iar astăzi, în timp ce căutăm să fim imitatori ai lui Hristos Însuși, să fim un bun exemplu al credinței, în umblarea și în vorbirea noastră, pentru cei din jurul nostru!

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Isus i-a zis: „Eu sunt Învierea și Viața. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi”.

    Ioan 11.25


    Pocăința și credința (2)

    Unul dintre cei doi tâlhari răstigniți împreună cu Isus și-a recunoscut vinovăția și a mărturisit despre nevinovăția Domnului care era răstignit la mijloc. Apoi s-a întors către Domnul și I-a spus: „Adu-Ți aminte de mine, Doamne, când vei veni în împărăția Ta!” (Luca 23.42).

    Tâlharii se confruntau cu agonia morții pe cruce. Totuși, unul dintre ei a vorbit despre Isus care va domni ca Împărat în împărăția Sa. Aceasta era credința în Cel care murea pentru păcătoși. „Acesta este Împăratul Iudeilor.” Ceea ce alții au scris pe cruce ca expresie a batjocurii și a necredinței lor era adevărat, iar acel tâlhar era convins de aceasta. El recunoștea în Isus Hristos pe Fiul lui Dumnezeu, pentru care crucea nu putea însemna sfârșitul.

    Credința lui s-a exprimat prin încredere. În ceea ce privește viața sa păcătoasă, a fost liniștit după ce și-a mărturisit vina. „Adu-Ți aminte de mine”, a fost singura lui rugăminte. El a lăsat totul în seama lui Isus.

    Cât de emoționant este răspunsul Mântuitorului la această credință: „Astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23.43). Isus nu Își va aduce aminte de acest bărbat peste ceva timp, ci chiar în aceeași zi sufletul lui salvat a intrat în Paradis cu Isus! Lucrarea răscumpărării este atât de desăvârșită, încât marea vină a unui infractor a fost complet ștearsă. Numai credința în Mântuitorul i-a adus mântuirea veșnică.

    Citirea Bibliei: Iosua 17.1-18 · 1 Corinteni 14.1-12


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    SĂ AVEM GRIJĂ UNII DE ALȚII! | Fundația S.E.E.R. România

    „Căci nu era niciunul printre ei, care să ducă lipsă…” (Faptele apostolilor 4:34)


    Atunci când ne gândim la Biserica Noului Testament, avem tendința să ne concentrăm atenția asupra puterii și creșterii ei. În Faptele apostolilor, capitolul 2, la predica apostolului Petru se întorc la Hristos aproape trei mii de suflete. În Faptele apostolilor, capitolul 3, un olog din naștere care stătea la cerșit la poarta Templului a fost vindecat prin lucrarea lui Petru și a lui Ioan. În Faptele apostolilor, capitolul 4, citim următoarele: „mulţi din cei ce auziseră cuvântarea, au crezut; şi numărul bărbaţilor credincioşi s-a ridicat aproape la cinci mii.” (vers. 4).

    Predicare! Câștigare de suflete! Minuni! Creștere! Lucruri uimitoare!

    Dar iată și o parte a relatării pe care nu trebuie s-o trecem cu vederea: „Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet. Niciunul nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte. Apostolii mărturiseau cu multă putere despre învierea Domnului Isus. Şi un mare har era peste toţi. Căci nu era niciunul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie. Iosif, numit de apostoli şi Barnaba, adică, în tălmăcire, fiul mângâierii, un Levit, de neam din Cipru, a vândut un ogor, pe care-l avea, a adus banii, şi i-a pus la picioarele apostolilor.” (Faptele apostolilor 4:32-37).

    Da, prioritatea noastră trebuie să fie câștigarea oamenilor pentru Hristos și aducerea lor la maturitate spirituală; dar dacă dorim să călcăm pe urmele Bisericii Noului Testament și să le urmăm exemplul, nu avem voie să uităm că suntem chemați și să avem grijă unii de alții!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 5:3-21


    Atenţie la cuvintele deşarte şi nebune pe care le putem rosti (v. 3-5) sau asculta (v. 6)! Odinioară întuneric, noi suntem acum lumină în Domnul; între cele două: întoarcerea noastră la Dumnezeu. Două stări cărora le corespund două umblări: cea de altădată (cap. 2.2 şi 4.17-19) şi cea care trebuie să ne caracterizeze de acum înainte. Creaţi pentru lucrări bune, să umblăm în ele (cap. 2.10)! Chemaţi la gloria lui Hristos, să umblăm într-un fel vrednic de această chemare (cap. 4.1)! Ca unii care suntem copii ai Dumnezeului dragostei, să umblăm în dragoste (cap. 5.1)! Deveniţi „lumină în Domnul”, să umblăm ca nişte copii ai luminii (v. 8; comp. cu Ioan 11.10)! În zilele noastre periculoase şi rele, să fim atenţi unde ne punem piciorul; să umblăm cu grijă (v. 15)! Toate aceste condiţii să fie ele o dureroasă constrângere? Nicidecum; versetele 19 şi 20 chiar arată în ce fel îşi exprimă creştinul bucuria şi recunoştinţa.

    Să luăm versetul 16 ca dreptar! Fiecare dintre noi cunoaşte regretul de a fi lăsat să-i scape de nenumărate ori ocazia, atât pentru slujire, cât şi pentru mărturie! Cel puţin să ştim să le prindem pe cele care încă sunt în faţă. Şi să nu pierdem unica şi minunata ocazie de a trăi restul scurtei noastre vieţi pe pământ pentru Domnul Isus Hristos, Singurul care este demn de aceasta.

  • 16 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Harul lui Dumnezeu … s-a arătat.

    Tit 2.11


    Harul se referă la ceea ce este Dumnezeu, nu la ceea ce suntem noi, cu excepția faptului că întinderea pe care o au păcatele noastre nu face altceva decât să slăvească imensitatea „harului lui Dumnezeu”. Trebuie, de asemenea, să ne amintim că harul are ca obiect și ca efect strâns legat de el să aducă sufletele noastre în comuniunea cu Dumnezeu, să ne sfințească și să ne învețe să-L cunoaștem și să-L iubim pe Dumnezeu. Cunoașterea harului este adevăratul izvor al sfințirii.

    Biruința harului se arată prin aceasta: atunci când vrăjmășia omului L-a alungat pe Isus de pe pământ, Dumnezeu a adus mântuirea prin chiar acest fapt. El venise să ispășească păcatele chiar ale celor care L-au lepădat! Alături de arătarea cea mai completă a păcatului omului, credința vede desfășurarea cea mai completă a harului lui Dumnezeu. Dacă am chiar și cea mai neînsemnată ezitare cu privire la dragostea lui Dumnezeu, mă depărtez de har. Prin urmare, voi spune: „Sunt nenorocit, pentru că nu sunt ceea ce aș dori să fiu”. Dar, mai degrabă, ar trebui să mă întreb: „Este Dumnezeu ceea ce doresc să fie? Este Isus tot ceea ce mi-aș putea dori?”. Dacă înțelegerea a ceea ce sunt, a ceea ce se află în mine însumi are un alt rezultat decât a mări adorarea mea pentru ceea ce este Dumnezeu, atunci înseamnă că nu mă aflu pe terenul harului curat, chiar dacă această înțelegere a condus la smerirea mea. Există nemulțumire și neîncredere în duhul meu? S-ar putea ca lucrurile să stea așa din pricină că spun: „eu”, „al meu”, „mie”, și pierd din vedere harul lui Dumnezeu.

    Este mai de folos să fim ocupați cu ceea ce este Dumnezeu, decât cu ceea ce suntem noi. Dacă privim la noi înșine, aceasta este o dovadă de mândrie – arătăm că nu suntem cu adevărat conștienți de faptul că nu suntem buni de nimic. Și, până ce nu am înțeles acest lucru, nu ne putem întoarce în întregime privirile de la noi înșine, pentru a le îndrepta către Dumnezeu. Privind la Hristos, privilegiul nostru este de a uita de noi înșine. Adevărata smerenie constă nu atât în a gândi rău despre noi, cât în a nu gândi deloc la noi. Sunt atât de rău, încât nu merit să mă gândesc la mine. Lucrul de care am nevoie este să uit de mine însumi și să privesc la Dumnezeu, la Acela care este vrednic să-mi preocupe toate gândurile. Și cu siguranță că rezultatul acestui lucru va fi că harul Lui ne va smeri.

    J. N. Darby

    <

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Tot așa vă spun că va fi mai multă bucurie în cer pentru un singur păcătos care se pocăiește.

    Luca 15.7


    Pocăința și credința (1)

    Prin pocăința față de Dumnezeu și prin credința în Domnul Isus Hristos, omul este mântuit (Fapte 20.21). În Evanghelia după Luca găsim un exemplu impresionant: tâlharul de pe cruce.

    Împreună cu Isus au fost răstigniți doi tâlhari. Amândoi au comis o crimă, au fost arestați și au fost condamnați la cea mai crudă pedeapsă care exista la acea vreme. În această situație îi auzim batjocorind și adresând cuvinte blasfematoare Celui răstignit pe crucea din mijloc (Matei 27.44).

    Dar, deodată, unul dintre ei i-a reproșat complicelui său: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care ești sub aceeași judecată?” (Luca 23.40). Ceea ce le lipsise până atunci era frica de Dumnezeu! Tocmai de aceea ajunseseră pe căi rătăcite. Frica de Dumnezeul cel sfânt putea să lucreze în inimile lor pocăință chiar și atunci când se aflau în fața morții.

    Pocăința unuia este exprimată în cuvintele sale: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru cele ce-am făcut”. El a recunoscut că ei și-au meritat pedeapsa. Dar Omul din mijloc era nevinovat. Tâlharul a fost convins de aceasta și a exclamat: „Acesta n-a făcut niciun rău” (Luca 23.41).

    Cu siguranță, tâlharul acesta a observat comportamentul lui Isus când a fost răstignit și cum S-a rugat: „Tată, iartă-i, căci nu știu ce fac!” (Luca 23.34). Iar deasupra crucii era inscripția cu motivul de condamnare: „Acesta este Împăratul Iudeilor” (Luca 23.38).

    Citirea Bibliei: Iosua 15.20-16.10 · 1 Corinteni 13.1-13


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNVAȚĂ SĂ ASCULȚI! | Fundația S.E.E.R. România

    „Orice om să fie grabnic la ascultare, încet la vorbire…” (Iacov 1:19)


    Pentru a zidi relații sănătoase, trebuie să devii un bun ascultător. Și pentru a fi un bun ascultător, trebuie să faci următoarele:

    1) Ascultă fără să întrerupi. Și trebuie să faci asta chiar și dacă (și când) ai mai multe cunoștințe decât persoana care îți vorbește! Respect-o suficient de mult pentru a prețui ce-ți spune, și ascult-o cu atenție până termină.

    2) Încearcă să înțelegi punctul de vedere, sentimentele, gândirea și nevoile celuilalt. Cu alte cuvinte, ascultă ca să înțelegi. O bună ascultare înseamnă respectarea gândurilor, a vorbelor și a sentimentelor celuilalt și nu a ceea ce îți imaginezi tu că ar trebui să gândească, să spună sau să simtă. În loc să ghicești, mai bine întreabă politicos: „Te-am înțeles corect? Vrei să spui că…? Deci crezi că…?” Nu face presupuneri – verifică.

    3) Evită să tragi concluzii pripite. Ascultă fără să judeci. Dacă ce spune celălalt nu prea are sens, continuă să asculți. Biblia spune că: „Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea” (Proverbele 18:13). Și numai după ce ai ascultat mai mult, lucrurile pot căpăta sens.

    4) Abține-te să-l pui pe celălalt într-o poziție defensivă. Ascultă fără să corectezi, fără să pui în balanță și fără să devalorizezi. Exprimări precum: „Nu așa s-au petrecut lucrurile!” sau „La ce te-ai fi așteptat?” sau „Ești cam prostuț și prea sensibil” pot ucide adevărata comunicare. Așa că, încearcă să nu „dai cu presupusul”.

    5) Acceptă percepțiile și sentimentele celuilalt ca fiind expresii ale unei persoane apreciate. Validează vorbitorul, spunând: „Dacă te-am înțeles bine, crezi că… simți că… am dreptate?” Roagă interlocutorul să te ajute să ajungi la un punct comun cu el. Când îi spui unei persoane: „După tot ce mi-ai spus, înțeleg acum de ce te simți așa!” – asta îi va mări disponibilitatea de a lua în considerare ideile tale și de a accepta soluțiile pe care tu i le oferi. Așadar, dacă vrei să-i câștigi pe oameni și să-i influențezi, învață să asculți!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 4:25-35; 5:1-2


    Este trist, într–adevăr, că oamenilor care sunt aşezaţi în locurile cereşti, Dumnezeu este obligat să le facă recomandări atât de elementare: lepădaţi, nu furaţi, nu vă îmbătaţi, (cap. 5.18) El însă ştie de ce sunt capabile sărmanele noastre inimi carnale, iar diavolul, care ştie şi el, nu va scăpa niciun prilej pe care i-l vom oferi (v. 27).

    Să remarcăm că fiecare îndemn este însoţit de un motiv deosebit de înalt şi de mişcător. Trei Persoane divine sunt aici interesate:

    1. Duhul Sfânt este în noi; să ne ferim să-L întristăm (v. 30).

    2. Suntem copiii preaiubiţi ai lui Dumnezeu, iar Tatăl nostru, care este Dumnezeul dragostei, doreşte să vadă asemănarea Sa în noi (cap. 5.1). „Iertându-vă unii pe alţii, după cum şi Dumnezeu v-a iertat pe voi”, este scris (v. 32).

    Aceasta merge mai departe decât rugăciunea dată ca învăţătură ucenicilor iudei: „Şi ne iartă nouă păcatele noastre, pentru că şi noi iertăm oricui ne este dator” (Luca 11.4).

    3. Isus Însuşi este Modelul nostru (cap. 5.2; Ioan 13.14). El ne-a învăţat dragostea iubindu-ne până la moarte (1 Ioan 3.16). Totuşi, să nu uităm niciodată că El S-a oferit lui Dumnezeu în primul rând, ca jertfă desăvârşită, de un miros infinit de plăcut”

  • 15 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Prin credință, Noe, după ce a fost divin înștiințat despre cele nevăzute încă, fiind cuprins de teamă, a pregătit o corabie pentru salvarea casei lui.

    Evrei 11.7


    Dumnezeu a vorbit patriarhilor „în multe rânduri și în multe feluri” (Evrei 1.1). Comunicările lui Dumnezeu către acești sfinți din Vechiul Testament au fost fragmentare și au venit prin visuri, prin viziuni sau prin vizite ale îngerilor. Dumnezeu a comunicat cu „părinții” prin aceste mijloace parțiale și felurite, fiindcă Scriptura nu era completă încă și fiindcă Fiul lui Dumnezeu nu venise încă (Evrei 1.2).

    Noe nu putea apela la Biblie pentru a primi călăuzire de la Dumnezeu, fiindcă Biblia nu exista. Moise, care a scris primele cinci cărți din Biblie, avea să apară abia după o mie de ani. Citim însă că Noe „a fost divin înștiințat” cu privire la potopul care urma să vină. Dumnezeu a comunicat cu Noe, folosind anumite mijloace, poate chiar printr-un glas pe care acesta l-a auzit (Geneza 6.13). El a primit instrucțiuni divine cu privire la construirea unei corăbii „pentru salvarea casei lui”.

    Toate aceste lucruri sunt semnificative pentru noi, care trăim în zile foarte asemănătoare cu ale lui Noe (Luca 17.26). Este o adevărată provocare să crești o familie într-un timp ca acesta, însă Dumnezeu este gata să ne dea ajutorul Lui. Câteodată apar probleme complicate pentru părinți, probleme pentru rezolvarea cărora este greu să găsești un anumit verset care să-ți ofere răspunsul. Părinții însă nu trebuie să dispere. Dacă vor merge înaintea Domnului împreună în rugăciune, „înștiințarea divină” va veni, cu siguranță. El ne va arăta poate o porțiune din Cuvânt la care nu ne-am gândit, sau un principiu biblic care va fi pus de Duhul într-o lumină care să ne ofere călăuzire în problema respectivă. Sau poate va folosi o împrejurare sau „un susur blând și subțire” pentru a ne călăuzi (1 Împărat 19.12). Dorința Lui este să comunice cu noi, pentru „salvarea” familiilor noastre, aflate în mijlocul acestei lumi corupte.

    B. Reynolds


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui care ne-a chemat prin slava și virtutea Sa.

    2 Petru 1.3


    Mâncarea era inclusă în preț

    Cu mulți ani în urmă, pe un vapor care călătorea dinspre America spre Europa se afla și un bărbat, ale cărui posibilități financiare erau mai modeste și care nu se putea bucura de mâncarea gustoasă servită zilnic. În fiecare zi, când îmbietorul miros de la bucătăria vaporului umplea aerul, bărbatul se retrăgea în cabina sa, își deschidea valiza și își lua masa lui sărăcăcioasă din alimentele pe care le avea. Într-o zi, pe la prânz, când era aproape de țărmul Europei, simțind mirosul ademenitor al mâncării, s-a hotărât să meargă la bucătărie. L-a întrebat pe bucătar cât costă un astfel de prânz. Bucătarul l-a privit mirat și l-a întrebat dacă are bilet de călătorie. „Desigur, am!”, a răspuns bărbatul. „Atunci citiți pe bilet cu atenție și veți vedea că mâncarea este inclusă în prețul călătoriei.”

    Mirat, bărbatul a citit ce scria pe bilet. Era întocmai cum îi spusese bucătarul. Și el răbdase atâta vreme, când ar fi putut să se așeze la o masă bogată!

    Nu stau oare tot așa lucrurile în planul credinței? Dumnezeu ne-a promis în Cuvântul Său viața veșnică prin credința în Fiul Său. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce are nevoie sufletul nostru pentru călătoria pe acest pământ. Acest adevăr este scris în Cartea lui Dumnezeu. Dar mulți trec nepăsători pe lângă ceea ce este scris, hrănindu-se cu „firimiturile” tradiției, ale necredinței și ale altor lucruri care nu folosesc la nimic!

    Citirea Bibliei: Iosua 15.1-19 · 1 Corinteni 12.12-31


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (5) | Fundația S.E.E.R. România

    „Să nu vă potriviți chipului veacului acestuia… ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2)


    Putem înțelege voia lui Dumnezeu și din trăirile și experiențele noastre personale. Cum putem ști care este voia lui Dumnezeu pentru viața noastră? Apostolul Pavel ne învață: „să ne prefacem, prin înnoirea minţii noastre, ca să putem deosebi bine voia lui Dumnezeu…” (Romani 12:2). Cuvântul „a se preface” înseamnă „a-și schimba forma”, „a accepta transformarea”… Cum se formează un diamant? Prin presiune severă aplicată o perioadă lungă de timp. Experiențele din viața ta te vor dirija spre scopul vieții tale. Dumnezeu nu irosește niciodată o suferință! Psalmistul a zis: „Până ce am fost smerit, rătăceam; dar acum păzesc Cuvântul Tău … Este spre binele meu că m-ai smerit, ca să învăţ orânduirile Tale” (Psalmul 119:67,71). Cum te poți deprinde să faci ce este bine?

    Prin experimentarea suferinței și a durerii când ai făcut ceva greșit. Poate că întrebi: „Când ceilalți s-au purtat nedrept cu mine, asta face parte din voia lui Dumnezeu pentru viața mea?” S-ar putea. Chiar Apostolul Pavel spune: „Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei…” (Filipeni 1:12). Apoi el adaugă: „acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslăvit cu îndrăzneală în trupul meu, fie prin viaţa mea, fie prin moartea mea. Căci pentru mine a trăi este Hristos şi a muri este un câştig.” (Filipeni 1:20-21).

    O tapiserie, acea broderie lucrată manual, pare a fi o încâlceală de fire de ață, când te uiți pe dosul ei. Dar este exact ceea ce trebuie pentru a crea imaginea plină de frumusețe, ordonată și valoroasă, de pe față… Înțelegi ideea? Așadar, reanalizează-ți experiențele vieții și „deosebește voia lui Dumnezeu” din ele.


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 4:13-24


    Cea mai mare parte a tinerilor sunt nerăbdători să aibă acces la privilegiile adulţilor, în timp ce, din contră, le este indiferent dacă‑şi prelungesc, uneori pe durata întregii vieţi, o stare spirituală copilărească.

    Versetele 13-16 descriu dezvoltarea armonioasă a acestui trup al lui Hristos din care noi facem parte. Aceasta rezultă din creşterea fiecărui credincios. În Isus, „starea de om matur” îşi atinge statura completă. Hristos în el este „plinătate” (v. 13; 1 Ioan 2.13). Spre deosebire de el, copilaşul, nefiind întărit în adevăr, rămâne receptiv la toate erorile. Ce stare periculoasă! Şi putem constata în ce întuneric moral şi spiritual este scufundată lumea prin ignoranţă faţă de Dumnezeu (v. 17‑19). Noi, care am fost învăţaţi potrivit adevărului care este în Isus, să arătăm prin purtarea noastră cum „L-am cunoscut (L-am învăţat) pe Hristos” (v. 20). Doctrina noastră, sau mai degrabă felul nostru de a trăi, este o Persoană. Hristos se învaţă. Să Îl studiem bine! Şi să-L trăim!

    La fel cum dăm jos o haină pentru a lua o alta, tot aşa noi ne–am dezbrăcat de omul cel vechi şi ne‑am îmbrăcat cu omul cel nou (v. 22‑24). Îmbrăcămintea cuiva nu trece neobservată. Care este îmbrăcămintea noastră înaintea ochilor tuturor? Hainele murdare ale omului vechi, sau mai bine vreo asemănare morală cu Domnul Isus? (Fapte 4.13).

  • 14 August 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Stăpânilor, dați robilor ce este drept și corect, știind că și voi aveți un Stăpân în ceruri.

    Coloseni 4.1


    Stăpânii creștini trebuie să fie conștienți permanent că și ei au un Stăpân în cer, față de care sunt responsabili pentru poziția și lucrarea lor, și că sunt datori să lucreze față de slujitorii lor așa cum Stăpânul ceresc lucrează față de ei. Sentimentul domniei Lui trebuie să fie mereu înaintea conștiinței lor, inima lor realizând zilnic bunătatea, harul și blândețea Lui. Stăpânul nostru ceresc nu este dur și aspru, iar stăpânul creștin nu trebuie să fie caracterizat nici el de aceste lucruri. El trebuie să reflecte caracterul Stăpânului său ceresc, care este lumină și dragoste, și este dator să lucreze cu slujitorii lui cu dreptate și corectitudine, dându-le ceea ce li se cuvine. Atunci lumina cerească va fi în casa lui, iar ea va fi ca un sfeșnic care „luminează pentru toți cei care sunt în casă” (Matei 5.15).

    În Efeseni 6.9, stăpânii sunt îndemnați să nu recurgă la amenințări. În timp ce aceste îndemnuri aveau o forță specială în zilele sclaviei, ele sunt valabile și în zilele noastre de libertate. Amenințarea sau limbajul aspru nu se cuvin unui copil al Stăpânului ceresc, care este plin de har, de iubire și de dreptate. Dacă ochiul stăpânului pământesc privește spre Stăpânul din ceruri, vocea bunătății și a dreptății se va auzi întotdeauna din partea stăpânului, care este, la rândul lui, un slujitor al Său.

    Ce imagine frumoasă ne este oferită în Rut 2.4 cu privire la relația binecuvântată care exista între stăpân (Boaz) și slujitorii săi (secerătorii)! Când el a venit pe ogorul său, și-a salutat slujitorii prin cuvintele: „Domnul să fie cu voi!”, iar ei i-au răspuns: „Domnul să te binecuvânteze!”. Boaz este o imagine frumoasă a lui Hristos, Cel care este Ruda cu drept de răscumpărare și Stăpânul nostru. Mica Epistolă către Filimon este, de asemenea, foarte instructivă pentru cei care sunt stăpâni, arătând cum felul de a fi al lui Hristos trebuie să guverneze comportamentul celor care sunt slujitorii Lui nevrednici.

    S. Attwood


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cum își va ține tânărul curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău.

    Psalmul 119.9


    Despre valoarea Bibliei

    Cuvântul lui Dumnezeu ne învață să luăm deja de tineri o decizie importantă: „Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta. – Nu uit cuvântul Tău. – Păzesc cuvântul Tău! – Mă încred în cuvântul Tău. – Partea mea este să păzesc cuvintele Tale. – Nădăjduiesc în cuvântul Tău. – Îmi țin piciorul departe de orice cale rea, ca să pot păzi cuvântul Tău. – Urăsc orice cale a minciunii. – O iau înaintea străjilor de noapte și deschid ochii, ca să cuget la cuvântul Tău. – Inima mea nu tremură decât de cuvintele Tale. – Limba mea să vorbească de cuvântul Tău, căci toate poruncile Tale sunt dreptate!” (Psalmul 119.11,16,17,42,57,81,101,128,148,161,172).

    Cuvântul lui Dumnezeu ne învață să ne rugăm: „Înviorează-mă, Doamne, după cuvântul Tău! – Ridică-mă, după cuvântul Tău! – Întărește-mi pașii în cuvântul Tău și nu lăsa nicio nelegiuire să stăpânească peste mine! – Dă-mi pricepere, după cuvântul Tău” (Psalmul 119.107,28,133,169).

    Cuvântul lui Dumnezeu ne arată cum este el: „Cuvântul Tău, Doamne, dăinuiește în veci în ceruri. – Ce dulci sunt cuvintele Tale pentru cerul gurii mele! Mai dulci decât mierea în gura mea! – Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea. – Cuvântul Tău este foarte curat și slujitorul Tău îl iubește. – Întreg cuvântul Tău este adevăr și orice judecată a dreptății Tale ține pentru totdeauna. – Mă bucur de cuvântul Tău, ca unul care găsește o pradă mare” (Psalmul 119.89,103,105,140,160,162).

    Citirea Bibliei: Iosua 14.1-15 · 1 Corinteni 12.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM PUTEM ÎNȚELEGE VOIA LUI DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Dumnezeu… să vă facă desăvârşiţi în orice lucru bun, ca să faceţi voia Lui…” (Evrei 13:20-21)


    Un alt element prin care putem înțelege voia lui Dumnezeu este personalitatea. Înainte de a angaja un lider, companiile sau birourile de recrutare a forței de muncă îi fac acestuia un profil al personalității, pentru a-i detecta calitățile și defectele. Întrebare: Tu ai compasiune față de oameni sau intri în competiție cu ei? Ai cumva o personalitate competitivă, ambițioasă, sau ai un temperament altruist? Cel mai rău lucru pe care-l poți face este să invidiezi tipul de personalitate al altuia și să spui: „Aș vrea să fiu ca acea persoană!” E ca și cum I-ai spune lui Dumnezeu: „Ai făcut o greșeală când m-ai creat!” Dumnezeu te va ajuta să-ți schimbi comportamentul și să-ți întărești caracterul, dar poți să te rogi până rămâi fără aer, și El nu-ți va modifica personalitatea! În schimb, te va ajuta s-o recunoști și să-i dai valoarea maximă.

    Proverbul: „Cine se aseamănă se adună” este adevărat. Vulturii nu doresc să stea împreună cu rațele. Ei nu vor să trăiască într-o curte sau să înoate într-un lac. Potențialul lor îi face intransigenți față de cei care nu se pot înălța. Vulturii sunt singuratici. Rațele, pe de altă parte, umblă în echipă (sau cârd!). Unele migrează mii de km până în zonele cu climă mai caldă, zburând într-un stol în forma literei V, fără să-și încalce rangul. Ele știu să depindă una de alta și să aibă grijă una de alta.

    Înainte ca Dumnezeu să te aleagă pentru o lucrare, El te creează și te modelează. El îți dăruiește tipul de personalitate potrivit pentru a împlini planul Său pentru viața ta. Așa că, în loc să te subapreciezi sau să-ți dorești să ai un alt fel de temperament, închină-te folosind eventual cuvintele lui David (Psalmul 139:13-14): „Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că sunt o făptură aşa de minunată. Minunate sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!”


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Efeseni 4:1-15


    „Nu m-am ferit să vă fac cunoscut tot planul lui Dumnezeu. Luaţi seama deci la voi înşivă”. Acest cuvânt al lui Pavel către bătrânii din Efes (Fapte 20.27,28) corespunde celor două diviziuni ale Epistolei către Efeseni. De la capitolul 1 până la capitolul 3, apostolul expune minunatul plan divin. ”

    Vă îndemn deci”, înlănţuie el, arătând prin capitolele 4 la 6 ce umblare corespunde unei chemări atât de înalte (1 Tesaloniceni 1.12). Ceea ce trebuie să o caracterizeze în primul rând este reversul unui spirit de superioritate: smerenia cu blândeţea şi îngăduinţa dragostei, în legătura păcii. Potrivit speranţei unei singure chemări, un singur Duh uneşte mădularele unui singur Trup (oamenii însă au înfiinţat numeroase biserici, fiecare dintre acestea numărându-şi membrii ei). Sub autoritatea unui singur Domn, este dată ca învăţătură o singură credinţă creştină şi un singur botez conferă numele şi responsabilitatea de creştin (oamenii însă vă vorbesc de botezarea în religia lor!). În sfârşit, un singur Dumnezeu şi Tată, de la care sunt toţi şi toate, are asupra noastră drepturi divine.

    Domnul, ca Om glorificat, „S-a suit mai presus de toate cerurile”, după ce a coborât în moarte. El le dă acum alor Săi felurite daruri din harul Său. Practicăm noi cu adevărat supunerea faţă de El?

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne