Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 14 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dragostea lui Hristos ne constrânge, judecând: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci erau morți; și El a murit pentru toți, astfel încât cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care a murit și a înviat pentru ei.

    2 Corinteni 5.14,15


    Izvorul și sursa oricărui devotament adevărat îl constituie dragostea divină care umple inimile noastre și lucrează în ele, așa cum spune Pavel: „Dragostea lui Hristos ne constrânge”. Forma și caracterul ei trebuie extrase din acțiunile lui Hristos. Prin urmare, mai întâi trebuie ca eu însumi să cunosc harul, căci astfel ajung să cunosc dragostea. În felul acesta este turnată dragostea în inimă.

    Cunoaștem dragostea divină văzând-o manifestată în răscumpărarea divină. Remarcați că această răscumpărare ne așază, de asemenea, în dreptate divină înaintea lui Dumnezeu. Astfel, orice chestiune de merit, de dreptate proprie, este înlăturată, iar căutarea folosului personal în lucrarea noastră este dată la o parte. „Harul”, după cum știm, „domnește prin dreptate, dând viața veșnică prin Isus Hristos”. Dragostea perfectă și infinită a lui Dumnezeu față de noi a lucrat, iar aceasta pe când eram încă niște păcătoși; s-a gândit la nevoia noastră, ne-a dat viața veșnică în Hristos Isus atunci când eram morți în păcate, ne-a oferit iertarea și îndreptățirea divină când eram vinovați. Iar acum ne oferă putința să ne bucurăm de dragostea divină, de Dumnezeu, prin Duhul Sfânt care locuiește în noi, dându-ne de asemenea îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă așa cum este Hristos, Judecătorul, așa suntem și noi în lumea aceasta.

    Este adevărat că dragostea de care vorbim n-ar fi putut fi divină fără dreptate. Aceasta din urmă este în mod glorios satisfăcută prin Hristos, iar inima este liberă să se bucure de dragostea fără stavilă a lui Dumnezeu: o dragoste arătată oamenilor în Om. Căci chiar îngerii învață despre „bogățiile harului Său, în bunătatea Lui față de noi, în Hristos Isus”. Acest lucru leagă inima de Hristos, aducând-o înaintea lui Dumnezeu manifestat în El, manifestat față de noi. Așa cum obișnuim să spunem, nimic nu ne poate despărți de această dragoste.

    J. N. Darby


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Să se apere prin cuvinte care nu ajută la nimic și prin cuvântări care nu slujesc la nimic?

    Iov 15.3


    Ce ai făcut cu Fiul Meu?

    Cândva, în viitor, vei sta în fața unui tron mare și alb, pe care va ședea Dumnezeu. El îți va pune multe întrebări despre viața ta, despre păcatele tale, despre vorbirea ta, despre gândurile tale și despre Însuși Dumnezeu. Dar nu vei avea niciun răspuns la niciuna din nenumăratele întrebări. După aceea vei începe să te aperi, să vorbești despre faptele tale bune, despre donații, despre mersul tău în fiecare duminică la biserică, despre respectarea poruncilor și, și, și…

    Dumnezeu te va asculta și nu va spune nimic. Apoi îți va pune o ultimă întrebare, dar cea decisivă: „Ce ai făcut cu Fiul Meu?”. – Nu vei ști ce să răspunzi. Desigur, ai admirat viața lui Isus, dar nu ai înțeles niciodată de ce a trebuit să moară pe o cruce. Dar tocmai la moartea Lui se referă ultima întrebare a lui Dumnezeu: „Ce înseamnă pentru tine moartea Fiului lui Dumnezeu?”.

    Atunci vei înțelege că Fiul lui Dumnezeu a murit să-i salveze pe păcătoși, ca ei să aibă viață! Fără moartea Lui, ei sunt pierduți! Ai știut de fapt aceasta, dar niciodată n-ai luat în seamă… și atunci vei sta în fața tronului de judecată, pentru că nu ai crezut niciodată că Isus Hristos a trebuit să moară pentru tine, un păcătos! Ai fi putut avea viața veșnică în fericire, în cer! Acum însă vei avea parte de focul veșnic al judecății în iad!

    Fiindcă mai ești în viață, lasă-te atenționat! Poți să scapi de judecată!

    „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că L-a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică” (Ioan 3.16).

    Citirea Bibliei: Judecători 10.1-18 · 2 Corinteni 10.1-11


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    IMPORTANȚA SOMNULUI | Fundația S.E.E.R. România

    „La aceste lucruri m-am trezit şi am privit, şi somnul îmi fusese dulce.” (Ieremia 31:26)

    Uneori, lucrul cel mai spiritual pe care-l poți face este să te culci mai devreme și să te trezești odihnit ca să fii gata să împlinești planul lui Dumnezeu pentru acea zi! Când în mod constant funcționezi cu bateriile aproape descărcate, lucrul acesta se vede în atitudinile tale, în relațiile tale, în rezultatele tale și în sănătatea ta. De aceea Biblia vorbește despre importanța somnului:

    1) „Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere, căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Psalmul 127:2)

    2) „Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.” (Psalmul 4:8) Putem spune că somnul este un act al încrederii: când mergi la culcare, recunoști că lumea se află în mâinile lui Dumnezeu, nu ale tale. Și lumea va funcționa foarte bine, chiar dacă tu nu vei fi treaz pentru a controla lucrurile. Și când te vei trezi mâine dimineață, Dumnezeu îți va da și ție ce ai nevoie pentru acea zi, la fel cum le-a dat zilnic mană proaspătă iudeilor.

    Ieremia a zis: „M-am trezit şi am privit, şi somnul îmi fusese dulce.” Ai încercat vreodată să te rogi când ai o lipsă de somn? E greu. Înainte ca Ilie să poată sta un timp îndelungat în rugăciune, îngerul Domnului l-a pus să doarmă – și nu o dată, ci de două ori. Lucrul acesta este în antiteză cu ucenicii din grădina Ghetsimani, care nu s-au putut ruga pentru că le picau ochii de somn. E greu să gândești, să simți și să te porți ca Domnul Isus, când duci lipsă de somn. De aceea, Biblia spune (Psalmul 127:2): „preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” Deci, nu-ți neglija somnul!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    2 Tesaloniceni 1:1-12


    Persecuţiile cărora tesalonicenii le erau victime le măriseră credinţa, le sporiseră dragostea, făcuseră să se arate răbdarea lor. Ce le lipsea deci şi pentru ce apostolul consideră necesar să le adreseze şi această a doua epistolă? Speranţa, de astă dată, nu mai este numită, cu atât mai mult nu se spune nimic despre bucuria Duhului Sfânt (comp. cu 1 Tesaloniceni 1.3,6b). Pavel aşază înaintea lor adevăruri menite să le reanimeze aceste sentimente în inimi. Triumful prigonitorilor şi propriile lor suferinţe nu sunt decât pentru o vreme.

    „Dumnezeul răsplătirilor, Domnul, va răsplăti negreşit” (Ieremia 51.56). Şi această răsplătire, a credincioşilor precum şi a celor răi, va avea loc în ziua Domnului. Ea este legată de manifestarea Sa glorioasă. Aceeaşi pedeapsă, „pieirea eternă”, îi va ajunge atât pe păgânii care au rămas de bunăvoie în ignoranţă faţă de Dumnezeu, cât şi pe creştinii de nume, „care nu ascultă de evanghelie” (v. 8), în timp ce sfinţii, „toţi cei care au crezut”, vor fi văzuţi însoţindu–L pe Domnul, asociaţi în gloria Lui admirabilă (v. 10; Matei 13.43)!

    Însă buna plăcere a lui Dumnezeu, şi rugăciunea apostolului, este ca, de acum, Numele Domnului Isus Hristos să fie glorificat în fiecare dintre cei care Îi aparţin.

  • 13 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    După ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au glorificat ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit.

    Romani 1.21


    Drumul care duce departe de Dumnezeu este întotdeauna pavat cu lipsa de recunoștință. Romani 1 descrie un timp când oamenii au recunoscut puterea lui Dumnezeu și natura Lui divină prin intermediul lucrărilor Sale din creație (versetul 20). Două lucruri însă au intervenit: ei au refuzat să-I dea lui Dumnezeu onoarea cuvenită și au refuzat să-I mulțumească pentru tot ceea ce El făcuse. Această atitudine a condus la gânduri nebunești, la închinarea la idoli, la dorințe necurate, la purtare imorală și, în cele din urmă, la o minte cu totul nelegiuită (versetele 22-32).

    Duhul de recunoștință are o mare putere. Chiar și în activitățile noastre de zi cu zi este un lucru sănătos să fim recunoscători pentru un lucru sau altul. Recunoștința ne ferește să fim satisfăcuți cu noi înșine și suficienți nouă înșine. Pe cât de mulți oameni nu ne bazăm în fiecare zi! Nimeni nu trăiește o viață complet independentă, iar recunoștința ne va ajuta să ne aducem aminte de acest lucru.

    Mai mult decât atât, o atitudine de recunoștință ne va ține într-o stare spirituală viguroasă. Mulțumirea ne aduce aminte că noi suntem cei cărora ni s-a dat și că Cineva mai mare decât noi a lucrat ceva în folosul nostru, nu doar pentru mântuirea noastră, ci și pentru binecuvântările zilnice. Recunoștința noastră va fi de asemenea o bună mărturie pentru cei din jurul nostru, fiindcă vom putea spune nu numai: «Este bine că s-a întâmplat lucrul acesta», ci și: «Sunt recunoscător că s-a întâmplat lucrul acesta».

    Recunoștința ne ține smeriți și ne face să vedem că Dumnezeu este Cel care lucrează, că noi nu putem face nimic fără El și că, împreună cu El, toate lucrurile sunt posibile. Creștinii recunoscători se bucură de pacea lui Dumnezeu în inimile lor, atât personal, cât și colectiv, după cum declară Scriptura: „Și pacea lui Hristos, la care ați și fost chemați într-un singur trup, să stăpânească în inimile voastre și fiți mulțumitori” (Coloseni 3.15).

    S. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Tâlharul] I-a zis lui Isus: „Adu-ți aminte, Doamne, când vei veni în împărăția Ta!”.

    Luca 23.42


    În ultima clipă

    Pe vremea mătușii mele, la sate nu existau nici mașini și nici telefoane. În jurnalul ei am găsit următoarea însemnare:

    „Fratele meu era un băiat harnic și ambițios. Din nefericire, nu avea niciun interes pentru Cuvântul lui Dumnezeu și pentru adunările creștine. Într-o dimineață a plecat vesel la muncă. Avea 17 ani. Urma să-l ajute pe maistrul său să transporte căruța cu recipiente în vie. Fratele meu a crezut că se descurcă singur cu căruța la vale. Însă bara de tractare l-a lovit în piept și a căzut la pământ. Înainte de a se putea da la o parte, o roată s-a rostogolit peste el. A fost aruncat în sus, dar apoi a căzut și a rămas nemișcat, fără cunoștință.

    Acasă, Dumnezeul iubitor a permis să-și revină. «O, mamă, voi muri și am păcătuit așa de mult împotriva ta și a lui Dumnezeu. Roagă-te pentru mine!» Mama mea văduvă și sora mea i-au vorbit despre Mântuitorul care a murit și pentru el la cruce. Fratele meu avea o hemoragie internă puternică. Dar, înainte să moară, el a înțeles și a crezut această veste salvatoare”.

    Ca și tâlharul de pe cruce, acest tânăr a acceptat în ultima clipă oferta de dragoste a Mântuitorului. Astăzi sunteți chemați să vă întoarceți la Dumnezeu. Nu amânați această decizie! Cât despre cei care s-au plecat smeriți la piciorul crucii, de acolo s-au ridicat eliberați și cu inima plină de pace:

    Și nu mă tem că voi pieri în marea de păcate,

    căci Tu, Preabunul meu Isus, le-ai biruit prin moarte.

    —T. Dorz

    Citirea Bibliei: Judecători 9.26-57 · 2 Corinteni 9.1-15


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUVINTE CARE DAU NĂDEJDE | Fundația S.E.E.R. România

    „…căci în veac ţine îndurarea Lui!” (Psalmul 118:2)

    Citește Psalmul 118 astăzi și pune numele tău în fiecare verset de încurajare. În cele ce urmează, vom face referire doar la șapte versete:

    1) „În mijlocul strâmtorării, am chemat pe Domnul: Domnul m-a ascultat şi m-a scos la larg.” (vers. 5). Tu, cu ce te lupți astăzi? Cu un obicei sau cu o boală? Cu sentimentul lipsei de valoare? Dumnezeu dorește să te elibereze!

    2) „Domnul este de partea mea, nu mă tem de nimic.” (vers. 6) Viitorul tău nu stă în mâinile oamenilor, ci în mâinile lui Dumnezeu, un Dumnezeu bun care are planuri bune pentru tine.

    3) „Domnul este ajutorul meu şi mă bucur când îmi văd împlinită dorinţa faţă de vrăjmaşii mei.” (vers. 7) Când oamenii vor încerca să te doboare, Dumnezeu te va ridica; când vor încerca să-ți refuze anumite lucruri, Dumnezeu Se va îngriji de toate nevoile tale!

    4) „Nu voi muri, ci voi trăi şi voi povesti lucrările Domnului.” (vers. 17) Cu toții vom muri într-o zi; însă nu vei muri până nu-ți vei încheia misiunea pe pământ și până nu I-ai dat lui Dumnezeu toată slava și lauda pe care I le poți da sub soare!

    5) „Domnul m-a pedepsit, da, dar nu m-a dat pradă morţii.” (vers. 18) Ești mustrat de Dumnezeu? Bucură-te! Mustrarea Sa nu înseamnă respingere, ci ocrotire împotriva greșelilor viitoare.

    6) „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (vers. 24) Nu știu cum a fost ziua ta de ieri, un triumf sau o tragedie… dar iată că Dumnezeu îți oferă o nouă zi în dar. Apuc-o, bucură-te de ea și mulțumește-I!

    7) „Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!” (vers. 29). Poate vei experimenta zile în care nu vei avea suficiente resurse, financiare sau fizice, dar nu vei avea nicio zi fără mila lui Dumnezeu! Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi – încrede-te în el!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 5:12-28


    Sfârşitul epistolei ne învaţă care trebuie să fie purtarea noastră între fraţi, faţă de toţi oamenii, în relaţie cu Dumnezeu şi, în sfârşit, în adunare. Pe scurt, întreaga noastră viaţă este încadrată de aceste îndemnuri concise. Dacă este vorba de a ne bucura, aceasta este întotdeauna; de a ne ruga, aceasta este fără încetare; de a aduce mulţumiri, aceasta este în toate lucrurile! Credinţa ne permite să-I mulţumim Domnului chiar şi pentru ceea ce ne pare supărător. Rugându-ne neîncetat, rămânem în comuniune cu El, ceea ce ne va păzi de rău sub toate formele lui (v. 2). Cel care ne-a răscumpărat în întregime, duh, suflet şi trup, cere ca şi sfinţenia noastră să fie în toate (cap. 4.3).

    Necurăţia duhului şi cea a inimii, deşi nevăzute, sunt la fel de periculoase ca cea a trupului. Să-I cerem Domnului, care este credincios, să ne păstreze neîntinaţi, cum se cuvine Lui, pentru clipa marii întâlniri. Şi niciun gând nu este mai bun să ne sfinţească decât cel al venirii Domnului Isus (vezi 1 Ioan 3.3)! Am găsit această inestimabilă promisiune, a venirii Lui, la sfârşitul fiecărui capitol din cele cinci ale acestei epistole. Iar până atunci, harul Domnului nostru Isus Hristos fie cu noi cu toţi!

  • 12 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu uitați primirea de oaspeți, pentru că, prin aceasta, unii, fără să știe, au găzduit îngeri.

    Evrei 13.2


    Practicarea ospitalității este o frumoasă virtute creștină spre care Scripturile ne îndeamnă în mod constant, prin învățături și prin exemple. Ospitalitatea, acel fel de primire generoasă a cuiva sub acoperișul și îngrijirea casei, a fost numită «gloria casei» și «floarea» binecuvântată a ei. Ospitalitatea este un lucru potrivit cu învățătura creștină și trebuie să împodobească doctrina Dumnezeului și Mântuitorului nostru. Însăși esența întregii doctrine a lui Dumnezeu este generozitatea Sa, harul abundent care curge în binecuvântări divine față de omul păcătos. Ospitalitatea creștinului față de cei care sunt împreună-beneficiari cu el ai îndurării lui Dumnezeu este o mică manifestare a aceluiași har care curge prin canalele inimii lui răscumpărate.

    Epistolele Noului Testament, care manifestă atât de deplin acest har minunat al lui Dumnezeu, afirmă că ospitalitatea este o parte vitală a vieții practice a creștinului. În rândul primilor creștini, ospitalitatea era o trăsătură caracteristică a lor, în virtutea căreia ei erau admirați până și de păgâni. Privind la îndemnurile Scripturii, vedem în Romani 12.9-21 că unul dintre multele percepte care formează haina sfântă a trăirii creștine este „urmărirea ospitalității”. De asemenea, una dintre trăsăturile pe care un supraveghetor trebuia să le aibă era „primirea de oaspeți” (1 Timotei 3.2; Tit 1.8).

    Însă ospitalitatea nu trebuie să fie arătată doar acelora pe care îi cunoaștem și îi iubim; ea trebuie să fie arătată în aceeași măsură și străinilor. Astfel că, în Evrei 13.2, suntem îndemnați: „Nu uitați primirea de oaspeți, pentru că, prin aceasta, unii, fără să știe, au găzduit îngeri”. Aici se face referire la frumosul act de ospitalitate al lui Avraam și al Sarei din Geneza 18, când au pregătit cu rapiditate o masă generoasă pentru cei trei străini care au venit la ușa cortului lor, străini care, după aceea, s-au dovedit a fi doi îngeri veniți împreună cu Iahve Însuși. Prin urmare, ne sunt arătate rezultatele binecuvântate ale primirii de oaspeți, lucru experimentat de mulți alții de atunci și până acum.

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Fă-mă să umblu în adevărul Tău și învață-mă: căci tu ești Dumnezeul mântuirii mele.

    Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.

    Psalmul 25.5; Psalmul 119.105


    Cum citiți Biblia?

    Există mai multe moduri de a citi Biblia:

    O putem citi ca pe o operă a literaturii antice, pentru a ne satisface curiozitatea.

    O putem citi ca pe o carte de istorie, pentru a obține informații despre trecut.

    O putem citi intelectual, pentru a analiza și evalua critic afirmațiile sale.

    O putem citi cu credința că este mesajul transmis de Dumnezeu către noi astăzi.

    Când citim Biblia ca fiind mesajul lui Dumnezeu, atunci dragostea Sa, pe care o vedem în Isus Hristos, vorbește inimilor noastre, iar conștiința noastră este luminată de lumina pe care Isus a arătat-o în acțiunile și în cuvintele Sale.

    Scriptura ne spune că suntem pierduți și departe de Dumnezeu. „Nu este niciun om drept, niciunul măcar. Nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu” (Romani 3.10,11). Dar ea ne prezintă și marea mântuire, marea eliberare pentru care a murit Isus și pe care Dumnezeu ne-o oferă acum în dar. „Dar Dumnezeu Își arată dragostea față de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5.8). Biblia ne arată și viitorul minunat al credincioșilor. „El [Dumnezeu] va șterge orice lacrimă din ochii lor. Nu va mai fi nici plâns, nici țipăt, nici durere” (Apocalipsa 21.4).

    Cum citiți dumneavoastră Biblia?

    Citirea Bibliei: Judecători 9.1-25 · 2 Corinteni 8.16-24


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU-I DA UITĂRII PE CEI CARE TE-AU AJUTAT! | Fundația S.E.E.R. România

    „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.” (Filipeni 1:3)

    Apostolul Pavel le-a fost întotdeauna recunoscător celor care l-au ajutat. El spune: „Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi… pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie din cea dintâi zi până acum.” (Filipeni 1:3-5). „Ştiţi voi înşivă, filipenilor, că… nicio Biserică n-a avut legătură cu mine în ceea ce priveşte „darea” şi „primirea” afară de voi. Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru.” (Filipeni 4:15-17) Apoi le scrie și le mulțumește credincioșilor din Tesalonic: „Trebuie să mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fraţilor, cum se şi cuvine… pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi.” (2 Tesaloniceni 1:3-4)

    Autoarea Barbara Glanz scrie despre un domn care și-a adus aminte de profesoara sa de literatură din clasa a opta. El i-a scris o scrisoare și a primit acest răspuns: „Nici nu vă dați seama cât de mult a însemnat scrisoarea dumneavoastră pentru mine. Am 83 de ani și locuiesc singură. Prietenii mei au murit. Familia mea a murit. Am fost profesoară timp de 50 de ani și scrisoarea dumneavoastră a fost prima scrisoare de mulțumire pe care am primit-o vreodată de la un elev. Uneori, mă întreb ce am făcut cu viața mea. Voi citi și voi reciti această scrisoare până în ziua în care voi muri!” În mod ironic, fusese profesoara despre care foștii elevii povesteau cel mai mult la aniversările periodice ale clasei, însă nimeni nu-i spusese lucrul acesta! Trist, nu-i așa?

    Manifestarea aprecierii costă atât de puțin în materie de timp și bani, dar poate fi mai valoroasă decât toate comorile, pentru acea persoană. Așadar, gândește-te: cui ai putea să-i trimiți un mesaj de apreciere, astăzi?!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 5:1-11


    Dacă venirea Domnului semnifică pentru răscumpăraţii Săi intrarea în bucuria veşnică, pentru necredincioşi reprezintă semnalul distrugerii lor bruşte (Luca 17.26‑30). Ce aşteptare fericită pentru unii şi ce surprindere totală şi groaznică pentru ceilalţi! În practică, diferenţa este departe de a fi întotdeauna la fel de limpede.

    Unii „fii ai luminii” şi‑au ascuns lampa sub baniţă sau sub pat (Marcu 4.21). Ei dorm, iar adormirea spirituală este o stare asemănătoare morţii. Cui i se datorează această stare? În general, lipsei de sobrietate! A te îmbăta înseamnă a face uz de bunurile pământeşti mai mult decât ai nevoie (Luca 12.45,46). Iar atunci când suntem deopotrivă aţipiţi în ce priveşte interesele cereşti şi treji de‑a binelea în ce priveşte cele pământeşti, mai putem oare dori întoarcerea Domnului? Noi, care suntem „ai zilei”, „să nu dormim ca ceilalţi” (v. 6), „ca ceilalţi care n-au speranţă” (cap. 4.13), ca nu cumva să fim şi noi surprinşi de sosirea neaşteptată a Stăpânului nostru.

    Să recitim cuvintele solemne ale Domnului din Marcu 13.33-37. Ar trebui să ne punem foarte des această întrebare: Mi-ar plăcea oare ca Domnul să mă găsească făcând ceea ce sunt pe cale să fac?, spunând sau gândind ceea ce sunt pe cale să spun sau să gândesc?

  • 11 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și celelalte fapte ale lui Iotam și toate războaiele sale și căile sale, iată, sunt scrise în cartea împăraților lui Israel și ai lui Iuda.

    2 Cronici 27.7


    Lecții din viața lui Iotam (4) – Domnul ia seama la orice lucru

    În scurta relatare despre domnia lui Iotam putem identifica multe lucruri bune pe care el le-a făcut: a învățat din greșelile tatălui său, I-a rămas credincios lui Dumnezeu, în ciuda stricăciunii poporului, și și-a rânduit căile înaintea Dumnezeului său. Uneori însă anumite detalii sunt mai greu de observat, iar aici avem un astfel de exemplu, un detaliu care poate fi văzut numai după o studiere atentă a cronologiilor. Când Ozia a fost lovit cu lepră, Iotam a început să domnească alături de tatăl său vreme de doisprezece ani; după aceea a domnit doar patru ani singur. Apoi fiul său Ahaz a domnit împreună cu el vreme de patru ani, până când Iotam a murit. De aceea citim în 2 Împărați 15.30 despre al douăzecilea an al domniei sale, acești patru ani din urmă nefiindu-i socotiți lui Iotam.

    Prin urmare, o perioadă de trei sferturi din domnia sa – așa cum Duhul lui Dumnezeu o prezintă – a fost petrecută în umbra tatălui său, Ozia. Toți acești ani însă au avut o bună influență pentru el: Iotam a stăruit în căile tatălui său. Și chiar dacă a domnit în umbra tatălui său, Dumnezeu a văzut ceea ce el a făcut și a relatat totul în cartea Sa, unde vedem o descriere pozitivă a domniei sale, iar ultimii patru ani ai ei, când fiul său nelegiuit Ahaz a devenit co-regent, nu îi sunt socotiți. Duhul lui Dumnezeu ne-a lăsat un rezumat plin de har al domniei sale.

    Acest lucru este spre încurajarea noastră. Domnul ia seama la tot ceea ce facem pentru El și nu uită nimic. Orice lucrare, chiar dacă nimeni n-a observat-o, își va primi răsplata atunci când „ne vom arăta înaintea scaunului de judecată al lui Hristos” (2 Corinteni 5.10). Chiar dacă lucrăm în umbra altcuiva sau chiar dacă nimeni nu pare să observe, nici să aprecieze ceea ce facem, să nu ne preocupăm cu aceasta, ci mai degrabă să ne continuăm lucrarea cu bucurie, ca pentru Domnul. El vede, ia seama și înregistrează totul, iar într-o zi El Însuși va face publică aprobarea Sa, atunci când ne va spune: „Bine, rob bun și credincios!” (Matei 25.21).

    A. Leclerc


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul.

    Psalmul 46.1,2


    Cine crede în Isus nu trebuie să se teamă de nimic

    Teama nu este răspândită în lumea întreaga doar începând cu 11 Septembrie 2001 sau odată cu pandemia de coronavirus. De când a fost alungat din grădina Eden, omul este însoțit de teamă. Zilnic suntem confruntați cu temeri și cu amenințări. Răspândirea razantă a coronavirusului ne-a arătat încă o dată cât de vulnerabilă este lumea globalizată. Poate ne-am gândit că am fi cât de cât în siguranță în locuințele și în orașele noastre. Dar a trebuit să înțelegem că nu este așa.

    Dumnezeu vrea să ne amintească încă o dată cât de trecător este totul pe pământ. Prin aceste lucruri, Dumnezeu ne vorbește pentru a ne aminti că trebuie să ne punem viața în rânduială cu El, deoarece a hotărât o zi în care va judeca lumea prin Isus Hristos și atunci nu va mai fi posibilă nicio întoarcere.

    Discutând cu o familie de oameni mai în vârstă despre acest subiect, doi credincioși mai tineri și-au exprimat temerile pentru viitorul acestei omeniri. Deodată soțul a spus: „Cine crede în Isus nu trebuie să se teamă de nimic. Domnul nu ne părăsește”. El credea cu tărie aceasta.

    Cel care se știe în siguranță în Domnul Isus Hristos nu are de ce să se teamă. El poate spune împreună cu David: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morții, nu mă tem de niciun rău, căci Tu ești cu mine” (Psalmul 23.4).

    Citirea Bibliei: Judecători 8.18-35 · 2 Corinteni 8.9-15


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ AI O GÂNDIRE CORECTĂ (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „El este ca unul care îşi face socotelile în suflet.” (Proverbele 23:7)

    Fiecare familie are anumite probleme care au fost transmise din generație în generație. Există unele aspecte pe care părinții și bunicii noștri ni le-au transmis, cum ar fi dependența, abuzul, mânia, anxietatea, pofta, teama etc. Noi spunem adesea: „Le moștenesc din familie, nu pot face nimic în această privință.” Ba da, poți! Probabil nu poți face nimic legat de trecutul familiei tale, dar prin harul lui Dumnezeu, tu poți schimba viitorul pentru tine și pentru copiii tăi.

    Biblia afirmă: „Dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” (2 Corinteni 5:17). Să reținem cuvintele „în Hristos”; de unul singur, nu poți schimba disfuncția familiei tale, dar „în Hristos” – primești puterea necesară s-o apuci într-o altă direcție. Dacă un computer poate fi programat, la fel și mintea ta. Sfânta Scriptură spune: „Să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre…” (Romani 12:2) (adică „să vă lăsați transformați”) Cum poți să-ți înnoiești mintea? Cufundând-o în Sfintele Scripturi! La fel cum, prin înmuierea trupului în apă, îndepărtăm mirosurile neplăcute și mizeria, cufundarea minții în Sfânta Scriptură ne curăță și ne corectează gândirea.

    Există un vechi proverb chinezesc care spune: „Ai grijă ce gânduri ai, căci ele devin cuvinte. Ai grijă ce cuvinte rostești, căci ele devin fapte. Ai grijă ce fapte faci, căci ele devin obiceiuri. Ai grijă ce obiceiuri ai, căci ele devin caracter. Ai grijă ce caracter ai, căci el devine destinul tău.”

    Dumnezeu i-a zis lui Ghedeon: „Dărâmă altarul lui Baal, care este al tatălui tău!” (Judecători 6:25) Ghedeon a ascultat de Dumnezeu și a zidit un altar nou, închinat Domnului, iar viața sa și a întregii sale familii a fost schimbată pentru totdeauna.

    Când îți programezi gândirea prin Cuvântul lui Dumnezeu, și tu poți face la fel!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 4:9-18


    Nu este necesar să împlinim lucrări de excepţie pentru a sluji „unui Dumnezeu viu şi adevărat” (cap. 1.9). Înainte de toate, creştinului i se cere să trăiască în pace şi să se achite cu credincioşie de îndatoririle lui zilnice (v. 11). Curând va fi sfârşitul activităţii lui pe pământ! La vocea Domnului, fiecare îşi va depune uneltele de muncă, pentru a merge în întâmpinarea Lui şi pentru a fi întotdeauna cu El. Răpirea credincioşilor este primul act la venirea Domnului Isus (cel de‑al doilea fiind întoarcerea Sa în glorie împreună cu ei: cap. 3.13). El Însuşi vine să-i caute, nelăsând nimănui această grijă şi această bucurie ~ bucurie care trebuie să fie partea fiecărui răscumpărat şi mângâierea sa prezentă atunci când unul dintre ai săi urmează să „adoarmă”. Moartea fiind învinsă (nu încă nimicită), morţii în Hristos sunt de‑a dreptul „adormiţi” (v. 13, 14, 15; comp. cu Ioan 11.11‑13). Ei se vor trezi, ca Lazăr, dar pentru totdeauna, la strigătul de comandă al Prinţului vieţii. Apoi, într–o ordine desăvârşită, cum şi El Însuşi a părăsit pământul, vom fi luaţi toţi împreună să-L întâmpinăm în văzduh (Filipeni 3.20).

    Va trăi oare generaţia noastră acest minunat eveniment, aşteptat de atâtea generaţii? Toate ne permit s–o credem. Şi aceasta poate fi în seara aceasta. Este fiecare dintre noi gata?

  • 10 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Acum glorifică-Mă Tu, Tată, la Tine Însuți, cu gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea.

    Ioan 17.5


    Ca Om, Isus Hristos – Cel care a săvârșit lucrarea în viața Sa, pe pământ, și în moartea Sa, prin care L-a descoperit pe Dumnezeu și L-a slăvit atât de mult – Îl roagă pe Dumnezeu: „Acum glorifică-Mă Tu, Tată, la Tine Însuți, cu gloria pe care o aveam la Tine mai înainte de a fi lumea”. Minunată realitate! El avea totuși slava! El a avut-o, însă acum o primește a doua oară, dar ca Om, drept răsplată pentru lucrarea Sa. Și de ce Se roagă Domnul pentru aceasta? Nu era de ajuns pentru El că o avea în Sine Însuși? Da, pentru Sine Însuși era de ajuns; însă, dacă citim mai departe acest capitol, vedem de ce Domnul, ca Om, Se roagă în felul acesta. În versetul 22, El spune: „Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, ca ei să fie una, cum și Noi suntem una”.

    Aici avem explicația. Aceeași slavă, pe care El o avea din veșnicie ca Fiu veșnic al lui Dumnezeu, El a primit-o acum ca Om, drept răsplată pentru lucrarea Sa, prin care L-a slăvit atât de mult pe Dumnezeu. Și El voia să le dea oamenilor această slavă – tuturor oamenilor care, în timpul lepădării Lui, Îl vor primi, și ale căror păcate El le-a purtat în trupul Său pe lemn. Ei trebuiau să primească împreună cu El ceea ce era partea Lui și aceasta înseamnă că trebuia ca ei să intre împreună cu El în casa Tatălui, acolo unde n-a intrat niciodată vreo făptură. Nu este vorba doar de cer, ci de casa Tatălui, care este caracterizată prin dragostea Tatălui față de Fiul Său și de dragostea Fiului față de Tatăl. Acolo noi putem intra numai fiind copii ai Săi. După ce Domnul a săvârșit lucrarea pe cruce, i-a spus Mariei: „Du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul nostru” (Ioan 20.17). El, Fiul veșnic al lui Dumnezeu, spune că ai Săi, care au fost răscumpărați prin El, sunt acum frați ai Săi și că Tatăl Său a devenit Tatăl lor. Iar în Ioan 14, El spune că va merge în casa Tatălui, după care adaugă: „În casa Tatălui Meu sunt multe locuințe. Dacă n-ar fi așa, v-aș fi spus, căci Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Și, dacă Mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la Mine Însumi, ca, acolo unde sunt Eu, să fiți și voi”.

    H. L. Heijkoop


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru noi ca prinos și ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu.

    Efeseni 5.2


    Isus Hristos a murit din dragoste

    Acest text biblic vorbește despre lucrarea de mântuire a Domnului Isus pe cruce și ne prezintă două aspecte care umplu inimile noastre cu mulțumire și cu admirație:

     

    Dragostea Sa față de noi până la moarte: Domnul Isus S-a dat pe Sine Însuși pentru noi. Astfel, s-a împlinit ceea ce le-a spus ucenicilor Săi: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care își dă viața pentru prietenii săi” (Ioan 15.13). Dragostea Sa față de noi a fost pură. Deși n-a găsit în noi nimic vrednic de iubit, nimic care să-L determine să moară pentru noi la cruce, El totuși ne-a iubit și Și-a dat viața acolo, ca să ne salveze.

    Dragostea Sa față de Dumnezeu până la moarte: Cât de mare a fost dăruirea Sa față de Dumnezeu când a suferit și a murit pe cruce! Din dragoste pentru Dumnezeu, Isus Hristos Și-a dat viața la cruce pentru a împlini cerințele divine și pentru a permite harului divin să triumfe asupra păcatului. Dumnezeu a fost onorat nespus de mult prin jertfa Sa, pentru că Isus Hristos a împlinit până la capăt voia lui Dumnezeu și a fost ascultător de El până la moarte. Dragostea Sa față de Dumnezeu a fost nobilă și măreață, pentru că Dumnezeu, Destinatarul acestei afecțiuni, este desăvârșit.

     

    „Dragostea este tare ca moartea și gelozia este neînduplecată ca Șeolul; jarul ei este jar de foc, flăcări ale Domnului” (Cântarea Cântărilor 8.6).

    Citirea Bibliei: Judecători 8.1-17 · 2 Corinteni 8.1-8


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ AI O GÂNDIRE CORECTĂ (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” (2 Corinteni 10:5)

    Cum te-ai descrie?

    Ești o persoană cu o gândire pozitivă sau negativă? Hotărârile tale sunt ghidate de credința în Dumnezeu sau de teama de eșec, de respingere sau de lipsă? Ai o părere bună despre tine sau te desconsideri și te simți un nimeni în drum? Oricare ar fi răspunsul tău, un lucru e sigur: tiparele și atitudinile care îți stăpânesc viața nu s-au format peste noapte – așa că nu aștepta un tratament peste noapte. Însă poți începe dând ascultare acestui verset: „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2).

    Biblia se referă la viața de creștin ca la o „umblare.” „Să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o” (Efeseni 4:1). „Umblăm prin credinţă, nu prin vedere” (2 Corinteni 5:7); „Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul” (Galateni 5:25); „Trăiţi în dragoste…” (Efeseni 5:2). Să reținem că mersul pe jos este cel mai lent mijloc de transport! Dumnezeu nu te invită să zbori împreună cu El, ci să umbli cu El. Pune un picior în fața celuilalt și continuă să mergi zi după zi, împreună cu Dumnezeu.

    Când ești cel mai predispus să aluneci și să cazi? Când înveți să umbli; când te găsești în situații pe care nu tu le-ai creat și asupra cărora nu ai niciun control, cum ar fi gheața, zăpada, ploaia; când te simți secătuit, obosit și slăbit; când devii indiferent, când nu ai ochii deschiși și îți pierzi concentrarea. Ce trebuie să faci în asemenea situații? Să adopți mentalitatea corectă, și s-o păstrezi! Dacă Îl cauți pe Dumnezeu cu credincioșie, El te va ajuta să reușești în ambele aspecte!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 3:11-13;3; 4:1-8


    Nu încercările ar trebui să ne poarte spre a-L aştepta pe Domnul, ci dragostea! Venirea Sa „cu toţi sfinţii Săi” este măreţul gând care ar trebui să ne conducă întregul nostru comportament. Sfinţi suntem deja înaintea lui Dumnezeu, prin lucrarea perfectă a lui Hristos (Evrei 10.10), dar, în acelaşi timp, suntem îndemnaţi să ne întărim inimile în sfinţenie practică (cap. 3.13); este voia specială a lui Dumnezeu pentru fiecare dintre ai Săi (cap. 4.3). Un tânăr creştin va trebui mai ales să vegheze să se păstreze curat (v. 4). Considerându-şi trupul ca un instrument de plăcere, el păcătuieşte în primul rând împotriva lui însuşi: îşi ruinează uneori sănătatea, însă întotdeauna conştiinţa (aceasta îşi pierde sensibilitatea faţă de rău şi se dereglează precum acul unui aparat de măsură care a fost forţat).

    De asemenea, el poate face cea mai mare nedreptate altuia (v. 6; Evrei 13.4). Câte vieţi ruinate, câte duhuri şi trupuri pângărite şi câte cămine distruse nu au plătit deşertăciunea unei cuceriri şi a unei plăceri de câteva clipe! În sfârşit, necurăţia, sub toate formele ei, este un păcat împotriva lui Dumnezeu (Psalmul 51.4). Trupul nostru nu ne mai aparţine; a devenit templul Duhului pe care Dumnezeu ni L-a dat (v. 8; 1 Corinteni 6.18‑20). Duhul Sfânt cere o locuinţă sfântă.

    A ne păstra trupul fără vină (cap. 5.23) înseamnă a-L onora pe Acela care locuieşte în el.

  • 9 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    De aceea, trebuia în toate să fie făcut asemenea fraților Săi, ca să fie un mare preot milos și credincios în cele privitoare la Dumnezeu, spre a face ispășire pentru păcatele poporului; pentru că, în ceea ce El Însuși a suferit, fiind ispitit, poate să-i ajute pe cei ispitiți.

    Evrei 2.17,18


    Domnul Isus a fost ispitit, dar ispita nu a venit nicidecum dinăuntru. Nu a existat în El nicio înclinație către rău care să răspundă la atacurile lui Satan, ci, dimpotrivă, tot ceea ce vrăjmașul a găsit în El a fost dependență de Dumnezeu și credință simplă și de neclătinat în cuvântul Său; niciodată nu s-a găsit în inima Lui o lucrare carnală, așa cum se întâmplă în cazul inimilor noastre.

    Prin urmare, lipsa totală a unei voințe proprii, precum și repulsia față de rău și respingerea lui deplină, au avut ca rezultat, în cazul Domnului, o suferință adâncă și permanentă. Efectul ispitei asupra naturii omenești căzute nu este suferința, ci mai degrabă plăcerea, dacă putem numi plăcere satisfacerea naturii noastre rele. Hristos n-a cunoscut nimic de acest gen, nici în Persoana Sa, nici în experiențele Sale. Nu a avut astfel de tendințe interioare către păcat: El „n-a cunoscut păcatul” (2 Corinteni 5.21). În consecință, pentru a evita orice eroare asupra unei teme atât de sfinte și de delicate, este necesar să ne ținem strâns de adevărul despre Persoana lui Hristos, așa cum Dumnezeu ni l-a revelat.

    Astfel abordează Duhul Sfânt această chestiune în Epistola către Evrei. El începe cu Persoana Domnului Isus și insistă asupra a ceea ce, fără îndoială, constituie o temelie indiscutabil necesară: slava Lui dumnezeiască (capitolul 1). Cu ajutorul mărturiilor din Vechiul Testament, Mesia este dovedit a fi Fiul (versetele 1-5), a fi Obiectul închinării îngerilor (versetul 6), a fi Dumnezeu (versetul 8) și a fi chiar Iahve (versetele 10-12). Dacă, în ceea ce privește credința mea în Hristos, nu încep cu acest lucru ca bază pe care să fie zidită orice altă slavă a Lui, felul în care percep adevărul, în ansamblul lui, se va dovedi curând a fi cu totul fals. Nu putem avea o vedere corectă asupra niciunui alt lucru în esență, dacă avem o vedere greșită cu privire la Cel care este Calea, Adevărul și Viața.

    W. Kelly


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Mulțumiți pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus pentru voi.

    1 Tesaloniceni 5.18


    Să-I mulțumim lui Dumnezeu!

    Dumnezeu ne poartă zilnic de grijă. De aceea, în fiecare zi avem motive să-I mulțumim din inimă pentru purtarea Sa de grijă.

    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru ajutorul Său! „Dumnezeu este adăpostul și tăria noastră, un ajutor care nu lipsește niciodată în nevoi” (Psalmul 46.1). Greutățile noastre nu-L pun în încurcătură pe Dumnezeul atotputernic. El ne poate da soluția, deși nouă ni se pare că totul este imposibil.

    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru puterea Sa! Adesea am experimentat cum promisiunea Lui s-a împlinit: „Și puterea ta să țină cât zilele tale!” (Deuteronom 33.25). El nu ne dă un depozit întreg de putere, ci una suficientă pentru situația în care ne aflăm.

    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru prezența Sa! Nu suntem niciodată singuri. Domnul Isus ne-a promis: „Și, iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” (Matei 28.20). Aceste cuvinte sunt valabile atât în zile frumoase, cât și în zile grele.

    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru harul Său! Știm, ca și David, că „fericirea și îndurarea mă vor însoți în toate zilele vieții mele” (Psalmul 23.6). Harul lui Dumnezeu ne stă la dispoziție oricând. Să beneficiem de el cu mulțumire!

    Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare (2 Corinteni 9.15)! El L-a dat pe Fiul Său la moarte pentru noi, pentru ca astfel, prin credința în Isus Hristos, noi să devenim copiii Săi iubiți.

    Citirea Bibliei: Judecători 7.9-25 · 2 Corinteni 7.10-16


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ AI O GÂNDIRE CORECTĂ (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Gândiţi-vă la lucrurile de sus, nu la cele de pe pământ.” (Coloseni 3:2)

    Care este cea mai mare provocare pentru tine, în acest moment? Să scapi de un obicei prost sau să instaurezi unul nou? Să lansezi o nouă afacere sau să salvezi una veche? Să-ți revii dintr-o căsnicie eșuată sau să îmbunătățești o căsnicie bună? Să scapi de depresie sau să ai grijă să nu cazi în depresie? Apostolul Pavel ne oferă două sfaturi pentru a avea o gândire corectă:

    1) Să ne fixăm gândirea pe o traiectorie bună.

    2) Să ne păstrăm gândirea pe traiectoria bună. Să iei o hotărâre cu privire la gândirea ta este partea ușoară, dar să păstrezi traiectoria bună necesită un angajament zilnic. Oricine poate începe, dar pe parcurs vei avea nevoie de o inimă și de o voință puternice, pentru a duce lucrurile la bun sfârșit. Iar Biblia ne spune cum: „Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitaţi-vă dar cu luare-aminte la Cel ce a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, pentru ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre.” (Evrei 12:2-3) Cuvântul „suflet” poate fi tradus prin „sentimente și emoții.” Acesta este domeniul în care ești predispus „să-ți pierzi inima și să cazi de oboseală.”

    Un șofer treaz te va duce la destinație în siguranță, dar unul beat – nu! Ce controlează cârma vieții tale: Sentimentele? Impulsurile? Starea de spirit? Iată două extrase din Scriptură care-ți pot schimba viața:

    1) „Orice gând îl facem rob ascultării de Hristos” (2 Corinteni 10:5).

    2) „Tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească… Şi Dumnezeul păcii va fi cu voi.” (Filipeni 4:8-9).

    Memorează-le și aplică-le în viața ta!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 3:1-10


    În două rânduri, Satan îl împiedicase pe Pavel să se întoarcă la Tesalonic (cap. 2.18). Dumnezeu permisese aceasta, ca să se poată arăta atât afecţiunea apostolului, cât şi credincioşia tesalonicenilor. Folosindu-se de o altă armă, „ispititorul” (v. 5) declanşase atunci asupra lor mari necazuri. Iar Pavel îi avertizase nu numai că aceste încercări erau inevitabile, ci şi că ei erau destinaţi acestora (v. 3; Ioan 15.20; 16.33). Era el, din acest motiv, indiferent? Dimpotrivă! Ceea ce-l neliniştea însă nu erau necazurile tesalonicenilor, ci îndoiala legată de tăria credinţei lor (v. 2sf, 5, 6, 7, 10). Ce lecţie pentru noi, cei care ne oprim cu uşurinţă la împrejurări exterioare: dificultăţi materiale, boli etc., în timp ce pierdem din vedere starea lăuntrică a creştinului!

    Nemairăbdând (v. 1, 5), apostolul îl trimisese pe Timotei să-i întărească şi să-i încurajeze. Şi el însuşi fusese mângâiat, da, umplut de bucurie, în propriile sale necazuri, de veştile pe care le primise. Pentru că, departe de a le zdruncina credinţa acestor tineri credincioşi, încercarea le-o întărise. În acelaşi fel, climele cele mai aspre călesc în general rasele (soiurile) cele mai rezistente. Încă o dată, Satan făcuse o lucrare care îl înşelase (Proverbe 11.18).

  • 8 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și căpeteniile au adus darul pentru dedicarea altarului în ziua în care a fost uns; și căpeteniile și-au adus darul înaintea altarului. Și Domnul i-a zis lui Moise: „Ei să-și aducă darul pentru dedicarea altarului, fiecare căpetenie în ziua lui”.

    Numeri 7.10,11


    Un cititor lipsit de spiritualitate, care citește acest lung capitol, poate ar fi tentat să întrebe de ce atât de mult spațiu, din Scripturile inspirate, este ocupat de ceea ce putea fi redat în câteva rânduri. Dacă un om ar fi trebuit să prezinte un raport cu privire la ceea ce fusese dăruit în cele douăsprezece zile, cel mai probabil că le-ar fi însumat pe toate într-o singură frază și ar fi spus că toate cele douăsprezece căpetenii au adus fiecare aceleași lucruri.

    Însă acest fel de prezentare nu s-ar fi potrivit deloc cu gândurile divine. Gândurile lui Dumnezeu nu sunt asemenea gândurilor noastre, iar căile lui Dumnezeu nu sunt asemenea căilor noastre. Pe El nu L-ar putea satisface nimic mai puțin decât cea mai deplină și mai detaliată prezentare, care să cuprindă numele fiecăruia, seminția pe care el a reprezentat-o și darurile pe care el le-a adus pentru sanctuarul lui Dumnezeu. Prin urmare, avem acest lung capitol, care cuprinde optzeci și nouă de versete, în care fiecare nume strălucește în particularitatea lui, fiecare jertfă este descrisă în mod detaliat și este prețuită pe măsură. Numele și darurile nu sunt puse de-a valma împreună. Aceasta nu ar corespunde Dumnezeului nostru, iar El poate lucra doar potrivit caracterului Său, în tot ceea ce face sau spune.

    Oamenii pot trece grăbiți sau neglijenți peste darurile și jertfele aduse, însă Dumnezeu nu poate, nu face și nici nu vrea să facă vreodată acest lucru. Lui Îi place să înregistreze orice detaliu mărunt al slujbei, orice mic dar adus din iubire. El nu uită niciodată lucrurile mici; și nu doar că El nu le uită în ceea ce-L privește pe El Însuși, dar are grijă ca și numeroase milioane de oameni să le citească și să le cunoască. Cât de puțin și-au imaginat cele douăsprezece căpetenii că numele lor și darurile lor aveau să dăinuie peste veacuri și să fie citite de generații fără număr! Însă acest lucru a avut loc, pentru că așa a vrut Dumnezeu. El intră în ceea ce pentru noi ar putea părea detalii fără rost sau în ceea ce oamenii numesc în mod critic «tautologie», repetiție fără rost, decât să omită un singur nume al vreunuia dintre slujitorii Săi sau vreo singură lucrare a lor.

    C. H. Mackintosh


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dar Petru I-a zis: „Chiar dacă toți ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea”.

    Marcu 14.29


    Eu în niciun caz!

    Fata avea ca animal de companie un raton mic. Când acesta se așeza pe umărul ei și clipea curios din ochi, inima ei se topea de bucurie și îl îmbrățișa și-l săruta.

    Micul raton a crescut, avea aproape doi ani. Fata a fost avertizată că ratonii se schimbă la vârsta de doi ani și devin imprevizibili și chiar periculoși. Fata a spus râzând: „La mine lucrurile stau altfel. Micuțul meu nu mă va mușca”. Câteva luni mai târziu se afla internată la secția de traumatologie, compartimentul de chirurgie plastică, și trebuia să fie supusă unei operații…

    Și ucenicul Petru a spus: „Eu nu”. Și apoi L-a tăgăduit pe Domnul Isus de trei ori! Împăratul David s-a gândit și el: „Eu în niciun caz!”. Și apoi o femeie căsătorită cu un alt bărbat aștepta un copil de la împăratul. David l-a ucis pe acel om, dar consecințele triste nu i-au părăsit casa. Poate spui: „Știu când să pun punct! Mie nu mi se va întâmpla așa ceva!”. Și apoi?

    Fiecare are în viața sa un obicei, o plăcere, la început mică și neobservată, dar care apoi devine tot mai mare și chiar dominantă. Te atașezi de respectiva plăcere, nu vrei să renunți la ea – până nu te face să suferi. Există eliberare din această situație? Desigur!

    „Deci, dacă Fiul vă face liberi, veți fi cu adevărat liberi” (Ioan 8.36).

    Citirea Bibliei: Judecători 7.1-8 · 2 Corinteni 7.1-9


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUNOAȘTEREA VREMURILOR | Fundația S.E.E.R. România

    „Toate îşi au vremea lor…” (Eclesiastul 3:1)

    Când Dumnezeu îți dă o viziune, fii pregătit să verși lacrimi din cauza ei, pentru că orice viziune vine cu un preț. Calea spre triumf trece prin încercări și teste. Nimeni nu primește un permis special, dar Dumnezeu a promis că va fi un seceriș: „Cei ce seamănă cu lacrimi vor secera cu cântări de veselie. Cel ce umblă plângând când aruncă sămânţa se întoarce cu veselie când îşi strânge snopii.” (Psalmul 126:5-6). Aceste versete ne învață două lucruri:

    1) Există o vreme a plânsului; dar aceasta nu este o scuză pentru pasivitate și nici o stare de slăbiciune care să te facă să te plângi că viața este nedreaptă și că situația este dură. Neemia a fost mișcat până la lacrimi de ruinele Ierusalimului. Apoi a făcut un plan, a strâns o echipă și a reconstruit cetatea. Pe tine, ce te mișcă până la lacrimi? Pentru ce simți pasiune? Fă un plan și apucă-te de lucru!

    2) Există o vreme a culesului. Totul în viață are un motiv și o vreme (vezi Eclesiastul 3:1-8). Când înțelegi motivul și profiți la maximum de anotimpul tău, ajungi „ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui” (Psalmul 1:3). Să reținem cuvintele „la vremea lui” – rodul nu crește înainte de vreme. De aceea trebuie să distingi schimbarea anotimpurilor din viața ta și să te adaptezi la ele. Așa este mai ales când vine vremea secerișului. Lacrimile sunt pentru cel ce seamănă, dar bucuria este pentru cel ce seceră.

    Așadar, când anotimpurile din viața ta se schimbă, tu te vei putea bucura de rodul muncii tale. Ți-ai făcut datoria; acum e vremea să te bucuri de ceea ce ți-a promis Dumnezeu!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 2:13-20


    Creştinii din Tesalonic primiseră cuvântul apostolului ca fiind „într-adevăr Cuvântul lui Dumnezeu” (v. 13; Matei 10.40). Inspiraţia absolută a tuturor părţilor Sfintei Scripturi este departe de a fi recunoscută de toţi „teologii” creştinătăţii. Deseori scrierile lui Pavel sunt prezentate ca fiind învăţăturile unui om, om al lui Dumnezeu, remarcabil, fără îndoială, ~ dar supus greşelii. Este vorba, în general, de un pretext pentru a nu se supune şi pentru a respinge ceea ce pare prea îngust” Dar, Dumnezeu fie binecuvântat, fiecare cuvânt al Bibliei are aceeaşi autoritate divină!

    Invidia iudeilor întrerupsese activitatea apostolului alături de tesaloniceni (v. 15, 16; Fapte 17.5). Şi el nu sfârşise să–i instruiască ~ iar un învăţător este încurcat atunci când niciunul din elevii lui n-a obţinut diploma pentru care i-a pregătit. Pavel, vorbindu–le inimii, le reaminteşte în versetul 19 că el personal era responsabil cu privire la credincioşia lor: după caz, avea să primească o cunună din mâinile Domnului, sau să fie „acoperit de ruşine” din cauza lor (v. 19; 1 Ioan 2.28). Dragi prieteni, să avem şi noi mereu acest gând în duhul nostru, precum apostolul: curând va trebui să dăm socoteală înaintea Stăpânului nostru de tot ce vom fi făcut (Matei 25.19; Romani 14.12)!

  • 7 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    După cum puterea Sa divină ne-a dat toate cele privitoare la viață și evlavie, prin cunoștința Celui care ne-a chemat prin glorie și virtute, prin care ne-a dat promisiunile cele mai mari și prețioase, ca prin acestea să vă faceți părtași naturii divine, după ce ați scăpat de stricăciunea care este în lume prin poftă.

    2 Petru 1.3,4


    Noi, creștinii, am devenit depozitarii și posesorii a tot ce constituie viața creștină și evlavia, adică legătura sufletului cu Dumnezeu. Iată-ne deci transportați prin har, din existența noastră de altădată în carne, într-un domeniu spiritual, unde starea noastră precedentă nu are nicio parte. Autoritatea care domnește în acest domeniu este Persoana Mântuitorului și Cea a lui Dumnezeu, ca Tată al nostru.

    Prin ce mijloc am devenit noi posesorii tuturor acestor lucruri, astfel încât nimic nu ne lipsește? Prin cunoștința deplină și reală a lui Hristos! Dumnezeu ne-a chemat prin glorie și virtute ca să ajungem la ținta pe care a așezat-o înaintea noastră. Aici este vorba de o țintă cerească – gloria – la care trebuie să ajungem, și nu de faptul de a fi transportați, prin unirea noastră cu un Hristos înviat, în savurarea prezentă a acestei glorii.

    Viața lui Avraam a fost un exemplu în această privință. Dumnezeul gloriei i S-a arătat pe când el se afla în Mesopotamia și i-a spus: „Ieși din țara ta și din rudenia ta și intră în țara pe care ți-o voi arăta” (Fapte 7.2-4). Avraam a ascultat de această chemare și, chiar dacă n-a răspuns imediat la ea, așa cum Dumnezeu aștepta din partea lui, totuși Dumnezeu a ținut cont de credința pe care slujitorul Său a dovedit-o. Din partea lui Dumnezeu, întreaga glorie îi fusese oferită lui Avraam, ca o posesiune viitoare, iar din partea lui Avraam a fost adusă virtutea – adică acel curaj moral care nu ține cont de niciun obstacol pentru a ajunge la ținta propusă – însă care nu s-a ridicat la înălțimea la care ar fi trebuit să fie. Numai după experiențe lungi și dureroase, el a ajuns în cele din urmă să nu mai țină cont de nimic pentru a ajunge la ținta propusă.

    H. Rossier


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Lată este calea care duce la pieire și mulți sunt cei care intră pe ea. Îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei care o află.

    Matei 7.14


    Ascensorul

    Ușile liftului dintr-un magazin universal tocmai se închideau încet, când un bărbat s-a năpustit într-acolo și cu greu a reușit să se strecoare înăuntru. Răsuflând greu, i-a întrebat pe cei din jurul său: „Urcă sau coboară? Eu vreau, de fapt, să urc”.

    Toată lumea ar dori, desigur, să ajungă în cer. Dar cum putem ajunge acolo? La un lift, prin apăsarea unui buton, decidem dacă urcăm sau coborâm. Doar aceste două direcții sunt posibile. – Și înspre veșnicie sunt doar două direcții: în sus, către Dumnezeu, sau în jos…

    Vinovăția mea mă desparte de Dumnezeu, stă ca un zid între mine și El. Pentru a mă ridica la Dumnezeu, trebuie să-mi mărturisesc păcatele înaintea Sa și să-I spun sincer ce-mi apasă conștiința. Atunci Dumnezeu îmi arată prin Cuvântul Său că Hristos a murit pe cruce în locul meu pentru vinovăția mea. La cruce, Isus Hristos mi-a purtat păcatele. Prin urmare, Dumnezeu este credincios și drept acum, iertându-mi păcatele și curățindu-mă de orice nedreptate. Atunci am viața veșnică și într-o zi voi fi cu Hristos în ceruri.

    Tâlharul răstignit pe cruce lângă Isus Hristos a recunoscut că este un păcătos și a auzit promisiunea Mântuitorului: „Astăzi vei fi cu Mine în rai”. El a știut că merge în sus! – În ce direcție se deplasează ascensorul vieții tale?

    Citirea Bibliei: Judecători 6.28-40 · 2 Corinteni 6.11-18

    <

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CE FEL DE PERSOANĂ EȘTI? | Fundația S.E.E.R. România

    „Roada Duhului, dimpotrivă, este… înfrânarea poftelor.” (Galateni 5:22-23)

    Astăzi vom vorbi despre două atitudini ale omului: controlul și autocontrolul. Tu – ești o persoană cu stăpânire de sine sau care stăpânește? Haideți să aflăm. Persoanele cu o atitudine dominantă dau vina pe diavol, pe oameni sau pe circumstanțe pentru problemele lor, și răspund prin învinovățire, prin ură și prin proiectarea frustrărilor. Ei manipulează oamenii și circumstanțele în avantajul lor. Cu cât încearcă mai mult să domine și să controleze, cu atât se simt mai rău; și cu cât se simt mai rău, cu atât mai mult încearcă să controleze! Dumnezeu nu dorește ca tu să duci o astfel de viață. Persoanele care sunt stăpâne pe sine înțeleg că diavolul nu poate face nimic fără cooperarea lor și că ele nu vor și nu trebuie să cedeze (vezi Luca 10:17).

    Aceste persoane înțeleg că nu oamenii, și nu circumstanțele sunt problema – ci felul în care ele reacționează. Așadar, ele reacționează amintindu-și trei lucruri și tu trebuie să faci la fel:

    1) Persoana pe care trebuie s-o stăpânesc sunt eu însumi.

    2) Uneori trebuie să las oamenii și împrejurările în seama lui Dumnezeu și să-L las pe El să se ocupe de ele.

    3) Trebuie să mă alimentez zilnic din puterea Duhului Sfânt pentru a-mi stăpâni reacțiile, pentru a urma principiile Scripturii și pentru a păstra controlul asupra vieții mele. Ca atare, cei care se controlează pe sine și nu pe alții, evită durerile provocate de vină și remușcare, și nu-și transformă relațiile în zone de luptă. Ei știu că Duhul Sfânt produce această roadă a stăpânirii de sine și înțeleg că Duhul Sfânt nu-i va controla și nici nu îi va ajuta să-i controleze pe alții, ci le va da putere să se controleze pe ei înșiși. Oamenii călăuziți de Duhul Sfânt nu vor fi parte din problemă, ci din soluție! Așadar, roagă-te să fii o persoană care se stăpânește pe sine, și nu pe alții!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 2:1-12


    Insultele şi maltratările suferite de Pavel şi de Sila la Filipi (Fapte 16), departe de a–i descuraja, îi umpluseră de îndrăzneală. Reacţia furioasă a vrăjmaşului era tocmai dovada că osteneala lor nu fusese în zadar (v. 1). Cu toate acestea, ei nu folosiseră niciuna din metodele obişnuite ale propagandei omeneşti: încântări, şiretlicuri, linguşiri, eforturi de a plăcea (2 Corinteni 2.17). Astăzi, evanghelia este prezentată prea adesea sub o lumină atractivă şi sentimentală sau ca o latură a unei lucrări sociale. Slujba lui Pavel nu era nicidecum animată de vreuna din cele trei mari resorturi ale activităţii oamenilor: căutarea gloriei personale, satisfacerea cărnii şi profitul material.

    Dimpotrivă, suferinţele apostolului dădeau dovadă de un total dezinteres (Fapte 20.35). Două sentimente îl animau: grija continuă de a–I plăcea lui Dumnezeu (v. 4) şi dragostea pentru cei care deveniseră „propriii săi copii”. Ca o mamă, îi hrănise şi îi îndrăgise mult (v. 7). Ca un tată, îi îndemna, îi mângâia şi îi învăţa să umble (v. 11, 12). Întâi de toate însă dorea ca ei să aibă deplina conştienţă a relaţiei lor cu Dumnezeu. Ce poziţie (atât pentru ei, cât şi pentru noi), că Dumnezeu nu ne cheamă la mai puţin decât la propria Sa Împărăţie şi la propria Sa glorie!

  • 6 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Dar vă fac cunoscut, fraților, că evanghelia care a fost vestită de mine nu este în felul omului, pentru că nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am învățat-o, ci am primit-o prin descoperirea lui Isus Hristos.

    Galateni 1.11,12


    Pavel îi asigură pe galateni că evanghelia predicată de el nu era potrivit omului. Într-adevăr, ea este cu totul contrară gândirii naturale a omului, fiindcă vine de la Cel ale Cărui gânduri sunt infinit mai înalte decât cele ale omului. Isaia 55.8,9 ne reamintește despre acest lucru: „Pentru că gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, nici căile voastre, căile Mele, zice Domnul. Pentru că așa cum cerurile sunt mai înalte decât pământul, tot așa căile Mele sunt mai înalte decât căile voastre, și gândurile Mele decât gândurile voastre”. Dacă este să primească binecuvântarea, omul trebuie să primească adevărul complet și absolut vestit prin Cuvântul lui Dumnezeu.

    Pavel nu primise și nu învățase evanghelia prin intermediul vreunui om. Există multe metode inventate de om prin care intelectul omenesc să fie înarmat pentru a apăra anumite puncte de vedere. Galatenii însă nu puteau să-l acuze pe Pavel de așa ceva, fiindcă el nu învățase evanghelia de la vreun om, ci o primise prin revelație de la Isus Hristos.

    Când este vorba de relația sufletului cu Dumnezeu, nu este de niciun folos să instruiești carnea. Lui Pavel îi fusese dată o revelație directă de la Isus Hristos. Exista multă învățătură în vestirea evangheliei de către el, însă ea nu făcea apel la carne pentru a fi recunoscută. Nu este posibil pentru carne să priceapă ceva din lucrurile evangheliei. Mustrarea, corecția și îndemnul apar mai des în această epistolă decât învățătura, astfel încât galatenii să fie treziți cu privire la lucrarea și la prezența Duhului, cu care carnea nu are nimic de-a face. Ea nu poate decât să se împotrivească și nu va accepta niciodată mustrarea. Cel credincios însă, în care locuiește Duhul lui Dumnezeu, va fi întotdeauna receptiv la adevărul conținut de cuvintele Duhului și se va supune lor cu recunoștință.

    L. M. Grant


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ridicați-vă ochii și priviți! Cine a creat aceste lucruri? … El le cheamă pe toate pe nume.

    Isaia 40.26


    Măreția stelelor

    Stelele nu pot fi numărate, ci doar estimate! O astfel de estimare științifică din anul 2010 a ajuns la 300 de miliarde de trilioane de stele în universul vizibil – un număr neimaginat de mare, un 3 urmat de 23 de zerouri! Și există estimări și mai mari!

    Cu mai mult de 2.500 de ani în urmă, Biblia a afirmat că „oștirea cerurilor nu se poate număra” (Ieremia 33.22). – Cu ochiul liber se pot observa pe cer aproximativ 6.000 de stele. Cu telescopul pe care l-a construit Galileo Galilei acum 400 de ani se puteau detecta 30.000 de stele. Un recent catalog stelar, bazat pe studiile cerului din ultimii 50 de ani, indică peste un miliard de obiecte „numărate”. Cu cât omul consemnează mai multe stele, cu atât se dovedește că el poate număra doar un mic procent din întreg.

    Biblia ne vorbește despre Acela care „socotește numărul stelelor și le dă nume la toate” (Psalmul 147.4). Oamenii nu pot număra stelele – însă marele Dumnezeu le poate număra! Și nu doar atât, El „le cheamă pe toate pe nume”. El a creat fiecare stea, El i-a dat fiecăreia un nume, El le numără pe toate și le cheamă pe nume. De neînțeles!

    De aceea autorul Psalmului 147 spune: „Mare este Domnul nostru și puternic prin tăria Lui, înțelepciunea Lui este fără margini”.

    Care este răspunsul meu și al tău în fața acestei măreții impresionante și copleșitoare a lui Dumnezeu?

    Citirea Bibliei: Judecători 6.11-27 · 2 Corinteni 6.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    TU CU CE TE CONFRUNȚI? | Fundația S.E.E.R. România

    „…Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi.” (Luca 17:14)

    În Evanghelia după Luca, capitolul 17, de la versetul 12 citim: „Pe când intra într-un sat, L-au întâmpinat zece leproşi. Ei au stat departe, şi-au ridicat glasul şi au zis: „Isuse, Învăţătorule, ai milă de noi!” Când i-a văzut Isus, le-a zis: „Duceţi-vă şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi pe când se duceau, au fost curăţaţi. Unul din ei, când s-a văzut vindecat, s-a întors, slăvind pe Dumnezeu cu glas tare.” Există o paralelă spirituală între lepră și viață; ambele te epuizează. Oare treci și tu printr-o asemenea stare, astăzi? Dacă da, iată ce trebuie să faci:

    1) Vino cu problema ta la Domnul Isus. El îți poate împlini nevoia și îți poate aduce din nou pacea și bucuria. Imploră-L. Nu te mai gândi că ar trebui să fii respectabil; oamenii disperați fac lucruri disperate și Dumnezeu răspunde rugăciunilor de implorare! Biblia adeverește acest lucru: „Mă veţi căuta, şi Mă veţi găsi dacă Mă veţi căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:13).

    2) Fă tot ce-ți va spune El! Nu Îi pune condiții lui Dumnezeu. Și nu căuta o experiență identică cu a altcuiva. Domnul Isus le-a spus celor zece leproși să meargă și să se arate preoților. Oare de ce nu i-a vindecat pe loc, la fel cum a făcut cu alții? Credința nu necesită explicații, nu-i așa?

    3) Fii pregătit să pășești prin credință! Când s-a întâmplat minunea cu leproșii? „Pe când se duceau, au fost curăţaţi.” Uneori, Dumnezeu îți dă răspunsul când pășești și pleci prin credință, fiecare pas aducându-te mai aproape de izbăvire. Dar nimic nu se întâmplă, până nu faci acel prim pas! 4) Nu uita să-I mulțumești. Numai unul din cei zece leproși s-a întors să Îi mulțumească Domnului Isus, iar El a subliniat cu tristețe lucrul acesta. Și o face și în dreptul nostru!

    Așadar, te poți duce la El să primești următorul răspuns… când îți aduci aminte să Îi mulțumești pentru cel dinainte!


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Tesaloniceni 1:1-10


    Capitolul 17 din Fapte ne istoriseşte scurta vizită a lui Pavel şi a lui Sila (sau Silvan; v. 1) la Tesalonic. Ei vestiseră şi trăiseră evanghelia (v. 5). Iar tesalonicenii, la rândul lor, o primiseră (v. 6) şi o trăiau şi ei. Lucrarea lor era o dovadă a credinţei lor (comp. cu Iacov 2.18); osteneala lor confirma dragostea lor; răbdarea lor proclama marea lor speranţă, care doar ea îi putea susţine (v. 3). Astfel, toată lumea ştia că la Tesalonic se aflau creştini (v. 7). Ştie fiecare om din cartierul meu sau de la locul meu de muncă faptul că eu sunt creştin? Întoarcerea la Dumnezeu este semnul public al naşterii din nou, schimbarea de direcţie vizibilă, care corespunde vieţii divine primite în inimă. Întorcându-ne, nu mai avem în faţă aceleaşi lucruri (Galateni 4.8,9). Tesalonicenii au întors de atunci spatele idolilor inerţi şi născociţi, pentru a contempla şi a sluji un Dumnezeu viu, un Dumnezeu adevărat.

    Idolii de lemn sau de piatră din lumea păgână au făcut loc idolilor foarte rafinaţi ai lumii „creştinate”. Întotdeauna însă este valabil faptul că nu poţi sluji la doi stăpâni (Luca 16.13). Cui slujim noi: lui Dumnezeu, sau poftelor noastre? Şi ce aşteptăm noi? Pe Fiul lui Dumnezeu, sau mânia care vine?

  • 4 Septembrie 2023

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, după acestea, plecând din Atena, el a venit la Corint. Și, găsind pe un iudeu cu numele Acuila … și pe Priscila, soția lui, … a venit la ei; și, fiindcă erau de aceeași meserie, a rămas cu ei și lucrau: pentru că meseria lor era facerea corturilor.

    Fapte 18.1-3


    În Acuila și în Priscila avem un exemplu remarcabil al unei influențe puternice și al unei slujiri binecuvântate pe care un cuplu, care acționează în unitate pentru interesele lui Hristos, le poate exercita și împlini.

    Când apostolul Pavel a venit la Corint, ei l-au găzduit în casa lor și au lucrat împreună la facerea corturilor, timp de optsprezece luni. În acest fel i-a fost pregătită o casă devotatului apostol, care „pribegea fără casă” (1 Corinteni 4.11), în timpul lucrării lui pentru Domnul; iar ei, în schimb, au fost fără îndoială îmbogățiți spiritual de marele învățător al neamurilor, poate chiar prin el au fost mântuiți. Din puținele mențiuni pe care apostolul le face cu privire la acest cuplu, chiar la sfârșitul alergării sale pe acest pământ, putem vedea cât de dragi i-au fost și cât de mult a prețuit el bunătatea lor.

    Mai târziu vedem această familie evlavioasă mutându-se cu apostolul la Efes, iar curând după acest lucru, elocventul și înflăcăratul Apolo a venit în cetatea lor și le-a vorbit în sinagogă lucruri privitoare la Hristos. Observând limitele cunoașterii lui despre mântuirea lui Dumnezeu în Hristos, Acuila și Priscila, cu tact și politețe, l-au invitat în casa lor și, în evlavioasa atmosferă a acelui cămin creștin, el a învățat de la ei calea lui Dumnezeu mai în amănunt, așa cum este ea revelată în creștinism.

    Prin faptul că și-au deschis casa față de slujitorii Domnului și au manifestat ospitalitate, ei au învățat adevărurile minunate ale creștinismului de la Pavel și au avut privilegiul să fie folosiți de Dumnezeu în mod particular, pentru a le încredința mai departe lui Apolo, spre binecuvântarea acestuia, dar și spre binecuvântarea tuturor acelora care au beneficiat de slujba lui, pentru că, după această profitabilă și instructivă ședere în casa lor, Apolo a mers la frații din Ahaia și i-a ajutat foarte mult. Așa sunt binecuvântările rezultate din faptul că cineva are casa deschisă pentru Domnul și pentru interesele Lui.

    R. K. Campbell


    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și acum, Stăpâne Doamne, Tu ești Dumnezeu și cuvintele Tale sunt adevăr.

    2 Samuel 7.28


    Să profităm de promisiunile lui Dumnezeu

    De ani de zile, un bătrân indian umbla din loc în loc pentru a-și cerși pâinea zilnică. Într-o zi, pe jumătate înfometat, a ajuns într-un sat și a înghițit în grabă pâinea care i-a fost înmânată. Cineva l-a întrebat ce avea în punguța murdară, care îi atârna de o panglică colorată la gât. Bătrânul a spus că ar fi un farmec, care i-a fost dat în urmă cu mulți ani, după ce s-a întors din război. A scos o hârtie împăturită și a întins-o celui care l-a întrebat.

    Hârtia respectivă era un document oficial de eliberare primit din partea Armatei Federale Americane, semnat de însuși generalul George Washington. Documentul respectiv îi garanta indianului o pensie pe viață. Dacă sărmanul om ar fi profitat de această pensie, ar fi dus de multă vreme o viață mai bună, în loc să îndure atâta foame și să stea fără adăpost.

    Mulți oameni sunt ca acest indian. În Biblie, ei au promisiunile lui Dumnezeu și totuși mor de foame.

    Cuvântul lui Dumnezeu este adevărul veșnic și toate promisiunile Sale sunt autentice. Omul trebuie să primească ceea ce Dumnezeu îi oferă: iertarea păcatelor, pacea cu Dumnezeu, viața veșnică și gloria eternă cu El în ceruri! Cum putem primi toate acestea? Venind la Dumnezeu, recunoscând sincer că nu am trăit o viață conform voii Sale și mărturisind înaintea Lui faptele greșite de care suntem conștienți. Apoi, prin credință, putem ști că Dumnezeu ne-a iertat vinovăția, pentru că Fiul Său Isus Hristos a murit pe cruce pentru aceasta.

    Citirea Bibliei: Judecători 5.12-31 · 2 Corinteni 5.1-10


    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU FACE COMPROMISURI CU PRIVIRE LA SCRIPTURĂ! | Fundația S.E.E.R. România

    „Trebuie să ne ţinem de lucrurile pe care le-am auzit, ca să nu fim depărtaţi de ele.” (Evrei 2:1)

    Noi trebuie să susținem cu tărie și să proclamăm adevărurile Scripturii. Care sunt adevărurile fundamentale pe care este clădită Biserica lui Isus Hristos?

    Caracterul infailibil al Bibliei; nașterea lui Hristos din fecioara Maria; viața Sa neatinsă de păcat, moartea Sa ispășitoare; învierea Sa în trup și lucrarea Sa de mijlocire pentru noi; nevoia noastră de a fi mântuiți, botezați și umpluți de Duhul Sfânt; porunca de a duce Evanghelia până la marginile pământului; proclamarea revenirii iminente a Domnului Isus Hristos, ca să domnească și să stăpânească. Aceste adevăruri nu se pot negocia!

    Poate că te întrebi: „Dar nu vom fi percepuți ca fiind înguști la minte?” Tot ce se poate, dar și legea gravitației este limitată! Și legile matematicii de asemenea. Dar ce spui de apostolul Pavel? A fost și el îngust la minte, când a scris (Galateni 1:8): „Chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”? Cancerul începe cu o celulă neidentificată, dar care poate ajunge să distrugă tot trupul. De aceea, apostolul Iuda scrie: „vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna. Căci s-au strecurat printre voi unii oameni scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru şi tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.” (Iuda 3-4). Să reținem cuvintele: „credința care a fost dată sfinților odată pentru totdeauna.”

    Metodele de proclamare a Evangheliei se pot schimba, însă mesajul nostru nu trebuie să se schimbe niciodată. Noi nu trebuie să facem compromisuri cu privire la Cuvântul lui Dumnezeu. Amin?


    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Coloseni 3:1825; 4:1-6


    Capitolul 3.10,11 ştergea toate diferenţele dintre creaturile lui Dumnezeu, pentru a nu menţine decât distincţia fundamentală dintre omul cel vechi şi omul cel nou (comp. cu Galateni 3.27,28). Aici însă creştinul, în care coexistă cele două firi, este examinat în relaţiile sale cu alţii şi în acelaşi timp cu Dumnezeu. Spre deosebire de restul epistolei, unde avem de-a face cu Hristos („Viaţa noastră”), aici El este numit Domnul, pentru a sublinia drepturile Sale şi autoritatea Sa. Copii, femei, soţi, slujbaşi sau stăpâni, fiecare, la locul său şi în felul său, slujeşte „Domnului Hristos”. Iar „faţă de cei de afară” (v. 5), care trebuie să fie atitudinea noastră? În primul rând o umblare înţeleaptă, ilustrând adevărul! Apoi un limbaj plin de har şi de fermitate, potrivit situaţiei şi stării fiecăruia! De asemenea, rugăciuni (v. 3)! Pavel le solicită pentru el însuşi. Şi remarcăm că nu uşa închisorii doreşte el să o vadă deschisă, ci uşa evangheliei.

    Aceste versete corespund celor din Efeseni 5.22 ~ 6.9. „În aceste două pasaje este foarte frumos de văzut în ce fel doctrina divină pătrunde în toate detaliile vieţii şi răspândeşte parfumul perfecţiunii sale peste toate relaţiile.”

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne