Mana Zilnica

7 Aprilie 2026

DOMNUL ESTE APROAPE

Și robii i‑au spus: „Vrei deci să mergem și să o adunăm?“. Dar el a spus: „Nu, ca nu cumva, adunând neghina, să smulgeți și grâul odată cu ea. Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș; și, la timpul secerișului, voi spune secerătorilor: culegeți întâi neghina și legați‑o în snopi, ca să fie arsă; iar grâul adunați‑l în grânarul meu“.

Matei 13.28‑30

Copiii lui Dumnezeu stau în har (Romani 5.2; 1 Petru 5.12), de aceea ei nu sunt destinați să exercite judecata; îngerii Săi vor face aceasta. „Lăsați‑le să crească amândouă împreună până la seceriș“, pentru ca nici măcar un singur fir de grâu să nu fie prejudiciat – «Lăsați‑le să crească amândouă împreună! Lăsați ceata mică a celor care Îmi aparțin să se dezvolte nestingherit, până ce Eu voi aduce judecata asupra fiilor celui rău!».

Desigur, Dumnezeu este „îndurător și plin de milă, încet la mânie și plin de bunătate“ (Psalmul 103.8). Noi uităm câteodată această trăsătură, de a fi încet la mânie. Datorită celor drepți, El întârzie judecata asupra celor nelegiuiți. După ce Dumnezeu Însuși a închis ușa după Noe, El Și‑a arătat îndelunga Sa răbdare, așteptând încă șapte zile până să aducă apele pe pământ (Geneza 7.4,10,16). Deși hotărâse nimicirea Sodomei, Dumnezeu le‑a spus îngerilor care urmau să aducă judecata să‑l înștiințeze pe Lot că El nu va acționa până când Lot nu va ajunge într‑un loc sigur (Geneza 19.22). Curva Rahav a fost scoasă din Ierihon de către iscoade înainte ca cetatea să fie arsă prin foc (Iosua 6.22). Rămășița iudaică, de asemenea, va fi îndemnată să fugă în munți înainte ca Ierusalimul să fie distrus (Matei 24.16).

Toate acestea mișcă inima noastră. Astăzi, Duhul Sfânt locuiește în Adunare și El „oprește“ dezvoltarea deplină a răului și judecata asupra lui (2 Tesaloniceni 2.7). Dumnezeu vrea ca toți oamenii să fie mântuiți (1 Timotei 2.4). De aceea trebuie să considerăm îndelunga‑răbdare a Domnului nostru ca fiind mântuire (2 Petru 3.15) și să nu o răstălmăcim ca fiind indiferență sau slăbiciune. Astăzi, Dumnezeu nu este preocupat cu judecata. El lucrează în har și îi cheamă pe oameni afară din lume, pentru a‑i conduce din întuneric la lumina Sa minunată.

C. Briem

SĂMÂNȚA BUNĂ

„Știți unde Mă duc și știți și calea“. Toma I‑a zis: „Doamne, nu știm unde Te duci; cum putem ști calea?“. Isus i‑a zis: „Eu sunt Calea și Adevărul și Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine“.

Ioan 14.4‑6

Enigma lui Toma

Isus le‑a făcut cunoscut ucenicilor Săi destinația călătoriei lor: casa în care locuiește Dumnezeu Tatăl. Niciun copil al lui Dumnezeu nu a ajuns încă în această casă veșnică. Acest lucru nu se va întâmpla până când Domnul nu va veni și nu îi va răpi la Sine pe toți cei răscumpărați (conform 1 Tesaloniceni 4.16,17). Dar Domnul este preocupat ca cei credincioși să Îl cunoască pe Tatăl și să aibă încă de aici și de acum o relație cu El – înainte de a ajunge în casa Sa.

Toma este copleșit, căci gândurile sale sunt limitate la așteptările evreilor. El vede în Isus pe Mesia promis lui Israel și așteaptă ca El să împlinească promisiunile lui Dumnezeu făcute poporului evreu pentru acest pământ și pentru împărăție. Însă Toma Îl întreabă pe Domnul. Și, așa cum se întâmplă adesea, răspunsul lui Dumnezeu depășește cu mult întrebarea celui care se află în dilemă.

Întâi Domnul Se prezintă ca fiind Calea, drumul către Tatăl. Fără credința în Isus, nimeni nu poate veni la Tatăl și la casa Tatălui: „Oricine Îl tăgăduiește pe Fiul nu‑L are nici pe Tatăl“ (1 Ioan 2.23). Apoi Se prezintă ca fiind Adevărul. Într‑o vreme în care oamenii consideră opiniile diametral opuse ca fiind în egală măsură și corecte și valide, am putea fi ofensați de o astfel de afirmație absolută. Dar oricine vrea să știe adevărul referitor la cine este Dumnezeu, cine este omul și cine este diavolul găsește răspunsul la Fiul lui Dumnezeu. De asemenea, Domnul Se prezintă ca fiind Viața – nu viața naturală, ci viața care ne permite să‑L cunoaștem pe Dumnezeu, acum și pentru totdeauna, și să trăim cu El.

Citirea Bibliei: Geneza 3.1-13 · 1 Petru 1.8-16

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

de Jean Koechlin

Proverbe 4:20-27; 5:1-23

Simţurile celui credincios (ilustrate în aceste versete de organele vitale) trebuie să rămână în totalitate sub controlul Înţelepciunii. Această Înţelepciune, drag prieten creştin, îţi este pusă la dispoziţie de Dumnezeu (Iacov 1.5), pentru că tu ai răspunderea să‑ţi controlezi urechile (v. 20), ochii (v. 21,25), picioarele (v. 26,27; vezi Psalmul 119.101), gândurile, buzele (cap. 5.2) şi, mai presus de toate, inima, centrul motor care guvernează întreaga fiinţă (v. 23). Ţine de tine ca inima să nu‑ţi fie prinsă (în cursă). Câţi nu şi‑au irosit viaţa şi nu au vărsat lacrimi amare, pentru că, în tinereţea lor, au lăsat să se dezvolte în ei afecţiuni care nu erau după voia Domnului…

Dacă buzele sunt poarta de ieşire a inimii, ochii sunt principala poartă de intrare. Să veghem ca ochii noştri să privească drept înainte, spre Isus, ţinta alergării credinţei (Evrei 12.2)! În felul acesta, nicio lăcomie nu va putea găsi acces de bunăvoie în inima noastră.

Versetul 8 şi următoarele descriu mizeria celui care se lasă deturnat de „străină“, a celui care şi‑a dat anii „celui nemilos“ (v. 9). I‑am dat şi noi deja prea mulţi ani lui Satan, înainte de convertirea noastră. Am mai dori oare să reintrăm sub stăpânirea lui…?

FII DISPUS SĂ TE SCHIMBI (2) | Fundația S.E.E.R. România

„Privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu.” (Filipeni 3:8)

Trebuie să fii dispus să plătești prețul schimbării! Dramaturgul și scenaristul Sidney Howard a spus: „Jumătate din a ști ce vrei înseamnă a ști la ce trebuie să renunți înainte de a obține acel lucru!” Schimbarea te costă întotdeauna, dacă nu în bani, atunci în timp, creativitate și energie. De fapt, dacă nu te costă nimic, probabil că nu este o schimbare reală!

Când te gândești cum să faci schimbările necesare în viața ta pentru a te dezvolta și a crește, este important să calculezi costul schimbării în comparație cu costul rămânerii la același nivel. Asta înseamnă că trebuie să-ți faci temele.

Schimbarea aduce creștere. Dar poate aduce și durere, mai ales când înseamnă să renunți la unele lucruri, pentru a îmbrățișa altele! Cât vor costa cu adevărat schimbările pe care ți le dorești?

Apostolul Pavel s-a exprimat astfel: „privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea pe care o dă Dumnezeu prin credinţă. Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui şi să mă fac asemenea cu moartea Lui, ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit, dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.” (Filipeni 3:8-12)

Întrebarea este: cât de mult dorești să te schimbi? Și, chiar ești dispus să plătești prețul? Acesta este Cuvântul de astăzi al lui Dumnezeu pentru tine – răspunde-I!