3 Aprilie 2026
DOMNUL ESTE APROAPE
Maria și Aaron au vorbit împotriva lui Moise pentru femeia cușită pe care o luase; pentru că își luase o femeie cușită.
Numeri 12.1
În relația lui Moise cu „femeia etiopiană“ avem o imagine a acelei taine minunate care este unirea dintre Adunare și Capul ei, Hristos. Lucrările suverane ale harului stârnesc împotrivirea celor care se situează pe terenul relațiilor naturale și al privilegiilor după carne. Știm, din învățătura Noului Testament, că extinderea harului către națiuni a produs cea mai înverșunată și mai teribilă ură a iudeilor. Ei nu au fost de acord cu un asemenea lucru, nici nu au crezut în el, ba, mai mult, nici nu au vrut să audă de el. Găsim o aluzie absolut remarcabilă cu privire la acest subiect în Romani 11.30,31.
Acesta este exact lucrul simbolizat în istoria lui Moise. Mai întâi, el s‑a prezentat pe sine lui Israel, fraților săi după trup. Ei însă, în necredință, l‑au respins, l‑au alungat și nu au vrut să aibă de‑a face cu el. Acest lucru a devenit, prin suveranitatea lui Dumnezeu, ocazia de a arăta îndurare unei străine, căci în această perioadă a lepădării lui Moise de către Israel, el a format o unitate cu o femeie dintre națiuni. Împotriva acestei unități au vorbit Miriam și Aaron, iar împotrivirea lor a adus judecata lui Dumnezeu. Miriam a ajuns leproasă – imagine a ceea ce este întinat – devenind astfel un obiect al îndurării manifestate față de ea în urma mijlocirii chiar a aceluia împotriva căruia ea vorbise.
Imaginea aceasta este completă și cu totul izbitoare. Iudeii nu au crezut în adevărul glorios cu privire la îndurarea acordată națiunilor și, în consecință, mânia s‑a abătut asupra lor. Însă, în viitor, vor fi aduși și ei în binecuvântare, pe același temei al simplei îndurări, la fel cum au fost aduse națiunile. Acest lucru este foarte umilitor pentru cei care caută să se plaseze pe terenul promisiunilor și al privilegiilor de ordin național; însă așa a hotărât Dumnezeu, în înțelepciunea Sa de ordin dispensațional.
C. H. Mackintosh
SĂMÂNȚA BUNĂ
Fiul lui Dumnezeu, care m‑a iubit și S‑a dat pe Sine Însuși pentru mine […]
Galateni 2.20
Salvatorul Reb Așer, lăptarul
Isaac B. Singer (1904‑1991) s‑a născut în Polonia, într‑o familie rabinică. El a scris poezii și istorioare întâi în ebraică, apoi în idiș, limba oamenilor simpli. A păstrat anecdote într‑o istorie care pare să nu fi lăsat nimic neîncercat în calea agoniei, a cruzimii, a bestialității, dar și a sacrificiului de sine și a iubirii. În 1935 a emigrat în Statele Unite ale Americii și a primit distincția de laureat al premiului Nobel pentru literatură (în anul 1978).
Când a descris copilăria lui din Varșovia, i‑a dedicat un întreg capitol lui Reb Așer, lăptarul. Acel om i‑a salvat viața lui și a familiei sale. Singer istorisește: „În casa noastră, totul era pregătit pentru Sărbătoarea Corturilor. Se făcuse târziu și ne‑am culcat. Dar uitasem să stingem lumânările. Noaptea târziu, Reb Așer a mers la stația de cale ferată pentru a încărca lapte. Trecând pe lângă casa noastră, a văzut în sufragerie o lumină neobișnuită. Era foc. A sunat la ușă, a dat alarma, a bătut tare și apoi s‑a aruncat cu toată forța asupra ușii, care a cedat atunci. Toți dormeau, iar pupitrele pentru lectură și cărțile de rugăciune se aprinseseră. A strigat, a apucat câteva pături și a stins focul. […] Reb Așer a fost singurul care era treaz la acea oră, singurul căruia nu i‑a fost teamă să facă zarvă până vine cineva și singurul dispus să‑și riște viața pentru noi“. De la Reb Așer, gândurile mi s‑au dus la Isus Hristos, Cel care nu numai că Și‑a riscat viața, ci chiar S‑a dat pe Sine pentru mine. El era singurul care mă putea salva, singurul care nu a fost indiferent la faptul că eu eram pierdut, singurul care m‑a iubit, singurul care m‑a salvat de la moartea eternă. Pentru aceasta doresc să‑I mulțumesc etern!
Citirea Bibliei: Geneza 1.1-19 · Proverbe 31.1-9
de Jean Koechlin
Proverbe 2:1-22
Înainte de a lua în mâini educarea fiului, Înţelepciunea îi testează înclinaţiile: este fiul hotărât să se lase învăţat, pentru a găsi cunoştinţa lui Dumnezeu? (v. 5); se supune el de bunăvoie disciplinei din această şcoală?; pentru că, în adevăr, nicio învăţătură nu este profitabilă dacă nu este însoţită de dorinţa de a dobândi cunoştinţă şi nici dacă lipseşte conştientizarea importanţei ei. În felul acesta ne putem explica cum se poate întâmpla ca un şcolar rău să devină dintr‑o dată un bun elev: se schimbă brusc din momentul când ajunge să înţeleagă că viitorul lui depinde de munca lui.
Înţelepciunea şi priceperea ni se oferă ele însele. Dumnezeu nu limitează darurile Duhului Său (Ioan 3.34). În acelaşi timp însă, noi trebuie să le urmărim, să le căutăm activ prin rugăciune (v. 3; comp. cu 1 Corinteni 14.1). Versetele 1‑4 îl invită pe cel credincios să facă un efort înşeptit: dacă vei primi cuvintele…, păstra poruncile…, pleca urechea…, îndrepta inima…, striga…, căuta…, cerceta… Într‑adevăr, dacă inima noastră nu este angajată ferm şi personal, cea mai bună educaţie nu ne va putea păzi mult timp (v. 10,11; vezi Daniel 1.8). Tendinţa noastră va fi să ne adaptăm mediului în care ne vom afla: vom fi la discreţia influenţelor negative (v. 12‑22); şi, de asemeni, ziua plecării de acasă ar putea marca o întorsătură fatală pentru noi (citiţi 1 Corinteni 15.33).
CUM SĂ AI O PERSPECTIVĂ BIBLICĂ | Fundația S.E.E.R. România
„Prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.” (Romani 15:4)
Există o întâmplare amuzantă cu o fată care a plecat de acasă și s-a dus la universitate. După primul semestru, i-a trimis un e-mail mamei sale, spunând: „Cred că e timpul să te pun la curent cu ce se întâmplă în viața mea… La scurt timp după ce am ajuns la universitate, m-am plictisit de viața din cămin și am furat cincizeci de dolari din poșeta colegei mele de cameră. Cu banii aceia, am închiriat o motocicletă, cu care m-am lovit de un stâlp la câteva străzi distanță de cămin. În accident mi-am rupt piciorul și nu pot să merg la cursuri, așa că vin acasă să locuiesc cu tine și cu tata.”
A doua zi, a trimis un al doilea e-mail: „Mamă, glumeam. Nu am furat niciun ban, nu am închiriat nicio motocicletă, nu m-am lovit de niciun stâlp și nu am piciorul rupt. Și nici nu mă întorc acasă să locuiesc cu tine și cu tata. Dar, am luat nota 7 la matematică și nota 5 la literatură și voiam să-mi evaluezi notele în mod corect!”
Dacă ești părinte și ai primi un asemenea e-mail oare cum ai reacționa? Ai apuca să-l citești și pe al doilea, sau ai fi deja în drum spre universitate, plin de frică și disperare?
Spiritual vorbind, o perspectivă biblică asupra provocărilor vieții te poate scoate din descurajare și disperare. Apostolul Pavel a spus: „tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde”.
Pentru fiecare problemă cu care te confrunți în viață, Cuvântul lui Dumnezeu are un principiu care trebuie pus în practică, sau o promisiune care trebuie revendicată! Așadar, modul prin care poți depăși descurajarea este să citești Cuvântul lui Dumnezeu și să ți-l însușești – ca să-l trăiești!
Mana Zilnica 