5 Aprilie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
„Dacă va fi un profet printre voi, Eu, Domnul, Mă voi arăta lui într‑o viziune, voi vorbi cu el într‑un vis. Nu așa este cu robul Meu Moise; el este credincios în toată casa Mea. Eu vorbesc cu el gură către gură, deschis, și nu în vorbiri întunecoase, și el vede asemănarea Domnului. Cum dar nu v‑ați temut să vorbiți împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?“ Și mânia Domnului s‑a aprins împotriva lor; și a plecat.
Numeri 12.6‑9
Dumnezeu să ne dea harul să veghem împotriva unui astfel de rău! Să avem grijă să nu fim găsiți făcând ceea ce‑I este atât de neplăcut, anume să vorbim împotriva celor care sunt dragi inimii Sale! Nu există niciun credincios în care să nu putem găsi chiar și un singur lucru bun, numai să avem răbdare să‑l descoperim.
Să ne preocupăm numai cu binele, să stăruim asupra lui și să căutăm să‑l întărim și să‑l dezvoltăm în orice fel. Iar dacă nu am putut să descoperim lucrul bun din fratele nostru și din cel împreună‑lucrător cu noi, dacă ochiul nostru n‑a detectat decât lucrul rău, dacă nu am putut să găsim scânteia mică din mijlocul cenușii, piatra nestemată în mijlocul gunoiului, dacă am văzut doar ceea ce ține de carne, atunci, cu o mână delicată a dragostei, să tragem cortina tăcerii în jurul fratelui nostru și să vorbim despre el doar înaintea tronului harului.
Iar atunci când ne aflăm în compania celor care se complac în obiceiul rău de a vorbi împotriva celor ai Domnului, dacă nu putem schimba subiectul conversației, mai bine să ne ridicăm și să părăsim acel loc, dând astfel mărturie împotriva a ceea ce este atât de urâcios în ochii lui Hristos. Niciodată să nu stăm și să ascultăm un bârfitor! Putem fi siguri că unul ca acesta face lucrarea diavolului, producând pagubă pentru trei persoane deodată, anume pentru sine însuși, pentru cel care îl ascultă și pentru cel împotriva căruia vorbește.
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
Ce frumoase sunt pe munți picioarele celui care aduce vești bune, care vestește pacea, care aduce vestea bună, care vestește salvarea!
Isaia 52.7
Predica de la zăbrelele închisorii
În iarna anului 1940, pastorul german Wilhelm Busch (1897‑1966) era din nou prizonier al Poliției Secrete. Stătea în celula lui. Era rece și liniște și îi era groază de noaptea lungă fără somn. Dintr‑odată a auzit: „Hei, tu, cel nou! Suie‑te la fereastră și șoptește ceva acolo, ca să putem vorbi“.
Busch a împins deci masa în dreptul ferestrei, a pus pe ea un scaun și s‑a suit pe ele. Stând astfel pe vârfuri, putea ajunge la gratiile geamului de la subsol. Dacă se trăgea în sus și vorbea în șoaptă pe fereastră, putea fi auzit de ceilalți prizonieri, deoarece la mică distanță de geam se afla un zid care reflecta sunetele. Așa a aflat cine erau tovarășii lui de închisoare: o mulțime amestecată. A auzit despre necazurile lor, despre temerile și disperarea lor. Noapte de noapte, el le spunea evanghelia: a făcut un fel de turn pe care se urca și apoi se trăgea în sus de bare. În timp ce stătea agățat acolo ca o maimuță‑păianjen, el le predica. După un verset din Biblie urma o scurtă explicație, a cărei lungime depindea de cât putea sta atârnat acolo, pentru că, după un timp, era nevoit să dea drumul la gratii, pentru a‑și reveni. Erau predici de o lungime rezonabilă; în amintirile lui a consemnat: „Nu vedeam pe niciunul dintre ascultătorii mei, dar puteam simți că ei se străduiau să asculte“.
Bine‑cunoscuta lucrare „Isus, Destinul nostru“ se bazează pe o compilație a discursurilor radio ale lui Wilhelm Busch. Publicată după moartea sa, tradusă în toate limbile de circulație internațională, cartea a atins o distribuție mondială de câteva milioane de exemplare.
Citirea Bibliei: Geneza 2.1-14 · Proverbe 31.21-31
de Jean Koechlin
Proverbe 3:21-35
Învăţăturile Înţelepciunii trebuie reţinute! Acest lucru va fi benefic în primul rând pentru viaţa sufletului meu. Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu (Luca 4.4). Ele îmi vor fi o adevărată podoabă a harului pentru gâtul meu (v. 22; cap. 1.9; cap. 4.9); mersul îmi va fi întărit ziua, iar noaptea mă voi putea odihni în siguranţă. Somnul îmi va fi dulce (v. 24). De unde atunci şovăirile şi judecăţile greşite, care mă fac să mă poticnesc chiar şi ziua? De unde temerile şi frământările interioare, care mă asaltează uneori şi noaptea? Acestea apar pentru că am pierdut din vedere învăţăturile Domnului; am abandonat simpla încredere în El (v. 26), alegând să raţionez după mintea mea.
În al doilea rând, Dumnezeu, care‑mi cunoaşte inima egoistă, îmi aminteşte şi care‑mi sunt îndatoririle faţă de aproapele meu (v. 27; Luca 6.30). Pentru că sunt copilul Lui, El aşteaptă de la mine o îndreptare totală, fără cel mai mic compromis în fapte, cuvinte sau intenţii. Blândeţea şi bunătatea sunt virtuţi de care lumea profită pentru a‑l jefui pe creştinul care le manifestă, dar cel credincios nu va fi niciodată în pierdere, pentru că Dumnezeu dă un mai mare har, după cum anunţă Iacov, citând v. 34 (Iacov 4.6).
NU-ȚI PIERDE PASIUNEA PENTRU DUMNEZEU! | Fundația S.E.E.R. România
„Ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.” (Ioan 2:17)
Încearcă să-ți imaginezi focul din ochii Domnului Isus și expresia feței Lui în timp ce răsturna mesele schimbătorilor de bani din Templu… Și o facea în timp ce mânuia un bici pe care-l făcuse El Însuși. Când L-au văzut ce face, „ucenicii Lui şi-au adus aminte că este scris: „Râvna pentru casa Ta Mă mănâncă pe Mine.”
Domnul Isus a fost cea mai înțeleaptă și cea mai bună persoană care a trăit vreodată. În plus, El a fost și persoana cea mai plină de râvnă. Iar cei care Îl urmează ar trebui să fie oamenii cei mai plini de râvnă de pe pământ! Cuvântul „entuziasm” provine din două cuvinte grecești: en și theos, care înseamnă „în Dumnezeu”. Și cu cât te apropii mai mult de Dumnezeu, cu atât dezvolți mai multă pasiune pentru lucrurile lui Dumnezeu!
Biblia ne spune: „Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.” (Psalmul 37:4) Da, tu trebuie să-ți răstignești zilnic dorințele trupești, dar Dumnezeu nu-ți elimină capacitatea de a dori; El o sfințește și o redirecționează. Când „Domnul este desfătarea ta”, dorințele noastre trupești suferă un „transplant”; C.S. Lewis a spus: „Suntem creaturi cu inima împărțită și ne pierdem timpul cu băutura, relații intime și ambiții, pe când Dumnezeu vrea să ne ofere bucurie infinită.” La care un pastor adăuga: „Păcatul este o risipă de energie. Și este o risipă dublă. După ce îți irosești energia pe lucruri precum pofta, mândria și mânia, trebuie să irosești și mai multă energie pe lucruri precum vinovăția, rușinea și regretul. Nimic nu te epuizează mai mult decât păcatul, dar, în același timp, nimic nu te reîncarcă mai mult decât ascultarea. Este energie pură!”
Așadar, nu-ți pierde pasiunea pentru Dumnezeu!
Mana Zilnica 