Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 12 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și mare har era peste toți.

    Fapte 4.33

    Noul Testament pe scurt (5) – Faptele Apostolilor

    Faptele Apostolilor – sau, mai bine zis, Faptele Duhului Sfânt – este o carte care prezintă istoria căilor rânduite de înțelepciunea divină pentru a-i conduce gradat pe cei credincioși afară din dispensația precedentă a legii și a-i introduce în libertatea deplină a dispensației harului lui Dumnezeu. Puterea și lucrarea Duhului Sfânt se văd cu claritate în această carte, ele fiind manifestate prin apostolii folosiți de Dumnezeu pentru întemeierea creștinismului.

    Lucrarea începe la Ierusalim, în capitolul 2, odată cu venirea Duhului Sfânt din cer, iar de acolo se răspândește în jur. Când Israel, ca națiune, a refuzat, prin faptul că l-au omorât pe Ștefan, cea de-a doua chemare a harului – fiindcă ei deja Îl lepădaseră pe Mesia al lor – Dumnezeu l-a ridicat pe apostolul Pavel, ca mesager special pentru cei dintre națiuni. În felul acesta, harul lui Dumnezeu a fost extins către întreaga lume. Adunarea lui Dumnezeu a fost formată prin puterea Duhului lui Dumnezeu, atât din iudei, cât și din cei dintre națiuni, cu toții fiind botezați într-un singur Trup. Să remarcăm aici grija atentă a lui Dumnezeu de a păstra unitatea reală și vitală a acestei lucrări și a tuturor celor credincioși din orice loc. Ei erau acum una – formau Adunarea, Trupul lui Hristos!

    Realitatea, simplitatea și prospețimea acestor zile de la început, cu menținerea în credincioșie a rânduielii și a unității, fără folosirea organizării și a aranjamentelor omenești, ne oferă instrucțiuni dintre cele mai binecuvântate. Totul arată în chip minunat că Hristos este atotsuficient ca Centru al celor ai Săi și că puterea Duhului Sfânt este suficientă pentru orice activitate: fie pentru închinare, fie pentru comuniune, pentru slujire sau pentru mărturie. Vedem astfel că nu este nevoie de nicio intervenție a omului, oricât de bine intenționat ar fi, în niciuna dintre aceste funcțiuni ale adevăratei Adunări a lui Dumnezeu.

    L. M. Grant

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Dumnezeu deci, trecând cu vederea timpurile de neștiință, poruncește acum oamenilor, ca toți, de pretutindeni, să se pocăiască.

    Fapte 17.30

    Ce înseamnă pocăința în Biblie?

    Pocăința este o atitudine interioară adoptată înaintea lui Dumnezeu. Ne judecăm din punct de vedere moral pe noi înșine și acțiunile noastre, pentru că suntem conștienți că ele sunt un afront adus lui Dumnezeu în sfințenia Sa. În Biblie, pocăința nu înseamnă și nici nu include încercarea de a compensa balanța, adică: pentru greșelile comune, de împlinit câteva fapte bune.

    Pocăința este condiția prealabilă necesară pentru ca Dumnezeu să ierte în har. Ea merge mai departe decât un simplu regret pe care îl putem simți când ne recunoaștem greșelile pe care le-am comis. Cine se pocăiește recunoaște în fața lui Dumnezeu că a fost pe un drum greșit. Își mărturisește păcatele și își judecă nu numai faptele, ci și pe sine însuși, pentru că el a fost cauza lor. Când fiul rătăcitor și-a întâlnit tatăl, el nu a spus doar: „Tată, am păcătuit împotriva cerului și înaintea ta“, ci și: „Nu mai sunt vrednic să fiu numit fiul tău“ (Luca 15.21). Aceasta este pocăința, așa cum o descrie Biblia. Pocăința trebuie să fie însoțită de „credința în Domnul nostru Isus Hristos“. Dumnezeu dorește să ofere har, și Hristos a murit pe crucea de la Golgota, astfel încât, „prin sângele Său, prin credință“, toți să primească iertarea și pacea cu Dumnezeu. Bunătatea lui Dumnezeu este cea care „conduce … la pocăință“, astfel încât El să ne poată ierta (Romani 3.25; 2.4).

    Citirea Bibliei: Neemia 7.39-73 · Proverbe 14.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 2:12-26

    Aşa cum promisese, Ana s-a despărţit de fiul ei, care de atunci încolo a locuit cu Eli la Şilo, în prezenţa Domnului. Să remarcăm contrastul din­tre acest mic copil care slujea şi fiii lui Eli, deja adulţi, care, prin purtarea lor rea, constituiau o ruşine pentru preoţie. Ce exemplu rău dădeau ei întregului popor şi, în particular, micului Samuel care-i vedea în fiecare zi! Voi, care sunteţi vârstnici, trebuie să fiţi atenţi la exemplul pe care îl daţi celor mai tineri, care vă observă. Amintiţi-vă de aceste cuvinte solemne ale Domnului din Matei 18.6: „Oricui va face să se poticnească unul singur din aceşti micuţi care cred în Mine, îi este de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie scufundat în adâncul mării”. Iar în ce vă priveşte pe voi, cei tineri, nu vă lăsaţi influenţaţi de comportamentul rău al unora mai în vârstă, care se numesc pe ei înşişi creştini. Priviţi la Domnul Isus!

    Din această istorie frumoasă a lui Israel putem lua pentru noi adevărul că şi un copil mic poate să-I servească Domnului; mai mult, că la această vârstă el poate fi asemenea lui Isus (comp. v. 26 cu Luca 2.52).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „…Dumnezeu, care v-a chemat la părtăşia cu Fiul Său Isus Hristos, Domnul nostru.” (1 Corinteni 1:9)

    Încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu atunci când te simți nepotrivit pentru o anumită provocare. Ți s-a încredințat o sarcină pentru care nu te simți calificat? Nicio problemă, este o ocazie potrivită pentru Dumnezeu ca să-Și arate puterea în favoarea ta (vezi 2 Cronici 16:9). Îndreaptă-ți gândurile spre Tatăl tău ceresc, Cel Atotputernic, care este mereu aproape și plin de iubire. Psalmistul spune: „Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.” (Psalmul 55:22) În loc să te temi de provocare, începe să-ți hrănești credința! Petrece mai mult timp în rugăciune și apropie-te mai mult de Domnul: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Dacă aduceţi multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit…” (Ioan 15:7-8) În loc să cedezi în fața fricii, mai bine ascultă și încrede-te în acest Cuvânt al lui Dumnezeu: „Fraţilor, uitaţi-vă la voi, care aţi fost chemaţi: printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt, pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 1:26-29)

    Tot Pavel scria: „A Celui ce, prin puterea care lucrează în noi, poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi, a Lui să fie slava… în vecii vecilor.” (Efeseni 3:20-21) Ai dreptate: de unul singur, nu vei fi în stare să faci față provocărilor! Dar cu Dumnezeu de partea ta, ești mai mult decât suficient pentru orice provocare sau solicitare!

  • 11 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Voi înșivă, ca niște pietre vii, sunteți zidiți o casă spirituală.

    1 Petru 2.5

    În acest verset, credincioșii sunt priviți ca niște pietre vii în relație cu Hristos, care este „Piatra vie“; în această calitate, ei constituie o casă spirituală. Scriind credincioșilor dintre iudei, apostolul face în mod constant aluzie la lucrurile materiale cu care poporul Israel era în relație. El arată că ceea ce era material prefigura ceea ce este spiritual; și că, deși cele materiale trecuseră, din cauza ruinei lui Israel, realitatea spirituală rămânea. Din primul capitol aflăm că moștenirea pământească a lui Israel în țară fusese pierdută, dar că, în creștinism, credincioșii au o moștenire păstrată în ceruri. În al doilea capitol ni se spune că, în ciuda punerii deoparte a templului material de la Ierusalim, Dumnezeu are totuși o casă spirituală compusă din pietre vii, unde „jertfe spirituale“ sunt aduse de „o preoție sfântă“.

    Odinioară, Israel se deosebea de toate națiunile prin prezența casei lui Dumnezeu în mijlocul lor. Acolo locuia Dumnezeu. Din această casă trebuia să se înalțe lauda către Dumnezeu, iar mărturia să se răspândească în lume. Această locuință era materială – „locuri sfinte făcute de mâini“ (Evrei 9.24). Oamenii, știm aceasta, au stricat templul, transformând casa de rugăciune într-un loc de negoț și într-o peșteră de tâlhari. Casa pe care Isus o numea casa Tatălui Său a devenit casa Israelului decăzut și, de aceea, Dumnezeu a părăsit-o, lăsând-o pustie, ca să fie dărâmată de națiuni și să nu rămână piatră pe piatră (Matei 23.38; 24.2).

    Cu toate acestea, răutatea și ruina omului nu puteau face să eșueze planul lui Dumnezeu. Hristos, pe pământ, a fost templul lui Dumnezeu, Cel în care locuia Dumnezeu, în care a fost glorificat Dumnezeu și prin care Dumnezeu, în toată dragostea și sfințenia Lui, a fost prezentat înaintea oamenilor (Ioan 2.18-21). Însă oamenii L-au respins pe Hristos! Oamenii nu pot suferi prezența lui Dumnezeu în mijlocul lor, chiar dacă El este acolo pentru a-i binecuvânta. La fel cum națiunea lui Israel pângărise templul din Ierusalim, tot așa au distrus templul când a fost arătat în Hristos, țintuindu-L pe cruce. Dar, din nou, vedem că Dumnezeu nu renunță la planul Său de a locui în mijlocul oamenilor. Hristos, deși respins de oameni, este înălțat de Dumnezeu și, din locul înălțării Sale, este trimis Duhul Sfânt pentru a zidi o locuință pentru Dumnezeu, o casă spirituală compusă din toți credincioșii.

    H. Smith

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Îndrăznește! Ridică-te, te cheamă.

    Marcu 10.49

    Bartimeu

    Când Isus ieșea din Ierihon, orbul Bartimeu stătea pe marginea drumului, cerșind. I s-a spus că trece Isus, așa că I-a strigat să aibă milă de el. Vocile din jurul lui i-au poruncit să tacă, însă Isus S-a oprit și a trimis să îl cheme. Atunci cei din jurul lui i-au spus: „Îndrăznește! Ridică-te, te cheamă“. Auzind aceasta, Bartimeu și-a aruncat haina, s-a ridicat și a venit la Isus.

    Nu era oare chemarea lui Isus un motiv suficient ca el să fie bucuros? Încrederea orbului nu a fost dezamăgită; Isus a făcut miracolul dorit și Bartimeu a ajuns să vadă. El L-a urmat pe Domnul.

    Oamenii pot fi orbi și din punct de vedere spiritual. Cât de mulți nu au arătat niciodată nici măcar un pic de interes față de Dumnezeu! Orbi față de iubirea și dreptatea Lui și, de asemenea, orbi cu privire la starea lor! Păcatele lor îi despart de Dumnezeu.

    Dumnezeu vrea să ne conștientizeze de eforturile Sale. Noi suntem ca orbul Bartimeu, adică stăm ca niște cerșetori, știind că suntem vinovați înaintea lui Dumnezeu și simțindu-ne săraci, nenorociți și pierduți. Atunci auzim cuvintele: „Îndrăznește! Ridică-te, te cheamă“.

    Isus este prezent pentru oricine geme sub povara păcatului. El așteaptă să te audă mărturisindu-ți vina, pentru că El te poate ierta și te poate elibera de povară. El îți va da pace. Nu permite nimănui să te împiedice să vii la Isus; când El te cheamă, urmează exemplul lui Bartimeu!

    Citirea Bibliei: Neemia 7.1-38 · Proverbe 13.13-25

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 2:1-11

    Potrivit cu Filipeni 4.6, verset citat ieri, actul recunoştinţei este o parte indispensabilă a rugăciunilor noastre. Ana nu întârzie să mulţumească Aceluia care i-a ascultat rugăciunea. Să nu uităm să facem lucrul acesta de fiecare dată când Dumnezeu răspunde rugăciunilor noastre. Însă Ana merge chiar mai departe. Pentru ea reprezintă o ocazie de a-L lăuda pe Domnul cu o frumoasă cântare. Care este tema laudei ei? Sfinţenia lui Dumnezeu (v. 2), cunoştinţa Lui (v. 3), puterea Lui (v. 6), dreptatea Lui (v. 10). Dar, înainte de toate, ea preamăreşte harul al cărui nume îl poartă (Ana înseamnă har) şi al cărui subiect este. Acest har îl ia pe cerşetorul mizerabil (pe tine şi pe mine) din ţărână (imagine a morţii) şi din „gunoiul” păcatului, pentru a-i da un loc împreună cu Isus, în gloria şi în împărăţia Lui.

    Cuvintele din finalul cântării vorbesc despre acest Împărat puternic, „Unsul”, care este Domnul Isus. (În Cuvântul lui Dumnezeu, cornul este un simbol al tăriei). Oare ne bucurăm noi, ca şi Ana, de o asemenea mântuire (v.1) şi de un asemenea Mântuitor? Este instructiv să comparăm cuvintele Mariei din Luca 1.46-55 cu această cântare a Anei. Şi Maria se bucura, nu numai de Dumnezeu Mântuitorul ei, dar şi de ceea ce puterea şi îndurarea Lui făcuseră pentru Israel  (Luca 1.54).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „…Ochii omului nu se pot sătura.” (Proverbele 27:20)

    Când materialismul încearcă să pună stăpânire pe tine, ascultă de Cuvântul lui Dumnezeu și încrede-te în Cuvântul Lui. Filozofia greșită din spatele materialismului este „mai mult, mai mult, mai mult!” Și este rezultatul „problemelor de vedere”: Biblia spune: „Ochii omului nu se pot sătura”…

    Este în regulă să-ți dorești o casă frumoasă, o mașină de încredere și siguranță financiară – Dumnezeu îți va oferi aceste lucruri atunci când ești un bun administrator al lucrurilor pe care ți le-a încredințat deja. Dar atunci când vrei mai mult decât ai nevoie, sau mai mult decât este necesar pentru a împlini voia Lui, Biblia numește asta deșertăciune. Cuvântul desemnează ceva sec, găunos sau fără scop.

    Înțeleptul Solomon scria: „Cine iubeşte argintul nu se satură niciodată de argint şi cine iubeşte bogăţia multă nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune.” (Eclesiastul 5:10) Așadar, înainte de a-I cere lui Dumnezeu prosperitate, cere-I să-ți dezvăluie scopul vieții tale, pentru că ele sunt direct legate. Domnul Isus a spus: „Viaţa cuiva nu stă în belşugul avuţiei lui…” (Luca 12:15) Dumnezeu folosește un alt instrument de măsură, iar Cuvântul Său spune că El „poate să vă umple cu orice har, pentru ca, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiţi în orice faptă bună… Cel ce dă sămânţă semănătorului şi pâine pentru hrană vă va da şi vă va înmulţi şi vouă sămânţa de semănat şi va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta veţi fi îmbogăţiţi în toate privinţele, pentru orice dărnicie, care, prin noi, va face să se aducă mulţumiri lui Dumnezeu…” (2 Corinteni 9:8, 10-11).

    Este oare Dumnezeu dornic să te binecuvânteze financiar? Da, dar în măsura în care ești dispus să fii și un transmițător și un distribuitor al binecuvântărilor Sale!

  • 10 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Iată Robul Meu pe care L-am ales, Preaiubitul Meu în care sufletul Meu Își găsește plăcerea. Voi pune Duhul Meu peste El și va vesti judecată națiunilor. Nu Se va certa, nici nu va striga, nici nu-I va auzi cineva glasul pe străzi. Nu va rupe o trestie frântă și nu va stinge un fitil care fumegă, până va aduce biruința judecății. Și națiunile vor spera în Numele Lui.

    Matei 12.18-21

    Aceste versete citate din Isaia ne amintesc de faptul că adevărata speranță nu se găsește în nimeni altul decât în Domnul Isus Hristos. El a venit aici, pe pământ, pentru ca omenirea să aibă speranță. Noi eram pierduți, morți în păcate, neajutorați, fără speranță și fără Dumnezeu. Însă Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său în lume nu pentru a condamna lumea, ci pentru ca noi să avem viață prin moartea Lui pe cruce. Moartea, îngroparea și învierea Lui ne-au adus biruința de care avem nevoie. El este speranța noastră!

    Doar El poate oferi viață eternă și odihnă perfectă pentru suflet și pentru conștiință (Ioan 4.14; Matei 11.28,29). Doar El poate să ofere fericire completă și permanentă (Ioan 6.35), călăuzire desăvârșită (Ioan 8.12) și protecție absolută (Ioan 10.7-14). El, și doar El, este speranța pentru omul pierdut (Romani 3.23,24; 6.23). În timp ce mulți în această lume au pretins a fi salvatori, există doar Unul care este cu adevărat Mântuitorul lumii (Luca 2.11). În afara Lui, noi n-avem nicio speranță, iar fără El suntem neajutorați, fără niciun adăpost și fără nicio perspectivă.

    În timp ce mulți în lume astăzi caută ceva sau pe cineva în care să-și pună speranța, cei care își pun speranța în lucrarea împlinită de Domnul Isus pe cruce pot fi siguri de purtarea Sa de grijă continuă, fiindcă „Cel care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da împreună cu El toate?“ (Romani 8.32). Prin El am primit iertarea pentru trecutul nostru, asigurarea pentru viitorul nostru și puterea pentru prezentul nostru.

    T. Hadley, Sr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Bucurați-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri.

    Luca 10.20

    Hitul celebru al formației

    Petrecerea era în toi, atmosfera era extraordinară. Muzica era asurzitoare, iar când exuberanța a ajuns la maxim, ei cântau: „Și toți vom ajunge în cer“. Patrick încă mai cânta pe când se împleticea spre mașina prietenului său. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: șoferul foarte beat, conducând cu mare viteză, a intrat într-un copac. Ultimul lucru pe care și-l mai amintea Patrick era bubuitura puternică. S-a trezit la spital. Abia de i-au spus adevărul: toți ceilalți pasageri muriseră, iar el era singurul supraviețuitor.

    Mult timp, Patrick nu a răspuns nimic. Gândurile lui au luat un curs nou. Nu-i ieșea din cap hitul cântat de acea formație, „Și toți vom ajunge în cer“. Vor ajunge ei cu adevărat în cer? La început, el așa gândea. Ar putea oare să ajungă el în cer așa cum era? Apropierea morții l-a făcut să devină meditativ. Întrebarea cu privire la ce urmează după ce va părăsi această lume a devenit o problemă urgentă pentru el.

    „Vom ajunge toți în cer“ este o înșelătorie meschină a lui Satan. Acel hit a fost popular câțiva zeci de ani. Mulți l-au cântat fără să se gândească la cât de greșite îi erau cuvintele. Biblia spune în mod clar că nu toți vor ajunge în cer. Dar ea spune, la fel de clar, că omul poate ști dacă va fi acolo sau nu, deoarece fiecare dintre noi are responsabilitatea ca, de aici, de pe pământ, să apuce calea cea bună.

    Asigură-te care va fi destinația ta! Biblia ne arată calea.

    Citirea Bibliei: Neemia 6.1-19 · Proverbe 13.1-12

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 1:12-28

    Dumnezeu nu răspunde rugăciunilor care au în vedere numai satisfacţia noastră (Iacov 4.3). Dimpotrivă, dacă scopul nostru este gloria Lui, niciodată nu va ezita să ne răspundă la rugăciuni (Ioan 14.13). Acesta este şi cazul Anei. Ea a cerut un fiu, nu ca să-l păstreze în mod egoist, ci ca el să devină un slujitor al lui Dumnezeu pentru „toate zilele vieţii lui” (v.11). Aceasta este şi cea mai scumpă dorinţă a părinţilor credincioşi: copiii lor să se poată consacra Domnului Isus de timpuriu. Fără nici o îndoială că aşa a fost rugăciunea părinţilor multora dintre tinerii noştri cititori, chiar înainte de a-i fi născut. Dar răspunsul depinde şi de voia voastră personală. Dacă, asemenea lui Samuel, aveţi o mamă evlavioasă, care zi de zi v-a prezentat înaintea Domnului, sunteţi privilegiaţi; dar purtaţi şi o mare răspundere.

    Ana a adus problema ei la cunoştinţa lui Dumnezeu „prin rugăciune şi prin cerere”, cum îndeamnă Filipeni 4.6. Dar ea a înţeles şi versetul anterior atunci când i-a răspuns cu blândeţe lui Eli, care o acuzase pe nedrept că este beată. Acum nu mai are aceeaşi înfăţişare tristă. Pacea lui Dumnezeu îi umple inima (Filipeni 4.7) înainte chiar de a primi răspunsul care nu va întârzia. „Ascultat de Dumnezeu” (sau „Cerut de la Dumnezeu” v.20) va fi numele micului Samuel.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată.” (Iacov 1:5)

    Încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu atunci când trebuie să treci un test sau un examen dificil. Teama de a nu reuși îți poate paraliza mintea exact atunci când ai nevoie ca gândurile să-ți curgă liber. Când știi că ai făcut tot ce-ai putut pentru a studia materialul și a te pregăti, ai încredere în Dumnezeu cu privire la rezultat și bizuie-te pe Cuvântul Său, care spune: „Încrede-te în Domnul şi fă binele; locuieşte în ţară şi umblă în credincioşie! Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra!” (Psalmul 37:3-5): „Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” (Ieremia 33:3); „Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi izbăvi şi-l voi proslăvi.” (Psalmul 91:15); „Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” (Ioan 14:26); „Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui.” (1 Ioan 3:22)

    Așadar, să nu-ți mai fie teamă: Dumnezeu te va însoți când va veni timpul să dai acel test sau examen. Cu mult înainte de a te ruga, El îți pregătea deja inima și mintea: „Înainte ca să Mă cheme, le voi răspunde; înainte ca să isprăvească vorba, îi voi asculta.” (Isaia 65:24) Așa că, îndreaptă-ți spatele și intră în acea sală de examen, convins că Dumnezeu este cu tine!

  • 9 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Deoarece cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos, că El, bogat fiind, S-a făcut sărac pentru voi, ca, prin sărăcia Lui, voi să fiți îmbogățiți.

    2 Corinteni 8.9

    Cunoaștem despre acest har, însă trebuie să mărturisim că îi cunoaștem prea puțin adâncimea. Un copilaș îi aude pe părinții săi spunându-i că Domnul Isus a murit pentru el pe cruce. El aude aceste cuvinte, știe că a făcut lucruri rele, că s-a comportat rău și, cu simplitate, Îi cere Domnului Isus să-l ierte și să-l mântuiască.

    Copilașul n-a fost niciodată în contact cu moartea, nu știe nimic despre ce înseamnă chinul de a fi crucificat, așa că nu înțelege cu adevărat cât de imensă și de nepătrunsă a fost lucrarea făcută de Hristos la cruce. Nu înțelege nici ce a însemnat moartea lui Hristos pentru Dumnezeu Tatăl. Există deci foarte multe lucruri pe care el nu le cunoaște și nici nu le poate cântări așa cum trebuie la vârsta lui fragedă. Totuși, el este la fel de mântuit și de îndreptățit cum va fi întotdeauna de acum încolo. Pe măsură ce timpul trece, el va pătrunde tot mai mult în semnificația acestor lucruri prețioase și se va bucura din ce în ce mai mult de ele.

    Domnul Isus S-a făcut sărac. Vedem acest lucru în mod repetat în Evanghelii. Nu citim niciodată că ar fi avut vreo haină de schimb pentru El, în lungile călătorii pe care le făcea. Când a trebuit să dea un răspuns și a avut nevoie de un dinar pentru a demonstra ceva, a trebuit să-l ceară. Într-o altă ocazie, El i-a poruncit lui Petru să pescuiască un pește, din gura căruia să ia banii necesari pentru taxa de la templu.

    Noi ne bucurăm de grija Lui plină de dragoste zi de zi, însă nu realizăm cât de mărețe sunt bogățiile care deja ne aparțin prin harul Său. Ne vom bucura însă pe deplin de ele și le vom aprecia așa cum se cuvine atunci când vom fi în glorie, acolo unde El este centrul a tot ce este în ceruri și pe pământ. Ce bucurie va umple atunci inimile noastre și ce închinare plăcută către El se va înălța din ele!

    E. P. Vedder, Jr.

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Maria deci, luând o măsură de mir de nard curat, de mare preț, I-a uns picioarele lui Isus și I-a șters picioarele cu părul ei; și s-a umplut casa de mirosul mirului.

    Ioan 12.3

    Nardul de mare preț

    De ce se afla Maria acolo? Nu venise pentru a auzi o predică, deși acolo era prezent Cel mai mare Predicator. Scopul ei în ziua aceea nu era de a sta la picioarele lui Isus pentru a asculta Cuvântul Lui, cu toate că avea o mare plăcere să facă aceasta (vedeți Luca 10.39). Nu venise nici să se roage Lui sau să caute mângâiere, ca în ziua când Învățătorul ei l-a înviat dintre morți pe fratele ei Lazăr (Ioan 11.43,44), deși acolo se afla Cel mai mare Mângâietor. Nu venise nici cu intenția de a se întâlni acolo cu alți ucenici, deși comuniunea cu ei era întotdeauna o experiență plăcută. Nu venise nici pentru a fi încurajată de Stăpânul ei după o săptămână de lucru, deși cunoștea din proprie experiență că acolo Se afla Domnul, Cel capabil să o înțeleagă mai bine decât oricine altcineva.

    În acel moment, când totul în lume se pregătea împotriva Sfântului Fiu al lui Dumnezeu, Maria venise pentru a turna pe picioarele Lui, ca un omagiu, parfumul prețios pe care îl păstrase pentru El. Numai Isus îi umplea inima de recunoștință și de adorare.

    Atitudinea Mariei și scopul care o motiva să vină acolo unde Se afla Domnul sunt exemple pentru toți cei care se strâng în jurul Lui pentru a-L adora.

    „Adevărat vă spun: Oriunde va fi predicată evanghelia aceasta, în toată lumea, se va vorbi și despre ce a făcut femeia aceasta, spre amintirea ei“ (Marcu 14.9).

    Citirea Bibliei: Neemia 5.6-19 · Proverbe 12.20-28

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 1:1-11

    Ajungem astăzi la cărţile lui Samuel. Totuşi perioada judecătorilor nu s-a încheiat şi-i vom vedea pe încă doi dintre ei (Eli şi Samuel) înainte ca să debuteze perioada împăraţilor. La fel cum a procedat în cazul lui Samson, Dumnezeu începe prin a ne prezenta familia în care urma să se nască Samuel. Elcana era un levit (1 Cro­nici 6.33-38) care locuia în ţinutul muntos al lui Efraim (v. 1). El avea două soţii: Penina şi Ana. Faptul acesta nu era după gândul lui Dumnezeu şi vom vedea care-i sunt consecinţele în această familie: dispute continue, până acolo încât Penina poate fi numită rivala (adversara) Anei. În loc să o mângâie pentru că nu are copilul pe care şi-l doreşte, Penina nu încetează să o „provoace amar”. Ce trist este să găsim duşmani într-o familie! Cum sunt rapor­turile noastre cu fraţii şi cu surorile noastre?

    În fiecare an, Elcana se suia cu familia lui la Şilo, locul unde Domnul aşezase amintirea numelui Său. Acolo se găseau chivotul legământului şi preoţii. Ana, de data aceasta, îşi aduce acolo durerea şi o expune înaintea lui Dumnezeu, în rugăciune. Nu era acesta cel mai bun lucru pe care-l putea face? Să procedăm şi noi la fel, în loc să răspundem acelora care ne răscolesc durerea. Atunci vom realiza că avem de-a face cu „Dumnezeul oricărei mângâieri” (2 Corinteni 1.3).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceață…” (Isaia 44:22)

    Când îți este greu să te ierți pe tine însuți, adu-ți aminte că există doar un singur păcat de neiertat, menționat în Biblie (vezi Luca 12:10). Și, în calitate de credincios, probabil că nu l-ai comis – așa că Dumnezeu poate să-ți ofere iertarea pentru toate celelalte.

    Cu toate acestea, când Dumnezeu spune că te iartă, și tu refuzi să te ierți pe tine însuți, este ca și cum ai opta să rămâi în închisoare după ce judecătorul ți-a anulat pedeapsa și te-a eliberat. Și mai rău, comiți păcatul mândriei: pentru că atunci când Dumnezeu te iartă și tu refuzi să te ierți pe tine însuți, pui părerea ta mai presus de a Lui! Dacă ai probleme în a te ierta pe tine însuți, încrede- te în Cuvântul lui Dumnezeu care spune: „Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale.” (Isaia 43:25); „Eu îți șterg fărădelegile ca un nor, și păcatele ca o ceață. Întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat…” (Isaia 44:22); „Să se lase cel rău de calea lui şi omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu oboseşte iertând.” (Isaia 55:7); „Să-ţi aduci aminte de trecut şi să roşeşti şi să nu mai deschizi gura de ruşine când îţi voi ierta tot ce ai făcut, zice Domnul Dumnezeu.” (Ezechiel 16:63); „Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire.” (1 Ioan 1:9); „Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus.” (Romani 8:1) Ești „în Hristos Isus”?

    Atunci bucură-te, nu mai trebuie să te zbați sub greutatea condamnării! Dumnezeu te-a iertat în totalitate, așa că iartă-te și tu – și mergi mai departe. Nu ești „în Hristos Isus”? Vino azi la El și mărturisește-ți păcatele, ca să fii iertat!

  • 8 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tu ești bun și binefăcător.

    Psalmul 119.68

    Cu aproximativ șase mii de ani în urmă, Dumnezeu i-a așezat pe Adam și pe Eva în paradis, acolo unde nu le lipsea nimic. Însă, deși au beneficiat zi de zi de purtarea de grijă plină de dragoste a Creatorului lor, s-au îndoit de iubirea Lui și au hotărât să acționeze împotriva voii Sale. Au dorit să fie la același nivel cu Dumnezeu – să fie ca El – și să ia decizii independent de El. Astfel de dorințe ne sună familiar și nouă. Adesea ne temem că Dumnezeu ne interzice lucruri pe care noi le credem bune. De asemenea ne temem că voia Lui nu coincide cu cea a noastră, de aceea ezităm în a-I preda Lui frâiele vieții noastre.

    Astăzi însă, în comparație cu cei dintâi doi oameni, noi avem mult mai multe motive să credem că Dumnezeu are cele mai bune planuri pentru noi. De ce? Fiindcă El Și-a dovedit dragostea la Golgota, într-un fel incomparabil. Ce concluzie trage credința de aici? „Cel care nu L-a cruțat pe Însuși Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da, împreună cu El, toate?“ (Romani 8.32). Dacă El n-a refuzat să ne dea cea mai mare și mai scumpă Comoară a Lui, este limpede că ne va da orice altceva care este bun pentru noi – iar El știe mult mai bine decât noi ce este bun sau rău pentru noi. Este un lucru lipsit de rațiune și de consecvență să ne încredem în Dumnezeu pentru mântuirea eternă a sufletelor noastre și să manifestăm neîncredere cu privire la faptul că El Se va îngriji de orice lucru care ne privește în viața aceasta.

    Domnul Isus S-a odihnit deplin pe dragostea Tatălui Său. Această dragoste a fost sursa bucuriei Lui (Ioan 15.10,11). El S-a încrezut în Tatăl în orice moment, de aceea a putut spune: „Da, Tată!“, chiar și în cele mai dificile momente. Zi și noapte, El a așteptat călăuzire de la Dumnezeu și a lăsat ca El să decidă totul în viața Sa (Psalmul 16.7,8).

    P. Svetlik

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ceea ce aveți, țineți cu tărie până voi veni.

    Apocalipsa 2.25

    Țineți cu tărie!

    În Biblie, Dumnezeu ne transmite gândurile Lui. În special prin apostolul Pavel, El ne-a prezentat ceea ce ne privește pe noi în calitate de creștini. În Epistola către Romani, de exemplu, ni se spune tot ce cuprinde mântuirea noastră. În Epistola către Efeseni, ni se face cunoscut ceea ce privește poziția noastră de creștini și adevărul cu privire la Hristos și la Adunarea Lui.

    Dacă citim Cuvântul lui Dumnezeu și primim ceea ce ne învață, iar inima noastră pune în practică acele învățături, atunci adevărul biblic devine al nostru. Atunci purtăm în noi această comoară, în timp ce mergem pe calea credinței, și ne putem bucura neîncetat de ea, umblând din punct de vedere spiritual în acord cu ea.

    Dar există un vrăjmaș care vrea să ne lipsească de adevăr. Diavolul folosește toate mijloacele posibile pentru a ataca acest Cuvânt al lui Dumnezeu, ridicând îndoieli asupra lui sau amestecându-l cu gânduri omenești. De aceea trebuie respectat și păzit îndemnul Domnului: „Ceea ce aveți, țineți cu tărie până voi veni“.

    Aceasta înseamnă a cunoaște și a prețui adevărul biblic în toate detaliile lui. Nu trebuie să neglijăm nici învățătura, nici practica. La sfârșitul erei creștine, când declinul creștinătății este atât de trist, avem în mod special nevoie de harul lui Dumnezeu. El ne stă la dispoziție ca, prin el, să umblăm smeriți și recunoscători, ținând până la venirea Domnului ceea ce El ne-a încredințat.

    Citirea Bibliei: Neemia 4.9-5.5 · Proverbe 12.10-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Rut 4:7-22

    Numele biblice au uneori semnificaţii interesante. Tot astfel este în cartea Rut. Am văzut cum Naomi, care înseamnă deliciile mele (plăcerea mea 1.2) a devenit Mara, care înseamnă amărăciune (1.20). Mahlon, primul soţ al lui Rut, înseamnă faliment, slăbiciune mare, în timp ce Boaz, al doilea soţ al ei, înseamnă contrariul: în el este putere (vezi 1 Îm­păraţi 7.21). În sfârşit, Rut poate fi tradus (printre alte semnificaţii) cu satisfăcut. Ce nume minunat!

    Legat prin firea pământească de o stare de mizerie şi de slăbiciune totală, păcătosul este adus, prin har, la o relaţie cu Hristos, Omul ceresc în care se află puterea, El fiind singurul care îl poate satisface pe deplin. Şi acest har este subliniat încă o dată de faptul că moabitul nu avea dreptul de a intra în adunarea Domnului (Deuteronom 23.3). Ei bine, Rut nu numai că este introdusă în naţiunea lui Israel, ci devine parte din familia prinţilor lui Iuda. Mamă a lui Obed, care înseamnă „cel care serveşte” (v. 17: sau „închinător”), ea avea să fie străbunica lui David şi să ocupe un loc în genealogia Domnului Isus. Acelaşi har există şi astăzi, permiţând păcătosului ca, fără a avea vreun drept, să intre în familia lui Dumnezeu, fiindu-i dăruit un Răscumpărător.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    DĂ TOT CE AI MAI BUN! | Fundația S.E.E.R. România

    „…De când a venit, a stat în picioare până acum…” (Rut 2:7)

    După zece ani de suferință și greutăți, timp în care și-a pierdut soțul și echilibrul și siguranța trăirii, Dumnezeu a prezentat-o pe Rut noului ei soț, Boaz. Unde? Pe câmpul unde lucra în fiecare zi. Cine era Boaz? Proprietarul câmpului. Unul dintre lucrurile care i-au atras atenția lui Boaz asupra lui Rut a fost etica muncii ei. Slujitorul care se ocupa de secerătorii săi i-a spus: „De azi dimineață de când a venit, a stat în picioare până acum…”

    Drept urmare, ea a ajuns să se căsătorească cu șeful. De aceea, Biblia ne spune și ne învață despre diferența dintre lene și muncă, neglijență și excelență, întârziere și punctualitate, onestitate și necinste, atitudinea pozitivă și cea negativă. Întotdeauna, cineva care este capabil să te binecuvânteze te observă! Ascultați cu atenție aceste trei versete din Scriptură:

    1) „Dacă vezi un om iscusit în lucrul lui, acela poate sta lângă împăraţi, nu lângă oamenii de rând.” (Proverbele 22:29);

    2) „Leneşul doreşte mult, şi totuşi n-are nimic, dar cei harnici se satură.” (Proverbele 13:4);

    3) „Cine lucrează cu o mână leneșă sărăcește, dar mâna celui harnic se îmbogățește.” (Proverbele 10:4) Să reținem expresiile „mână leneșă” și „leneșul”. Când ai așteptări mari, dar oferi în schimb (sau faci) cât mai puțin posibil, produci deservicii nu doar companiei pentru care lucrezi, ci și ție însuți.

    De ce? Pentru că Dumnezeu promite să te onoreze atunci când dai tot ce ai mai bun din tine! Dar iată ce spune Cuvântul Său despre a nu-ți pune încrederea în El și a nu da tot ce ai mai bun: „Nu vă ridicaţi capul aşa de sus, nu vorbiţi cu atâta trufie! Căci nici de la răsărit, nici de la apus, nici din pustie nu vine înălţarea.” (Psalmul 75:6-7)

    Așadar, dă tot ce ai mai bun din tine!

  • 7 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Cuvântul Domnului a fost către Iona a doua oară, zicând: „Ridică-te, du-te la Ninive, cetatea cea mare, și strigă împotriva ei strigarea pe care ți-o voi spune“.

    Iona 3.1,2

    La început, Iona a refuzat să facă ceea ce știa că este voia lui Dumnezeu. Nu este acest lucru adevărat pentru noi toți? Dumnezeu însă l-a făcut să-și vină în fire și l-a izbăvit. Dacă oamenii ar accepta lucrarea Domnului Isus Hristos împlinită pentru mântuirea lor, cât de repede ar experimenta izbăvirea de viața lor amară!

    Iona, în cele din urmă, și-a adus aminte de Domnul și „s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peștelui, […] [iar Dumnezeu] i-a scos viața din groapă“ (Iona 2.1,6). După ce Iona și-a mărturisit păcatul și s-a încrezut în Dumnezeu, Acesta a poruncit peștelui și el l-a vărsat pe Iona pe uscat (versetul 10).

    Dumnezeu, în harul Său, ne oferă adesea două, trei și chiar mai multe șanse să ascultăm de El. De data aceasta, Iona n-a mai refuzat să asculte de glasul lui Dumnezeu și a mers la Ninive. Acolo și-a proclamat mesajul pe străzile cetății, mesaj care a fost ascultat cu seriozitate și crezut de niniviteni. Ce miracol! Atât de mulți oameni s-au smerit la mesajul unui singur om!

    Cei mai de folos pentru Dumnezeu suntem atunci când ne aflăm acolo unde El vrea să fim și facem ceea ce El vrea să facem. El știe unde și când trebuie să slujim, fie la serviciu, fie la școală, fie acasă, fie în oricare altă parte. Dacă este voia Lui să fim acolo, atunci acolo trebuie să fim folositori din punct de vedere spiritual. Dumnezeu a dorit ca Iona să fie la Ninive. Unde ne dorește El pe fiecare dintre noi? Chiar dacă ne aflăm în locul potrivit și la timpul potrivit, avem nevoie constant de călăuzirea Duhului, pentru a ști ce să facem și ce să spunem. Poate că știm deja acest principiu, însă este esențial să-l punem în practică!

    W. W. Fereday

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Deci acum nu este nicio condamnare pentru cei în Hristos Isus.

    Romani 8.1

    Declarat nevinovat de două ori

    Era director al unei firme și cunoscut pentru corectitudinea lui. Avea o reputație bună și ducea o viață plăcută, liniștită și corectă. Dar credea că nu are nevoie de Dumnezeu.

    O bandă de hoți a început să fure din camioanele firmei. El a fost arestat și acuzat că ar fi fost șeful bandei. Dar era absolut nevinovat. Avocatul lui era în vacanță, iar prietenii lui i-au întors spatele. Când era în închisoare, a primit o carte cu scrieri creștine. Mesajele zilnice i-au vorbit de Dumnezeu și l-au făcut să-și amintească și de păcatele pe care le comisese și pentru care el era vinovat. S-a văzut în fața iubirii lui Dumnezeu, care voia să-l răscumpere prin Isus Hristos.

    Un judecător a studiat dosarul și i-a dat inculpatului șansa de a vorbi despre problema lui. Judecătorul era un om credincios și, pe parcursul discuției, i-a vorbit despre Isus Hristos. I-a spus inculpatului că Hristos este singurul Om drept și că El a murit pentru cei nedrepți și a înviat. El era, într-adevăr, nevinovat de faptele de care era acuzat înaintea instanței, dar, în urma conversației avute, a ajuns să fie conștient că era un păcătos înaintea lui Dumnezeu și că avea nevoie de Isus pentru a fi mântuit. Și-a mărturisit vina înaintea lui Dumnezeu și L-a primit pe Isus ca Mântuitor.

    Peste câteva zile i-a fost recunoscută nevinovăția și a fost eliberat din închisoare. El a fost declarat nevinovat de două ori: pe de o parte de acuzațiile false, iar pe de altă parte a fost salvat de condamnarea lui Dumnezeu, pentru că Isus a luat-o asupra Sa.

    Citirea Bibliei: Neemia 3.16-32 · Proverbe 11.20-31

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Rut 3:14-18; 4:1-6

    „Nu este nimeni”, le spune Isus ucenicilor Săi, „care a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă [sau soţie], sau copii, sau ogoare, pentru Mine… care să nu primească însutit acum, în timpul acesta…” (Marcu 10.29, 30 vezi şi Evrei 6.10). Rut nu a fost dezamăgită în alegerea ei. Nici nu şi-a pierdut răsplata. Boaz însuşi, care ceruse pentru ea binecuvântarea de la Domnul (2.12), avea să fie răsplata pentru credinţa ei.

    Tot aşa este şi cu cei care şi-au pus încrederea în Domnul. „Socotesc că toate sunt gunoi scrie apostolul Pavel ca să câştig…” O răsplată? Nu! ci „ca să-L câştig pe Hristos” (Filipeni 3.8).

    Un lucru însă este necesar mai întâi: trebuie ca Rut să fie răscumpărată; şi Boaz se ocupă imediat de aceasta. Ruda cea mai apropiată, deşi a dorit, nu a putut s-o răscumpere (v. 6). Persoana aceasta ne duce cu gândul la lege şi la incapacitatea ei când este vorba de a-i salva pe oameni sau de a-i introduce în binecuvântările lui Dumnezeu. Pe de altă parte, în Boaz avem „graţia divină. Când nu mai există nici o altă resursă pe care să putem conta, harul acesta ni se descoperă într-o Persoană: Isus Mântuitorul, Cel care răscumpără.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RIDICĂ-TE DEASUPRA ÎNGRIJORĂRII (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Încrede-te în Domnul…” (Proverbele 3:5)

    Atunci când te îngrijorezi și vrei să-ți evaluezi cu sinceritate grijile, vei descoperi că faci anumite lucruri, total nepotrivite:

    1) Uiți că Dumnezeu este prietenul tău. Psalmistul a spus: „Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El.” (Psalmul 25:14) Iar dacă ești copilul lui Dumnezeu și te temi de El, tu ești prietenul Lui! Prietenia cu Dumnezeu se construiește prin împărtășirea experiențelor vieții tale cu El – fiecare activitate, fiecare conversație, fiecare problemă și fiecare gând… Iar când nu o faci, sfârșești prin a nu fi conștient de prezența Sa, a nu ține cont de vocea Sa, a fi surd la mustrarea Sa și a nu fi sincronizat cu calendarul Său. Iar când trăiești în felul acesta, rezultatul inevitabil este îngrijorarea!

    2) Îți asumi lucruri pe care nu ar trebui să le faci. Peter Marshall s-a rugat: „Tată… ține-ne în frâu impulsul de a ne împărți în atâtea direcții încât ne expunem la teamă și îndoială, la oboseală și nerăbdare – ceea ce ne slăbește caracterul, ne răpește liniștea sufletească, ne înnorează cerul (care ar trebui să fie senin), și înăbușă cântecul din lăuntrul inimii noastre!” Îți pierzi cântecul atunci când adaugi presiunea inutilă de a-ți menține imaginea exterioară, de a-ți mări ritmul pentru a ține pasul cu cei din familia X-ulescu sau de a încerca să-i repari pe toți, ori să te ridici la nivelul așteptărilor lor!

    3) Nu înțelegi diferența dintre secular și sacru. Ce vreau să spun cu asta? Fie Isus este Domn în fiecare domeniu al vieții tale, fie nu este Domn în niciunul dintre ele. Ne spunem nouă înșine că anumite părți ale vieții noastre se află în domeniul de interes al lui Dumnezeu, dar nu și altele.

    Biblia spune: „Încrede- te în Domnul din toată inima ta şi nu te bizui pe înţelepciunea ta! Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” (Proverbele 3:5-6)

    Concluzie: a trăi oricum altcumva decât cum spune Dumnezeu înseamnă a trăi o viață plină de îngrijorări! Depinde de tine ce alegi, pentru că – te poți ridica deasupra îngrijorărilor!

  • 6 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    [Pavel] a hotărât să se întoarcă prin Macedonia […] Și astfel am ajuns la Roma.

    Fapte 20.3; 28.14

    Slujirea lui Luca (2)

    Pe baza textului din Fapte 16.8-40 credem că Luca a părăsit cetatea Troa, de unde se trăgea, pentru a merge la Filipi împreună cu apostolul Pavel. În mod evident, el a rămas acolo pentru a le fi de ajutor celor credincioși, iar Pavel a plecat mai departe. Apoi, în Fapte 20.3-6, vedem că Luca îl însoțește din nou pe Pavel, plecând amândoi din Filipi, după ce apostolul a vizitat din nou această cetate. Cumva Luca a înțeles că timpul său petrecut în Filipi ajunsese la sfârșit și astfel a scris că „noi am plecat“ cu corabia de acolo.

    Este izbitor faptul că prima oprire a fost la Troa! Luca probabil lipsise din cetatea sa vreme de mai bine de cinci ani. Trebuie să fi fost o mare bucurie pentru el să-și revadă familia și cunoscuții. Luca însă nu mai era cel de dinainte, și nu venise în Troa ca să rămână acolo. Când Pavel a plecat, după o vizită de o săptămână, Luca a mers cu el, ajungând în cele din urmă la Ierusalim. După o perioadă de alți doi ani, Luca a călătorit din nou cu Pavel, care era atunci prizonier, în drum spre Roma. Luca a fost pe corabie în timpul furtunii descrise în Fapte 27 și l-a însoțit pe Pavel în drumul său către Roma, după cum vedem în capitolul 28.

    Fără îndoială că Luca a avut multe conversații cu Pavel în timpul călătoriilor lor. Desigur că a vorbit și cu mulți alți credincioși în timpul șederii sale la Ierusalim. Prezența constantă a lui alături de Pavel și de ceilalți însoțitori ai acestuia l-a făcut capabil de a fi folosit de Duhul Sfânt pentru a scrie o Evanghelie și cartea Faptele Apostolilor – două cărți care conțin mai mult de un sfert din toate versetele Noului Testament, aproximativ egal cu numărul versetelor scrise de apostolul Pavel însuși.

    Este mișcător să citim, printre ultimele cuvinte scrise de Pavel, în 2 Timotei 4.11, că „doar Luca este cu mine“. Ce prieten credincios! Domnul să ne ajute să-i urmăm și noi exemplul!

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    A venit la El un lepros, rugându-L și îngenunchind înaintea Lui și spunându-I: „Dacă vrei, poți să mă curățești“. Iar Isus, făcându-I-se milă, întinzând mâna, l-a atins și i-a spus: „Vreau, fii curățit!“. Și, pe când vorbea El, îndată s-a depărtat lepra de la el și a fost curățit.

    Marcu 1.40-42

    Leprosul a venit la Isus

    Pentru a pătrunde corect în această scenă, trebuie mai întâi să înțelegem cât de disperat era cazul celui diagnosticat cu lepră. În timpurile biblice, lepra era incurabilă. Ea ducea la o înfățișare deformată, cu membre mutilate, și la o izolare pentru cel bolnav. Lepra este infecțioasă, așa că leproșii erau excluși din societate. Omul de aici era lepros – aceasta este tot ce știm despre el. Avea o înfățișare tare tristă; familia și prietenii îl părăsiseră și el nu avea altceva de făcut decât să aștepte moartea. Dar, până atunci, el trebuia să sufere fizic și mental.

    Când a venit la Isus, a îngenuncheat și a cerut ajutor. El era în mod clar disperat. A spus: „Poți …“. Era convins că Domnul avea puterea pe care nimeni altul nu o avea: acea putere pentru a vindeca. Este clar că avea multă credință. Totuși, avea o nesiguranță: credea că vindecarea depindea de voința lui Isus, dacă El voia să îl vindece. Ce trist că leprosul nu cunoștea încă iubirea lui Isus! Știa că Isus avea puterea, dar nu era sigur că El și voia.

    Poate că și tu ești într-o situație asemănătoare, având credința că Domnul te poate mântui, dar nefiind sigur că El și vrea să te mântuiască. Sau crezi oare că El nu te bagă în seamă? Și în acest caz, Domnului I s-a făcut milă și a spus: „Vreau, fii curățit!“. L-a atins pe bolnav – Domnul fiind probabil prima Persoană care l-a atins de când era bolnav – și acesta a fost vindecat imediat. Domnul Isus are milă și de tine și vrea să-ți dea vindecare de păcate.

    Citirea Bibliei: Neemia 3.16-32 · Proverbe 11.20-31

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Rut 2:17-23; 3:1-13

    În Israel, în momentul secerişului, colţurile câmpului trebuia lăsate săracului, străinului şi văduvei, care ar fi venit să secere (Lev. 23.22; Deut. 24.19). Prin urmare, Rut (străină, săracă, văduvă), are un triplu drept de a profita de această dispoziţie a harului.

    Seceratul ne spune despre activitatea pe care este necesar să o depunem pentru ca sufletele noastre să fie hrănite cu ceea ce oferă Domnul Isus. Şi adesea tocmai cu ajutorul slujitorilor Domnului putem intra în profunzimea unor asemenea gânduri. Faptul acesta va solicita un anumit efort din partea noastră, însă Domnul, adevăratul Boaz, nu va întârzia să ne ofere „o măsură bună, îndesată, clătinată şi vărsându‑se pe deasupra …” (Luca 6.38). Rut bate recolta şi duce boabele acasă.

    Să-i ajutăm şi noi pe cei din casele noastre să profite de bunurile spirituale minunate pe care Domnul ne-a ajutat să le găsim în Cuvântul Său.

    Am remarcat devotamentul lui Rut faţă de Naomi. Să-i admirăm acum supunerea faţă de soacra ei. Tinere surori, ce exemplu de virtute vă oferă Rut! Ea face tot ceea ce-i solicită Naomi, cea care, la rândul ei, are în vedere odihna şi fericirea fetei sale (3.1). Unde se vor găsi această odihnă şi această fericire, dacă nu la picioarele lui Boaz, imagine a Unuia mai mare decât el? Ce mulţi sunt aceia care au venit la Isus trudiţi şi împovăraţi şi au găsit odihnă pentru sufletele lor! (Matei 11.28, 29).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    RIDICĂ-TE DEASUPRA ÎNGRIJORĂRII (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:33)

    Misionara Gladys Aylward spunea: „Vulturul care zboară prin văzduh nu-și face griji cum va traversa râurile!” Tu însă nu poți scăpa de griji; ele vin spre tine din toate direcțiile și sub diverse forme. Dar, la fel ca vulturul, te poți ridica deasupra lor.

    Domnul Isus a spus aceste cuvinte pline de dragoste și încurajare pentru noi: „Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu- vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’ Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Matei 6:25-34).

    Așadar, acesta este Cuvântul lui Dumnezeu pentru tine astăzi: Bazează-te pe Dumnezeu și pe Cuvântul Lui, și ridică-te deasupra îngrijorării!

  • 5 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Și, trecând pe lângă Misia, au coborât la Troa. Și noaptea i s-a arătat lui Pavel o viziune […] Și, când a văzut viziunea, îndată am căutat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Domnul ne-a chemat să le vestim evanghelia.

    Fapte 16.8-10

    Slujirea lui Luca (1)

    În cea de-a doua călătorie misionară a lui Pavel, el, Sila și Timotei s-au oprit la Troa. Când Pavel a văzut într-o viziune un om din Macedonia cerându-i ajutor, a înțeles acest lucru ca pe o călăuzire din partea Domnului să meargă acolo. Acum însă apare un lucru interesant în cartea Fapte. În timp ce în versetul 8 se spune că ei au ajuns la Troa, versetul 10 ne spune că noi ne-am decis să mergem în Macedonia. Concluzia este că Luca, scriitorul cărții Fapte, trăia în Troa și că acum i se alăturase lui Pavel. Poate că el fusese convertit prin predicile lui Pavel și ale lui Sila, în timpul șederii lor în acea cetate. Sau poate că evanghelia ajunsese mai înainte în Troa prin vreunul dintre cei convertiți de la început în Ierusalim, în ziua Cincizecimii, fiindcă citim că fuseseră acolo unii din Asia Mică (Fapte 2.9).

    Ce lucru minunat că Luca a devenit asociatul lui Pavel! Părăsindu-și cetatea, Luca a călătorit la Filipi împreună cu Pavel și cu Sila, a mers la locul de rugăciune de pe malul râului, a văzut convertirea Lidiei și a umblat zilnic pe străzile cetății împreună cu Pavel și cu ceilalți (Fapte 16.11-17).

    Dar, după ce Dumnezeu i-a eliberat pe Pavel și pe Sila din închisoare, citim că ei i-au încurajat pe frați și au plecat din Filipi (Fapte 16.40). Pronumele noi revine în text doar în capitolul 20.6, când Pavel a vizitat din nou cetatea Filipi. Înțelegem astfel că Luca trebuie să fi decis să rămână acolo, loc unde a stat vreme de cel puțin cinci ani, ajutând la consolidarea adunării locale. Ce dragoste și grijă a avut el pentru cei ai Domnului!

    S. Campbell

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Cei ce cunosc Numele Tău se vor încrede în Tine, căci Tu nu-i părăsești pe cei ce Te caută, Doamne.

    Psalmul 9.10

    Sașa

    Sașa s-a născut și a crescut într-o țară totalitară, în anii ‘80. Mama lui era creștină. Din acest motiv, când Sașa avea zece ani, miliția a venit să-l ia și să-l despartă de mama lui, urmând să-l interneze la o școală de corecție. Sașa s-a prins cu mâinile de ea, strigând: „Mamă, nu vreau să rămân fără tine!“. Ținându-l la rândul ei în brațe, mama plângea. Vecinii, alertați, erau și ei de față. Unul dintre milițieni a inventat atunci o frază liniștitoare: „Nu vrem deloc să-i despărțim, mama poate veni cu băiatul“. Mama și copilul au fost urcați în mașină. Vehiculul a pornit, dar undeva, în mijlocul unei păduri, au oprit, au obligat-o pe mamă să coboare și au demarat în viteză, părăsind-o lipsiți de orice sentiment.

    Timpul a trecut de când fuseseră despărțiți. Mama, fără să înceteze să se roage pentru copilul ei, s-a interesat neobosit la toate internatele, dar de fiecare dată i s-a spus: „Nu avem cum să te ajutăm“. În cele din urmă, Domnul a ajutat-o să găsească școala unde era internat Sașa.

    La primul contact, profesoara i-a spus: „Aveți un fiu foarte special! Înainte de a merge la culcare, el se așază mereu în genunchi și se roagă. Ceilalți copii aruncă în el cu perne. Iar în dimineața următoare se roagă din nou; mulțumește și la masă. Și este întotdeauna liniștit și blând!“. Singuri în camera de vizită, băiatul și mama pot în sfârșit să vorbească și să plângă împreună.

    Mama îl întreabă discret: „De ce nu mi-ai scris?“. El i-a răspuns înăbușit de durere: „Nu am voie, sunt mereu supravegheat…“. Timpul de vizită expirase. Profesoara se întoarce și îi găsește în genunchi. Nu după multe zile, învățătoarea și fiica ei au descoperit puterea crucii și iubirea de necuprins a Domnului Isus Hristos.

    Citirea Bibliei: Neemia 3.1-15 · Proverbe 11.10-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Rut 2:4-16

    Rut nu avusese încă de-a face decât cu servitorii lui Boaz. Acum îl întâlneşte personal pe acest prieten puternic şi bogat (v. 1), imagine deosebit de frumoasă a Domnului Isus. Boaz ne aminteşte de Prietenul suprem, blajin şi compătimitor, Celui căruia Dumnezeu Îi poate spune în Psalmul 89.19: „Am dat ajutor unui om puternic”.

    Iată-l în acest oraş, Betleem (unde avea să Se nască Mântuitorul), binecuvântându-şi servitorii şi spunându‑le ce să facă, veghind la toate, remarcând-o pe secerătoarea săracă, în sfârşit, purtându-se cu ea cu o favoare încărcată de atâta delicateţe, încât îi aduce linişte tinerei femei înfricoşate. El o invită să se apropie, îi vorbeşte inimii ei şi o consolează.

    Fiecare dintre noi trebuie să treacă prin aceeaşi experienţă pe care a avut-o Rut. Nu este suficient doar să‑i cunoaştem pe slujitorii Domnului, păstori, învăţători sau evanghelişti, şi să învăţăm de la ei, din când în când, lecţii din Cuvântul lui Dumnezeu. Fiecare trebuie să aibă de-a face personal cu Domnul Isus. Atunci El Însuşi va vorbi inimilor noastre. Ne va face să înţelegem prin ce a trecut El pentru noi când a venit aici jos ca să sufere şi să moară (aceste grăunţe prăjite din v. 14). Şi ne va sătura cu bogăţiile dragostei Sale.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    „IZBĂVEȘTE-NE DE CEL RĂU!” | Fundația S.E.E.R. România

    „Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare.” (Iov 31:1)

    Există anumite uși în viață care, odată deschise, sunt greu de închis – iar pornografia este una dintre ele! Și, ca orice dependent, odată ce ești prins în mreajă, ai nevoie de doze din ce în ce mai mari pentru a te mulțumi… până când, în cele din urmă, ajungi să fii șocat și rușinat de adâncimile întunecate în care ai ajuns!

    Statistic vorbind, problema este similară în biserică și în societate. Domnul Isus ne-a învățat să ne rugăm: „Izbăvește-ne de cel rău” – pentru că o parte din acest rău a ajuns deja în casele noastre prin intermediul televiziunii și al Internetului. Părinți, protejați-vă copiii de lucruri care le pot întuneca mintea și le pot afecta șansele de a construi relații sănătoase! Iar dacă tu ești dependent de pornografie, vino înaintea lui Dumnezeu cu vorbele lui David (Psalmul 51:2): „Doamne, spală-mă de nelegiuirea mea și curăţă-mă de păcatul meu!” Ajută-mă să nu mă mai expun la lucruri care duc la rușine și la eșec (vezi Romani 13:14). Mă pocăiesc și Îți cer acum izbăvirea. Ajută-mă să-mi birui nevoile emoționale pe care încerc să le satisfac, și dă-mi curajul, puterea și înțelepciunea să le tratez într-un mod care să Te onoreze. Vreau să mă ajuți să urmez exemplul lui Iov, care a făcut un legământ cu ochii lui să nu privească, să nu dorească și să nu poftească lucruri păcătoase! N-o pot face cu propriile mele forțe, așa că ajută-mă Tu, Doamne, Te rog! Trimite-mi pe cineva în care să pot avea încredere și care să fie sincer cu mine… cineva care să împărtășească această povară cu mine în rugăciune, și care mă va susține în procesul eliberării! Și Te rog să-mi dai un dor după Tine care să depășească și să distrugă orice altă dorință sau poftă! În Numele lui Isus mă rog. Amin!”

    Iar noi nu putem spune decât: „Amin! Doamne, ajută-i pe toți aceia care au o asemenea problemă, și eliberează-i Tu!”

  • 4 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, și veți fi martorii Mei.

    Fapte 1.8

    Păcatul a dus omul în starea de neputință totală. Nu doar că am ajuns în robia păcatului, ci suntem cu totul fără putere pentru a-I plăcea sau pentru a-I sluji lui Dumnezeu. Un lucru este cert: făptura trebuie să-I slujească în mod perfect Creatorului.

    Avem nevoie de putere atât pentru a ne elibera din starea de paralizie interioară, pe care păcatul a produs-o, cât și pentru a fi capabili să umblăm în mod corect în împrejurările exterioare, ca unii care slujim voii lui Dumnezeu. Ne este oferită putere, iar lucrul minunat constă în faptul că aceasta se produce prin locuirea Duhului lui Dumnezeu în noi. Din punctul nostru de vedere poate că ar fi fost suficient și mai puțin, dar aceasta nu ar fi fost potrivit măreției lui Dumnezeu. Hristosul înviat, când era pe punctul de a Se înălța la cer, le-a spus ucenicilor: „Veți primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi, și veți fi martorii Mei“ (Fapte 1.8). Această promisiune a fost împlinită zece zile mai târziu, la Cincizecime, așa cum ni se spune în Fapte 2.

    Nașterea din nou este produsă de Duhul Sfânt, iar ca rezultat avem, așa cum arată Ioan 3.6, o natură nouă, care este „duh“ în caracterul ei esențial. Ceea ce este produs prin acțiunea Duhului împărtășește propria Lui natură. Această lucrare trebuie distinsă de locuirea Duhului în omul deja născut din nou, care a avut loc la Cincizecime; și este foarte important să observăm că puterea se află nu în natura cea nouă produsă de Duhul, ci în Duhul Sfânt ca Persoană, care locuiește în trupul celui credincios.

    Capitolul 8 din Romani ne descoperă puterea care ne eliberează din paralizia interioară (prezentată în Romani 7) pe care a produs-o păcatul, iar aceasta, desigur, este o condiție prealabilă pentru a putea fi marcați de putere în mărturia pentru Domnul nostru înviat. Faptul că, în noi înșine, chiar ca oameni credincioși, nu suntem învestiți cu niciun fel de putere, ar trebui să fie un gând foarte serios pentru noi toți. Toată puterea care ne stă la dispoziție este învestită în Duhul lui Dumnezeu, care ne-a fost dat.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Duhul mărturisește cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.

    Romani 8.16

    Cine este copil al lui Dumnezeu?

    Mulți cred că orice om este copil al lui Dumnezeu, dar Biblia spune că toți sunt creați de Dumnezeu, însă nu toți sunt copii ai lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat omenirea, dar, în urma căderii, omul a ajuns să fie despărțit de Dumnezeu și robit de diavol. Din punctul de vedere al lui Dumnezeu, toți cei care nu s-au întors la El sunt, de fapt, „morți în păcate și fărădelegi“ (Efeseni 2.1).

    Cu toate acestea, Dumnezeu dorește să-i salveze. De aceea, El L-a trimis în lume pe Singurul Său Fiu, Isus Hristos. Oricine crede în El capătă iertarea păcatelor, pace cu Dumnezeu și viață eternă. Dumnezeu creează în ei ceva cu totul nou, ei devenind „născuți din nou“, potrivit limbajului Bibliei. Aceasta este nașterea din nou despre care vorbește Isus Hristos în Ioan 3.

    În plus, oricine primește mesajul lui Isus Hristos și lucrarea Lui de ispășire primește Duhul Sfânt. Această Persoană a divinității locuiește în orice credincios ca o pecete și ca o garanție că promisiunile lui Dumnezeu se vor împlini (vedeți Efeseni 1.13,14).

    Duhul Sfânt Însuși confirmă că cel credincios este un copil al lui Dumnezeu, astfel încât nu este îngâmfare când cineva născut din nou afirmă că este copil al lui Dumnezeu.

    „Tuturor celor care L-au primit, celor care cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să fie copii ai lui Dumnezeu“ (Ioan 1.12).

    Citirea Bibliei: Neemia 2.9-20 · Proverbe 11.1-9

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Rut 1:15-22; 2:1-3

    Orpa n-a ezitat prea mult. Pe de o parte avea văduvia, sărăcia în compania unei femei întristate şi bătrâne, un popor şi un Dumnezeu pe care nu-i cunoştea, iar pe de altă parte avea propriul popor, afecţiunea rudelor ei, idolii familiari. Cele câteva lacrimi ale ei, uscate repede, ne amintesc de acel tânăr care, iubindu-şi bogăţiile, a plecat foarte întristat, în loc să-L urmeze pe Domnul.

    „Te voi urma oriunde vei merge”, Îi declară un altul lui Isus. Dar Isus îl previne: „Fiul Omului n-are unde să-Şi plece capul” (Matei 19.22; 8.19-20).

    În cazul lui Rut, toate au fost cântărite cu atenţie: a calculat costul. Decizia este irevocabilă; reprezintă o alegere făcută prin credinţă. Rut se ataşează de Naomi, precum şi de poporul ei, de Dumnezeul ei. Fără să privească înapoi, fără să se lase împiedicată de temeri cu privire la viitor, ea se pune la drum împreună cu soacra ei şi ajunge la Betleem. Denumirea aceasta înseamnă „casa pâinii”, un adăpost prin excelenţă împotriva foametei spirituale. Odată ajunse acolo, cu permisiunea Naomei, Rut pleacă să caute hrană. Şi Dumnezeu o conduce „din întâmplare” (dar cu mână sigură) spre câmpurile lui Boaz, omul pregătit de El ca să-i ofere odihnă şi mângâiere.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (5) | Fundația S.E.E.R. România

    „Părinților, nu întărâtați pe copiii voștri, ca să nu-şi piardă nădejdea.” (Coloseni 3:21)

    Copiii întărâtați – despre care vorbeam ieri – devin în cele din urmă descurajați. Iar un copil descurajat este lipsit de speranță, fără entuziasm, lipsit de determinare, și ușor de dus pe căi greșite. Distrugând speranța unui copil, îi subminezi temperamentul dat de Dumnezeu. Copiii se nasc cu optimism, inspirație, anticipare și posibilități. Fără speranță, nu există nimic care să-i inspire! Lipsa de speranță aduce depresie și întuneric în inimă și în suflet. Atunci când îi amărăști pe copiii pe care îi ai în grijă, le subminezi speranța. Când îi demoralizezi, le distrugi încrederea, făcându-i să ajungă speriați, nesiguri și incapabili să facă față vieții. Încrederea în sine este necesară pentru o imagine de sine sănătoasă, pentru a relaționa cu ceilalți, pentru a reuși în educație și în carieră. Un copil descurajat își pierde siguranța și va avea un duh zdrobit.

    Duhul este centrul ființei. Un duh frânt produce o persoană zdrobită. Solomon spunea: „Un duh mâhnit usucă oasele” (Proverbele 17:22), și-l va face pe copilul tău să aibă un „sine” invalid. Străzile noastre sunt pline de copii zdrobiți! Copiilor cu duhul zdrobit le lipsește hotărârea de a se realiza în viață, de a-și stabili obiective și de a le atinge. Viziunea este cea care îi oferă copilului tău puterea interioară de a duce ceva la îndeplinire, în ciuda obstacolelor întâlnite.

    Este nevoie de un copil intact și rezistent pentru a depăși obstacolele vieții. Cum îl poți ajuta? Iată ce învață Scriptura: „Voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci creşteţi-i în mustrarea şi învăţătura Domnului.” (Efeseni 6:4) Tu trebuie să-i prețuiești, să-i înveți Cuvântul lui Dumnezeu chiar și atunci când par neatenți sau indiferenți, să pui în practică ceea ce spui, să fii consecvent cu regulile tale, să te vadă citind Cuvântul lui Dumnezeu și rugându-te regulat.

    Încurajează-i mereu… și niciodată (dar niciodată!) nu-i ignora!

  • 3 Ianuarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Manase era în vârstă de doisprezece ani când a început să împărățească și a împărățit cincizeci și cinci de ani în Ierusalim. Și el a făcut rău în ochii Domnului.

    2 Cronici 33.1,2

    Manase avea doar doisprezece ani când a devenit împărat al lui Iuda. Tatăl său, împăratul Ezechia, a fost unul dintre cei mai evlavioși împărați care au domnit peste Iuda, care a făcut multe reforme în popor și care a curățit țara de idoli. După aceste lucruri, Ezechia s-a îmbolnăvit și urma să moară, așa că Dumnezeu i-a zis: „Pune-ți casa în rânduială“ (2 Împărați 20.1). Ezechia s-a rugat ca Domnul să-l vindece, iar Domnul i-a răspuns și i-a prelungit viața cu cincisprezece ani (versetele 5 și 6). Cel mai probabil, Manase s-a născut și a crescut în această perioadă a vieții lui Ezechia.

    Din nefericire, Manase a devenit cel mai nelegiuit împărat din istoria lui Iuda și a domnit vreme de cincizeci și cinci de ani. Cum de s-a întâmplat așa? Dacă Ezechia a fost un om atât de evlavios, cu siguranță că Manase trebuie să fi văzut exemplul tatălui său, chiar dacă era la o vârstă fragedă când acesta a murit. Un tată evlavios nu va produce întotdeauna un fiu evlavios, iar inversul este și el adevărat: tații nelegiuiți au uneori copii evlavioși, care umblă cu credincioșie. Să luăm cazul lui Iosia – tatăl său a fost Amon, un om foarte nelegiuit (2 Cronici 33.21-25). Iosia însă l-a depășit în evlavie chiar și pe străbunicul său, Ezechia.

    Ca părinți, avem o mare influență asupra copiilor noștri și suntem îndemnați să-i creștem în disciplina și în mustrarea Domnului (Efeseni 6.4). Totuși, fiecare om are o voință proprie, iar unii urmează instinctele cărnii și ale lumii, în loc să meargă pe calea credinței. Astfel de oameni devin „fii risipitori“. Dacă există vreun fiu risipitor printre cei dragi ție, nu înceta să te rogi pentru el și să crezi că Tatăl ceresc îl va întoarce, fiindcă El îi iubește pe fiii risipitori (Luca 15.11-31).

    B. Reynolds

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Vrednic de încredere este cuvântul și demn de toată primirea, că Hristos Isus a venit în lume ca să-i mântuiască pe păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.

    1 Timotei 1.15

    Brownlow North

    În tinerețe, Brownlow North (1810-1875) ducea o viață fără griji, bogat fiind, dar la 44 de ani a avut loc o schimbare în viața lui: El s-a întors la Dumnezeu și a devenit un predicator al evangheliei.

    Într-o seară, intrând în sala unde urma să predice, cineva i-a dat o scrisoare având următorul cuprins:

    „Ipocrit nenorocit! Nu-ți amintești ce s-a întâmplat în acea toamnă și ce rol ai jucat tu atunci? Ai uitat ce ai făcut în acea zi sau cum te-ai comportat în acel loc? Și, cu toate că știi că acestea sunt adevărate, ai nerușinarea de a te ridica aici în seara aceasta și de a striga cu mânie împotriva altora, predicând ceea ce tu numești evanghelie, când ai avut o asemenea viață…!“.

    Întâlnirea a început cu o cântare și cu o rugăciune, apoi Brownlow s-a dus la amvon și le-a spus ascultătorilor săi ce conținea acea scrisoare, după care le-a explicat: „Tot ce este scris aici este adevărat și este un portret reușit al păcătosului care eram. Cu atât mai surprinzător este harul care m-a trezit din moartea spirituală în păcate și în fărădelegi și mi-a dat viața! Astfel, în această seară, sunt aici ca un exemplu al îndurării lui Dumnezeu. Știu că toate păcatele mele au fost spălate de sângele Mielului lui Dumnezeu. Iar acum vreau să vă spun despre iubirea lui Dumnezeu care ne răscumpără. Și vă rog pe fiecare dintre voi care nu s-a împăcat cu Dumnezeu să vină la Isus astăzi, pentru ca Domnul să-i șteargă păcatele și să-l vindece“.

    Citirea Bibliei: Neemia 2.1-8 · Proverbe 10.22-32

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    Rut 1:1-14

    Asemenea unei raze de lumină, după sumbrele pagini ale cărţii Judecători, Dumnezeu ne oferă acum istoria lui Rut. Această frumoasă relatare ne învaţă că o credinţă personală se poate găsi în orice vreme şi în orice naţiune şi că Dumnezeu este totdeauna gata să facă lucruri mari ca răspuns la această credinţă.

    „În zilele când judecau judecătorii” (v. 1) îl vedem pe un om, Elimelec, care face „ce era drept în ochii săi” (Jud. 21.25), asemenea tuturor celorlalţi. El părăseşte moştenirea Domnului. Pleacă cu familia să locuiască în ţara Moab, adică printre vrăjmaşii poporului său. Nu câştigăm nimic prin îndepărtarea de Domnul. Ea sfârşeşte în moarte, lacrimi, sărăcie şi amărăciune pentru această familie. Apoi o vedem pe Naomi, o văduvă, cu cele două nurori ale ei, văduve şi ele, pe drumul de întoarcere. Oare este aceasta o revenire tristă? Da!

    Totuşi este o revenire fericită pentru acela care, la capătul resurselor proprii, îşi întoarce gândurile şi paşii spre Dumnezeu. În acelaşi fel, fiul risipitor, în ţara depărtată, îşi aduce aminte de locul unde poate găsi pâine din belşug, se scoală şi se întoarce la casa tatălui său, recunoscându-şi păcatul (comp. v.6 cu Luca 15.17). Numim aceasta convertire (întoarcere la Dumnezeu). Ne place să credem că fiecare dintre cititorii noştri cunoaşte semnificaţia acestui cuvânt prin experienţa personală.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CUM SĂ CREȘTI COPII MINUNAȚI ÎNTR-O LUME TULBURE (4) | Fundația S.E.E.R. România

    „Părinților, nu întărâtaţi pe copiii voştri…” (Coloseni 3:21)

    Astăzi, privim și medităm la un alt domeniu de confuzie pentru părinți: „a întărâta” versus „a oferi ceva mai bun”.

    Ce înseamnă „a întărâta”? Înseamnă a aduce pe cineva în stare de enervare, a agita, a instiga. Cum își întărâtă un părinte copilul? Să ne gândim la următoarele elemente declanșatoare:

    1) Inconsecvența. Adică atunci când ești autocrat și autoritar într-o zi, și permisiv în ziua următoare. Ceea ce a dus la o mustrare puternică astăzi, va produce un zâmbet de îngăduință mâine. Astfel, copilul dumneavoastră nu știe niciodată la ce să se aștepte!

    2) Starea de spirit. Azi ești amuzant și plăcut; mâine ești irascibil și distant.

    3) Absurditatea. Adică nu există loc pentru discuții, nu există nicio ocazie pentru copii de a-și analiza și discuta sentimentele. „Faci cum spun eu! Pentru că așa vreau eu!” Astfel, copilului nu i se oferă niciodată șansa de a gândi prin procesul raționamentului.

    4) Comportamentul abuziv. Acesta poate fi fizic sau emoțional (reprimarea iubirii, tratamentul tăcerii, respingerea). Sau poate fi verbal (prin răsteli, țipete sau cuvinte care rănesc).

    5) Ipocrizia – adică una zici și alta faci. Declari anumite convingeri, dar nu le pui în practică. Te aștepți ca pruncii tăi să fie respectuoși, în timp ce tu dai dovadă de lipsă de respect față de ceilalți. Aștepți onestitate de la copiii tăi, dar ei te văd cum trișezi și-i minți pe ceilalți. Copiii sunt observatori atenți; poate că nu spun nimic, dar nu multe lucruri pe care le faci le scapă din vedere. Ei îți văd inconsecvențele – atunci când ceea ce spui nu se potrivește cu ceea ce faci.

    Toate aceste comportamente îi pot face să-și dezvolte resentimente. Așadar, „nu-i întărâtaţi pe copiii voştri”! Nu-i pregătiți să devină oameni descurajați și nesiguri!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne