Mana Zilnica

Categorie: Cuvantul Lui Dumnezeu / Fundatia SEER

  • 23 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Ori de câte ori mâncați pâinea aceasta și beți paharul, vestiți moartea Domnului, până vine El.

    1 Corinteni 11.26

    Instituirea Cinei Domnului trebuie privită, de orice credincios spiritual, ca o dovadă mișcătoare a grijii și dragostei Domnului pentru Adunarea Sa. De la timpul instituirii ei și până astăzi, a fost o mărturie constantă, deși tăcută, cu privire la adevărul pe care vrăjmașul caută întotdeauna să-l corupă și să-l înlăture, anume că răscumpărarea este un fapt împlinit, de care orice credincios, oricât de slab, se poate bucura pe deplin. S-au scurs secole de când Domnul Isus a rânduit pâinea și paharul. În ciuda ereziilor, a schismelor, a controverselor și a certurilor, această instituire plină de semnificație a fost practicată de sfinții din orice perioadă.

    Este adevărat că vrăjmașul a reușit, pentru o mare parte a creștinătății, să învăluie Cina Domnului într-un nor gros de superstiție. Totuși ea continuă să transmită oricărei minți spirituale același adevăr profund și prețios: vestirea morții Domnului până când El va veni. Trupul a fost frânt și sângele a fost vărsat o singură dată, nefiind nevoie de nicio repetare, iar frângerea pâinii este doar aducerea-aminte cu privire la acest adevăr eliberator.

    Cu ce interes și recunoștință profundă trebuie să contemple cel credincios pâinea și paharul! Ele prezintă cu putere adevărurile cele mai prețioase și mai glorioase: harul care domnește; răscumpărarea încheiată; păcatul înlăturat; dreptatea eternă; boldul morții anulat; gloria eternă asigurată; harul și gloria ca daruri ale lui Dumnezeu; și unitatea singurului Trup. Ce sărbătoare! Sufletul este purtat înapoi în timp, unde Îl contemplă pe Domnul Însuși, în chiar noaptea în care a fost vândut, șezând la masă cu ucenicii Săi și instituind o sărbătoare care, din acea noapte memorabilă și până la ivirea zorilor dimineții, a condus, conduce și va conduce orice inimă înapoi către cruce și înainte către glorie.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Oricine crede în El primește iertarea păcatelor.

    Fapte 10.43

    Trei cruci

    La Ierusalim au fost pregătite trei cruci. Un criminal a fost crucificat la stânga, altul la dreapta, și Isus în mijloc. Unul dintre cei doi tâlhari nu a vrut iertarea, ci, în ceasul morții, nu a găsit altceva mai bun de făcut decât să-L batjocorească pe Mântuitorul. Conștiința lui era împietrită și inima lui nu era receptivă. Trăise fără Dumnezeu și urma să moară fără Dumnezeu.

    Celălalt tâlhar a căutat iertarea. Nu era mai bun decât tovarășul lui de tâlhărie, dar a acceptat că pedepsirea lui cu moartea prin crucificare și execuția lui erau hotărârea dreaptă pentru păcatele lui. A recunoscut înaintea tuturor: „Primim ce ni se cuvine pentru ceea ce am făcut“ (Luca 23.41). Dar nu a disperat, ci a cerut ajutor de la Hristos: „Amintește-Ți de mine, Doamne, când vei veni în Împărăția Ta!“ (versetul 42). Și-a pus încrederea în Mântuitorul și, de aceea, a căpătat pace cu Dumnezeu cu puțin timp înainte de a muri.

    Isus Hristos a murit pe crucea din mijloc pentru a oferi iertare tuturor celor care sunt gata să se pocăiască – iar tâlharul este primul model. Isus nu a comis niciun păcat în toată viața Lui. Fiind o Persoană curată și sfântă, El era capabil să-Și dea viața pentru vina altora.

    Prin sacrificiul Său, El a îndeplinit condiția pusă de Dumnezeu pentru ca păcatele noastre să poată fi iertate după ce sunt mărturisite. Se pune întrebarea: ne recunoaștem noi vinovăția, cum a făcut cel de-al doilea criminal, și cerem iertarea divină având credință în Isus Hristos?

    Citirea Bibliei: Estera 1.1-9 · Proverbe 17.20-28

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 9.15-27

    Samuel a aşteptat ca Domnul să i-l arate pe împăratul cerut. Şi toate împrejurările sunt conduse providenţial pentru ca el să-l întâlnească. Invitat la sărbătoare, Saul îl va auzi pe „văzător” spunându-i tot ce se află în inima lui (v. 19; 1 Cor. 14.25). Ce dorinţe purtăm în străfundul inimilor noastre? Oare dorim să devenim „cineva”, să facem lucruri mari? Sau mai degrabă avem dorinţa umilă de a plăcea Domnului Isus?

    Potrivit instrucţiunilor lui Samuel, bucătarul a păstrat cea mai bună porţie pentru Saul; este spata (umărul), imagine a puterii de care avea nevoie pentru a purta poporul. Să remarcăm că, în contrast cu porţia dublă a preoţilor (vezi Levitic 7.31,32,34), nu se pune problema ca el să primească şi pieptul, imagine a afecţiunilor necesare pentru a-L iubi pe Domnul şi pe poporul Lui. Sunt acestea absente din inima lui Saul?

    În ziua următoare, Samuel reuşeşte să-l ia deoparte pe viitorul împărat. „Opreşte-te acum (sau: un moment)”, îi spune el, „şi te voi face să auzi cuvântul lui Dumnezeu” (v. 27). Această solicitare poate fi adresată păcătosului care merge pe propriul drum, ca să-l invite să-L accepte pe Hristos acum în viaţa lui. Dar ea este şi pentru creştin. Să ştim să ne oprim şi să rămânem liniştiţi pentru un moment, ca  să-L ascultăm pe Domnul vorbindu-ne, constituie, în mod particular, în viaţa agitată de astăzi, o necesitate.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND TRECEM PRIN DIFICULTĂȚI (3) | Fundația S.E.E.R. România

    „Orice amărăciune… să piară din mijlocul vostru.” (Efeseni 4:31)

    Iată încă un lucru pe care l-a învățat Iosif (și pe care trebuie să-l deprinzi și tu): Nu căra bagajul amărăciunii după tine! După mulți ani, Iosif s-a întâlnit din nou cu frații săi, când aceștia au venit în Egipt după grâne. Ajunși în prezența lui Iosif, ei s-au închinat înaintea lui, pentru că era al doilea om în stat, dar nu l-au putut recunoaște. Iar când Iosif a reușit în cele din urmă să le spună cine este, ei au rămas uimiți și s-au îngrozit: iată-l pe fratele pe care încercaseră să-l ucidă cu ani în urmă, în poziția de a face orice dorea cu ei!

    În schimb însă, el i-a iertat. De ce? Pentru că Iosif știa că nu-și putea permite povara amărăciunii. Deci, ce ar trebui să faci atunci când ești tentat să aduni amărăciune? Exact ce a făcut Iosif: și-a păstrat credința și nădejdea în Dumnezeu, a crezut că, în cele din urmă, lucrurile se vor rezolva cu bine, și și-a continuat viața spirituală. Când lucrurile merg rău, adesea întoarcem spatele exact acelei Persoane de care avem cea mai mare nevoie: Dumnezeu!

    Când apar necazuri, spunem: „Doamne, de ce-ai îngăduit să se întâmple asta?” Începem să dăm vina pe El, de parcă ar fi greșeala Lui… în loc să spunem: „Doamne, Te rog să Te ocupi de această problemă!” Dumnezeu poate să ia circumstanțe (așa complet rele cum sunt) și să le întoarcă cu 180 de grade. Când oamenii încearcă să folosească situațiile pentru a te distruge, Dumnezeu le poate folosi pentru a te dezvolta! Plăcerea și bucuria Lui este să transforme crucificările în învieri!

    Biblia spune: „Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El Se va apropia de voi.” (Iacov 4:8). Dumnezeu vine dacă-L inviți și, atâta timp cât continui să vorbești cu El și să te încrezi în El, El va rezolva lucrurile pentru tine!

  • 22 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Pentru că cine dintre voi, vrând să zidească un turn, nu stă întâi și socotește costul, dacă are cu ce să-l sfârșească? Pentru ca nu cumva, punându-i o temelie și neputând să-l termine, toți cei care-l vor vedea să înceapă să râdă de el, spunând: „Omul acesta a început să zidească și n-a putut termina“.

    Luca 14.28-30

    Am auzit odată că s-a întors la Dumnezeu o tânără dintr-o familie bogată, cu renume. Consecința pentru viața ei practică a fost despărțirea de tot ce îi umpluse viața până atunci; toate plăcerile ei dinainte au încetat; toți prietenii ei au părăsit-o; a fost alungată din mediul în care trăise până atunci și a devenit o străină pentru părinții, frații și surorile ei. Cineva a întrebat-o: «Ai calculat tu prețul când te-ai hotărât să devii creștină?». Ea a răspuns: «Da, am calculat; însă am luat în calcul și ce m-ar fi costat să nu-mi caut adăpost la Domnul Isus, iar prețul ar fi fost cu mult mai mare».

    La această concluzie va ajunge orice credincios care socotește corect prețul jertfei pe care o aduce pentru Domnul Isus și Tatăl. Când cineva face legământul unui nazireu, îl costă foarte mult. Însă, când ne gândim la dragostea Domnului Isus și când inimile noastre sunt umplute de ceea ce a făcut această dragoste pentru noi, atunci niciun preț nu este prea mare ca răspuns la această dragoste.

    Atunci inima cunoaște o singură dorință, anume de a auzi din gura Fiului lui Dumnezeu care m-a iubit: „Ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria Stăpânului tău“ (Matei 25.21-23). Cunoscându-ne slăbiciunea, rugăciunea noastră va fi aceasta: «Doamne, lucrează Tu în mine voința și înfăptuirea; căci eu n-am putere pentru aceasta» (Filipeni 2.12,13). Dumnezeu dorește dăruirea conștientă în sentimentul propriei slăbiciuni. El dorește adevărul și sinceritatea în inima noastră.

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Multe sunt gândurile în inima omului, dar planul Domnului, acela se împlinește.

    Proverbe 19.21

    Planul Domnului se împlinește

    Cine dintre noi nu a avut neliniști, îngrijorări, necazuri și suferințe în viață? Cei care sunt credincioși adevărați au privilegiul de a ști că împrejurările din viața noastră nu sunt conduse de un destin orb și că nimic nu este din întâmplare. Dumnezeu Însuși, Cel atotștiutor și atotputernic, veghează asupra vieților noastre și are planurile Lui pentru fiecare dintre făpturile Lui. Biblia ne dă exemple de oameni care au suferit mult, deși au fost aproape de Dumnezeu. Nu suntem singurii care trecem prin suferințe. Iov a spus: „Așa sunt făcut, să am luni de deșertăciune; și nopți de necaz sunt rânduite pentru mine“ (Iov 7.3).

    Patriarhul Iacov a trebuit să recunoască faptul că, din inițiativa lui, deseori a lucrat fără a ține cont de voia lui Dumnezeu și că aceasta i-a adus amărăciune. El a tras concluzia: „Zilele anilor vieții mele au fost puține și rele“ (Geneza 47.9). Împrejurările din viața noastră – pe care noi le considerăm, după caz, adverse sau favorabile – sunt toate permise de Dumnezeu, Cel care este lumină și iubire. Deseori, prin intermediul necazurilor, El vrea să ne vorbească pentru a ne apropia mai mult de El. Să ne deprindem să venim la El în orice situație.

    Pentru aceia care au primit iertarea, iubirea lui Dumnezeu este temelia și sensul vieții lor. Ei pot conta pe bunătatea și înțelepciunea divină pentru a primi ajutor în încercările prin care trec. Prin slăbiciunile fizice și psihice pe care Dumnezeu le îngăduie în viața noastră învățăm ce înseamnă să ne încredem în El, învățăm răbdarea (îi putem mângâia pe alții, pentru că Dumnezeu ne-a mângâiat pe noi), învățăm, de asemenea, să așteptăm răbdători nu să treacă încercarea, ci să înțelegem ce vrea Dumnezeu să ne vorbească.

    Citirea Bibliei: Neemia 13.15-31 · Proverbe 17.11-19

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 9.1-14

    O nouă perioadă în istoria lui Israel începe cu lectura noastră de astăzi. Este cea a împăraţilor. Poporul simte nevoia unui sistem organizatoric exterior frumos, cum place oamenilor: o monarhie cu toată pompa şi fastul care o însoţesc (Fapte 25.23), o armată puternică şi, în final, un împărat cu care să se poată mândri. Dumnezeu le va da exact ceea ce vor. Îl vedem pe Saul, fiul lui Chis, un tânăr ales, cel mai atrăgător şi mai înalt din Israel. Oare nu-i complet descris şi potrivit? Tatăl lui l-a trimis să-i caute măgăriţele. El se supune, dar căutarea se dovedeşte zadarnică.

    „Să ne întoarcem” (v.5), propune Saul însoţitorului său. Ni se aminteşte astfel de schimbarea direcţiei necesară în viaţa fiecărui om şi care se numeşte convertire. Când o persoană a descoperit cât de nefolositor şi de dezamăgitor este cursul lucrurilor în această lume, atunci trebuie „să-şi vină în fire”, asemenea unui alt tânăr (Luca 15.17) şi să-şi întoarcă paşii spre Casa Tatălui. Însoţitorul lui Saul îi dă un sfat înţelept: „Să mergem la văzător ~ propune el ~ ca să ne spună calea noastră” (v.8, 9).

    Reprezentantul lui Dumnezeu pentru noi este Isus. Dacă ne întoarcem la El ca să ne arate calea, vom fi siguri că mergem pe drumul cel bun.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND TRECEM PRIN DIFICULTĂȚI (2) | Fundația S.E.E.R. România

    „Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic…” (Psalmul 56:4, 11)

    Astăzi vom vorbi despre încă două lucruri pe care Iosif le-a înțeles și pe care trebuie să le înțelegi și tu:

    1) Nu te lăsa pradă autocompătimirii! Poate că treci printr-un proces chiar acum și ești partea nevinovată – victima unei situații pe care n-ai provocat-o tu… Gândește-te la reacția lui Iosif atunci când s-a aflat într-o situație similară: el n-a cedat tentației de a se autocompătimi. De ce? Deoarece autocompătimirea este un factor care contribuie din plin la depresie. Adesea, când ne confruntăm cu o problemă gravă și stima noastră de sine este deja la nivel scăzut, începem să ne învinovățim și să ne criticăm aspru. Iosif nu a făcut asta! El a înțeles că acea criză în care se afla nu fusese provocată de el, și a încercat s-o privească realist. Când treci printr-o furtună și permiți ca barca să se încline într-o parte, furtuna te va răsturna. În mod similar, când furtunile apar în viața ta, cea mai bună modalitate de a le depăși este să te încrezi în Dumnezeu și să le înfrunți cu fruntea sus, așa cum a făcut Iosif!

    2) Nu lua niciodată o decizie majoră când ești deprimat! De multe ori, când suntem descurajați, suntem tentați să spunem: „Voi renunța!”, „Voi schimba locul de muncă!”, „Mă voi muta!”, „Voi cere divorțul!” etc. Te rog, nu face asta! Când ești abătut și descurajat, sentimentele tale nu sunt de încredere, concentrarea ta devine neclară și îți pierzi perspectiva – când vine vorba despre exercitarea unei bune judecăți. Deci, ce-ar trebui să faci? Crede că Dumnezeu te va scoate din asta! Spune și tu azi, împreună cu psalmistul: „Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic. Ce pot să-mi facă nişte oameni?”

  • 21 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Nu vă îmbătați de vin, în care este destrăbălare, ci fiți umpluți de Duh, vorbind între voi cu psalmi și cântări de laudă și cântări spirituale, lăudând și cântând Domnului în inima voastră, mulțumind întotdeauna pentru toate Celui care este Dumnezeu și Tată, în Numele Domnului nostru Isus Hristos, supunându-vă unii altora în teamă de Hristos.

    Efeseni 5.18-21

    Deși istoria prezentată în Fapte ne arată că în practică umplerea cu Duhul Sfânt a fost ocazională, chiar și în cazul apostolilor, nu trebuie să pierdem din vedere că, în Efeseni 5.18, toți creștinii sunt îndemnați să fie plini de Duhul. Poate ni se pare surprinzător să găsim un astfel de îndemn în contrast cu „îmbătați de vin“, însă comparația constă în faptul că, atunci când vinul este băut în exces, acesta îl face pe om să nu mai aibă control asupra lui însuși. Toată această stare este joasă și rea. Însă Duhul lui Dumnezeu poate prelua controlul asupra omului într-un fel care este bun și divin. Ceea ce este foarte bun este pus în contrast cu ceea ce este foarte rău. Atunci când Duhul umple, evident că tot ceea ce nu este de la El trebuie să fie înlăturat.

    Există o mulțime de lucruri care ne umplu gândurile, timpul și energia și care sunt piedici în calea primirii acestei puteri; iar aici trebuie să încadrăm nu doar lucrurile care sunt evident rele, ci și multe alte lucruri care sunt banale și fără folos.

    Așa se explică îndemnul: „Nu-L întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu“ (Efeseni 4.30). Dacă Îl întristăm, nu pierdem prezența locuirii Lui în noi, pentru că versetul continuă: „Cu care ați fost pecetluiți pentru ziua răscumpărării“. Cu toate acestea, pierdem mult din beneficiul prezenței Lui. Până când lucrul care a produs întristarea Duhului nu este înlăturat, atât bucuria spirituală cât și puterea spirituală sunt pierdute. Unele dintre lucrurile care întristează Duhul sunt menționate atât în versetele anterioare, cât și în cele ulterioare acestuia. Cât de mult Duhul lui Dumnezeu a fost întristat prin răutatea, vorbirea de rău și amărăciunea care au existat în mijlocul sfinților! Nu este de mirare că puterea Sa nu se manifestă deloc.

    F. B. Hole

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Ferice de acela a cărui fărădelege este iertată, al cărui păcat este acoperit!

    Psalmul 32.1

    Rața emirului

    Karim lucra pentru un faimos emir arab, care avea un parc mare cu păsări exotice. Printre acele păsări era o rață dintr-o specie foarte rară, de care emirul era foarte mândru. Într-o zi, Karim a observat cum ceva ieșea dintr-un tufiș și, ca un reflex, a catapultat-o. Vai! A omorât rața emirului! Îngrozit, a îngropat rața, crezând că nu îl văzuse nimeni. Nu peste mult timp s-a observat că rața dispăruse. Emirul s-a mâniat foarte tare. A întreprins căutări, dar fără niciun rezultat.

    Peste puțin timp, bucătarul i-a spus lui Karim să-i aducă ceva apă. El a refuzat. Atunci bucătarul i-a șoptit: „Când patronul va descoperi cine a ucis rața…“. Atunci nefericitul Karim a fost nevoit să execute. Bucătarul a exploatat situația, pentru a-i cere să facă tot felul de lucrări. De fiecare dată când Karim obiecta, bucătarul repeta amenințarea „Când va ști patronul…“, iar atunci Karim ceda.

    Sărmanul băiat era la limită. Într-o zi a căzut la picioarele emirului, i-a mărturisit greșeala și a fost iertat. A plecat dinaintea patronului eliberat și revigorat. L-a întâlnit din nou pe bucătar, care i-a cerut să-i aducă apă. Când a refuzat, bucătarul a insistat: „Când va afla patronul…“. Atunci Karim a răspuns triumfător: „Știe și m-a iertat“.

    Această istorisire ilustrează experiența eliberatoare pe care o are orice păcătos care își mărturisește înaintea lui Dumnezeu faptele rele: știe că a fost iertat și este eliberat de povara vinovăției și de sub robia lui Satan și are pace cu Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Neemia 13.1-14 · Proverbe 17.1-10

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 8.1-22

    Fiii lui Samuel, ca şi cei ai lui Eli, n-au călcat pe urmele tatălui lor. Copiii părinţilor credincioşi să ia în considerare în mod serios lucrul acesta! Ca să se bucure de favoarea lui Dumnezeu, nu este suficient, aşa cum gândeau iudeii, să-l aibă pe Avraam ca tată (Matei 3.9).

    Acum poporul se înfăţişează cu o cerere care pe profet îl întristează profund. Vor un împărat pentru a fi şi ei ca toate celelalte naţiuni. A dori să fii ca toată lumea: în esenţă aceasta este adesea şi dorinţa noastră, pentru că nu ne place câtuşi de puţin să atragem atenţia. Dacă nu ne comportăm ca şi cei din jur, atragem de obicei asupra noastră ironie, neînţelegere şi acuzaţii că suntem mândri. Totuşi, dacă „suntem copii ai lui Dumnezeu” (1 Ioan 3.2), chiar faptul acesta statuează o diferenţă fundamentală între noi şi asociaţii noştri lumeşti, diferenţă care va antrena multe altele: cel neîntors la Dumnezeu nu acceptă autoritatea lui Dumnezeu, în timp ce credinciosul, pe de altă parte, Îl recunoaşte pe Isus Hristos ca pe Stăpânul şi Domnul său.

    Samuel are misiunea să prezinte poporului avertismentul acesta: în timp ce Domnul era un Suveran care i-a umplut din plin pe ai Săi cu lucrurile Sale bune, împăratul pe care îl doresc va cere de la ei şi domnia lui va fi aspră.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    CÂND TRECEM PRIN DIFICULTĂȚI (1) | Fundația S.E.E.R. România

    „Domnul a fost cu Iosif, și Și-a întins bunătatea peste el…” (Geneza 39:21)

    Pentru a-și împlini destinul, Iosif a trecut prin trădare, ispită, calomnie și închisoare pe nedrept. Dar a ieșit din ele întărit și învingător. Iată ce a aflat el… și trebuie să recunoști și tu:

    1) Dumnezeu știe prin ce treci și Îi pasă. Există o propoziție-cheie care apare de vreo cinci ori în istorisirea despre Iosif: „Domnul a fost cu Iosif”! Chiar și când totul părea că merge rău, Iosif nu s-a îndoit niciodată că Dumnezeu era cu el!

    2) Ți s-a oferit libertatea de a alege. Dumnezeu îți dă libertatea de a alege cum vei reacționa la circumstanțele tale: prin credință sau îndoială, bucurie sau disperare, răbdare sau nerăbdare etc. Atunci când alegi să ignori ceea ce este corect, Dumnezeu nu-ți va impune voia Sa. Uneori luăm problemele asupra noastră și apoi dăm vina pe Dumnezeu… și spunem: „Trebuie că asta e voia lui Dumnezeu”, ca și cum Dumnezeu Își găsește plăcerea în identificarea și sancționarea greșelilor noastre, sau în programarea lucrurilor care ne răpesc fericirea! Adevărul este că nu tot ce se întâmplă înseamnă voia lui Dumnezeu! Da, El cunoaște tot ce se întâmplă, și are planuri pentru viețile noastre, dar ne-a dat și liberul arbitru. Și pentru că El le-a dat și altora liberul arbitru, greșelile și deciziile noastre și ale lor ne pot afecta și pe noi!

    3) Dumnezeu este cel care controlează rezultatul final. Orice situație grea prin care treci astăzi, El o poate întoarce spre binele tău! În cele din urmă, Iosif a putut să spună: „Voi, negreşit, v-aţi gândit să-mi faceţi rău, dar Dumnezeu a schimbat răul în bine…” (vezi Geneza 50:20).

    In timp ce Dumnezeu lucra pentru a scoate binele din situația sa, Iosif a trebuit să continue să se încreadă în El, chiar dacă în acel moment nu înțelegea ce se întâmpla! Asta trebuie să faci și tu… azi!

  • 20 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    El este chipul lui Dumnezeu cel nevăzut, Cel întâi-născut din întreaga creație; pentru că toate au fost create prin El, cele care sunt în ceruri și cele care sunt pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie stăpâniri, fie autorități: toate au fost create prin El și pentru El. Și El este mai înainte de toate și toate se mențin prin El.

    Coloseni 1.15-17

    Pentru a fi Creatorul tuturor lucrurilor, trebuia ca El să fie înainte de ele. Prin urmare, aici este afirmată preexistența Sa: „El este mai înainte de toate“. Să remarcăm că Pavel nu spune la fel ca Ioan: „La început era Cuvântul“. Evanghelistul prezintă istoria Cuvântului veșnic, și de aceea el spune: „Era [Cuvântul]“. Pavel însă exprimă permanența Ființei lui Hristos: „Înainte de toate lucrurile, El este“, El subzistă. Este o nouă dovadă a divinității Sale, după cum Domnul Însuși spune: „Mai înainte de a fi fost Avraam, Eu sunt“ (Ioan 8.58). El nu spune: „Eu eram“. Nu vom putea să subliniem îndeajuns grija cu care Cuvântul scoate în evidență excelența și unicitatea măreției lui Hristos.

    Dar cum se mențin în existență aceste lucruri pe care El le-a creat? Cine le susține? Își continuă ele existența prin ele însele? Nu! Dacă ar fi fost așa, ele ar fi căzut repede în dezordine și în neant. Aceeași putere creatoare care le-a scos din neant le împiedică să ajungă din nou acolo. Această putere este esențială pentru păstrarea lor. Astfel, apostolul le spune evreilor creștini: „Susținând toate prin Cuvântul puterii Lui“ (Evrei 1.3). În ce măreție strălucită ne apare Persoana Fiului! El, Cel îmbrăcat cu toate atributele care nu pot aparține decât unei Persoane divine, este același cu Cel care S-a smerit atât de mult, încât S-a făcut asemenea nouă, pentru a ne răscumpăra! Să ne prosternăm înaintea Lui și să-L adorăm! Este vrednic să primească închinarea noastră.

    H. Rossier

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Și l-a dus la Isus. Isus, privindu-l, a spus: „Tu ești Simon, fiul lui Iona; tu vei fi numit Chifa“ (care se traduce: Piatră).

    Ioan 1.42

    Prima întâlnire a lui Simon cu Fiul lui Dumnezeu

    Acest eveniment este probabil prima întâlnire a lui Simon cu Fiul lui Dumnezeu. El ulterior a devenit apostolul Petru. Simon auzise despre venirea iminentă a lui Mesia. Apoi el L-a întâlnit personal pe Isus din Nazaret la râul Iordan și L-a recunoscut ca fiind Mesia Răscumpărătorul.

    Aici Isus privea la Simon. Și ce vedea El? Mântuitorul vedea în omul de la Lacul Tiberiada (lac aflat în partea de nord a țării) un pescar care avea să călătorească împreună cu El prin tot Israelul timp de trei ani. Dar vedea și mai mult: un om a cărui inimă tânjea după siguranță, după un sens al vieții, după o conștiință curată și după iubire divină. Și Isus știa că numai El putea satisface acel dor.

    Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. De la această primă întâlnire, El știa deja că urma să-l cheme pe Simon pentru a-L urma; de aceea El i-a dat numele Chifa, care în aramaică este echivalentul lui Petru. Ambele nume înseamnă piatră. Mai târziu, Petru însuși a prezentat un sens mai adânc al acestui nume: cei care vin la Hristos prin credință sunt „pietre vii“, zidite împreună în relația cu Isus Hristos, „piatra de unghi, aleasă, prețioasă“ (1 Petru 2.5,6). Cele patru evanghelii relatează ce experiențe a avut Petru cu Domnul și Stăpânul, fiind ucenic al lui Isus. Privind cu iubire la Petru, Isus a văzut, de la acea primă întâlnire, cu cât zel avea Petru să Îl urmeze. Dar știa și că Petru avea să-L tăgăduiască. Expresia iubirii de pe fața Domnului urma să-l mustre pe Petru (vedeți Luca 22.61,62).

    Citirea Bibliei: Neemia 12.31-47 · Proverbe 16.25-33

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 7.2-17

    A trecut mult timp, douăzeci de ani (v. 2). Pentru cine este lung timpul acesta? Nu pentru poporul ce pare să nu sufere deloc! Nici pentru Abinadab şi ai săi, fără îndoială fericiţi că au chivotul în casa lor! Însă Dumnezeu, care aşteaptă, i-a socotit ca douăzeci de ani lungi.

    În cele din urmă se produce o lucrare de conştiinţă: poporul îşi plânge purtarea. Samuel le vorbeşte din partea Domnului. Ei trebuie să se întoarcă de la idolii lor pentru a-I sluji Dumnezeului celui viu şi adevărat (1 Tes. 1.9). Israel ascultă şi atunci Samuel poate să vorbească Domnului în favoarea lor.

    Dar strângerea poporului lui Dumnezeu nu poate conveni vrăjmaşului, care consideră aceasta o provocare. Filistenii se apropie … şi Domnul îi oferă lui Israel victoria. Acesta este răspunsul Său la smerirea unui popor care se pocăise şi la serviciul adus de un mijlocitor credincios. Eben-Ezer o Piatră de ajutor: Până aici Domnul ne-a ajutat (v. 12). Poate spune fiecare dintre noi cu convingere lucrul acesta? Ar trebui să ne reamintim acele experienţe fericite care glorifică harul divin.

    Samuel va fi ultimul dintre judecători (Fapte 13.20). El şi-a îndeplinit serviciul faţă de popor şi în acelaşi timp a rămas, prin altarul lui, în comuniune cu Domnul, Celui căruia încă de foarte tânăr învăţase să I se închine (cap. 1.28).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PENTRU A CREȘTE, PUNE ÎNTREBĂRI | Fundația S.E.E.R. România

    „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare…” (Matei 21:24)

    Domnul Isus răspundea adesea la o întrebare cu o altă întrebare. Când a fost întrebat despre plata impozitelor, a luat o monedă și a spus: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I- au răspuns ei. Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.” (Marcu 12:16-17). Dar de multe ori nouă ne este teamă să punem întrebări, așa cum ne este teamă să răspundem la întrebări. Cred că Dumnezeu Se bucură mult mai mult să primească o întrebare autentică, născută din smerenie, decât o rugăciune nesinceră, născută din mândrie. Trebuie deci să fim sinceri cu Dumnezeu și autentici unii cu alții. Dacă nu vorbim despre problemele reale cu care se confruntă oamenii, ne vom pierde vocea profetică. Când oamenii ne întreabă: „Cine este Dumnezeu? Cine sunt eu? Care este adevăratul scop al vieții mele?”, ei nu se vor mulțumi cu răspunsuri ușoare sau clișeele pe care le-am acumulat pe parcurs, ci vor vrea răspunsuri clare de la noi. Dumnezeu nu este intimidat de întrebările noastre. El le apreciază! Ca părinte al unor copii curioși, probabil că Se amuză de întrebările noastre – dar le primește întotdeauna cu bucurie. Biserica ar trebui să fie un loc sigur în care oamenii să poată pune întrebări stânjenitoare. Dar de prea multe ori ne facem vinovați că răspundem la întrebări pe care nimeni nu le pune! Ar trebui să contestăm status quo-ul, dar prea adesea suntem vinovați că îl apărăm. Ce-ar fi dacă am înceta să mai forțăm răspunsurile, și-am învăța să dăm frâu liber curiozității primare, în bisericile noastre?! Curiozitatea noastră cu privire la Dumnezeu este cea care alimentează o dorință nestăvilită de a-L cunoaște. Așadar, să nu încetăm să punem întrebări, și să-i încurajăm și pe alții să facă același lucru!

  • 19 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Lepădând deci […] orice […] invidii.

    1 Petru 2.1

    Invidia este un păcat subtil, care poate pătrunde pe nesimțite în inimile noastre, astfel că trebuie să fim în gardă împotriva ei. Dacă invidia este lăsată nejudecată, ea poate conduce la crimă, așa cum cel mai probabil s-a întâmplat în cazul lui Cain, care l-a omorât pe fratele său. Jertfa lui Abel fusese primită de Dumnezeu, în timp ce a lui Cain nu fusese primită. Știm sigur că invidia a fost cea pentru care Domnul a fost dat în mâinile lui Pilat, ca să fie răstignit: „Pentru că [Pilat] știa că preoții de seamă din invidie Îl dăduseră în mâna lui“ (Marcu 15.10). Pavel de asemenea a suferit din pricina invidiei iudeilor, care stârneau persecuții împotriva lui, atunci când vedeau că mari mulțimi primeau mesajul evangheliei predicate de el (Fapte 13.45).

    Dacă lăsăm ca invidia să crească în inima noastră, nu trebuie să fim surprinși că ea va genera alte atitudini și acțiuni carnale: răutate, înșelătorie, fățărnicie și vorbire de rău.

    Avem în Ioan Botezătorul un exemplu frumos cu privire la ce înseamnă lipsa oricărei invidii. Când a vestit venirea lui Mesia, el a declarat în mod limpede că nu era vrednic să-I dezlege Acestuia cureaua încălțămintei. Mai târziu, când i s-a spus că Domnul boteza mai mulți ucenici decât el, răspunsul lui a fost: „El trebuie să crească, iar eu trebuie să mă micșorez“. Nu exista competiție, nici invidie, între Ioan Botezătorul și Domnul. Ioan a înțeles acest lucru și a declarat: „Un om nu poate primi decât ce îi este dat din cer“.

    O astfel de atitudine ni se cuvine și nouă, în ce privește chestiunea darurilor, a slujirii, a posesiunilor, a poziției, a familiei, a sănătății, a respectului și a tot ceea ce avem în stăpânire. A invidia înseamnă să ne plângem împotriva Domnului și să nu fim mulțumiți cu ceea ce El ne-a dat – iată o atitudine care nu trebuie niciodată să pătrundă în inimile noastre. Domnul știe ce este cel mai bun pentru fiecare dintre noi. Să-I slujim cu credincioșie și să nu fim invidioși cu privire la ce au alții!

    A. Blok

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire tuturor oamenilor, s-a arătat.

    Tit 2.11

    Vrei să fii mântuit?

    Dumnezeu le oferă tuturor, fără nicio excepție, mântuirea, pentru eternitate. Nimeni nu va fi pierdut pentru că nu a avut posibilitatea să fie salvat, dar nu toți sunt pregătiți pentru a accepta harul lui Dumnezeu. Prin urmare, oamenii zădărnicesc planul lui Dumnezeu pentru ei, așa cum Domnul Isus le-a spus odinioară fariseilor (vedeți Luca 7.30).

    „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, dorește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului“ (1 Timotei 2.3,4), dar El nu forțează pe nimeni. Când era pe pământ, Hristos a deplâns faptul că mulți nu voiau să vină la El pentru a avea viața (Ioan 5.40). Despre cetatea Ierusalimului, El a spus: „De câte ori am vrut să adun pe copiii tăi cum își adună o găină puii sub aripi, și n-ați vrut …“ (Matei 23.37).

    Și astăzi este la fel: mulți refuză să creadă în Dumnezeu. Ei nu vor să știe că sunt pierduți și că au nevoie de Hristos ca Mântuitor. Dar ce veste bună este pentru oricine își deschide inima pentru Dumnezeu și pentru Cuvântul Lui și își recunoaște vinovăția și faptul că este pierdut! Atunci află că Dumnezeu vrea să salveze omenirea și că oricine dorește mântuirea lui Dumnezeu o poate căpăta.

    Iată o întrebare pentru oricare dintre noi: Vrei să fii mântuit? Dumnezeu ți-a întins mâna. Trebuie să vii la El și să-I mărturisești că ești pierdut. Dacă-I mărturisești Lui păcatele tale și primești prin credință lucrarea Lui de răscumpărare împlinită de Hristos, atunci vei fi mântuit. Vino la El chiar azi!

    Citirea Bibliei: Neemia 12.1-30 · Proverbe 16.12-24

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 6.14-21

    Locuitorii din Bet-Şemeş au onoarea să pri­mească chivotul. Dar îşi iau libertatea să-i ridice partea care îl acoperea –  capacul ispăşirii; şi Dumnezeu îi pedepseşte cu severitate (comp. cu Numeri 4.20). Acesta este un avertisment pentru noi, ca să-I acordăm lui Isus respectul sfânt pe care I-l datorăm. Dumnezeu nu tolerează nici o curiozitate profană avându-L ca subiect pe El.

    Dar, vai, după această pedeapsă, bet-şemiţii reacționează asemenea filistenilor, dorind să scape de acest chivot prea sfânt pentru ei. Unii creştini se aseamănă cu aceşti oameni. Decât să se cerceteze pe ei înşişi şi să-şi pună lucrurile în ordine, preferă să se depărteze de Domnul în gândurile şi în vieţile lor. Prezenţa Lui îi deranjează. Nu este trist lucrul acesta?

    Însă Dumnezeu ne pune înainte oameni care, din contră, sunt fericiţi să-L primească. Locuitorii Chiriat-Iearimului ies în întâmpinarea chi­votului şi-l aduc în casa lui Abinadab, pe deal.

    Gândurile ni se întorc încă o dată spre Isus. Întrucât poporul Lui Îl respingea, n-avea un loc unde să-Şi plece capul; dar, într-o împrejurare, o femeie cu numele Marta L‑a primit în casa ei“ (Luca 10.38). Iată casa lui Abinadab şi casa din Betania: bucurie şi binecuvântare pentru acela care îşi deschide uşa; şi, de asemenea, bucurie pentru divinul Oaspete care este onorat acolo (Apocalipsa 3.20)!

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    PENTRU A CREȘTE, PUNE ÎNTREBĂRI | Fundația S.E.E.R. România

    „Drept răspuns, Isus le-a zis: „Vă voi pune şi Eu o întrebare…” (Matei 21:24)

    Domnul Isus răspundea adesea la o întrebare cu o altă întrebare. Când a fost întrebat despre plata impozitelor, a luat o monedă și a spus: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale Cezarului”, I- au răspuns ei. Atunci, Isus le-a zis: „Daţi dar Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.” (Marcu 12:16-17). Dar de multe ori nouă ne este teamă să punem întrebări, așa cum ne este teamă să răspundem la întrebări. Cred că Dumnezeu Se bucură mult mai mult să primească o întrebare autentică, născută din smerenie, decât o rugăciune nesinceră, născută din mândrie. Trebuie deci să fim sinceri cu Dumnezeu și autentici unii cu alții. Dacă nu vorbim despre problemele reale cu care se confruntă oamenii, ne vom pierde vocea profetică. Când oamenii ne întreabă: „Cine este Dumnezeu? Cine sunt eu? Care este adevăratul scop al vieții mele?”, ei nu se vor mulțumi cu răspunsuri ușoare sau clișeele pe care le-am acumulat pe parcurs, ci vor vrea răspunsuri clare de la noi. Dumnezeu nu este intimidat de întrebările noastre. El le apreciază! Ca părinte al unor copii curioși, probabil că Se amuză de întrebările noastre – dar le primește întotdeauna cu bucurie. Biserica ar trebui să fie un loc sigur în care oamenii să poată pune întrebări stânjenitoare. Dar de prea multe ori ne facem vinovați că răspundem la întrebări pe care nimeni nu le pune! Ar trebui să contestăm status quo-ul, dar prea adesea suntem vinovați că îl apărăm. Ce-ar fi dacă am înceta să mai forțăm răspunsurile, și-am învăța să dăm frâu liber curiozității primare, în bisericile noastre?! Curiozitatea noastră cu privire la Dumnezeu este cea care alimentează o dorință nestăvilită de a-L cunoaște. Așadar, să nu încetăm să punem întrebări, și să-i încurajăm și pe alții să facă același lucru!

  • 17 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Eu știu aceasta, că, după plecarea mea, vor intra între voi lupi îngrozitori, care nu cruță turma; și dintre voi înșivă se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca să-i tragă pe ucenici după ei. De aceea, vegheați!

    Fapte 20.29-31

    De ce ne-a trimis Dumnezeu această înștiințare? Ca să ne descurajăm, văzând cum se manifestă această ruină? Nu! ci intenția lui Dumnezeu este de a ne face conștienți de faptul că omul este incapabil să păstreze ceva bun ce Dumnezeu i-a încredințat. De aceea trebuie să simțim tot mai mult necesitatea de a fi pe deplin dependenți de Domnul și de a avea înțelepciune de la El, ca să știm cum să ne comportăm în aceste împrejurări. Dumnezeu nu ne cere să readucem Adunarea (Biserica) la gloria ei de la început. Dacă am încerca acest lucru, atunci am dovedi că nu avem părtășie cu Dumnezeu în ceea ce privește sentimentele Sale.

    Chiar dacă nu a fost păstrată prima stare, totuși Dumnezeu este îndelung-răbdător, deși nu va exista nicio reabilitare. Iar dacă Dumnezeu intervine cu judecata Sa, atunci El Se întoarce întotdeauna la prima abatere de la starea pe care El a stabilit-o. Când Ștefan a vorbit despre abaterile și păcatele Israelului, a mers pe firul decăderii înapoi până la vițelul de aur, care a fost prima abatere de la Dumnezeu (Fapte 7). Și noi trebuie să ne întoarcem la începuturi, ca să putem aprecia starea actuală. Trebuie să mergem pe cale profund conștienți de ruina iremediabilă care există în Adunare. Noi trebuie să umblăm cu această convingere, după indicațiile lui Dumnezeu date în Cuvântul Său pentru acest timp. Niciodată nu avem libertatea de a renunța la ceva ce este de la Dumnezeu. Starea decăderii nu este o scuză de a trece cu vederea lucrurile care ne-au fost făcute cunoscut ca fiind voia Sa. Decăderea trebuie să ne determine să veghem și să îngenunchem mai mult. Și, întâi de toate, ea trezește dorința după Dumnezeu și după Cuvântul harului Său, deoarece greutățile sunt mai mari decât puterea și înțelepciunea omului. Oare sunt ele mai mari decât Duhul lui Dumnezeu? Și în această privință trebuie să știm că El stă deasupra tuturor lucrurilor și că Își va sfârși lucrarea în chip desăvârșit. Un creștin poate să-L slăvească pe Dumnezeu în timpul decăderii, tot așa cum un altul o făcea în timpul fericit de la începutul Adunării. Domnul să facă să se poată spune despre fiecare dintre noi: „Ai păzit Cuvântul Meu și nu ai tăgăduit Numele Meu“ (Apocalipsa 3.8).

    H. L. Heijkoop

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să distrugă. Eu am venit ca oile să aibă viață, și să o aibă din belșug. Eu sunt Păstorul cel Bun. Păstorul cel Bun Își dă viața pentru oi.

    Ioan 10.10,11

    Povestea picturii

    Am fost născut în Africa de Nord, dar am crescut în Franța. Deși am fost educat ca musulman, am fost un ateu convins. Muzica era pasiunea mea. Cântam la mai multe instrumente și compuneam cântece. Într-o zi, directorul companiei, care îmi publica lucrările, mi-a sugerat să scriu o nouă compoziție muzicală. Când am părăsit clădirea, începuse să plouă, așa că m-am adăpostit într-un pridvor, pentru a mă gândi la ce îmi sugerase el. Era cerdacul unei biserici. Am intrat și am fost atras de o pictură care înfățișa pe cineva care ținea în brațe un miel. La baza picturii era scris: „Păstorul cel Bun Își dă viața pentru oi“. M-am gândit: „Ce persoană ar fi dispusă să își dea viața pentru alți oameni?“. L-am rugat pe preotul care era acolo să îmi explice povestea picturii. În loc de explicație, el mi-a dat să citesc cele patru evanghelii. Le-am parcurs cu atenție. În cele din urmă am scris o compoziție muzicală despre viața lui Isus. Dar nu a putut fi publicată, căci subiectul era prea controversat. Dar ce mai conta? Pentru mine nu mai reprezenta atât de mult aceasta, întrucât Isus devenise viața mea. Am încetat să mai beau și să mai fumez. Nu mai aveam nicio dorință de a-mi petrece timpul în baruri sau în cluburi. Doream să mă întorc în Africa, pentru a-i vorbi soției mele despre Isus care intrase în viața mea. Și ea a fost atinsă de Persoana lui Hristos. El a răspuns rugăciunilor noastre.

    Acum amândoi Îi slujim Domnului. Compunem imnuri creștine în limbile arabă, franceză, precum și în dialectul folosit în comunitățile berbere. Avem un singur scop: să-L glorificăm pe Dumnezeu.

    Citirea Bibliei: Neemia 10.1-39 · Proverbe 15.23-33

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 5:1-12

    Domnul a permis ca acest chivot să cadă în mâinile filistenilor. Dar ei trebuie să ajungă să înţeleagă că, dacă Israel a fost înfrânt, aceasta nu este din cauza superiorităţii dumnezeului filistenilor, ci pentru că voia Domnului a fost să se întâmple aşa. El doreşte să le arate vrăjmaşilor poporului Său că au în mijlocul lor „chivotul puterii” Lui (Psalmul 132.8). De două ori a căzut idolul lor înaintea Dumnezeului lui Israel. Apoi plăgile îi lovesc pe vrăjmaşii Domnului ca şi odinioară în Egipt. Puterea Lui este demonstrată prin pedepse.

    Priviţi încă o dată egoismul inimii omeneşti, dezvăluit de aceia care vor trimite altora un obiect atât de periculos!

    Dar acum să ne întoarcem de la această situaţie tristă şi să privim la Isus, pentru care chivotul constituie întotdeauna o frumoasă imagine. În Ioan 18, poporul Îl caută ca să-L prindă. La aceste cuvinte, „Eu sunt!”, oamenii „s-au dat înapoi şi au căzut la pământ” (Ioan 18.6), la fel ca statuia lui Dagon aici. Isus Se lasă prins; este trimis de la Ana la Caiafa şi de la Irod la Pilat (ca şi chivotul, de la Asdod la Gat şi de la Gat la Ecron). Dar cei care Îl tratează astfel, care Îl insultă şi care Îl condamnă, trebuie să înveţe aceste cuvinte de pe buzele Lui: „Veţi vedea pe Fiul Omului şezând la dreapta puterii şi venind pe norii cerului” (Matei 26.64).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ECHILIBRUL CORECT | Fundația S.E.E.R. România

    „…Plin de har și de adevăr.” (Ioan 1:14)

    Unii dintre noi au această calitate de-a da dovadă de har, dar neglijăm confruntarea oamenilor cu adevărul, ca nu cumva să-i jignim. Alții se specializează în a confrunta, dar nu reușesc să le arate oamenilor harul lui Dumnezeu. Doar Domnul Isus a fost „plin de har și de adevăr”, ori acesta este echilibrul spre care trebuie să tindem!

    Un om puțin interesat de chestiuni spirituale interacționa uneori cu vecinul său, care era creștin. Fie vorbeau peste gardul din spate, fie își împrumutau unul altuia unelte, și altele de felul acesta. Apoi, din nefericire, soția necredinciosului a fost lovită de cancer și a murit. Iată o parte dintr-o scrisoare pe care omul a scris-o după aceea: „Eram cuprins de disperare. Am trecut prin pregătirile pentru înmormântare ca și cum aș fi fost în transă. După slujba funerară, m-am plimbat toată noaptea de-a lungul râului… Dar n-am fost singur: vecinul meu – îngrijorat pentru mine, cred – a stat cu mine toată noaptea. Nu a vorbit, nici măcar nu a mers lângă mine. Pur și simplu, pășea în spatele meu. Când, în sfârșit, soarele a răsărit peste râu, a venit și mi-a spus: „Hai să mergem să mâncăm ceva!”

    Acum mă duc la biserică. La biserica vecinului meu! Religia care poate produce genul de dragoste pe care mi-a arătat-o vecinul meu este ceva despre care vreau să aflu mai multe. Vreau și eu să iubesc și să fiu iubit în felul acesta, pentru tot restul vieții mele!”

    Uimitor, nu-i așa? Poate spune la fel și… vecinul tău? Orice fermier îți va spune că, înainte de a semăna, trebuie să pregătești terenul… și tot la fel este și în cele spirituale.

    Biblia ne spune: „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine.” (Romani 12:9) Să știi: când îi tratezi pe oameni cu har, ei își vor deschide inimile și mințile și pentru adevărul pe care vrei să li-l împărtășești!

  • 16 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toate veșmintele Tale sunt smirnă, aloe și casie; din palate de fildeș Te-au înveselit instrumente cu coarde.

    Pentru că dragostea lui Hristos ne constrânge, noi judecând aceasta: că, dacă Unul a murit pentru toți, toți deci au murit; și El a murit pentru toți, pentru ca cei care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru Cel care pentru ei a murit și a înviat.

    Psalmul 45.8; 2 Corinteni 5.14,15

    Psalmul 45 (3) – Dragostea lui Hristos

    Aloea, una dintre cele trei miresme, vorbește despre dragostea care a stat la baza suferinței. Ea este cea mai parfumată dintre aceste trei miresme; despre ea se spune că era extrasă din partea interioară a tulpinii unui copac care creștea în India, fiind extrem de prețioasă, mai scumpă decât greutatea ei în aur.

    Tot așa, nu există nimic în univers mai parfumat decât dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoștință. Această dragoste a Lui este cu mult mai prețioasă decât aurul. Dacă lumea ne-ar oferi tot aurul din ea în schimbul dragostei lui Hristos, am accepta noi un asemenea schimb? Cu siguranță că nu, fiindcă dragostea Lui este mai prețioasă decât aurul, iar a fi iubit prețuiește mai mult decât argintul și aurul. Dragostea divină nu poate fi cumpărată, ci a fost turnată în har asupra noastră.

    În umblarea noastră prin această lume, simțământul dragostei Preaiubitului nostru ne poartă și ne întărește prin toate încercările și dificultățile prin care am putea trece.

    J. T. Mawson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Un astfel de mare-preot ne trebuia: sfânt, fără răutate, fără pată, despărțit de păcătoși și făcut mai presus decât cerurile.

    Evrei 7.26

    Cel „despărțit de păcătoși“

    Dintre caracteristicile Domnului Isus enumerate în versetul de astăzi, care Îl califică drept Mare-Preot, aș dori să ne oprim în special la faptul că El este „despărțit de păcătoși“. Aceasta se aplică la starea Lui din prezent, când El Se află pe tron în cer, dar, pe de altă parte, El a manifestat această caracteristică atunci când a trăit printre cei păcătoși.

    Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ ca Om curat și sfânt. El era complet separat de păcat. El nu a comis niciun păcat și păcatul nu a fost niciodată în El, deși a trăit într-o lume plină de violență și de răutate. El a fost înconjurat de păcătoși și, cu toate acestea, acțiunile rele ale persoanelor din jurul Lui nu au avut nicio influență negativă asupra Lui. În mijlocul unei lumi rele, El a rămas curat, sfânt și fără pată. Cu toate că a mers să-i caute pe cei pierduți pentru a-i salva, El a condamnat călcările lor de lege și răzvrătirea lor împotriva lui Dumnezeu.

    Un comentator al Bibliei explica: „Harul Lui L-a adus aproape de noi, în nevoile noastre, dar sfințenia Lui L-a ținut departe de toate păcatele noastre. El era Străinul ceresc pe pământ, Cel despărțit de păcătoși“. Domnul Isus a suferit profund văzând peste tot păcatul și consecințele lui grozave. În adâncul inimii Lui, El a simțit că oamenii erau fără Dumnezeu. În sufletul Său sfânt, El era scârbit de răul din jurul Lui.

    Citirea Bibliei: Neemia 9.26-38 · Proverbe 15.12-22

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 4:12-22

    Planurile au fost dejucate. Prezenţa chivotului în mijlocul unui popor aflat într-o asemenea stare rea n-a împiedicat dezastrul. Chivotul este luat (vezi Psalmul 78.60, 61). Ce ruşine se aruncă asupra unui regiment când inamicul îi ia drapelul! Cu atât mai mult, ce ruşine a fost pentru poporul Israel când le-a fost luat însuşi tronul lui Dumnezeu! Cum pot celebra ei ziua ispăşirii (Levitic 16.14,15) în absenţa capacului ispăşirii, unde trebuia să fie stropit sângele? Şi, de asemenea, cum pot s-o facă fără urmaşii lui Aaron, care împlineau ceremonialul, când, în acelaşi timp, profeţia luase sfârşit? Hofni şi Fineas fuseseră omorâţi amândoi.

    Eli ar fi avut probabil un mijloc de a îndepărta pedeapsa divină aflată asupra lui Israel. Conform Deuteronom 21.18-21, ar fi trebuit să-şi scoată fiii înaintea poporului ca să fie omorâţi cu pietre din cauza purtării lor rele. Dar Eli nu avusese curajul necesar pentru a face aşa. Aşadar, acum nu numai Hofni şi Fineas au murit, ci şi treizeci şi patru de mii de oameni împreună cu ei. Iar chivotul sfânt, gloria lui Israel, a fost luat de la ei. Această ultimă ştire este cea care îl ucide pe bătrân. Chivotul era mai drag inimii lui decât propria familie şi acelaşi lucru este adevărat şi pentru nora lui. Punând copilului numele: I-Cabod („Nu este glorie” sau „Unde este gloria?”), ea pronunţă discursul funerar pentru poporul ei.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    EȘTI TU UN PRIETEN ADEVĂRAT? | Fundația S.E.E.R. România

    „Prietenul adevărat iubeşte oricând…” (Proverbele 17:17)

    Îmi amintesc de povestea lui Lev Tolstoi pe care am citit-o când eram copil: „Cei doi prieteni” (poate că v-au citit-o și vouă părinții sau bunicii când erați mici)… Doi prieteni mergeau împreună prin pădure când un urs a apărut în fața lor. Înainte ca ursul să-i poată observa, unul dintre bărbați a fugit spre un copac de pe marginea drumului, s-a urcat în el și s-a ascuns printre ramurile acestuia. Celălalt, se pare că nu la fel de agil ca prietenul său care s-a cățărat în copac, s-a aruncat la pământ și s-a prefăcut că este mort. Ursul s-a apropiat de el, l-a adulmecat îndelung… dar omul încetase până și să respire, așa că ursul a plecat, crezându-l mort.

    Poate nu știați că urșii nu se ating de cadavre (omul nostru se pare că știa, de aceea a rămas nemișcat și și-a ținut respirația). Când pericolul a dispărut, bărbatul din copac a coborât. Curios, l-a întrebat pe prietenul său râzând: ce i-a șoptit ursul la ureche? La care acesta a răspuns: „Mi-a spus să nu mai călătoresc niciodată cu un prieten care te abandonează când ești în primejdie!”

    E ușor să fii prieten cu cineva care are succes, care știe totul și care se află pe creasta valului. Dar ce se întâmplă atunci când acea persoană cade, eșuează, sau își pierde legătura cu Hristos, sau se izolează în mod deliberat și provoacă tot felul de consecințe urâte?

    Biblia spune: „Prietenul adevărat iubește oricând…” Adică, nu este invidios când ești „sus”, iar când ești „jos” nu este indiferent. El este plin de compasiune și atent, indiferent dacă tu ești sau nu.

    Scriitorul american Elbert Hubbard a spus: „Prietenul tău este persoana care știe totul despre tine, și totuși te iubește!” Dacă ai un astfel de prieten, prețuiește-l și ajută-l să știe asta. Spune azi unui prieten adevărat cât de mult îl apreciezi!

  • 15 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Toate veșmintele Tale sunt smirnă, aloe și casie; din palate de fildeș Te-au înveselit instrumente cu coarde.

    Psalmul 45.8

    Psalmul 45 (2) – Harul lui Hristos

    Hristos este nu numai plin de har, ci și glorios. Săgețile Sale sunt ascuțite și străpung inimile vrăjmașilor Săi. Gloria Lui este deasupra oricărui nume care poate fi numit. El va fi biruitor asupra tuturor celor care-L urăsc, tot așa cum este plin de bunătate față de toți cei care aud glasul Lui și-L iubesc. Gloria Lui trebuie declarată, ca să știm că harul Lui față de noi nu înseamnă slăbiciune. În măreția Lui, El va prospera, datorită adevărului, blândeții și dreptății – cele trei atribute mărețe care se vor arăta atunci când El va veni să judece, dar care n-au lipsit deloc din Persoana Lui atunci când a trăit aici, pe pământ.

    El este la fel de măreț pe cât de plin de har este, fiind Dumnezeu și având un scaun de domnie etern. Acest lucru este extrem de semnificativ, fiindcă, dacă El este Dumnezeu, atunci cerințele Sale sunt supreme și superioare oricăror alte exigențe. Cerințele relațiilor de familie, dintre soț și soție, dintre părinți și copii și dintre frați și surori trebuie să se situeze pe planul secund în fața solicitărilor Lui. Nimeni altcineva nu are dreptul să se înalțe deasupra relațiilor pământești, pe care Dumnezeu le-a rânduit, însă Cel care a câștigat dragostea neîmpărțită a inimilor noastre este Dumnezeu, al Cărui tron dăinuie în veci (Evrei 1.8), și drepturilor Lui trebuie să ne supunem.

    Miresmele care-L înveșmântă pe Mântuitorul nostru ne trezesc amintirile și ne conduc înapoi către timpul când, în loc de glorie și de onoare, El a avut parte de suferință. Smirna vorbește despre această suferință. Magii de la răsărit au fost călăuziți în mod divin când și-au adus darurile: aur, tămâie și smirnă. Aurul vorbește despre gloria Lui divină; tămâia, despre umanitatea Lui sfântă și înmiresmată; iar smirna, despre suferințele Lui, care au mers până la moarte.

    Acum privim în urmă și mireasma smirnei ne învăluie și ne atrage. În prezența măreției Sale rămânem înmărmuriți, iar suferințele Sale ne topesc inima.

    J. T. Mawson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    El a ieșit la munte, ca să Se roage; și a petrecut noaptea în rugăciune către Dumnezeu.

    Luca 6.12

    Toată noaptea în rugăciune

    Evanghelistul Luca ne spune că Isus a petrecut o noapte întreagă în rugăciune înainte de a-i alege pe cei doisprezece apostoli. De ce oare evangheliile spun, în mod repetat, că Isus Se ruga? Să ne amintim cum Isus, Fiul lui Dumnezeu, S-a smerit când a devenit Om. „S-a golit pe Sine Însuși, luând chip de rob, făcându-Se în asemănarea oamenilor“ (Filipeni 2.7). Ce distanță de neconceput Îl desparte pe Dumnezeu de oameni! Isus era Dumnezeu și a rămas Dumnezeu tot timpul, deși a devenit Om și, ca Om, a acceptat de bunăvoie acea poziție de dependență.

    Unul dintre motivele pentru care Isus S-a rugat intens este acela că, fiind Om, El S-a supus în totul voii lui Dumnezeu. Niciodată El nu a făcut și nu a spus ceva care să fie altfel decât potrivit cu gândul lui Dumnezeu. El a fost prima și singura Persoană care, pe tot parcursul vieții pe pământ, a trăit în ascultare perfectă, de bunăvoie și cu sinceritate: „Ascultător până la moarte, și chiar moarte de cruce“ (Filipeni 2.8). Viața de rugăciune a lui Isus este, cu atât mai mult, un exemplu pentru noi. Se cuvine să trăim așa cum a trăit El pe pământ. Pentru a putea face aceasta, trebuie să ne întoarcem la Dumnezeu. Apoi, în multe pasaje din Biblie, suntem încurajați să ne rugăm în mod regulat (Luca 22.40; Coloseni 4.2; Iacov 5.16). Rugăciunea menține și consolidează relația cu Dumnezeu; ea ne dă ocazia de a încredința în mâna lui Dumnezeu toate îngrijorările noastre și ne ajută să luăm hotărârile corecte, ne protejează de ispite și ne face să fim slujitori folositori lui Dumnezeu în lume.

    Citirea Bibliei: Neemia 9.4-25 · Proverbe 15.1-11

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 4:1-11

    Starea tristă a poporului va necesita o nouă disci­plinare din partea Domnului. Filistenii vor fi instru­mentul lui Dumnezeu pentru a-l învăţa lecţii dure. Israel iese împotriva lor fără să-L întrebe pe Domnul. Ce ar fi răspuns Dumnezeu dacă ar fi fost întrebat? „Nu porniţi! Nu vă pot da victoria, din cauza păcatelor voastre. Începeţi prin a vă smeri”.

    Este exact ceea ce s-a întâmplat când a fost luată cetatea Ai. Oamenii nu se preo­cupă deloc cu ce ar putea gândi Domnul. Chiar şi o primă înfrângere nu-i învaţă nimic. Mai degrabă contrariul! „Domnul ne-a înfrânt?” spun ei. „Şi ce-i cu asta? Îl vom lua cu noi; astfel va fi mai obligat să ne susţină”.

    Atât de multe persoane zise creştine cred că se pot folosi de Dumnezeu cum le pla­ce. Fac ceea ce vor ei şi, în acelaşi timp, Îl nu­mesc în gura mare Domnul lor (vezi Matei 7.21). Dar El va trebui să le spună într-o zi: „Nu vă cunosc” (Matei 25.12). Astfel Dumnezeu este departe de a aproba tot ceea ce se face în Numele Lui în creştinătate. Numele frumos al lui Hristos este găsit asociat frecvent cu unele forme ale răului pe care oamenii le recunosc, dar de care nu doresc să se despartă.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    NU RIPOSTA! | Fundația S.E.E.R. România

    „Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.” (Romani 12:18)

    Biblia ne învață: „Fiţi buni unii cu alţii, miloşi şi iertaţi-vă unul pe altul, cum v-a iertat şi Dumnezeu pe voi în Hristos.” (Efeseni 4:32) S-ar putea să spui: „Dar ce mi-au făcut a fost nedrept, lipsit de bunătate și nejustificat!” Poate – dar ce-ai zice dacă Dumnezeu ar spune la fel despre unele lucruri pe care le-ai făcut tu?! Orice încercare de a răzbuna o nedreptate care ți s-a făcut este o încălcare a Cuvântului lui Dumnezeu.

    Răzbunarea include vorbirea de rău, reprimarea oricărui dialog, sau remarcile sarcastice, refuzul de a-l ajuta și recurgerea la violență fizică sau la atacuri verbale. Dacă ai fost rănit de cineva la locul de muncă, aceasta include aplicarea regulilor de la locul de muncă, mai strict în ce-l privește pe colegul ofensator decât față de ceilalți, sau schimbarea deliberată a regulilor/ritmului pentru a-l face să se simtă frustrat. Dacă ai fost rănit de către soțul/soția ta, asta include tăcerea sfidătoare, sau cearta „la cuțite” – vorba românului – până-l faci (sau o faci) să meargă „ca pe coji de ouă”, refuzându-i dragostea și afecțiunea.

    Apostolul Pavel spune: „Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvântaţi şi nu blestemaţi… Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine înaintea tuturor oamenilor. Dacă este cu putinţă, întrucât atârnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii. Preaiubiţilor, nu vă răzbunaţi singuri, ci lăsaţi să se răzbune mânia lui Dumnezeu, căci este scris: „Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti”, zice Domnul.” (Romani 12:14, 17-19). Iar a răsplăti pe cineva cu rău pentru rău nu-ți va aduce nicio satisfacție.

    În plus, te-ai gândit că poate persoana care te-a rănit și-a cerut iertare de la Dumnezeu și s-ar putea să se fi schimbat cu adevărat?! Sau gândește-te ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar continua să-ți amintească fărădelegile tale? Răzbunarea nu face decât să-ți distrugă liniștea sufletească, pentru că știi că Îl nemulțumește pe Dumnezeu. Așa că roagă-te: „Tată, dau la o parte orice dorință de a mă răzbuna. Vreau să umblu în pacea Ta, să las harul Tău să curgă spre ceilalți, și să Te las pe Tine să răzbuni nedreptățile făcute împotriva mea! Amin!”

    Așadar, nu riposta – e îndemnul zilei pentru tine!

  • 14 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Tu ești mai frumos decât fiii oamenilor; harul este turnat pe buzele Tale: de aceea Dumnezeu Te-a binecuvântat pentru totdeauna.

    Psalmul 45.2

    Psalmul 45 (1) – Harul lui Hristos

    Dreptul lui Hristos asupra dragostei noastre are o triplă temelie: faptul că El împlinește orice nevoie a noastră prin har, faptul că El este glorios și faptul că El ne iubește infinit de mult, cu o dragoste care L-a condus să sufere moartea pentru noi. Psalmul 45 declară toate aceste trei temelii și, deși acest psalm vorbește despre mireasa pământească în Mileniu, totuși credem că el poate fi folosit pentru scopul nostru prezent, fiindcă el vorbește despre Hristos. Vedem cum o frumoasă fecioară dintr-o țară îndepărtată este atrasă de marele Împărat, pentru bucuria și gloria Lui, și de aceea cuvintele cu care El este descris nu se pot aplica nimănui altcuiva, decât lui Hristos.

    Harul este turnat pe buzele Tale. El vorbește cu delicatețe inimii, așa cum vedem în multe împrejurări în care El a fost aici pe pământ, atunci când a rostit cuvinte potrivite celor în nevoie: de exemplu, către femeia din Samaria, către femeia din casa lui Simon, către văduva din Nain, către omul paralizat, către Zacheu, către copii și către mulți alții – toți aceștia L-au recunoscut a fi mai frumos decât fiii oamenilor, datorită harului care era turnat pe buzele Lui.

    Experiența noastră nu a fost mai puțin binecuvântată decât a celor enumerați mai sus. Și noi am auzit glasul Lui rostind cuvinte de iertare și de pace către inimile noastre tulburate și împovărate. Harul a fost turnat pe buzele Lui și pentru noi. Da, cunoaștem din experiență cât de mare este harul Său și am auzit glasul Lui, care a liniștit și a mângâiat inimile noastre pentru totdeauna!

    J. T. Mawson

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    Filip l-a găsit pe Natanael și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Acela despre care au scris Moise în lege și profeții: pe Isus, fiul lui Iosif, care este din Nazaret“. Și Natanael i-a spus: „Poate fi ceva bun din Nazaret?“. Filip i-a spus: „Vino și vezi“.

    Ioan 1.45,46

    William (2)

    William a continuat:

    Ce bucurie pentru mine când am înțeles că Isus era un Rabin care spunea adevărul! El vorbea în așa fel, încât orice evreu Îl putea pricepe, și încă într-un fel care mă uimea. Aceasta am descoperit în evanghelii. După câteva săptămâni mi-am declarat convingerea că Isus este Mesia. Nu mai aveam nevoie de vreo revelație specială: doar credința în El și Cuvântul Lui îmi erau suficiente. Am ajuns să fiu sigur că eram al lui Hristos, Cel care a murit și a înviat pentru ca eu să pot primi viața eternă. Când m-am întors în Franța, părinții mei și-au arătat indignarea față de noile mele convingeri: toate speranțele lor în legătură cu mine se năruiseră. Apoi am mers în Canada. În 1976 m-am căsătorit cu Judy. Iubirea ne-a unit. Mi-a părut tare rău că părinții mei nu au putut fi prezenți la căsătoria noastră. De când mi-am mărturisit credința în Isus Hristos, ei nu au mai vorbit cu mine. Unsprezece ani au refuzat să aibă vreo legătură cu mine. A avut loc o schimbare numai când s-au născut copiii noștri. Sunt mulțumitor pentru aceasta. Niciodată nu am regretat că m-am încrezut în Domnul Isus și că mi-am încredințat viața în mâinile Lui. În El am găsit răspuns la întrebările mele. Pentru aceasta Îi voi mulțumi lui Dumnezeu pentru eternitate.

    Citirea Bibliei: Neemia 8.13-9.3 · Proverbe 14.26-35

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 3:1-21

    Din fragedă copilărie, Samuel a aparţinut Domnului şi I-a slujit. Dar îi lipsea cunoaşterea personală a Domnului şi mesajul Cuvântului Său (v. 7). Este posibil ca cineva să fie mântuit, să se bucure de aceasta şi totuşi să nu-L cunoască în mod personal pe Mântuitorul. Aşa a fost cazul cu Iov, cel care a trebuit să mărturisească: „Auzisem de Tine cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede” (Iov 42.5). Este probabil cazul multor tineri creştini. Ei trebuie să-I ceară Domnului Isus să li Se facă cunoscut tot mai mult.

    Dumnezeu vorbeşte! Nu prin viziuni, ca în trecut, ci prin Sfânta Scriptură, care se adresează fiecăruia. Trebuie să o citim ca şi cum ar fi fost scrisă numai pentru noi. Atitudinea lui Samuel este cea pe care trebuie s-o adoptăm de fiecare dată când ne deschidem Bibliile „Vorbeşte, Doamne, pentru că robul Tău ascultă” (v.9). De asemenea, trebuie să fim gata să facem orice ne va spune Domnul. Da, acest frumos răspuns al lui Samuel ne invită să ne punem pe noi înşine complet la dispoziţia Domnului, întrebându-L, asemeni lui Saul imediat după convertirea sa, „Ce să fac, Doamne?” (Fapte 22.10).

    Eli aude toate cuvintele solemne pe care i le rosteşte cu grijă tânărul slujitor. Se supune şi el îndată: „Este Domnul: să facă ce este bine în ochii Săi!” (v. 18).

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ANTRENEAZĂ-ȚI CREIERUL! | Fundația S.E.E.R. România

    „…Bucuria Domnului va fi tăria voastră.” (Neemia 8:10)

    Ori de câte ori înlocuiești credința în Dumnezeu și ascultarea de Cuvântul Său cu gândirea pozitivă, ești pe un teren periculos! Cred că vă sună cunoscut atenționarea: „Nu arunca și copilul odată cu apa în care l-ai spălat!”, adică nu respinge, nu arunca toată informația, ci reține ideile bune care sunt în acord cu Scriptura! În calitate de credincios, ar trebui să-ți antrenezi creierul să aibă încredere în Dumnezeu și să ai gânduri pozitive care se bazează pe Cuvântul Său.

    Un studiu efectuat în Olanda a constatat că persoanele optimiste au o inimă mai sănătoasă decât cele ursuze. Cei care se autointitulau optimiști au murit de boli cardiovasculare într-o rată mai mică decât cei pesimiști. Dr. Becca Levy, de la Universitatea Yale, a realizat un studiu și a constatat că atitudinea pozitivă față de îmbătrânire a avut efect asupra măsurătorilor fiziologice, cum ar fi tensiunea arterială și colesterolul; iar fiecare dintre acestea ar putea adăuga câte patru ani la viața unei persoane. Același studiu a descoperit că oamenii optimiști trăiesc mai mult decât cei care își fac mereu griji, și că o atitudine pozitivă poate adăuga mai mulți ani la viață decât exercițiile fizice sau abținerea de la fumat. În plus, susținând legătura dintre minte și corp, un articol din 2005 al Associated Press relata: „Noi cercetări sugerează că, odată ce boala Alzheimer îi răpește cuiva capacitatea de a crede că un analgezic dovedit ca eficient îl va ajuta, acesta nu mai funcționează nici pe departe la fel de bine”. Nu-i așa că este remarcabil? Când oamenii sunt capabili să creadă că analgezicele funcționează, medicamentele par să ajute. Mințile noastre sunt uimitoare!

    Biblia spune că „bucuria Domnului va fi tăria noastră” și nu este vorba doar de tărie spirituală, ci și de putere fizică, mentală și emoțională.

    Dacă vrei să ai o viață sănătoasă, trebuie să ai o minte sănătoasă, iar asta începe cu o gândire pozitivă, nu cu una negativă. Așadar, antrenează-ți creierul!

  • 13 Februarie 2025

    DOMNUL ESTE APROAPE

    Apostolii dădeau mărturie cu mare putere despre învierea Domnului Isus și mare har era peste toți.

    Fapte 4.33

    Inimii omenești i se pare nespus de greu să creadă că Dumnezeu este dragoste pură și perfectă. Ea are mai multă încredere în Satan decât în Dumnezeu. Să privim, pentru un moment, la toată durerea și suferința, la nenorocirea și la degradarea pe care omul le suferă din cauza faptului că a ascultat de glasul lui Satan; și totuși el niciodată nu se plânge de această robie, nici nu-și manifestă dorința de a scăpa de sub mâna lui. El nu este nemulțumit de Satan, nici nu obosește în a-i sluji, deși mereu și mereu seamănă aceeași sămânță și face încontinuu aceleași eforturi.

    Cât de diferit stau lucrurile cu privire la Dumnezeu! După ce ne-am angajat pe calea Lui, suntem gata, la cea dintâi încercare sau dificultate, să murmurăm și să ne răzvrătim. Cu adevărat, nu există niciun alt aspect în care să falimentăm atât de mult precum în cultivarea unui duh de încredere și de recunoștință. Zece mii de îndurări sunt uitate în prezența unei singure încercări! Am fost iertați de păcatele noastre, am fost „acceptați în Cel Preaiubit“, am fost făcuți moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, așteptători ai gloriei eterne; în plus, calea noastră prin pustie este presărată cu nenumărate îndurări. Și totuși, dacă este să apară la orizont un mic nor, cât palma unui om, uităm îndată toate îndurările bogate din trecut la vederea acelui nor, chiar dacă el, până la urmă, s-ar putea să plouă binecuvântări asupra noastră. Acest gând ar trebui să ne smerească adânc în prezența lui Dumnezeu. Cât de diferiți suntem în această privință, ca în oricare alta, de binecuvântatul nostru Exemplu! Să privim la El – Adevăratul Israel în pustie – înconjurat de fiare sălbatice și postind patruzeci de zile. Cum S-a comportat? A murmurat? S-a plâns de soarta Lui? A dorit să Se afle în alte împrejurări? O, nu! Dumnezeu era „partea moștenirii Lui și a paharului Său“ (Psalmul 16.5). Prin urmare, când ispititorul s-a apropiat și I-a oferit cele necesare, sau gloriile, sau distincțiile, sau onorurile vieții acesteia, El le-a refuzat pe toate și Și-a păstrat cu credincioșie poziția de dependență absolută față de Dumnezeu și de ascultare deplină față de Cuvântul Său. El a dorit să-Și primească atât pâinea, cât și gloria numai de la Dumnezeu.

    C. H. Mackintosh

    SĂMÂNȚA BUNĂ

    [Andrei] l-a găsit întâi pe fratele său, Simon, și i-a spus: „Noi L-am găsit pe Mesia (care, tradus, înseamnă: Hristos)“. Și l-a dus la Isus.

    Ioan 1.41,42

    William (1)

    William povestește:

    M-am născut într-o familie de evrei, în Tunisia. În 1950, părinții mei s-au mutat la Paris. Atunci am început să-mi pun întrebări cu privire la identitatea mea. La vârsta de 16 ani am mers în Israel și am trăit șase luni într-un chibuț, la o fermă. A fost o experiență extraordinară, care m-a făcut să-mi pun mai multe întrebări. Cine eram eu, de fapt? Un evreu născut în Tunisia și crescut în Franța, care își căuta identitatea! Să accept cultura părinților mei, sau să părăsesc tradițiile strămoșilor mei și să mă integrez complet în cultura franceză? În chibuț se afla o fată creștină din Canada, Judy, care dorea să exploreze țara Bibliei. I-am pus întrebări despre credința ei și, în cele din urmă, mi-am cumpărat o Biblie. Cu cât citeam mai mult, cu atât aveam mai multe întrebări. Dar găseam și multe răspunsuri. Acolo scria despre Avraam, despre Moise sau despre regele David. Am descoperit că ei au trăit cu Dumnezeu. Ceea ce am citit m-a surprins și m-a captivat. Apoi, dintr-odată, s-a întâmplat minunea! Și eu, un băiat tunisian, puteam intra în legătură cu Dumnezeu, ba chiar puteam avea o relație personală cu El. Ideea pe care o avusesem până atunci despre Isus s-a întors cu susul în jos. Până atunci consideram că El nu era născut evreu, dar, pe măsură ce citeam, am înțeles că El era un Rabin, și încă Unul complet diferit de ceea ce auzisem despre El. De asemenea am înțeles că Isus iubea poporul evreu.

    Citirea Bibliei: Neemia 8.1-12 · Proverbe 14.13-25

    SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

    de Jean Koechlin

    1 Samuel 2:27-36

    În ochii poporului, conduita rea a fiilor lui Eli era scandaloasă. Şi ce dezonoare a adus ea numelui lui Dumnezeu! Hofni şi Fineas (acesta din urmă poartă chiar numele unui mare preot credincios: Numeri 25.11) fuseseră crescuţi în apropierea sanctuarului, în strâns contact cu adevărurile divine. Mare era răspunderea lor comparativ cu cea a poporului! Mare este şi răspunderea noastră, dacă am avut aceleaşi privilegii conferite de educaţia pe care am primit-o!

    Eli, în sine un om evlavios, n-a ştiut să-şi înfrâneze copiii. În mod cert a încercat să-i mustre (v. 23), dar i-a lipsit fermitatea. Unii copii îi găsesc pe părinţii lor câteodată prea severi. Ei ar trebui să ia în considerare consecinţele educaţiei lipsite de fermitate asupra fiilor lui Eli! Chiar pentru Eli însuşi, aceste urmări au fost dramatice: casa lui a fost scoasă din slujba preoţiei, fiii săi au fost omorâţi în aceeaşi zi. Un profet este trimis să-i aducă acest trist mesaj. Noul Testament confirmă că, atunci când copiii unui slujitor al lui Dumnezeu nu sunt supuşi şi disciplinaţi, ei pot anihila toată puterea serviciului tatălui lor (1 Timotei 3.4, 5). Sub incidenţa acestui avertisment se poate afla familia unuia sau altuia dintre tinerii noştri cititori.

    CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

    coordonatori Bob & Debby Gass

    ÎNCREDE-TE ÎN CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU (5) | Fundația S.E.E.R. România

    „Îmi plânge sufletul de durere: ridică-mă după Cuvântul Tău.” (Psalmul 119:28)

    Când ești deprimat, trebuie să te încrezi cu toată puterea în Cuvântul lui Dumnezeu. Iar dacă depresia are o cauză fiziologică, Dumnezeu te poate vindeca printr-un miracol, sau printr-un tratament medical potrivit: vitamine, plante și suplimente. Dar uneori ea este mai profundă, și – la fel cum trupul tău poate suferi din cauza unei boli – la fel și sufletul tău poate suferi.

    Din fericire, Dumnezeu este Doctorul suprem al sufletului! Psalmistul a spus: „În ziua când Te-am chemat, m-ai ascultat, m-ai îmbărbătat şi mi-ai întărit sufletul.” (Psalmul 138:3) În loc să te dai bătut și să te mulțumești cu faptul că depresia este o trăsătură de familie, încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu. Domnul Isus a fost trimis „să vindece pe cei cu inima zdrobită, să vestească robilor slobozenia… să mângâie pe toţi cei întristaţi… să le dea o cunună împărătească în loc de cenuşă, un untdelemn de bucurie în locul plânsului, o haină de laudă în locul unui duh mâhnit…” (Isaia 61:1-3) Psalmistul spune: „Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice…” (Psalmul 16:11) Profetul Isaia scria: „Cei izbăviţi de Domnul se vor întoarce şi vor merge spre Sion cu cântece de biruinţă. O bucurie veşnică le va încununa capul, veselia şi bucuria îi vor apuca, iar durerea şi gemetele vor fugi!” (Isaia 35:10)

    Apostolul Ioan ne încurajează cu promisiunile Domnului Isus: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 15:11) „Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu: cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Ioan 16:24) În fiecare dimineață, când te trezești și ești deprimat, privește-te în oglindă și declară: „Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul: să ne bucurăm şi să ne veselim în ea!” (Psalmul 118:24).

    Așadar, Dumnezeu poate și dorește să te elibereze de anxietate sau depresie și El te va ajuta să găsești pacea Sa!

Calendar

septembrie 2026
L M M J V S D
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
282930  

Ultimele postări

Urmărește-ne